ICCJ. Decizia nr. 3686/2010. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3686/2010
Dosar nr. 3/46/2010
Şedinţa publică din 20 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 70/F din 15 iulie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. art. 87 alin. (1) din OUG nr.195/2002, republicată, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.I.R., la 6 luni închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei, iar în baza art. 82 C. pen. s-a fixat termen de încercare de 2 ani şi 6 luni.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate inculpatului, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.
In baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
1. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului S.I.R. pentru infracţiunea prev. de art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, republicată, reţinându-se că, în noaptea de 16/17 septembrie 2009, a circulat cu autoturismul Dacia Logan pe B-dul Republicii din municipiul Piteşti, venind dinspre Cartierul Petrochimiştilor, cu scopul de a ajunge la domiciliul său, iar în jurul orelor 00,01, fiind depistat cu viteza de 71 km/h, peste limita legală permisă pe acest sector de drum, s-a încercat oprirea sa pentru control de către organele de poliţie rutieră.
S-a mai reţinut că, la semnalul efectuat de organele în drept, inculpatul nu a oprit autovehiculul, continuându-şi drumul până s-a reuşit oprirea sa de organele abilitate.
Ulterior, inculpatul a fost condus la Spitalul Judeţean Argeş pentru a-i fi recoltate probe biologice, rezultând o alcoolemie de 1,30 gr.%0 ml la prima probă (ora 00,35) şi, respectiv, 1,15 gr.%0 ml la cea de-a doua probă (ora 1,35).
Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a solicitat în apărare recalcularea alcoolemiei, însă cererea i-a fost respinsă.
2. Pe baza materialului probator administrat şi la urmărirea penală dar şi în faza de cercetare judecătorească, prima instanţă a reţinut următoarele:
În noaptea de 16/17 septembrie 2009, inculpatul S.I.R. a circulat cu autoturismul Dacia Logan pe B-dul Republicii din municipiul Piteşti, cu intenţia de a se deplasa spre domiciliul său, fiind semnalizat pentru a opri în vederea controlului întrucât aparatul radar montat în zonă l-a depistat conducând cu viteza de 71 km/h.
La semnalul organului abilitat, inculpatul nu a oprit, continuându-şi drumul spre centrul oraşului, astfel încât echipajul de poliţie rutieră a procedat la urmărirea sa, reuşind să-l oprească în zona Hotelului Cora de pe strada I.C.Brătianu.
Inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest, la orele 00,20 rezultând o concentraţie alcoolică de 0,65 mg alcool în aer expirat.
Ulterior, inculpatul a fost condus la Spitalul Judeţean Argeş pentru a-i fi recoltate probe biologice, rezultând o alcoolemie de 1,30 gr.%0 la prima probă, la orele 00,35 şi, respectiv, 1,15 gr.%0 la cea de-a doua proba/ora 1,35).
În legătură cu acelaşi aspect, prin raportul de expertiză medico-legală nr. A 12/2765/2010 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, întocmit la INML Mina Minovici (filele 62-63 din dosar), s-a constatat că inculpatul la ora 0,01 ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în creştere de circa 0,85 gr.%0.
Audiat fiind pe parcursul urmăririi penale, precum şi de instanţa de judecată, inculpatul S.I.R. a recunoscut fapta reţinută în sarcina sa, arătând totodată că o regretă, menţionând că în ziua de 16 septembrie 2009 a consumat o sticlă de vin roşu, în jurul orelor 11,00, iar, pe fond de oboseală, a mâncat foarte puţin. A relatat, de asemenea, că a trebuit să însoţească la restaurantul unde a servit băutura pe martorul P.M.S., care i-a făcut unele reparaţii în casă în urma unei inundaţii.
În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului S.I.R. care, în noaptea de 16/17 septembrie 2009, a condus pe raza municipiului Piteşti autoturismul Dacia Logan nr. , având o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, respectiv 1,30 gr.%0, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. şi ped. de art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, republicată.
La stabilirea şi individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, prima instanţă a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret al faptei, limitele de pedeapsă, împrejurările şi urmările faptei comise, persoana inculpatului, atitudinea sinceră pe care acesta a avut-o pe parcursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, materializată în recunoaşterea şi regretarea faptei comise, reţinând totodată şi faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, aflându-se la prima abatere.
Pentru considerentele reţinute, prima instanţă a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., coborând pedeapsa sub minimul prevăzut de lege, apreciind totodată că scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut în art. 52 C. pen., poate fi atins prin dispunerea unei modalităţi de executare neprivative de libertate.
B. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul S.I.R., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei sale condamnări pentru infracţiunea prev. de art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, republicată, deşi fapta nu prezintă în concret gradul de pericol social al unei infracţiuni, fapt ce reiese din valoarea recalculată a alcoolemiei în momentul săvârşirii faptei - foarte apropiată de limita legală -; din împrejurarea că a condus pe o distanţă mică, în condiţiile în care are o experienţă considerabilă ca şi conducător auto, de peste 27 de ani, timp în care nu a avut nici un eveniment rutier; din atitudinea sinceră pe care a avut-o pe întreg parcursul procesului penal, fiind pe deplin conştient de consecinţele faptei sale, inclusiv prin prisma experienţei câştigată în profesia de avocat pe care o exercită.
Examinând hotărârile recurate prin prisma cazului de casare prev. de art. 385/9 pct. 17/1 C. proc. pen., ÎNALTA CURTE, în opinie majoritară, constată că recursul inculpatului este întemeiat.
Astfel, deşi prima instanţă, pe baza materialului probator administrat în cauză, a stabilit corect situaţia de fapt, necontestată de altfel de inculpat care a recunoscut în mod constant săvârşirea faptei, nu a acordat suficientă relevanţă criteriilor prev. la alin. (2) al art. 181 C. pen., nefăcând o evaluare corespunzătoare a gradului de pericolul social concret al faptei.
Dacă prima instanţă ar fi procedat la un examen complet şi exact în sensul şi spiritul criteriilor stabilite de art. 181 alin. (2) C. pen. şi ar fi acordat semnificaţia cuvenită faptului, deloc neglijabil, că inculpatul a recunoscut consumul de alcool dar a considerat nejustificat că nu a ajuns la nivelul prohibit de lege - fapt ce s-a realizat doar pe fondul unei stări de oboseală avansate -, că nu a refuzat testarea sa cu alcooltestul şi nici recoltarea probei de sânge, că a condus pe o distanţă scurtă la o oră când traficul era aproape inexistent şi că nu a provocat vreun eveniment rutier, că nu are antecedente penale şi este un avocat cu o conduită remarcabilă în societate, ar fi ajuns inevitabil la concluzia că sunt îndeplinite cerinţele art. 181 C. pen., nefiind necesară aplicarea represiunii penale şi că aplicarea unei sancţiuni administrative este suficientă.
Înalta Curte mai are în vedere şi împrejurarea că valoarea indicată de calculul retroactiv al alcoolemiei prin expertiza medico-legală efectuată în cauză de către INML Mina Minovici - de 0,85 gr.%0 la momentul conducerii autovehiculului pe drumurile publice -, este foarte apropiată de valoarea prevăzută de textul de lege incriminator - de 0,80 gr.%0 -, sub care fapta nu este sancţionată ca şi infracţiune, ci ca o contravenţie, astfel că se creează un dubiu cu privire la valoarea reală a alcoolemiei în momentul producerii accidentului, dubiu ce nu poate să profite decât inculpatului.
Aşadar, pe lângă datele care caracterizează pozitiv persoana şi conduita inculpatului, restul criteriilor stabilite de legiuitor pentru evaluarea în concret a gradului de pericol social al faptei, prevăzute de dispoziţiile art. 18/1 alin. (2) C. pen. - respectiv, modul de săvârşire a faptei şi împrejurările în care a fost comisă, astfel cum au fost expuse mai sus, pledează pentru formarea convingerii instanţei în sensul că fapta inculpatului este în mod vădit lipsită de importanţă şi că atingerea adusă valorilor ocrotite de lege este minimă, astfel că nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni, în speţă cea prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G nr. 195/2002.
Pentru aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpat, va casa sentinţa recurată şi rejudecând, va achita pe inculpatul S.I.R. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. comb. cu art. 181 C. pen., aplicând acestuia sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 100 lei.
În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (3) din acelaşi cod, cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Cu majoritate de voturi:
Admite recursul declarat de inculpatul S.I.R. împotriva sentinţei penale nr. 70/F din 15 iulie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează sentinţa recurată şi rejudecând:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. comb. cu art. 181 C. pen., achită pe inculpatul S.I.R. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 republicată.
În baza art. 91 C. pen. aplică sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 100 lei.
Onorariul parţial apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei până la prezentarea apărătorului ales, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de inculpat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 octombrie 2010.
OPINIA SEPARATĂ
Apreciez că se impune respingerea recursului declarat de inculpatul S.I.R. pentru următoarele considerente:
În sarcina inculpatului S.I.R., s-a reţinut săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 constând în aceea că în noaptea de 16/17 septembrie 2009 a condus pe B-dul Republicii din municipiul Piteşti autoturismul Dacia Logan nr. , având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, respectiv de 1,30 gr.%0.
Rezultă din probele administrate că inculpatul a condus cu o viteză de 71 km/h, fiind semnalizat de un echipaj al poliţiei rutiere. Inculpatul nu a oprit însă, continuându-şi drumul, fiind urmărit de echipajul poliţiei, care a reuşit să-l oprească în zona Hotelului Cora, fiind condus la Spitalul Judeţean Argeş pentru recoltarea probelor biologice.
Conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 651 din 25 septembrie 2009 întocmit de SML - Argeş, s-a stabilit o alcoolemie de 1,30 gr.%0, proba fiind recoltată la orele 0,35 - imediat după ce a fost oprit de echipaj - iar a doua probă, recoltată la orele 1,35, a stabilit o alcoolemie de 1,15 gr.%0.
De asemenea, din buletinul de examinare clinică (f. 19 d.u.p.) rezultă că inculpatul, în momentul în care a fost examinat de către medic, avea un comportament agitat, necooperant, injurios, cu un echilibru instabil.
În cursul judecăţii, la solicitarea inculpatului, instanţa a dispus efectuarea unei expertize privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei.
Din Raportul de expertiză medico-legală nr. 116/1/2010 întocmit de Institutul de Medicină Legală Bucureşti, rezultă că la data de 17 septembrie 2009, ora 1,00 inculpatul S.I.R. ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în creştere de 0,85 gr.%0.
Relevant însă este faptul că aceste rezultate - astfel cum rezultă din conţinutul raportului - au un caracter strict teoretic şi nu pot fi considerate ca având valoare certă din punct de vedere medico-legal, valoarea indubitabilă de probă ştiinţifică obiectivă şi care exprimă îmbibaţia reală este numai cea determinată prin analiza sângelui din momentul prelevării (f.63 d.fond).
Ca atare, se impune, în raport de probele administrate a se reţine că alcoolemia reală este cea determinată la prima recoltare, respectiv de 1,30 gr %0.
Raportat la împrejurările concrete în care a fost comisă fapta nu se poate aprecia că aceasta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Potrivit dispoziţiilor art. 181 C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Elementele care servesc la constatarea că o faptă prezintă pericol social sunt: a) o acţiune sau o inacţiune; b) acestea generează un pericol de ordin social, de natură să aducă atingere valorilor sociale astfel cum sunt prevăzute în art. 1 C. pen.; c) pentru sancţionarea acţiunii sau inacţiunii este necesar să se prevadă o pedeapsă.
Prin sintagma „aduce atingere" se înţelege vătămarea, lezarea valorilor sociale prevăzute în art. 1 C. pen. Prin urmare, o acţiune sau o inacţiune este considerată ca fiind periculoasă când produce un rău sau ar putea să producă un rău.
Dar săvârşirea unei fapte penale produce, pe lângă urmarea directă şi alte urmări, de proporţii mai mari, creându-se acea stare de nelinişte, o stare improprie pentru normala şi paşnica desfăşurare a relaţiilor sociale. Aceste urmări indirecte îşi au sursa tot în materialitatea faptei, astfel încât toate urmările faptei ţin, în realitate, de aspectul material al acesteia. Starea de reprobare, nevoia de a o împiedica, de a respinge sau de a combate astfel de fapte sunt practic, reflexul unei stări reale, obiective pe care le creează, prin notorietatea lor, asemenea fapte.
În cauza dedusă judecăţii fapta, prin ea însăşi, prezintă pericol social - fiind inclusă în categoria faptelor de pericol şi nu de rezultat - ceea ce impune aplicarea unei pedepse în limitele stabilite de norma incriminatoare.
Rezultă din probele administrate că inculpatul, deşi a fost semnalizat de organele de poliţie să oprească întrucât circula cu o viteză neregulamentară, a ignorat semnalul acestora, fiind necesară urmărirea sa.
Această împrejurare trebuie corelată cu alcoolemia mare stabilită prin expertiză - 1,30 gr.%0, cu faptul că inculpatul nu s-a aflat într-o situaţie excepţională, de urgenţă, care să poată justifica atitudinea sa, dar şi cu elementele ce caracterizează persoana inculpatului.
Sub acest aspect se constată că inculpatul are calitatea de avocat în cadrul Baroului Argeş, cunoscând pe de o parte obligaţia de a opri atunci când i se solicită acest lucru de către organele de poliţie, iar pe de altă parte, obligaţia de a nu conduce sub influenţa băuturilor alcoolice şi de a-şi respecta, astfel, propriul său statut.
A aprecia că fapta sa este lipsită de pericol social înseamnă a minimaliza gravitatea unei fapte ce pune în pericol siguranţa rutieră dar şi posibilitatea că, pentru astfel de infracţiuni sancţiunea poate fi minoră, insignifiantă.
În acest context, consider că instanţa de fond, aplicând o pedeapsă de 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei a respectat criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dând eficienţă şi elementelor favorabile ce caracterizează persoana inculpatului.
Având în vedere considerentele expuse, apreciez că recursul inculpatul trebuia respins, ca nefondat, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1236/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3695/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
