ICCJ. Decizia nr. 3894/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizie nr. 3894/2010

Dosar nr. 3039/30/2009

Şedinţa publică din 03 noiembrie 2010

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş nr. 2235/P/2008 emis la data de 18 mai 2009 şi înregistrat pe rolul Tribunalului Timiş sub nr. 3039/30/2009 la data de 19 mai 2009, inculpatul O.Ş.L., a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), falsificare de monedă în formă continuată, prevăzută de art. 282 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), punere în circulaţie a valorilor falsificate în formă continuată, prevăzută de art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), totul cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen.

În fapt, s-a reţinut în sarcina inculpatului O.Ş.L. că a indus în eroare, prezentându-se drept reprezentat al unor societăţi la care nu avea nici o calitate şi folosindu-se de acte pe care Ie-a falsificat, reprezentanţii părţilor vătămate SC C.T. SRL Bucureşti, SC M.S. SRL, SC E.L. SRL, SC T.L. SRL, SC C.T. SRL, SC M.S. SRL, SC C.D.A. C.P.I. SRL şi SC S.H. SRL, cu ocazia încheierii unor contracte privind achiziţia unor bunuri, în scopul obţinerii unui folos material, activitate prin care s-a produs un prejudiciu total de 262.360,02 lei.

De asemenea, s-a reţinut în sarcina inculpatului că a completat cu date nereale un număr de 27 bilete la ordin şi 2 file CEC pe care Ie-a folosit apoi în activitatea de inducere în eroare a părţilor vătămate SC C.T. SRL, SC M.S. SRL, SC E.L. SRL, SC T.L. SRL, SC C.T. SRL, SC M.S. SRL, SC C.D.A. C.P.I. SRL si SC S.H. SRL, cu ocazia încheierii unor contracte.

S-a mai reţinut în sarcina inculpatului că a completat cu date nereale mai multe înscrisuri, aplicând ştampila unor societăţi comerciale fără a avea acest drept şi Ie-a semnat cu numele altor persoane, pe care Ie-a folosit apoi în activitatea de inducere în eroare a părţilor vătămate SC C.T. SRL, SC M.S. SRL, SC E.L. SRL, SC T.L. SRL, SC C.T. SRL, SC M.S. SRL, SC C.D.A. C.P.I. SRL si SC S.H. SRL, cu ocazia încheierii unor contracte. Analizând materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, respectiv procesele verbale de recunoaştere după planşe foto, plângerile şi declaraţiile reprezentanţilor părţilor vătămate SC C.T. SRL, SC M.S. SRL, SC E.L. SRL, SC T.L. SRL, SC C.T. SRL, SC M.S. SRL, SC C.D.A. C.P.I. SRL si SC S.H. SRL, declaraţiile inculpatului, declaraţiile martorilor J.O., D.I., S.H.T., B.M.P., B.T., B.D.D., B.M.S., M.M., O.C.C., O.R., instanţa reţine următoarea situaţie de fapt: în cursul lunii octombrie 2008 inculpatul O.Ş.L. a achiziţionat în numele firmei SC O. SRL aparatură medicală în valoare de 24.546,80 lei, de la SC C.T. SRL Bucureşti, plătind cu un bilet la ordin fără acoperire pe care l-a semnat şi ştampilat în calitate de reprezentant al SC O. SRL.

Inculpatul O.Ş.L. a semnat în calitate de director general al SC O. SRL contractul de distribuţie din data de 08 octombrie 2008 încheiat între SC C.T. SRL şi SC O. SRL, declaraţia întocmită de inculpat la data de 08 octombrie 2008 - anexă a contractului indicat anterior, iar pe biletul la ordin a fost aplicată o ştampila a SC O. SRL şi semnată de către inculpat.

Potrivit verificărilor efectuate, la data emiterii biletului la ordin, administratorul SC O. SRL era numitul B.M.S., care a declarat că nu are cunoştinţă de manoperele dolosive ale inculpatului O. Folosindu-se de acelaşi nume, respectiv M.C., reprezentant al SC O. SRL, inculpatul O.Ş.L. a indus în eroare pe reprezentanţii SC M.S. SRL Timişoara, astfel că în data de 04 septembrie 2008 inculpatul s-a deplasat la magazinul SC M.S. SRL din Timişoara, unde s-a prezentat sub numele de M.C., reprezentantul SC O. SRL şi a achiziţionat marfă în valoare de 8.294,63 lei completând în fals un bilet la ordin pentru suma respectivă şi semnând în fals factura fiscală 455/04 septembrie 2008.

Astfel, în urma cercetărilor efectuate s-a constatat că inculpatul O. a confecţionat o ştampilă a SC O. SRL în centrul comercial I.M. din Timişoara, la punctul de lucru al SC T. SRL, factură pe care a folosit-o în activitatea de a induce în eroare părţile vătămate, prezentându-se sub numele de M.C., reprezentant al SC O. SRL.

Potrivit plângerii numitului S.M., administrator al SC M.S. SRL rezultă că după ce banca i-a comunicat refuzul la plată privind biletul la ordin emis de inculpat a încercat să i-a legătura telefonic cu acesta. Iniţial, inculpatul i-a răspuns spunându-i că îi va restitui marfa pentru ca ulterior acesta să nu îi mai răspundă la telefon.

De asemenea, inculpatul O.Ş.L. a indus în eroare şi reprezentanţii SC E.L. SRL, emiţând în fals un număr de 11 bilete la ordin în numele SC A.C. SRL, societate unde nu avea nici o calitate, acesta prezentându-se sub numele de O.R., administratorul A.C., achiziţionând marfă în valoare totală de 77.175,44 lei, pentru care a emis cele 11 bilete la ordin avalizate în nume propriu, bilete la ordin care au fost ulterior refuzate la plată pe motivul „lipsă disponibil, lipsă mandat a semnatarului, litigiu cu privire la dreptul de proprietate".

Inculpatul O.Ş.L. s-a deplasat în data de 09 iulie 2008 la sediul SC E.L. SRL din Timişoara, unde s-a prezentat drept O.R., reprezentat al SC A.C. SRL şi a încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 09 iulie 2008 semnându-l şi aplicând pe acesta o ştampilă a SC A.C. SRL, iar ulterior, în urma emiterii celor 11 facturi, inculpatul a emis 11 bilete la ordin false întrucât Ie-a semnat în numele SC A.C. SRL fără a avea vreo calitate în această societate.

Inculpatul O.Ş.L. s-a folosit din nou de numele şi calitatea numitului M.C., reprezentat al SC O. SRL, achiziţionând marfa de la SC T.L. SRL pentru care a emis, în fals un bilet la ordin în valoare de 5060,82 lei, iar acesta a fost refuzat la plata pe motiv „cont poprit, lipsa totala disponibil".

Inculpatul a achiziţionat de la SC C.T. SRL, în numele SC B.L. SRL, firmă unde, de asemenea nu avea nici o calitate, diverse materiale electrice, în valoare totală de 75.219.88 lei. Acesta s-a deplasat în data de 14 martie 2008 la punctul de lucru din Timişoara, a SC C.T. SRL, prezentându-se sub numele de C.V.D., reprezentant al SC B.L. SRL, ocazie cu care a încheiat contractul de vanzare-cumpărare din 14 martie 2008 potrivit căruia plata mărfii achiziţionate de inculpat urma sa se facă cu ordin de plată în termen de 30 de zile. Totodată inculpatul a completat, semnat şi ştampilat în numele administratorului SC B.L. SRL, numitul C.V.D., fila CEC care nu avea menţionată suma şi care a fost lăsată drept garanţie.

Reprezentanţii SC C.T. SRL au emis mai multe facturi corespunzătoare bunurilor ridicate de inculpat, valoarea totală fiind 75.219.88 lei.

