ICCJ. Decizia nr. 4067/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4067/2010
Dosar nr. 1934/121/2009
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 641/R din 10 septembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, au fost respinse, ca inadmisibile, cererile privind sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate invocate de petentul F.M.
Totodată, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de petentul F.M., domiciliat în Galaţi, jud. Galaţi, împotriva sentinţei penale nr. 202 din 17 mai 2010 a Tribunalului Galaţi, recurentul fiind obligat la plata către stat a sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu, urmând a fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Galaţi.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Galaţi a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 202 din 17 mai 2010 a Tribunalului Galaţi s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de petentul F.M.
Prin aceeaşi sentinţă penală s-a respins ca nefondată excepţia de necompetenţă materială a instanţei în soluţionarea cauzei, ridicată de petentul F.M.
De asemenea s-a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul F.M. împotriva rezoluţiei nr. 909/VIII/1/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, cu obligarea acestuia la plata către stat a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Tribunalul, examinând actele şi lucrările dosarului, a reţinut că la data de 12 decembrie 2007 petentul F.M. a depus la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi o sesizare prin care reclama dispariţia originalului plângerii depusă la procurorul de serviciu la data de 28 iulie 2005, solicitând efectuarea procedurii speciale de constatare a dispariţiei originalului plângerii respective.
Prin rezoluţia nr. 909/VIII/1/2007 din 06 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi s-a respins solicitarea petentului.
Împotriva acestei soluţii petentul a formulat plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, care, prin rezoluţia nr. 909/VIII/1/2007 din 16 martie 2009 a fost respinsă.
În motivarea rezoluţiilor s-a arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 508-509 C. proc. pen. pentru începerea procedurii speciale de constatare a dispariţiei originalului plângerii depuse la data de 28 iulie 2005 întrucât plângerea respectivă nu constituie un act judiciar esenţial al dosarului nr. 401/P/2006, nu este reclamată de un interes justificat iar înlocuirea ei se poate face potrivit procedurii obişnuite, respectiv prin depunerea de copii ale înscrisului aflat la parte, cum de altfel a procedat petentul care a depus o copie a plângerii respective cu ocazia judecării plângerii formulată în baza dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen. împotriva rezoluţiei nr. 785/II/2/2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi.
Împotriva acestor soluţii petentul a formulat plângere în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. la Tribunalul Galaţi.
La termenul de judecată din 12 iunie 2009 petentul F.M. a invocat excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 278 ind. 1 alin. (1) C. proc. pen., susţinând că prin redactarea acestui text de lege sunt încălcate prevederile art. 1, art. 4, art. 11, art. 15, art. 16, art. 20, art. 21, art. 24, art. 53, art. 124, art. 126, art. 148 din Constituţia României, art. 1, art. 6, art. 14, art. 17 Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 1, art. 2, art. 6, art. 7, art. 8, art. 10, art. 11, art. 30 din Declaraţia universală a drepturilor omului.
A arătat că dispoziţiile art. 278 ind. 1 alin. (1) C. proc. pen. sunt neconstituţionale în măsura în care nu se poate adresa justiţiei cu o cerere, împotriva soluţiei dată de procuror la plângerea privind efectuarea procedurii speciale de constatare a dispariţiei originalului plângerii sau la cererea de efectuarea procedurii speciale de refacere, reconstituire, înlocuire a originalului plângerii, soluţie dată de procuror separat.
Prin încheierea de şedinţă din 22 iunie 2009 s-a dispus înaintarea cauzei la Curtea Constituţională în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., şi suspendarea cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată.
Prin Decizia nr. 310 din 23 martie 2010 Curtea Constituţională a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate invocată.
La termenul de judecată din 17 mai 2010 petentul a invocat din nou excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. precizând că are alte argumente asupra cărora nu s-a pronunţat Curtea Constituţională.
Tribunalul a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale constatând că s-a mai invocat o excepţie de neconstituţionalitate a aceluiaşi text de lege, că prin încheierea din 22 iunie 2009 a fost sesizată Curtea Constituţională, cauza fiind suspendată până la soluţionarea excepţiei (circa 11 luni), excepţie ce a fost respinsă. în acest sens, s-a reţinut că la momentul invocării primei excepţii de neconstituţionalitate petentul avea posibilitatea să invoce şi motivele privitoare la excepţia de faţă, precum şi orice alte argumente pe care le-ar fi considerat întemeiate în susţinerea excepţiei pentru a nu fi generate şi alte suspendări ale judecăţii. S-a apreciat că neprocedând în acest mod, s-a ajuns la o exercitare abuzivă a drepturilor procesuale de către petent, încercându-se tergiversarea nejustificată a soluţionării cauzei, prin încălcarea cu bună ştiinţă a termenului rezonabil de soluţionare a cauzelor penale.
