ICCJ. Decizia nr. 3738/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3738/2010
Dosar nr. 850/103/2010
Şedinţa publică din 25 octombrie 2010
Deliberând asupra recursului în cauză pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei constată următoarele.
1. Tribunalul Bacău, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 114/P din 3 iunie 2010 pronunţată în dosar nr. 850/103/2010 a hotărât condamnarea inculpatului G.I. pentru toate învinuirile deduse judecăţii, respectiv.
- 25 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata de 10 ani (pedeapsă complementară) pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav [„prin cruzimi" / „pentru a săvârşi o tâlhărie"] prevăzută de art. 174, art. 176 lit. a) şi d) C. pen.;
- 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată
[„săvârşită în timpul nopţii" / „într-o locuinţă"] prevăzută de art. 211 alin. (7) lit. b) şi alin. (2)1 lit. c) C. pen. [prin schimbarea încadrării juridice dată faptei ilicite respective prin rechizitoriu din infracţiunea de tâlhărie simplă prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen.];
-7 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata de 3 ani (pedeapsă complementară) pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. şi.
- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii calificate de violare de domiciliu [„în timpul nopţii"] prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., aplicându-se în final prin contopire în baza art. 33 alin. (1) lit. b) şi art. 35 C. pen. pedeapsa principală /complementară rezultantă de 25 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata de 10 ani.
În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi, conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 februarie 2010 până la data pronunţării sentinţei din 03 iunie 2010.
S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă S.I.
În temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. cv. a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile S.I., suma de 50.000 lei, cu titlu de daune morale, actualizată la data executării.
S-a luat act că partea vătămată S.D., a renunţat la acţiunea civilă exercitată în cauza.
S-a luat act că părţile vătămate S.V., şi O.M., nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În temeiul art. 169 C. pen. s-a dispus restituirea către părţile vătămate S.I., S.D., S.V. şi O.M. a sumei de 18 lei, a unui telefon mobil marca „Nokia", a unui chibrit, a unui cuţit cu mâner din plastic, cu lama de 14 cm, a unui cuţit cu mâner de culoare maro cu lama de 15 cm, a unui cuţit de lemn de culoare maro cu lama de 17,5 cm, a unei toporişti cu lama de 10,3cm/6,4 cm. bunuri aparţinând victimei S.T., aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Neamţ (coletele nr. 1, 2, 3, 6, 8).
În temeiul art. 109 C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpat a unei bluze de trening de culoare crem, cu inscripţia „expert", aflată la camera de corpuri delicte a Tribunalului Neamţ (coletul nr. 7).
S-a dispus conservarea mijloacelor de probă aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Neamţ (coletele nr. 4, 5), respectiv a unui rest de ţigară şi a unei urme papilare ridicate de pe geamul locuinţei victimei, urmând a fi distruse după rămânerea definitivă a hotărârii.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a arătat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ nr. 66/P/2010, înregistrat la această instanţă sub nr. 850/103 din 06 aprilie 2010 a fost trimis în judecată inculpatul G.I. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 174 - 176 lit. a), d) C. pen., art. 211 alin. (1) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen. şi art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În actul de sesizare s-a reţinut, în esenţă că, în seara zilei de 16 februarie 2010 inculpatul a pătruns tară drept în imobilul victimei S.T. din comuna Bahna, judeţul Neamţ, cu intenţia de a sustrage bani şi că a lovit-o în mod repetat pe aceasta cu obiecte tăioase, cauzându-i leziuni ce au condus la deces. S-a mai reţinut că inculpatul a întreţinut cu victima un raport sexual şi că a sustras suma de 18 lei şi un telefon mobil.
Analizând probele administrate în cauză, respectiv: procesul verbal de cercetare la faţa locului cu planşe fotografice, procesul verbal de reconstituire cu planşe foto, raportul de constatare medico-legală de necropsie, declaraţiile părţilor vătămate, ale martorilor, raportul de expertiză dactiloscopică, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică a inculpatului şi declaraţiile inculpatului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul G.I. a locuit, până la data arestării sale preventive, în comuna Bahna, judeţul Neamţ, într-o locuinţă situată la circa 500 metri de imobilul victimei S.T., în vârstă de 80 ani.
În seara zilei de 16 februarie 2010, în jurul orei 1900 inculpatul, după ce a consumat băuturi alcoolice s-a hotărât să se deplaseze la domiciliul victimei, cu intenţia de a sustrage bani.