Întrucât marfa nu a fost plătită, reprezentanţii firmei prejudiciate au completat şi introdus fila CEC la plata, dar aceasta a fost refuzată pe motiv „lipsa totala disponibil, client aflat în interdicţie bancară".

În data de 12 august 2008 inculpatul O.Ş.L. s-a deplasat la sediul SC M.S. SRL din Timişoara unde s-a prezentat ca fiind administratorul SC A.C. SRL şi a încheiat în această calitate contractul de colaborare din 12 august 2008.

La încheierea contractului inculpatul a lăsat drept garanţie fila CEC emisă de SC C.M.I. SRL în favoarea SC A.C. SRL şi pe care a girat-o în favoarea SC M.S. SRL, iar la data de 13 august 2008 a ridicat marfă în valoare de 30.590 lei pentru care a înmânat fila CEC ce avea menţionată ca data scadentă 26 septembrie 2008 şi care a fost emisă de SC C.M.I. SRL în favoarea SC A.C. SRL, iar inculpatul a girat-o în favoarea SC M.S. SRL.

La data de 18 august 2008 inculpatul O.Ş.L. a ridicat din nou marfă ce i-a fost livrată conform facturii fiscale pentru suma de 17.386,76 iar acesta a emis în numele SC A.C. SRL un bilet la ordin fals pentru suma de 20.000 lei, urmând a comanda şi altă marfă pentru a acoperi diferenţa de preţ faţă de marfa ridicată.

În data de 19 august 2008 inculpatul a mai comandat marfă în valoare de 22.837,82 lei ce urma să fie ridicată după încasarea instrumentelor de plată emise anterior, iar ulterior, după refuzul de încasare, factura fiscală aferentă a fost stornată.

Atât cecul cât şi biletul la ordin au fost refuzate la plată pe motivul „lipsa disponibil în cont şi lipsa de mandat a semnatarului".

La data de 27 martie 2008 inculpatul O.L. s-a prezentat la punctul de lucru al SC C.D.A. C.P.I. SRL din Timişoara, şi, susţinând că este reprezentantul legal al SC D. SRL a achiziţionat marfa în valoare de 5.743,45 lei conform facturii din 27 martie 2008, semnată de inculpat, iar pentru suma respectivă acesta a emis un bilet la ordin în numele SC D. SRL. Biletul la ordin este fals, întrucât a fost completat de inculpat şi semnat în locul administratorului acestei societăţi C.C. deşi nu avea nici o calitate în acesta firma. De asemenea, inculpatul a mai semnat în calitate de reprezentant al SC D. SRL şi contractul de vânzare-cumpărare din 28 martie 2008, folosind numele O.L.

La data de 16 aprilie 2008 inculpatul O.Ş.L. s-a prezentat drept numitul O.R., administrator al SC A.C. SRL şi a încheiat în acesta calitate contractul de vânzare-cumpărare din 16 aprilie 2008 cu reprezentanţii SC S.H. SRL cumpărând marfă şi achitând cu mai multe bilete la ordin care ulterior au fost refuzate la plata, pe motiv „lipsa de mandat a semnatarului, lipsă totală disponibil".

S-a mai reţinut că inculpatul nu avea nici o calitate în firma respectivă şi implicit nici specimen de semnătură în bancă, singura persoană cu specimen de semnătură era numitul O.R.

Prin sentinţa penală nr. 114/PI din 01 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 3039/30/2009, în baza art. 334 C. proc. pen. a fost respinsă cererea inculpatului O.Ş.L., formulată prin apărător, privind schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi cu aplicarea art. 42 C. pen. a fost condamnat inculpatul O.Ş.L. la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) - dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 282 alin. (1) raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi cu aplicarea art. 42 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare de monedă sau alte valori în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) - dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 282 alin. (2) raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi cu aplicarea art. 42 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie de valori falsificate în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) - dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 290 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) - dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 35 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, cea mai grea dintre pedepsele complementare, respectiv interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) - dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii din data de 12 martie 2009 şi a arestului preventiv de la data de 01 aprilie 2009 la zi.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 998, 999 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumelor de 24.546, 80 lei daune materiale către partea civilă SC C.T. SRL Bucureşti, 8.294,63 lei daune materiale către partea civilă SC M.S. SRL, 77.175 lei daune materiale către partea civilă SC E.L. SRL, 9.424 lei daune materiale către partea civilă SC T.L. SRL, 75.219, 88 lei daune materiale către partea civilă SC C.T. SRL, 47.976, 82 lei daune materiale către partea civilă SC M.S. SRL, 5.743,45 lei daune materiale către partea civilă SC C.D.A. C.P.I. SRL Hunedoara şi 115.081 lei daune materiale către partea civilă SC S.H. SRL.

În baza art. 353 C. proc. pen. raportat la art. 163 C. proc. pen. s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra autoturismului marca B., aparţinând inculpatului, până la concurenţa sumei acordate cu titlu de daune materiale părţii civile SC E.L. SRL.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea următoarelor înscrisuri: contract de distribuţie din 08 octombrie 2008 încheiat între SC C.T. SRL şi SC O. SRL Timişoara, declaraţia întocmită de inculpat la data de 08 octombrie 2008 - anexă a contractului indicat anterior, factura fiscală emisă la data de 04 septembrie 2008 de SC M.S. SRL, contractul de vânzare-cumpărare din 09 iulie 2008, contractul de vânzare-cumpărare din 14 martie 2008 încheiat între SC C.T. SRL şi SC B. SRL, procesul verbal de predare-primire încheiat la data de 25 martie 2008 anexă la contractul indicat anterior, avizul de însoţire a mărfii din 17 martie 2008 întocmit de SC C.T., contractul de colaborare din 12 august 2008 încheiat între SC M.S. SRL şi SC A.C. SRL, procesul verbal încheiat la data de 19 august 2008 anexă la contractul indicat anterior, contractul de vânzare-cumpărare din 28 martie 2008 încheiat între SC C.D.A. C.P.I. şi SC D. SRL, factura fiscală emisă la data de 27 martie 2008 de SC C.D.A. C.P.I. SRL, contractul de vânzare-cumpărare din 16 aprilie 2008 încheiat între SC S.H. SRL şi SC A.C. SRL, biletul la ordin emis la data de 07 octombrie 2008 de către SC O. SRL în favoarea SC C.T. SRL, biletul la ordin emis la data de 04 septembrie 2008 de către SC O. SRL în favoarea SC M.S. SRL, biletele la ordin emise la datele de 01 august 2008, 21 iulie 2008, 23 iulie 2008, 10 iulie 2008, 08 iulie 2008, 28 iulie 2008, 14 iulie 2008, 28 august 2008, 30 iulie 2008, 29 iulie 2008, 17 iulie 2008, de către SC A.C. SRL în favoarea SC E.L. SRL, biletul la ordin emis la data de 09 octombrie 2008 de către SC O. SRL în favoarea SC T.L. SRL, fila cec emisă la data de 25 iunie 2008 de SC B. SRL în favoarea SC C.T. SRL, fila cec emisă la data de 26 septembrie 2008 de către SC A.C. SRL în favoarea SC M.S. SRL, biletul la ordin emis la data de 20 august 2008 de către SC A.C. SRL în favoarea SC M.S. SRL, biletul la ordin emis la data de 27 martie 2008 de către SC D. SRL în favoarea SC C.D.A. C.P.I. SRL, biletele la ordin emise la datele de 23 iunie 2008, 03 iunie 2008 şi 20 aprilie 2008 de către SC A.C. SRL în favoarea SC C.D.A. C.P.I. SRL.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Timiş a reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 215 alin. (1) C. pen. infracţiunea de înşelăciune presupune, din punct de vedere obiectiv, o acţiune de inducere în eroare ce poate fi săvârşită prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate.