Tot la termenul de judecată din 17 mai 2010 petentul a invocat excepţia de necompetenţă a instanţei, arătând că sesizarea acesteia este nelegală, competenţa soluţionării prezentei cereri aparţinând procurorului ierarhic superior, solicitând trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Cu privire la acest aspect Tribunalul a constatat că după parcurgerea procedurii prevăzute de art. 278 C. proc. pen., petentul a formulat plângere la instanţa de judecată împotriva soluţiei prim-procurorului, conform art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., temei indicat chiar de petent (fila 3 din primul volum al dosarului de fond), împrejurare în care constatând că excepţia de necompetenţă a instanţei este nefondată, a respins-o ca atare.
Pe fondul cauzei Tribunalul a constatat că art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. prevede că se poate ataca cu plângere la instanţă doar rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanţa ori, după caz, rezoluţia de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, precum şi dispoziţia de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu.
Cum plângerea formulată de petent nu vizează o soluţie de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale ori de netrimitere în judecată ci o soluţie prin care i s-a respins cererea de privind efectuarea procedurii speciale de constatare a dispariţiei originalului plângerii depusă la procurorul de serviciu la data de 28 iulie 2005, Tribunalul a constatat că plângerea este inadmisibilă, respingând-o ca atare.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs petentul F.M., criticând-o pentru nelegalitate. În faţa instanţei de recurs recurentul a invocat excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4, art. 6, art. 51, art. 52, art. 171 alin. (1), art. 173 alin. (3), art. 2781 alin. (1), art. 2781 alin. (7), art. 303 alin. (6), art. 508-512 C. proc. pen., art. 29 alin. (1) şi art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, solicitând suspendarea judecării cauzei şi sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiilor invocate.
Totodată a invocat „excepţia de necompetenţă a instanţei de judecată de a soluţiona plângerea formulată împotriva soluţiei dată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi la plângerea formulată împotriva soluţiei; excepţia de nelegală sesizare a instanţei de judecată; excepţia de prematuritate a sesizării instanţei de judecată; excepţia actului de sesizare a instanţei; excepţia lipsei plângerii formulată împotriva soluţiei de N.U.P., plângere prevăzută de art. 2781 C. proc. pen.", solicitând declinarea competenţei de soluţionare a cauzei şi trimiterea dosarului la organul competent, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, apreciind criticile formulate ca nefiind întemeiate, a respins recursul, ca nefondat.
Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată, s-a reţinut că reiterarea aceleiaşi excepţii după o suspendare a judecării cauzei timp de 11 luni nu a reflectat decât intenţia de a tergiversa soluţionarea cauzei şi cum excepţia invocată nu are legătură cu soluţionarea cauzei, în mod corect Tribunalul a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. S-a avut în vedere şi împrejurarea că în faţa instanţei de recurs, chemată să se pronunţe asupra legalităţii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, nu se pot ridica noi excepţii de neconstituţionalitate, cu privire la alte dispoziţii legale asupra cărora nu s-a pronunţat prima instanţă.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că plângerea formulată de petent nu vizează o soluţie de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale ori vreo dispoziţie de netrimitere în judecată cuprinsă în vreun rechizitoriu, astfel că, în mod corect, Tribunalul a constatat că plângerea este inadmisibilă, respingând-o ca atare.
Împotriva sentinţei penale nr. 641/R din 10 septembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, a declarat recurs petiţionarul F.M., acesta nefiind, însă, motivat.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil pentru considerentele care urmează.
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Codul de procedură penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.
Codul de procedură penală reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
Dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen. prevăd că sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătoreşti nedefinitive, fiind indicate expres şi limitativ hotărârile care sunt supuse recursului.
În speţă, petiţionarul a declarat recurs împotriva sentinţei penale nr. 641/R din 10 septembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, sentinţă care, însă, este definitivă.
Astfel, dacă s-ar recunoaşte promovarea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalităţii căilor de atac consfinţit prin art. 129 din Constituţie, ceea ce este inadmisibil.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiţionarul F.M.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul F.M. împotriva sentinţei penale nr. 641/R din 10 septembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3940/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4071/2010. Penal. Abuz în serviciu contra... → |
|---|