Inculpatul a intrat în curtea victimei prin escaladarea unui gard, a luat o secure şi a forţat o fereastră, pătrunzând în casă. A început să caute bani, însuşindu-şi suma de 18 lei.
Victima S.T. s-a trezit şi 1-a surprins pe inculpat. Acesta a lovit-o cu pumnii peste cap, trântind-o la pământ şi a întreţinut cu victima un raport sexual. împotriva voinţei ei. Inculpatul a continuat să agreseze victima cu pumnii, a lovit-o cu securea în zona capului şi i-a aplicat mai multe lovituri de cuţit în torace. în acest sens, inculpatul a utilizat 3 cuţite din bucătăria victimei. Lama unuia dintre cuţite s-a îndoit şi inculpatul 1-a lăsat pe masă, un alt cuţit a rămas înfipt în pieptul victimei, iar cel de-al treilea a fost luat de inculpat şi aruncat într-un şanţ.
Inculpatul a continuat să caute bani în încăperile din imobil, dar nu a găsit si. la plecare a luat telefonul mobil marca „Nokia" aparţinând victimei.
După ce a ucis victima, inculpatul a fumat o ţigară pe care a stins-o într-un lighean aflat în cameră.
În timp ce se deplasa spre satul Broşteni, inculpatul a apelat serviciul „I 12" de pe telefonul victimei şi a sesizat faptele comise.
Urmare a agresiunii, victima S.T. a suferit multiple echimoze, excoriaţii. plăgi infiltrate sanguine epicraniene, fracturi de viscerocraniu, fractură de boltă craniană şi mandibulă, hemoragie meningee, plăgi pulmonare, plagă cardiacă şi pericardică, fracturi costale, fractură stern, fractură claviculă stângă, astfel cum s-a constatat prin raportul de constatare medico-legală nr. 69 din 17 februarie 2010 al Serviciului Judeţean de Medicină Legală Neamţ. Raportul concluzionează că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale, consecinţa unui politraumatism cranio-cerebral cu fracturi de neuro si viscerocraniu şi toracic cu multiple leziuni osoase şi de viscere.
Inculpatul G.I. a fost reţinut de procuror la data de 17 februarie 2010 ora 600 prin ordonanţa nr. 66/P/2010 şi arestat preventiv de judecător prin încheierea nr. 1/U din 17 februarie 2010. Măsura arestării preventive a fost prelungită în cursul urmăririi penale prin încheierea nr. 4/PAP din 17 martie 2010 a Tribunalului Neamţ şi menţinută în cursul judecăţii.
Partea vătămată S.I., fiul victimei S.T., s-a constituit parte civilă cu suma de 100.000 lei, actualizată la data executării, reprezentând daune morale.
Partea vătămată S.D. s-a constituit parte civilă cu aceeaşi sumă de bani. însă la termenul de judecată din 2 iunie 2010 a renunţat la pretenţiile civile.
Părţile vătămate O.M., fiica victimei şi S.V., fiul victimei, nu s-au constituit părţi civile în cauză.
Audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa.
În cursul cercetării judecătoreşti inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere, prev. de art. 70 alin. (2) C. proc. pen.
Vinovăţia inculpatului în comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav, viol. tâlhărie şi violare de domiciliu rezultă pe deplin din probele administrate în cauză, respectiv:
- cu prilejul cercetării la faţa locului, la locuinţa victimei S.T. a fost găsit cadavrul acesteia, cuţitele cu care a fost comis omorul, au fost cercetate obiectele de îmbrăcăminte ale inculpatului, ce prezentau pete de sânge, au fost ridicate probe care ulterior au fost examinate. Asupra inculpatului au fost găsite telefonul mobil al victimei şi suma de 18 lei retrasă clin locuinţa acesteia (f. 1-4 d.u.p.).
- la data de 22 februarie 2010 a fost efectuată reconstituirea, inculpatul arătând modalitatea în care a pătruns în curtea şi interiorul casei, locurile în care a căutat bunuri şi bani. modul in care a fost surprins de victimă. Inculpatul a arătat sertarul de unde a luat cele 3 cuţite cu care a lovit victima, locul unde a abandonat securea cu care a agresat victima, traseul pe care l-a parcurs ulterior comiterii faptelor (f. 23-25 d.u.p.).
- raportul de constatare medico-legală de necropsie nr. 69/2010 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Neamţ enumera multiplele leziuni suferite de victima S.T., produse prin lovire cu corp dur, corp înţepător/tăietor şi comprimare între două planuri dure, concluzionând că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale, consecinţa unui politraumatism cranio-cerebral cu fracturi de neuro şi viscerocraniu si toracic cu multiple leziuni osoase şi de viscere. Conform acestui raport de necropsie prezenţa spermatozoizilor în secreţia vaginală recoltată de la victimă atestă consumarea unui raport sexual normal complet.
