ICCJ. Decizia nr. 3868/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3868/2010
Dosar nr. 196/43/2009
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2010
Asupra recursurilor penale de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 164 din 19 mai 2008 pronunţată de Tribunalul Harghita, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitată inculpata K.J. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 lit. c) C. pen.
S-a reţinut că în cauză nu a avut loc constituirea de parte civilă, iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
S-a reţinut de instanţa de fond că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita din 25 iulie 2006 a fost trimisă în judecată inculpata F.J. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 lit. c) C. pen. constând în aceea că în seara de 26 decembrie 2005, în urma unei altercaţii cu victima, a aplicat acesteia mai multe lovituri în zona capului cu un instrument metalic folosit la zdrobirea cartofilor pentru furajarea porcilor, producându-i leziuni care au dus la decesul victimei.
S-a mai reţinut că inculpata a prezentat leziuni corporale grave cranio-faciale, politraumatism prin agresiune cu echimoze ale extremităţii cefalice, hematom periorbitral bilateral, în observaţie pentru fractură craniană, având nevoie de 90-100 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Instanţa de fond a constatat că în cauză nu există probe care să demonstreze săvârşirea de către inculpată a infracţiunii de omor asupra victimei F.A., martorii audiaţi referindu-se doar la viaţa conjugală a părţilor şi la starea lor materială.
Împotriva hotărârii instanţei de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita şi numitele B.A. şi B.E. - surori ale victimei.
Prin Decizia penală nr. 72/A din 14 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita şi de numitele B.A. şi B.E., s-a desfiinţat integral hotărârea atacată şi s-a dispus rejudecarea cauzei pe fond de către prima instanţă - Tribunalul Harghita.
În motivarea deciziei, instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond nu a analizat întregul material probator de la dosar, nu a explicat motivele pentru care au fost înlăturate concluziile rapoartelor de expertiză efectuate în cauză, nu a explicat în ce constă neveridicitatea probelor administrate şi nu a argumentat temeinic de ce se impune înlăturarea probelor ştiinţific administrate, altele decât cele cu caracter medico-legal psihiatric.
S-a mai arătat că instanţa de fond nu a rezolvat nici latura civilă a cauzei în condiţiile în care, victima avea rude colaterale, cu vocaţie succesorală, în localitatea sa de domiciliu.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs inculpata F.J., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.
Prin Decizia nr. 767 din 5 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a admis recursul declarat de inculpată împotriva deciziei penale nr. 72/A din 14 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş s-a casat Decizia atacată şi s-a dispus trimiterea cauzei la instanţa de apel pentru continuarea judecării apelurilor declarate de parchet şi numitele B.A. şi B.E.
Pentru a dispune astfel, instanţa de recurs a reţinut că numitele B.A. şi B.E. nu au avut, potrivit actelor şi lucrărilor dosarului, constituirea de parte civilă sau de parte vătămată, că instanţa avea obligaţia să examineze, în raport de dispoziţiile procesual penale existente în materia declarării apelului precum şi în materia constituirii de parte civilă şi exercitării acţiunii civile, susţinerile apărătorului inculpatei, astfel cum sunt consemnate în încheierea de dezbaterii, iar sub aspectul laturii penale, instanţa de apel avea posibilitatea să administreze orice probe apreciate ca fiind utile şi pertinente aflării adevărului, fie administrând probe noi (la cererea părţilor sau din oficiu), fi readministrând probele efectuate în faţa primei instanţe.
S-a mai reţinut că Decizia este nelegală şi pentru neindicarea ultimului act procedural rămas valabil, de la care procesul penal ar fi trebuit să-şi reia cursul în faţa primei instanţe.
Reînvestită în acest mod cu soluţionarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita şi numitele B.A. şi B.E. împotriva sentinţei penale nr. 164 din 19 mai 2008 a Tribunalului Harghita, prin Decizia penală nr. 24/A din 8 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, a admis apelurile, a desfiinţat în tot sentinţa penală apelată şi în rejudecare:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. şi art. 48 C. pen., a achitat pe inculpata F.J. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 lit. c) C. pen.
S-a admis acţiunea civilă a părţilor civile B.A. şi B.E. şi a obligat inculpata la plata, către aceste părţi civile, a câte unei sume de 10.000 lei pentru fiecare cu titlu de daune morale.
În baza art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. c) C. proc. pen. a obligat inculpata la plata sumei de 985 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, iar în baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen., la plata unei sume de câte 2300 lei pentru fiecare din părţile civile menţionate cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut, în baza probelor administrate în cauză că în seara de 26 decembrie 2005, în locuinţa familiei F., între cei doi soţi a izbucnit un conflict violent, având ca rezultat decesul victimei şi vătămarea corporală gravă a inculpatei F.J. Conflictul a avut la bază neînţelegerile acumulate în timp legate de gestionarea patrimoniului celor doi, în contextul în care nu aveau copii, iar victimei nu-i era permis să aibă relaţii de rudenie cu surorile şi nepoţii săi, aflaţi în aceeaşi comună.
Din cercetările efectuate imediat după reclamarea faptei la domiciliul părţilor, coroborate cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză şi cu declaraţiile inculpatei a reieşit cu certitudine că în domiciliul acestora, în intervalul de timp critic, în afara celor doi soţi nu s-au aflat terţe persoane.
Loviturile reciproce pe care cei doi soţi şi le-au aplicat au fost cu obiectul pe care îl foloseau la furajarea porcilor. Ei duceau o viaţă retrasă, neavând relaţii cu rudele sau cu vecinii.