Ţinând seama de probele administrate în cauză prima instanţă a constatat că fapta inculpatului O.Ş.L. de a se prezenta în faţa reprezentanţilor părţilor vătămate, sub diferite calităţi pe care nu le deţinea, inducându-i în eroare sub acest aspect, în vederea încheierii unor contracte comerciale pe care ulterior nu Ie-a onorat, neefectuând plăţile datorate, fapt ce a condus la producerea unor prejudicii în patrimoniile părţilor vătămate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, faptă prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen.

În primul rând tribunalul a luat în considerare adresele întocmite de către O.R.C. de pe lângă Tribunalul Timiş şi comunicate organelor de urmărire penală, din care rezultă că inculpatul nu deţinea nicio calitate la niciuna dintre următoarele societăţi comerciale: SC A.C. SRL, SC O. SRL, SC B.L. SRL sau SC D. SRL. Din analiza acestor înscrisuri se poate constata că administratorul SC A.C. SRL era numitul G.V., administratorul SC O. SRL era numitul B.M., iar administratorul SC B.L. SRL şi SC D. SRL era numitul C.V.

Cu toate acestea, s-a reţinut că reprezentanţii părţilor vătămate au confirmat faptul că inculpatul s-a prezentat sub diferite identităţi şi calităţi, reuşind să-i inducă în eroare în momentul încheierii unor contracte comerciale.

Astfel,s-a reţinut că martorul O.D., administratorul SC C.T. SRL, a menţionat că în luna octombrie 2008 a fost contactat de către inculpat, care a pretins că se numeşte M.C. şi este administratorul SC O. SRL. Inculpatul i-a solicitat o ofertă pentru produse ortopedice, pe care i-a prezentat-o şi a acceptat-o. Produsele au fost aduse de la laşi şi livrate către SC O. SRL, dar după descărcarea mărfii, în loc de filă cec şoferul a primit din partea inculpatului un bilet la ordin. Martorul a mai arătat că acel contract de distribuţie încheiat între părţi a fost semnat de către inculpat în calitate de director al SC O. SRL, iar în momentul în care a aflat că inculpatul se numeşte O. şi nu M. a dorit să-şi recupereze marfa, dar nu a mai găsit-o, în condiţiile în care la locul unde apărea sediul social al firmei nu funcţiona nici o societate comercială.

S-a mai reţinut că la rândul său, martorul S.M., administrator al SC M.S. SRL, a precizat că la magazinul firmei a venit un bărbat care s-a prezentat ca fiind M.C., reprezentant al SC O. SRL. A cumpărat marfă de la această societate comercială, iar la rubrica delegatului de pe factura emisă în cauză au fost completate datele de identificare comunicate de inculpat. Inculpatul a semnat şi ştampilat personal factura, iar pentru plata produselor a lăsat un bilet la ordin pe care, de asemenea, l-a semnat şi ştampilat personal. Biletul la ordin era scadent la data de 19 septembrie 2008, dar a fost refuzat la plată.

Ulterior, martorul l-a recunoscut pe inculpat ca fiind persoana ce a achiziţionat marfa şi care sa prezentat ca fiind M.C., reprezentant al SC O. SRL.

Tribunalul a constatat că aceleaşi aspecte au fost relatate şi de martorul D.N.M., administrator al SC E.L. SRL, care a arătat că relaţiile comerciale cu SC A.C. SRL s-au desfăşurat prin intermediul unei persoane care s-a recomandat ca fiind O.R., reprezentant al A. Cu această persoană a fost încheiat un contract în baza căruia au fost emise 13 facturi fiscale semnate de reprezentantul A., care a emis pentru plata produselor nu mai puţin de 11 bilete la ordin, care au fost refuzate la plată.

Totodată, prima instanţă a reţinut că şi martorul D. l-a recunoscut pe inculpat ca fiind persoana care s-a recomandat sub numele de O.R., repezentant al A.C. şi care a ridicat marfa de la E.

S-a constatat de către prima instanţă că inculpatul a procedat în aceeaşi manieră şi în ceea ce priveşte relaţia desfăşurată cu SC T.L. SRL. Potrivit declaraţiilor martorului S.l.A., inculpatul s-a prezentat la sediul firmei sub numele de M.C., reprezentant al SC O. SRL. A achiziţionat marfă pentru plata căreia a lăsat un avans de 500 lei, după care a emis un bilet la ordin semnat sub numele de M.C., bilet la ordin care a fost refuzat la plată. Apoi, inculpatul a dispărut, martorul recunoscându-l ca fiind persoana ce s-a recomandat sub numele de M.C.

S-a mai reţinut că la rândul său, martorul P.E., reprezentant al SC M.S. SRL, a menţionat că inculpatul s-a prezentat la sediul societăţii în calitate de reprezentant al SC A.C. SRL. A achiziţionat marfă de aici şi pentru plata acesteia a lăsat drept garanţie o filă cec. După livrarea produselor, inculpatul a mai efectuat o comandă, iar pentru plată a emis un bilet la ordin. Ambele instrumente de plată au fost refuzate datorită lipsei de disponibil.

Şi martorul P. l-a recunoscut pe inculpat ca fiind cel care s-a prezentat la sediul firmei în calitate de reprezentant al SC A.C. SRL.

După cum s-a constatat, martorul D.G., reprezentant al SC C.D.A. C.P.I. SRL, a declarat că inculpatul s-a prezentat la sediul firmei în calitate de reprezentant al SC D. SRL. Au încheiat un contract în baza căruia au fost livrate produsele, acestea fiind ridicate de către inculpat, iar pentru plată a fost emis un bilet la ordin, care a fost refuzat pe motivul lipsei de disponibil.

De asemenea, prima instanţă a reţinut martorul G. l-a recunoscut pe inculpat ca fiind persoana ce s-a prezentat în calitate de reprezentant al SC D. SRL.

Aspecte identice au fost reţinute de tribunal şi în ceea ce priveşte relaţiile pe care inculpatul Ie-a avut cu SC S.H. SRL, martorul B.M. menţionând că au fost vândute mărfuri către SC A.C. SRL ce ar fi trebuit să fie plătite cu mai multe bilete la ordin emise de inculpat, bilete ce au fost refuzate la plată datorită lipsei de disponibil. Martorul a mai subliniat că inculpatul s-a prezentat sub numele de O.R., aspect confirmat şi de martorul S.H., ambii recunoscându-l pe inculpat ca fiind cel ce s-a recomandat în calitate de reprezentant al SC A.C. SRL.

În sfârşit, s-a reţinut că potrivit plângerii formulate de partea vătămată SC C.T. SRL, în baza unui contract încheiat cu inculpatul, care s-a prezentat ca fiind numitul C.V., reprezentant al SC B.L. SRL, au fost livrate mărfuri către această societate comercială. în momentul livrării, inculpatul a lăsat o filă cec ce urma să fie introdusă la plată numai după înştiinţarea debitorului. întrucât marfa nu a fost plătită, la data de 20 iunie 2008 debitorul a fost înştiinţat că fila cec va fi introdusă la plată, la dosar existând adresa întocmită în acest sens, după care, fiind introdusă la plată fila cec a fost refuzată pe motivul lipsei de disponibil şi client aflat în interdicţie bancară de emitere a cecurilor.

Tribunalul a constatat că la dosarul de urmărire penală se regăsesc toate biletele la ordin şi filele cec emise de inculpat, împreună cu refuzurile băncilor şi justificarea acestor refuzuri.