- inculpatul G.I. a recunoscut, în cursul urmăririi penale faptul că s-a deplasat la locuinţa victimei cu intenţia de a sustrage bani, că a escaladat gardul, s-a înarmat cu o secure, a forţat geamul de la camera din faţă şi a intrat în casa victimei, că a lovit victima cu pumnul în zona feţei în momentul în care aceasta l-a surprins, că a întreţinut cu victima un raport sexual, contrar voinţei ei, după care a lovit-o cu securea în cap, apoi cu cele 3 cuţite pe care Ic-a găsit în bucătărie. A mai arătat inculpatul că a fumat o ţigară, a luat telefonul mobil al victimei şi a părăsit imobilul; după circa 1 km s-a hotărât să se predea şi a anunţat organele de poliţie, sunând la „112" (f. 53-59 d.u.p.).
- din raportul de expertiză nr. 122.173 din 22 ianuarie 2010 întocmit de I.P.J. Neamţ - Serviciul Criminalistic, rezultă că urma papilară ridicată de pe geamul locuinţei victimei în ziua de 17 februarie 2010, cu ocazia cercetării la faţa locului a fost creată de degetul arătător de la mâna dreaptă a inculpatului.
- martorul T.C. a declarat că, în timp ce efectua serviciul de pază pe uliţa satului Broşteni, s-a întâlnit cu inculpatul G.I., care i-a spus că aşteaptă sosirea organelor de poliţie, întrucât s-a autodenunţat pentru comiterea unui omor. Martorul l-a însoţii pe inculpat către postul de poliţie, acesta indicându-i locul unde a aruncat cuţitul. A observat martorul că inculpatul avea sânge pe mâini (f. 70-72 d.u.p.; f.60 dosar).
- martorii M.C. şi I.G. au fost martori asistenţi la cercetarea la faţa locului şi, în prezenţa lor inculpatul a recunoscut că a ucis-o pe victimă cu scopul de a o jefui (f. 73-74 d.u.p.; f. 59 dosar).
- martorii G.I. şi P.M. au fost martori asistenţi la reconstituirea activităţii infracţionale desfăşurată de inculpat şi au relatat faptul că inculpatul, fără a fi constrâns a arătat modalitatea în care a comis infracţiunile (f. 76-80 d.u.p.; f. 58 dosar).
Din coroborarea acestor probe rezultă că inculpatul este autorul infracţiunilor comise in seara zilei de 16 februarie 2010 împotriva victimei S.T.
Cu privire Ia comiterea infracţiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1) C. pen., instanţa îşi va însuşi motivarea procurorului din cuprinsul actului de sesizare, în sensul că cerinţa plângerii prealabile, prev. de art. 131 C. pen. şi art. 197 alin. (4) C. pen. este necesară în cazul în care persoana vătămată are capacitatea de a reacţiona, nu şi atunci când prin comiterea unei infracţiuni asupra ci - omor, s-a înlăturat posibilitatea formulării unei plângeri prealabile. În situaţia de faţă, dreptul incontestabil al părţii vătămate de a introduce plângere prealabilă împotriva celui care a săvârşit infracţiunea de viol a fost împiedicată de intervenţia unui eveniment de neînlăturat - suprimarea vieţii victimei.
În drept, fapta inculpatului de a ucide victima S.T., prin loviri repetate cu pumnii peste cap şi corp prin utilizarea succesivă a unor obiecte înţepătoare - o secure şi 3 cuţite, cauzând leziuni multiple şi grave, producând victimei suferinţe mari, comisă în scopul de a ascunde săvârşirea unei tâlhării, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 - 176 lit. a), d) C. pen.
Fapta aceluiaşi inculpat de a întreţine un act sexual cu victima, prin constrângerea acesteia constituie infracţiunea, prev. de art. 197 alin. (1) C. pen.
Fapta inculpatului G.I. de a pătrunde, fără drept, în locuinţa victimei S.T., fără consimţământul acesteia, comisă în noaptea de 16 februarie 2010 constituie infracţiunea de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.
Fapta inculpatului care, prin violenţă a sustras bunuri şi bani din locuinţa părţii vătămate. în timpul nopţii constituie infracţiunea de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2)1 lit. c) C. pen.