Având în vedere avizele medico-legale întocmite în cauză, instanţa de apel a reţinut că în mod cert, în intervalul de timp în care inculpata a violentat victima a fost lipsită de discernământ datorită leziunilor pe care le prezenta la rândul său.
In ce priveşte latura civilă s-a reţinut că surorile victimei, numitele B.A. şi B.E. au calitate de părţi civile întrucât au fost audiate doar în faza de urmărire penală, ocazie cu care nu li s-a adus la cunoştinţă că pot avea calitate de părţi vătămate şi că pot formula pretenţii împotriva inculpatei, ele nefiind audiate la instanţă.
S-a mai reţinut că au fost lezate moral şi emoţional de fapta inculpatei, iar decesul fratelui lor reprezintă o traumă morală afectivă, psihică pentru a cărei înlăturare se impune admiterea acţiunii civile exercitate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpata F.J. şi părţile civile B.A. şi B.E.
Recurentele părţi civile au criticat hotărârea instanţei de apel cu privire la greşita achitare a inculpatei şi cu privire la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 193 C. proc. pen. întrucât cheltuielile judiciare au fost acordate numai în parte.
Au solicitat condamnarea inculpatei şi acordarea cheltuielilor judiciare pe tot parcursul procesului.
Inculpata a criticat hotărârea atacată cu privire la greşita schimbare a temeiului achitării întrucât nu este autoarea infracţiunii de omor calificat, iar cu privire la latura civilă în mod greşit s-a reţinut că numitele B.A. şi B.E. au calitate de părţi civile.
A solicitat admiterea recursului, achitarea inculpatei întrucât nu este autoarea faptei şi respingerea acţiunii civile formulată de părţile civile.
În ce priveşte recursurile declarate de părţile civile, Înalta Curte constată că faţă de probele dosarului, rezultă că inculpata a acţionat în mod iresponsabil, cauză care înlătură caracterul penal al faptei, iar părţile civile nu s-au constituit părţi civile în termenul prevăzut de lege. Pentru acestea şi pentru motivele ce vor fi expuse în continuare, recursurile declarate de părţile civile sunt nefondate şi urmează a fi respinse.
În ce priveşte recursul declarat de inculpată, acesta este fondat.
Acţiunea civilă alăturată acţiunii penale, presupune repararea integrală a prejudiciului suferit de o persoană prin infracţiunea săvârşită.
Potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (2) C. proc. pen. constituirea de parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale precum şi în faţa instanţei de judecată până la citirea actului de sesizare, iar potrivit art. 17 alin. (1) din acelaşi cod, acţiunea civilă se porneşte şi se exercită şi din oficiu, când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă.
În cauza dedusă judecăţii, părţile civile B.E. şi B.E. au fost audiate în faza de urmărire penală în calitate de martore, ocazie cu care îşi puteau exprima dorinţa de a sta în proces în calitate de părţi vătămate sau părţi civile, pentru prejudiciul material sau moral suferit de pe urma decesului victimei.
Întrucât constituirea de parte civilă nu s-a făcut în cursul urmării penale sau până la citirea actului de sesizare, termenul prevăzut de dispoziţiile art. 15 alin. (2) C. proc. pen. fiind un termen de decădere şi nici nu s-a făcut dovada că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 17 alin. (1) din acelaşi cod, admiterea acţiunii civile de către instanţa de apel şi obligarea inculpatei la plata daunelor morale către părţile civile B.A. şi B.E. este nelegală.
Ca atare, acţiunea civilă este inadmisibilă.
În ce priveşte motivul de recurs formulat de inculpată, referitor la greşita schimbare a temeiului achitării, acesta este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă fără dubiu că în seara de 26 decembrie 2005, între victimă şi inculpată a avut loc o altercaţie violentă, părţile aplicându-şi reciproc numeroase lovituri cu un obiect metalic folosit în gospodărie, leziunile suferite de victimă conducând la decesul acesteia, iar ale inculpatei au necesitat 90-100 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
S-a mai stabilit de asemenea că la momentul altercaţiei, în imobil nu au fost alte persoane în afara soţilor F., poarta imobilului era încuiată, nu s-au descoperit urme de paşi şi deşi a prezentat numeroase traumatisme, inculpata s-a putut deplasa până la domiciliul martorei K.E. şi nu a fost de acord cu anunţarea organelor de poliţie, prezentând în schimb varianta autoaccidentării.
Faţă de probele ştiinţifice administrate în cauză, respectiv avizele medico-legale aflate la dosarul instanţei de apel rezultă că la momentul la care inculpata a aplicat loviturile victimei, datorită leziunilor pe care la rândul ei le prezenta, aceasta a acţionat fără discernământ.
Ca atare, în mod corect instanţa de apel a apreciat că inculpata este cea care a lovit victima dar a acţionat în mod iresponsabil, motiv pentru care a procedat la achitarea acesteia în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpată este fondat numai în ce priveşte soluţionarea laturii civile a cauzei şi urmează a fi admis în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. Se va casa Decizia atacată numai cu privire la soluţionarea laturii civile şi se va respinge acţiunea civilă formulată de părţile civile va inadmisibilă.
Se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de părţile civile care vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpata F.J. împotriva deciziei penale nr. 24/A din 8 aprilie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia atacată numai cu privire la soluţionarea laturii civile şi rejudecând:
Respinge acţiunea civilă formulată de părţile civile B.A. şi B.E., ca inadmisibilă.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de părţile civile B.A. şi B.E. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurentele părţi civile la plata sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul interpretului de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 2 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3846/2010. Penal. Mandat european de arestare.... | ICCJ. Decizia nr. 3903/2010. Penal → |
|---|