Prima instanţă a reţinut şi faptul că, aşa cum rezultă din adresele B.N.R. (adresele din 21 ianuarie 2009, din 19 martie 2009, din 16 aprilie 2009) societăţile comerciale în numele cărora inculpatul a încheiat contractele comerciale ce formează obiectul prezentului dosar nu s-au aflat la primele incidente de acest fel. Astfel, SC O. SRL figura, la data de 29 decembrie 2008, cu 3 incidente de plată cu bilete la ordin. La data de 06 februarie 2009, SC A.C. SRL figura cu nu mai puţin de 52 de incidente de plată cu bilete la ordin, în vreme ce, la data de 12 februarie 2009, SC B.L. SRL figura cu 12 incidente de plată care au atras intrarea în interdicţie bancară de a emite cecuri în perioada 19 martie 2008 - 02 iulie 2009.

S-a constatat că organele judiciare au procedat la audierea inculpatului, acesta recunoscând în mare parte învinuirile ce i-au fost aduse, în acest sens, inculpatul recunoscând faptul că nu deţinea nicio calitate la niciuna dintre societăţile A.C., O., B. sau D. El a menţionat că ştampila de la SC A.C. SRL a ajuns în posesia sa în urma unei relaţii de colaborare pe care această firmă a avut-o cu SC P.D. SRL, recunoscând că s-a şi folosit de această ştampilă deşi nu avea nici un drept.

În ceea ce priveşte ştampila de la SC O. SRL, s-a reţinut că inculpatul a menţionat că a confecţionat-o singur la o firmă care funcţionează în l.M. Sub acest aspect, susţinerile inculpatului au fost confirmate şi prin procesul verbal de constatare întocmit de organele de urmărire penală la data de 16 februarie 2009, în cuprinsul căruia s-a consemnat faptul că inculpatul şi-a confecţionat o ştampilă cu datele de identificare ale SC O. SRL la SC T. SRL din l.M., de la sediul acestei firme fiind ridicată şi o filă A4 conţinând ştampilele confecţionate la data de 30 septembrie 2008, filă pe care apare şi ştampila confecţionată pentru SC O. SRL la solicitarea inculpatului O.

S-a mai reţinut că inculpatul a recunoscut faptul că în faţa reprezentanţilor SC M.S. SRL şi SC C.T. SRL s-a prezentat sub numele de M.C., încheind contractele comerciale în calitate de reprezentant al O. SRL.

În ceea ce priveşte SC E.L. SRL inculpatul a precizat că s-a prezentat în faţa reprezentanţilor acestei societăţi comerciale sub numele său real, aspect ce a fost însă contrazis de martorul D., acesta indicând faptul că inculpatul s-a recomandat ca fiind O.R.

De asemenea, s-a constatat că inculpatul a recunoscut şi faptul că faţă de SC T.L. SRL a emis un bilet la ordin deşi nu avea nicio calitate în cadrul SC O. SRL, acelaşi lucru repetându-se şi în ceea ce priveşte SC M.S. SRL unde a semnat contractul şi fila cec deşi nu avea nicio calitate în cadrul SC A.C. SRL.

Inculpatul şi-a completat declaraţiile arătând că la SC C.T. SRL şi SC C.P. SRL, a fost trimis de către numitul C.V. Fila cec şi biletul la ordin emise pentru cele două societăţi comerciale, potrivit susţinerilor inculpatului, nu ar fi fost emise de el, ci de C.V., el nefăcând altceva decât să le înmâneze reprezentanţilor celor două societăţi comerciale. De asemenea, inculpatul a menţionat că niciodată nu s-a prezentat în faţa reprezentanţilor acestor firme ca fiind C.V.

Sub acest aspect, prima instanţă a apreciat că declaraţiile inculpatului au fost contrazise de celelalte probe administrate în cauză. Martorul D.G. a subliniat faptul că biletul la ordin emis de SC D. SRL era completat pe numele de C., atrăgându-i atenţia inculpatului asupra acestui aspect, moment în care inculpatul personal a semnat acest bilet la ordin în fata sa,

Referitor la SC C.T. SRL, s-a constatat de către tribunal că la dosarul cauzei există declaraţiile mai multor persoane care atestă faptul că inculpatul s-a prezentat ca fiind C.V.

În acest sens au fost observate declaraţiile martorului J.O. care a menţionat că, în momentul în care lucra pentru SC C.T. SRL, a venit la ea un bărbat care s-a recomandat ca fiind C.V. şi i-a înmânat fila cec, martorul observând faptul că fila cec era completată, semnată şi ştampilată.

Aceleaşi aspecte s-a reţinut că au fost reiterate şi de martorii D.I., care a livrat materialele din depozitul SC C.T. SRL unei persoane care s-a prezentat ca fiind C.V., şi O.C., care a menţionat că inculpatul s-a prezentat ca fiind C.V., reprezentant al SC B. SRL, semnând contractul în calitate de cumpărător.

De asemenea, s-a reţinut şi faptul că toţi cei 3 martori indicaţi mai sus l-au recunoscut pe inculpat ca fiind persoana care s-a recomandat C.V., reprezentant al SC B. SRL.

În sfârşit, în ceea ce priveşte SC S.H. SRL, prima instanţă a constatat că inculpatul a recunoscut faptul că el a semnat şi ştampilat biletele la ordin care au fost refuzate la plată datorită lipsei de disponibil.

La soluţionarea cauzei Tribunalul Timiş a luat în considerare şi declaraţiile martorilor B.M.P., B.T. şi B.M. Astfel, martorul B. a indicat faptul că a cumpărat SC O. SRL de la ceilalţi doi martori, B. şi B., aspect care a fost confirmat şi de aceştia. Toţi cei 3 martori au menţionat că la începutul lunii septembrie 2008, pentru verificarea situaţiei contabile a firmei, i-au predat inculpatului documentele de la O., moment în care numitul O.Ş. şi-a confecţionat o ştampilă şi a derulat mai multe operaţiuni comerciale prin intermediul acestei firme, deşi nu avea nici un drept să o facă.

Pentru aceste considerente, s-a constatat că fapta inculpatului O.Ş.L. de a induce în eroare părţile vătămate, prezentându-se în calitate de reprezentant al unor societăţi comerciale la care nu avea nici o calitate şi folosindu-se de mai multe documente fără nici un drept, cu ocazia încheierii unor contracte comerciale, în scopul obţinerii unor foloase materiale ilicite, în urma activităţii desfăşurate de inculpat patrimoniile părţilor vătămate fiind prejudiciate, întruneşte, din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1) C. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 215 alin. (2) C. pen. înşelăciunea este mai gravă dacă a fost săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase.

Prin urmare, prima instanţă a constatat că inculpatul s-a prezentat sub diferite nume (M.C., C.V. sau O.R.) şi sub diferite calităţi (reprezentant al SC O. SRL, SC A.C. SRL, SC B. SRL, SC D. SRL), care nu corespundeau adevărului, astfel încât, în opinia sa în ceea ce-l priveşte pe inculpatul O. sunt îndeplinite şi cerinţele prevăzute de art. 215 alin. (2) C. pen.

De asemenea, s-a apreciat de către tribunal că în prezenta cauză sunt întrunite şi condiţiile prevăzute de art. 215 alin. (3) C. pen., potrivit cărora constituie infracţiune şi inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate. Or, în prezenta cauză, s-a considerat că din materialul probator administrat rezultă că inducerea în eroare a părţilor vătămate s-a realizat cu prilejul încheierii şi executării unor contracte comerciale, în acest moment inculpatul prezentându-se sub identităţi şi calităţi mincinoase, pentru ca ulterior să emită, în timpul executării contractelor, mai multe bilete la ordin sau file cec fără acoperire.