Instanţa a schimba încadrarea juridică, conform art. 334 C. proc. pen. ci infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1) C. pen., reţinută în rechizitoriu.
Astfel, prin Decizia nr. XXXI din 16 aprilie 2007 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. admiţând recursul în interesul legii a stabilit că fapta de pătrundere, în orice mod. într-o locuinţă sau dependinţe ale acesteia, urmată de săvârşirea unei tâlhării constituie un concurs real între infracţiunea de violare de domiciliu, prev. de art. 192 C. pen. şi infracţiunea de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. Fapta fiind comisă şi pe timp de noapte. instanţa va reţine şi agravanta prev. de art. 2 lit. b) al art. 211 C. pen.
În cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen., infracţiunile fiind comise în concurs real.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce urmează a se aplica inculpatului, instanţa a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv: gradul deosebit de ridicat de pericol social al infracţiunilor comise, modalitatea şi împrejurările în care au fost săvârşite. scopul urmărit şi rezultatul produs. Inculpatul a provocat victimei suferinţe inutile, de mare intensitate şi prelungite în timp, prin exercitarea de violenţe fizice repetate şi prin întreţinerea unui act sexual prin constrângere, ceea ce dovedeşte o periculozitate socială ieşită din comun. Inculpatul a avut reprezentarea realizării scopului urmărit de a-şi însuşi bani şi bunuri, prin săvârşirea omorului şi a comis faptele cu cruzime şi ferocitate. Natura relaţiilor sociale încălcate referitoare la dreptul la viaţă, la libertatea şi inviolabilitatea sexuală, la inviolabilitatea domiciliului, la posesia şi detenţia asupra bunurilor şi urmarea produsă moartea victimei, denotă pericolul social al inculpatului şi al faptelor comise. Instanţa a avut în vedere însă şi circumstanţele personale ale inculpatului, acesta are vârsta de 24 ani, este infractor primar, a avut o atitudine procesuală sinceră, de recunoaştere a faptelor comise. Din referatul de evaluare efectuat de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Neamţ, reiese că inculpatul a avut o imagine favorabilă în comunitate, fiind preocupat pentru desfăşurarea de activităţi lucrative şi s-a bucurat de sprijinul familiei.
Pentru aceste considerente, instanţa s-a orientat, în ceea ce priveşte infracţiunea de omor deosebit de grav, către pedeapsa închisorii şi a aplicat inculpatului pedeapsa maximă prevăzută de lege, de 25 ani închisoare.
Pentru celelalte infracţiuni, instanţa a avut în vedere aceleaşi dispoziţii cuprinse în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la circumstanţele reale şi cele personale.
Inculpatul arc de executat pedeapsa principală cea mai grea precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. Pe durata executării pedepsei principale inculpatului i se vor interzice aceleaşi drepturi civile.
În cauză a formulat apel în termen legal inculpatul, nemotivat în scris, solicitând, prin apărătorul desemnat din oficiu de instanţă, reducerea pedepsei întrucât inculpatul a recunoscut săvârşirea /aptelor, a cooperat cu organele de anchetă, nu are antecedente penale şi este tânăr.
1. Apelul declarat în cauză de inculpatul G.I. – cale de atac nemotivată susţinând oral cu ocazia dezbaterilor pentru motivul de netemeinicie vizând reducerea pedepselor aplicate prin reaprecierea în acest sens a criteriilor de individualizare din art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) – a fost respins ca nefundat în baza art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. prin Decizia penală nr .81 din 20 iulie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, ce a menţinut în totalitate modalitatea de rezolvare a acţiunii penale şi civile conform art. 345 alin. (2) şi art. 346 C. proc. pen. inclusiv cuantumul pedepselor aplicate prin sentinţă apreciat a fi în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen. În faţa instanţei de apel inculpatul nu a dorit să facă alte declaraţii.
În baza art. 383 alin. (1)1 raportat la art. 350 şi art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a fost menţinută arestarea preventivă în cauză a inculpatului fiindu-i computată din pedeapsă durata arestului preventiv de la 3 iunie 2010 la zi.