Sub aspectul laturii subiective, tribunalul a apreciat inculpatul a acţionat cu intenţie directă. în acest sens, s-a considerat că numitul O.Ş. a avut reprezentarea faptului că desfăşoară mai multe acţiuni de inducere în eroare şi că prin aceasta pricinuieşte pagube patrimoniilor părţilor vătămate, urmare socialmente periculoasă pe care a urmărit-o prin executarea activităţii infracţionale, aspect confirmat prin aceea că inculpatul a urmărit obţinerea unor foloase materiale ilicite.

Ţinând seama de condiţiile de existentă ale infracţiunii continuate, respectiv unitatea de subiect activ, unitatea de rezoluţie infracţională şi pluralitatea de acte de executare, prima instanţă a reţinut în sarcina inculpatului şi prevederile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), considerând că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, care a fost suficient de determinată şi care s-a menţinut în linii generale pe parcursul desfăşurării întregii activităţi infracţionale, inculpatul a realizat mai multe acţiuni de inducere în eroare a părţilor vătămate în vederea atingerii unui scop unic - obţinerea de foloase materiale, fiecare dintre aceste acţiuni realizând conţinutul legal al infracţiunii de înşelăciune.

Nu în ultimul rând, s-a constatat că potrivit dispoziţiilor art. 146 C. pen. prin noţiunea de „consecinţe deosebit de grave" se înţelege o pagubă materială mai mare de 200.000 lei.

Pe de altă parte, instanţa de fond a reţinut că prin Decizia nr. 14/2006 pronunţată în interesul legii de Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie, s-a stabilit că în cazul infracţiunii continuate, caracterul de consecinţe deosebit de grave se determină prin totalizarea pagubelor materiale cauzate tuturor persoanelor fizice sau juridice, prin toate acţiunile sau inacţiunile prin care se realizează elementul material al laturii obiective a infracţiunii.

Or, aşa cum s-a apreciat că rezultă din probele administrate în cauză, prin activitatea sa infracţională, inculpatul a cauzat un prejudiciu total în valoare de 262.360 lei, astfel încât, prin raportare la prevederile art. 146 C. pen., Tribunalul Timiş a făcut şi aplicabilitatea dispoziţiilor art. 215 alin. (5) C. pen.

S-a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş inculpatul O.Ş. a fost trimis în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare de monedă în formă continuată, faptă prevăzută de art. 282 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Potrivit dispoziţiilor art. 282 alin. (1) C. pen. infracţiunea de falsificare de monedă presupune, sub aspectul elementului material, o acţiune de falsificare de monedă sau de alte valori, adică o acţiune de alterare a adevărului pe care acestea au destinaţia să-l exprime, acţiune ce se poate realiza prin contrafacere sau prin alterare.

Luând în considerare probele administrate în cauză şi analizate deja cu prilejul examinării infracţiunii de înşelăciune, Tribunalul Timiş a constatat că fapta inculpatului O.Ş.L. de a falsifica mai multe bilete la ordin şi file cec, prin contrafacerea subscrierii, inculpatul semnând şi ştampilând aceste titluri pentru efectuarea plăţilor, deşi nu avea nici o calitate care să-i permită să facă acest lucru, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 282 alin. (1) C. pen., putându-se reţine intenţia directă ca modalitate a vinovăţiei, în condiţiile în care inculpatul a realizat faptul că falsifică anumite titluri de valoare şi că prin aceasta crează o stare de pericol pentru încrederea publică de care ar trebui să se bucure astfel de titluri, urmare pe care a urmărit-o prin desfăşurarea activităţii infracţionale.

În acelaşi timp, observând şi condiţiile de existenţă ale infracţiunii continuate, în contextul în care activitatea inculpatului de falsificare a unor titluri de valoare s-a desfăşurat în mod repetat, fiecare dintre acţiunile sale realizând conţinutul legal al infracţiunii prevăzute de art. 282 alin. (1) C. pen., prima instanţă a reţinut în sarcina numitului O.Ş. şi prevederile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Infracţiunea prevăzută de art. 282 C. pen. cuprinde şi o faptă derivată - punerea în circulaţie a valorilor falsificate, faptă care presupune introducerea valorilor falsificate în circuitul financiar.

Având în vedere probele administrate în cauză tribunalul a constatat că fapta inculpatului O.Ş.L. de a folosi mai multe bilete la ordin şi file cec, cunoscând împrejurarea că acestea sunt false (fiind semnate de o persoană neautorizată şi având aplicată o ştampilă falsificată sau fără drept), în vederea producerii de consecinţe juridice, inculpatul utilizând aceste titluri de valoare pentru efectuarea unor plăţi, întruneşte, atât din punct de vedere obiectiv, cât şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 282 alin. (2) C. pen., şi de această dată putându-se reţine intenţia directă ca modalitate a vinovăţiei, aprecierile prezentate în momentul analizării infracţiunii de falsificare de valori fiind valabile şi în ceea ce priveşte infracţiunea de punere în circulaţie de valori falsificate.

De asemenea, în condiţiile în care acţiunea de punere în circulaţie s-a repetat în timp, instanţa de fond a reţinut şi dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Ţinând seama de dispoziţiile art. 290 C. pen. şi art. 288 alin. (1) C. pen. tribunalul a constatat că infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată se poate realiza printr-o acţiune de falsificare a unui înscris sub semnătură privată prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii sau prin alterarea înscrisului în orice alt mod.

În consecinţă, s-a apreciat că fapta inculpatului de a completa cu date nereale mai multe înscrisuri sub semnătură privată (contracte, facturi, avize de însoţire a mărfii, procese verbale de predare-primire), pe care Ie-a semnat sub o altă identitate şi pe care a aplicat ştampila unor societăţi comerciale în cadrul cărora nu deţinea nici un fel de calitate, ulterior folosind aceste înscrisuri în vederea producerii de consecinţe juridice prin inducerea în eroare a părţilor vătămate cu prilejul încheierii şi executării unor contracte comerciale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen., putându-se reţine intenţia directă ca modalitate a vinovăţiei, în contextul în care inculpatul a urmărit ca finalitate producerea unor consecinţe juridice.

Şi în privinţa infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prima instanţă a făcut aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), acţiunea de falsificare repetându-se de mai multe ori în timp, fiecare dintre aceste acte realizând conţinutul legal al infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen.

Tribunalul Timiş a respins cererea inculpatului, formulată prin apărător, de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) S-a reţinut că apărătorul inculpatului a susţinut că, în ceea ce priveşte SC C.T. SRL şi SC S.H. SRL, infracţiunea de înşelăciune nu poate fi reţinută, reprezentanţii acestor două sosietăţi comerciale cunoscându-l pe inculpat de mai multă vreme, între părţi desfăşurându-se relaţii comerciale îndelungate, astfel că nu se poate susţine că ar fi fost induşi în eroare la încheierea contractelor şi, ca atare, prejudiciul cauzat acestor firme ar trebui scăzut din prejudiciul total cauzat de inculpat, cu consecinţa coborârii despăgubirilor sub limita de 200.000 lei.

Susţinerile apărătorului inculpatului nu au fost luate în considerare de către prima instanţă, în condiţiile în care s-a considerat că probele administrate în cauză infirmă varianta prezentată de acesta. Martorii J.O., D.I. şi O.C. au precizat foarte clar că inculpatul s-a prezentat la sediul C.T. în calitate de reprezentant al SC B. SRL şi sub numele de C.V., semnând toate documentele în calitate de cumpărător şi plătind marfa ridicată cu un cec fără acoperire. Chiar şi în situaţia în care s-ar fi prezentat sub identitatea sa reală, inculpatul tot ar fi săvârşit infracţiunea de înşelăciune, el cunoscând împrejurarea că nu deţinea nicio calitate în cadrul SC B. SRL, astfel încât nu era îndreptăţit să semneze şi să ştampileze documente în numele acestei societăţi comerciale şi, cu atât mai puţin, să plătească marfa ridicată cu un cec fără acoperire, în condiţiile în care la data prezentării filei cec SC B. SRL se afla în interdicţie bancară de a efectua plăţi cu cecuri.

De asemenea, prima instanţă a reţinut martorul B.G., administrator la SC S.H. SRL, a menţionat faptul că inculpatul s-a prezentat ca fiind O.R., reprezentant al SC A.C. SRL, şi prin intermediul său a fost livrată marfă către această societate, marfă care trebuia plătită prin bilete la ordin refuzate la plată, aceleaşi aspecte fiind evidenţiate şi de martorul S.H., astfel încât nici în ceea ce priveşte această societate comercială nu se poate dispune achitarea inculpatului, activitatea de inducere în eroare a părţii vătămate fiind dovedită.

Pentru aceste considerente, Tribunalul Timiş a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare, urmând ca la individualizarea judiciară a pedepselor ce vor fi aplicate inculpatului să ţină seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

S-a apreciat că faptele inculpatului prezintă un grad de pericol social deosebit. Prin acţiunile sale inculpatul a adus atingere nu numai relaţiilor sociale cu caracter patrimonial care presupun buna credinţă a celor ce participă la astfel de relaţii, ci şi relaţiilor sociale referitoare la încrederea publică de care trebuie să se bucure orice titlu de valoare sau înscris sub semnătură privată.

La stabilirea pedepselor prima instanţă a luat în considerare şi persoana inculpatului. Acesta, la data desfăşurării activităţii infracţionale, nu era cunoscut cu antecedente penale, aspect ce relevă o periculozitate mai redusă a personalităţii sale. De asemenea, s-a reţinut că în cursul procesului inculpatul a adoptat o poziţie relativ sinceră, recunoscând în mare parte implicarea sa în activitatea infracţională, motiv pentru care, ţinând seama şi de valoarea mare a prejudiciului, precum şi de dispoziţiile art. 42 C. pen. referitoare la sancţionarea infracţiunii continuate, în vederea atingerii scopului pedepsei aşa cum acesta este stabilit prin dispoziţiile art. 52 C. pen., prima instanţă a apreciat ca fiind suficientă aplicarea unor sancţiuni privative de libertate orientate spre minimul special, respectiv 10 ani închisoare pentru înşelăciune, două pedepse a câte 3 ani închisoare pentru falsificare de valori şi punerea lor în circulaţie şi 5 luni închisoare pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. Tribunalul Timiş a aplicat inculpatului şi 3 pedepse complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. în ceea ce priveşte interzicerea exercitării dreptului de a fi administrator al unei societăţi comerciale, în opinia primei instanţe, aceasta este oportună în condiţiile în care întreaga activitate infracţională a inculpatului s-a desfăşurat în legătură cu încheierea şi executarea unor contracte comerciale, inculpatul prezentându-se în calitate de administrator al unor societăţi la care nu deţinea o astfel de calitate, un asemenea comportament fiind incompatibil cu calitatea de comerciant. Pedeapsa complementară a fost aplicată pentru o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale pentru înşelăciune, şi 3 ani pentru falsificare de titluri de valoare şi punerea lor în circulaţie.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. tribunalul a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare, urmând ca aceasta să fie şi pedeapsa rezultantă ce va fi executată de către inculpat.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen. referitoare la pedeapsa accesorie, aprecierile prezentate anterior fiind valabile şi în ceea ce priveşte această pedeapsă.

În temeiul art. 35 alin. (2) C. pen. prima instanţă a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, şi cea mai grea dintre pedepsele complementare - interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) pe o perioadă de 5 ani.

În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului, urmând ca în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) să deducă din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestului preventiv.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, tribunalul a reţinut că toate părţile vătămate s-au constituit părţi civile în cauză cu sumele de bani reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate inculpatului şi care nu au fost plătite.

Ţinându-se seama de materialul probator administrat în cauză, Tribunalul Timiş a constatat că într-adevăr, prin fapta sa de inducere în eroare a părţilor vătămate cu prilejul încheierii şi executării unor contracte, marfa livrată nefiind plătită, inculpatul a provocat prejudicii patrimoniilor părţilor civile, prejudicii ce trebuie reparate, motiv pentru care, în temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 998, 999 C. civ., îl va obliga pe acesta la plata despăgubirilor civile către părţile civile, după cum urmează: 24.546,8 lei către SC C.T. SRL, 8.294,63 lei către SC M.S. SRL, 77.175 lei către SC E.L. SRL, 9.424 lei către SC T.L. SRL, 75.219, 88 lei către SC C.T. SRL, 47.976 lei către SC M.S. SRL, 5743, 45 lei către SC C.P. SRL şi 115.081 lei către SC S.H. SRL.

În temeiul art. 353 C. proc. pen. raportat la art. 163 C. proc. pen., în condiţiile în care partea civilă SC E.L. SRL a solicitat instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor inculpatului în vederea recuperării prejudiciului, prima instanţă a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra autoturismului marca B. aparţinând inculpatului.

În temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 348 C. proc. pen. tribunalul a procedat la anularea înscrisurilor falsificate, iar în temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva sentinţei penale nr. 114/ PI din 01 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 3039/30/2009 a declarat apel, în termen legal, inculpatul O.Ş.L.

Inculpatul nu a motivat în scris apelul declarat, iar susţinerile orale ale inculpatului şi apărătorului acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii; sustinându-se că faptele comise în raport cu părţile vătămate SC C.T. SRL şi SC S.H. SRL nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune şi, pe cale de consecinţă, s-ar impune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1) - (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) întrucât cuantumul total al prejudiciului s-ar diminua cu sumele pretinse de cele două părţi vătămate; precum şi că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 282 C. pen. întrucât inculpatul nu a falsificat formularul biletelor la ordin şi cec-urilor, formulare ce puteau fi achiziţionate de la orice firmă de profil.

Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate prin prisma motivelor de apel invocate de inculpat precum şi din oficiu conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a constatat că aceasta este temeinică şi legală, fiind în deplină concordanţă cu ansamblul probatoriului administrat în cursul procesului penal şi dispoziţiile legale aplicabile, pentru următoarele considerente:

Stare de fapt reţinută de prima instanţă a fost considerată corectă, aceasta făcând o evaluare completă şi pertinentă a probatoriului administrat în cauză. Faptele inculpatului au fost probate prin declaraţiile reprezentanţilor părţilor vătămate şi martorilor, respectiv O.D.; S.M., D.N.M., S.l.A., P.E., B.M., D.G., J.O., D.I., O.C., B.M., B.T., B.M., adresele emise de O.R.C., contractele încheiate şi actele emise de inculpat, respectiv - contract de distribuţie din 08 octombrie 2008 încheiat între SC C.T. SRL şi SC O. SRL Timişoara, declaraţia întocmită de inculpat la data de 08 octombrie 2008 - anexă a contractului indicat anterior, factura fiscală emisă la data de 04 septembrie 2008 de SC M.S. SRL, contractul de vânzare-cumpărare din 09 iulie 2008, contractul de vânzare - cumpărare din 14 martie 2008 încheiat între SC C.T. SRL şi SC B. SRL, procesul verbal de predare-primire încheiat la data de 25 martie 2008 anexă la contractul indicat anterior, avizul de însoţire a mărfii din 17 martie 2008 întocmit de SC C.T., contractul de colaborare din 12 august 2008 încheiat între SC M.S. SRL şi SC A.C. SRL, procesul verbal încheiat la data de 19 august 2008 anexă la contractul indicat anterior, contractul de vânzare-cumpărare din 28 martie 2008 încheiat între SC C.D.A. C.P.I. şi SC D. SRL, factura fiscală emisă la data de 27 martie 2008 de SC C.D.A. C.P.I. SRL, contractul de vânzare-cumpărare din 16 aprilie 2008 încheiat între SC S.H. SRL şi SC A.C. SRL, biletul la ordin emis la data de 07 octombrie 2008 de către SC O. SRL în favoarea SC C.T. SRL, biletul la ordin emis la data de 04 septembrie 2008 de către SC O. SRL în favoarea SC M.S. SRL, biletele la ordin emise la datele de 01 august 2008, 21 iulie 2008, 23 iulie 2008, 10 iulie 2008, 08 iulie 2008, 28 iulie 2008, 14 iulie 2008, 28 august 2008, 30 iulie 2008, 29 iulie 2008, 17 iulie 2008, de către SC A.C. SRL în favoarea SC E.L. SRL, biletul la ordin emis la data de 09 octombrie 2008 de către SC O. SRL în favoarea SC T.L. SRL, fila cec emisă la data de 25 iunie 2008 de SC B. SRL în favoarea SC C.T. SRL, fila cec emisă la data de 26 septembrie 2008 de către SC A.C. SRL în favoarea SC M.S. SRL, biletul la ordin emis la data de 20 august 2008 de către SC A.C. SRL în favoarea SC M.S. SRL, biletul la ordin emis la data de 27 martie 2008 de către SC D. SRL în favoarea SC C.D.A. C.P.I. SRL, biletele la ordin emise la datele de 23 iunie 2008, 03 iunie 2008 şi 20 aprilie 2008 de către SC A.C. SRL în favoarea SC C.D.A. C.P.I. SRL, dar şi parte din declaraţiile inculpatului.