Recursul declarat în cauză de inculpatul G.I., reiterând critica de netemeinicie din apel circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. este nefundat urmând a fi respins ca atare potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Este stabilit în cauză pe baza probelor legal administrate constând în depoziţiile martorilor P.M., I.G., T.C., concluziile raportului de necropsie şi mărturisirea acestuia că în seara de 16 februarie 2010 inculpatul, după ce a pătruns fără drept în curtea şi locuinţa numitei S.T. în vârstă de 80 ani, consăteanca acestuia cu intenţia de a sustrage bani, fiind surprins de victimă, a lovit-o iniţial cu pumn ii în zona capului proiectând-o pe podeaua din bucătărie unde a întreţinut un raport sexual normal cu aceasta prin constrângere iar în continuare a lovit victima o perioadă apreciabilă în timp pentru a-i produce suferinţe fizice considerabile mai întâi cu pumnii iar apoi cu o secure în zona capului în plină faţă şi în final i-a aplicat lovituri repetate cu mai multe cuţite / ultimul lăsându-l înfipt în cutia toracică a victimei pe care a şi călcat-o în picioare premergător decesului acesteia, fapta de omucidere prin cruzimi ce realizează elementele constitutive ale infracţiunilor concurente comise cu intenţie directă, de omor deosebit de grav, tâlhărie calificată, violare de domiciliu calificată şi viol prevăzute de art. 174, art. 176 lit. a) şi d) C. pen., art. 211 alin. (2) lit. b) şi art. 21 lit. c) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen. şi art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Înalta Curte verificând din oficiu celelalte rezolvări juridice în cauză în limitele caracterului devolutiv al recursului prevăzut de art. 3856 alin. (1) şi (2) rap. la art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că schimbarea încadrării juridice efectuată de prima instanţă este justificată întrucât relaţiile sociale lezate privesc atât inviolabilitatea domiciliului cât şi patrimoniul lui S.T., infracţiunea de tâlhărie neincluzând în conţinutul sau complex şi actul material de pătrundere fără drept în curtea şi casa în care aceasta locuia.
În ceea ce priveşte condiţia procedurală a plângerii prealabilă pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului şi pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., instanţa de apel constată că lega procesuală nu rezolvă situaţia în care persoana vătămată, în mod obiectiv, nu-şi poate exercita manifestarea de voinţă, în nici un sens, întrucât a decedat.
În soluţionarea acestei probleme de drept organele judiciare trebuie să aibă în vedere că raţiunea existenţei unei astfel de condiţii, prin însăşi una din premise, nu se poate verifica în cazul în care persoana vătămată încetează a mai exista ca subiect de drept. Legiuitorul are în vedere situaţia normală în care victima rămâne în viaţă.
În condiţiile excepţionale în care a decedat, mai mult, ca urmare a acţiunii aceluiaşi inculpat, plângerea prealabilă, ca şi condiţie de procedabilitate, îşi pierde raţiunea pentru care a fost concepută de legiuitor, dar infracţiunea rămâne şi trebuie pedepsită.
Oficialitatea acţiunii penale îşi recapătă toate valenţele în situaţia în care puţinele excepţii prevăzute de lege încetează a se mai verifica în realitatea obiectivă.
În altă ordine de idei, instanţa a făcut o justă individualizare a pedepselor, acestea fiind proporţionale cu gradul de pericol social al faptelor şi consecinţele produse, dar şi cu datele ce caracterizează persoana inculpatului, care nu are antecedente penale.
Într-adevăr, este surprinzător că, un tânăr de 25 ani, provenind dintr-o familie fără probleme majore şi cu o reputaţie bună în comunitate, să comită asemenea fapte deosebit de grave, cu o ferocitate şi o cruzime greu de imaginat.
Orice alte împrejurări favorabile inculpatului, de natură personală, pălesc î.
raport de urmările socialmente periculoase produse şi de modalităţile concrete în care s-a ajuns la acestea.
Prin urmare, Înalta Curte nu consideră necesar să reducă pedepsele aplicate de Tribunalul Neamţ, criteriile de individualizare reţinute de prima instanţă fiind corecte.
Hotărârea pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică şi sub aspectul rezolvării laturii civile a cauzei.
Părţii vătămate S.I. i-au fost acordat despăgubiri sub forma daunelor morale în cuantum de 50.000 lei, actualizată la data executării, în considerarea faptului că este fiul victimei şi a suferit un prejudiciu major, nu numai ca urmare a decesului mamei sale, dar ţinându-se seama şi de modalitatea brutală în care s-a produs.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) se va computa din pedeapsă durata reţinerea /arestarea preventivă în cauză a inculpatului recurent cu începere de la 17 ianuarie 2010 la 25 octombrie 2010.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi la plata sumei de 179,53 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă S.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.I. împotriva deciziei penale nr. 81 din 20 iulie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 februarie 2010 la 25 octombrie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi la plata sumei de 179,53 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă S.I.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1253/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3846/2010. Penal. Mandat european de arestare.... → |
|---|