Astfel, în calitate de reprezentant al firmei SC O. SRL, calitate pe care nu o avea, administrator fiind numitul B.M.S., inculpatul O.Ş.L. a achiziţionat, în cursul lunii octombrie 2008, aparatură medicală în valoare de 24.546,80 lei, de la SC C.T. SRL Bucureşti, semnând în calitate de director general al SC O. SRL contractul de distribuţie din data de 08 octombrie 2008 încheiat între SC C.T. SRL şi SC O. SRL, declaraţia din 08 octombrie 2008-anexă a contractului, plătind cu un bilet la ordin fără acoperire pe care l-a semnat şi ştampilat în calitate de reprezentant al SC O. SRL; în data de 04 septembrie 2008 inculpatul s-a deplasat la magazinul SC M.S. SRL din Timişoara, unde s-a prezentat sub numele de M.C., reprezentantul SC O.SRL şi a achiziţionat marfă în valoare de 8.294,63 lei completând în fals un bilet la ordin pentru suma respectivă şi semnând în fals factura fiscală din 04 septembrie 2008; a achiziţionat marfă de la SC T.L. SRL, folosindu-se din nou de numele şi calitatea numitului M.C., reprezentat al SC O. SRL pentru care a emis, în fals un bilet la ordin în valoare de 5060,82 lei, iar acesta a fost refuzat la plata pe motiv „cont poprit, lipsa totala disponibil". în activitatea ilicită, inculpatul şi-a confecţionat o ştampilă a SC O. SRL în centrul comercial l.M. din Timişoara, la punctul de lucru al SC T. SRL, factură pe care a folosit-o în activitatea de a induce în eroare părţile vătămate, prezentându-se sub numele de M.C., reprezentant al SC O. SRL. Faptele sus menţionate sunt probate de declaraţiile reprezentanţilor părţilor vătămate şi martorilor S.l.A., O.D., S.M., B.M., B.T., B.M., coroborate cu declaraţiile inculpatului, contractele, facturile şi biletele la ordin emise de inculpat şi declaraţiile acestuia.

În acelaşi mod, inculpatul şi-a atribuit calitatea de reprezentant legal al SC D. SRL, calitate pe care nu o avea, prezentându-se la punctul de lucru al SC C.D.A. C.P.I. SRL din Timişoara, în data de 27 martie 2008, şi achiziţionând marfă în valoare de 5743,45 lei conform facturii din 27 martie 2008, semnată de inculpat. Pentru suma sus menţionată, inculpatul a emis un bilet la ordin în numele SC D. SRL; biletul la ordin fals, întrucât a fost completat de inculpat şi semnat în locul administratorului acestei societăţi, numitul C.C. deşi nu avea nici o calitate în firma. Totodată, inculpatul a semnat în calitate de reprezentant al SC D. SRL şi contractul de vânzare-cumpărare din 28 martie 2008, folosind numele O.L. Faptele sunt probate prin declaraţia reprezentantului părţii vătămate D.G. coroborată cu conţinutul contractului, facturii şi biletului la ordin, precum şi declaraţiile inculpatului.

Tot în cursul anului 2008, inculpatul şi-a atribuit calitatea de administrator al SC A.C. SRL, calitate în care: - în data de 16 aprilie 2008 s-a prezentat drept numitul O.R., administrator al SC A.C. SRL şi a încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 16 aprilie 2008 cu reprezentanţii SC S.H. SRL, cumpărând marfă şi achitând cu mai multe bilete la ordin care ulterior au fost refuzate la plata, pe motiv „lipsa de mandat a semnatarului, lipsă totală disponibil"; - în data de 09 iulie 2008 s-a deplasat la sediul SC E.L. SRL din Timişoara, unde s-a prezentat drept O.R., reprezentat al SC A.C. SRL şi a încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 09 iulie 2008 semnându-l şi aplicând pe acesta o ştampilă a SC A.C. SRL, iar ulterior, în urma emiterii celor 11 facturi, inculpatul a emis 11 bilete la ordin false întrucât Ie-a semnat în numele SC A.C. SRL fără a avea vreo calitate în această societate; - în data de 12 august 2008 s-a deplasat la sediul SC M.S. SRL din Timişoara unde s-a prezentat ca fiind administratorul SC A.C. SRL şi a încheiat în această calitate contractul de colaborare din 12 august 2008; la încheierea contractului inculpatul a lăsat drept garanţie fila CEC emisă de SC C.M.I. SRL în favoarea SC A.C. SRL şi pe care a girat-o în favoarea SC M.S. SRL, iar la data de 13 august 2008 a ridicat marfă în valoare de 30590 lei pentru care a înmânat fila CEC ce avea menţionată ca data scadentă 26 septembrie 2008 şi care a fost emisă de SC C.M.I. SRL în favoarea SC A.C. SRL, iar inculpatul a girat-o în favoarea SC M.S. SRL; în data de 18 august 2008 a ridicat din nou marfă ce i-a fost livrată conform facturii fiscale pentru suma de 17386,76 şi a emis în numele SC A.C. SRL un bilet la ordin fals pentru suma de 20.000 lei, urmând a comanda şi altă marfă pentru a acoperi diferenţa de preţ faţă de marfa ridicată; în data de 19 august 2008 a mai comandat marfă în valoare de 22.837,82 lei ce urma să fie ridicată după încasarea instrumentelor de plată emise anterior, iar ulterior, după refuzul de încasare, factura fiscală aferentă a fost stornată; atât cecul cu seria cât şi biletul la ordin fiind ulterior refuzate la plată pe motivul „lipsa disponibil în cont şi lipsa de mandat a semnatarului". Faptele comise de inculpat în calitate de reprezentant al SC A.C. SRL sunt probate de actele emise de acesta, declaraţiile martorilor B.l., S.H., D.N.M., P.E.

În numele SC B.L. SRL, firmă unde, de asemenea nu avea nici o calitate, inculpatul a achiziţionat de la SC C.T. SRL diverse materiale electrice, în valoare totală de 75.219.88 lei, sens în care s-a deplasat în data de 14 martie 2008 la punctul de lucru din Timişoara, a SC C.T. SRL, prezentându-se sub numele de C.V.D., reprezentant al SC B.L. SRL şi a încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 14 martie 2008 potrivit căruia plata mărfii urma sa se facă cu ordin de plată în termen de 30 de zile; completând, semnând şi ştampilând în numele administratorului SC B.L. SRL, numitul C.V.D., fila CEC care nu avea menţionată suma şi care a fost lăsată drept garanţie. întrucât marfa nu a fost plătită, reprezentanţii SC C.T. SRL au completat şi introdus fila CEC la plata, dar aceasta a fost refuzată pe motiv „lipsa totala disponibil, client aflat în interdicţie bancară". Faptele inculpatului sunt confirmate de declaraţiile martorilor D.I., J.O., O.C.

În faţa instanţei de apel, inculpatul a susţinut că nu a intenţionat să înşele părţile civile SC C.T. SRL şi SC S.H. SRL, că ar fi derulat relaţii comerciale cu cele două societăţi şi înainte, pe o perioadă de 3 - 4 ani, achitându-şi contractele anterioare. Totodată, inculpatul a învederat că sediul din care îşi desfăşura activitatea era situat în centrul oraşului şi nu la periferia acestuia, precum şi că ar fi încheiat contractul cu SC S.H. SRL la iniţiativa reprezentanţilor acesteia. în acelaşi timp, inculpatul a recunoscut că nu avea calitatea de reprezentant al SC O. SRL, SC A.C. SRL, SC D. SRL şi SC B.L. SRL, întrucât nu mai avea dreptul de a fi administrator, însă pentru activitatea desfăşurată în numele acestor societăţi ar fi plătit comisioane reprezentanţilor lor. Susţinerile inculpatului au fost contrazise de probele administrate în cauză, declaraţiile martorilor B.M., B.T., B.M. - care au relatat în ce împrejurare au ajuns documentele SC O. SRL la inculpat, declaraţia martorului O.R. care a arătat că i-a permis inculpatului să efectueze operaţiuni financiare prin intermediul conturilor firmei sale, pentru că firma inculpatului avea conturile blocate, că în acel moment i-a predat ştampila firmei şi crede că aşa a putu să efectueze operaţiuni în numele SC A.C. SRL - ceea ce nu concordă cu varianta inculpatului. Pe de altă parte, instanţa de apel constată că şi în ipoteza în care susţinerile inculpatului privind un eventual acord al reprezentanţilor firmelor în numele cărora a încheiat contractele, respectiv SC O. SRL, SC A.C. SRL, SC D. SRL şi SC B.L. SRL, ar fi reale, nu ar conduce la exonerarea sa de răspundere penală întrucât faptele au fost comise în raport de părţile vătămate de la care a achiziţionat mărfurile. Prin urmare, relevant ar fi fost ca reprezentanţii acestor părţi vătămate să aibă cunoştinţă de o asemenea situaţie şi mod de lucru, fapt necunoscut câtă vreme inculpatul s-a prezentat sub numele altor persoane. în altă ordine de idei, împrejurarea că inculpatul îşi desfăşura activitatea în centrul oraşului, cu alte cuvinte nu se ascundea, nu a făcut altceva decât să întărească părţilor vătămate impresia/convingerea că aceasta este legală; putând fi evaluată sub raportul periculozităţii persoanei inculpatului. în susţinerea apelului s-a contestat faptul că inculpatul ar fi comis infracţiunea de înşelăciune în raport cu părţile civile SC C.T. SRL şi SC S.H. SRL, arătându-se că ar mai fi avut relaţii comerciale cu acestea şi anterior, respectiv că şi-ar fi achitat obligaţiile anterioare, ceea ce ar conduce la concluzia că nu ar fi avut intenţia de a păgubi societăţile sus menţionate, fapt infirmat de probele existente în cauză. Astfel, martorii J.O., D.I. şi O.C. au relatat că inculpatul s-a prezentat la sediul C.T. în calitate de reprezentant al SC B. SRL şi sub numele de C.V., semnând toate documentele în calitate de cumpărător şi plătind marfa ridicată cu un cec fără acoperire. De asemenea, martorul B.G., administrator la SC S.H. SRL, a arătat că inculpatul s-a prezentat ca fiind O.R., reprezentant al SC A.C. SRL, şi prin intermediul său a fost livrată marfă către această societate, marfă care trebuia plătită prin bilete la ordin refuzate la plată. Declaraţia acestuia se coroborează cu cea a martorului S.H. Prin urmare, şi în raport cu cele două societăţi, SC C.T. SRL şi SC S.H. SRL, inculpatul a desfăşurat activitatea de inducere în eroare, paguba este probată şi constă în contravaloarea mărfurilor achitate cu bilete la ordin refuzate la plată, neputându-se dispune achitarea acestuia câtă vreme faptele există şi au fost comise de inculpat cu vinovăţie.în privinţa actelor materiale analizate anterior, în mod corect Tribunalul Timiş a reţinut aplicarea dispoziţiilor Deciziei nr. 14/2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, care a stabilit că în aplicarea dispoziţiilor art. 146 C. pen. „în cazul infracţiunii continuate, caracterul de "consecinţe deosebit de grave" se determină prin totalizarea pagubelor materiale cauzate tuturor persoanelor fizice sau juridice, prin toate acţiunile sau inacţiunile prin care se realizează elementul material al laturii obiective a infracţiunii". în speţă, caracterul continuat al infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. rezultă din modul identic de operare al inculpatului, atribuirea unor calităţi pe care nu le deţinea, intervalul de timp în care s-au derulat actele materiale. Prin urmare, încadrarea juridică dată faptelor este corectă, în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), neimpunându-se schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1) - (3) C. pen. întrucât pentru faptele comise împotriva părţilor vătămate SC C.T. SRL şi SC S.H. SRL nu se va dispune achitarea inculpatului. În apelul declarat de inculpatul O.Ş.L. a fost criticată şi reţinerea în sarcina sa a infracţiunii prev. de art. 282 alin. (1) raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de falsificare de monedă sau alte valori în formă continuată, susţinându-se că pentru existenţa acestei infracţiunii trebuia să fi fost falsificat formularul biletului la ordin. Instanţa de apel constată că şi aceste susţineri sunt nefondate. Astfel, potrivit prevederilor art. 282 C. pen., pot constitui obiect material al infracţiunilor pe care textul le încriminează, moneda metalică sau de hârtie, titlurile de credit public, cecurile, titlurile de orice fel pentru efectuarea plăţilor emise de instituţia bancară ori de alte instituţii de credit competente, precum şi orice alte titluri sau valori asemănătoare. Biletul la ordin şi cecul constituie, potrivit Legii nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin modificate prin Legea nr. 83/1994 şi Legii nr. 59/1934, titluri pentru efectuarea plăţilor, încadrându-se în categoria valorilor la care se referă art. 282 C. pen., şi, deci, putând constitui obiect material al faptelor încriminate ca infracţiuni de acest text de lege. în speţă, inculpatul O.Ş.L. a falsifica mai multe bilete la ordin şi file cec, prin contrafacerea subscrierii, inculpatul semnând şi ştampilând aceste titluri pentru efectuarea plăţilor, deşi nu a//ea nici o calitate care să-i permită acest lucru. Trebuie avut în vedere faptul că atât formularul biletului la ordin, cât şi formularul cec, dobândesc valoare juridică prin completarea şi semnarea lor de către persoana împuternicită. Astfel, conform art. 104 alin. (7), art. 105 alin. (1) din Legea nr. 38/1934, art. 1 pct. 6 şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 59/1934, semnătura persoanei autorizate/reprezentantul emitentului este un element esenţial pentru validitatea biletului la ordin, respectiv cec-ului; ori contrafacerea semnăturii creează aparenţa de validitate a titlului de plată, fiind acceptat în raportul comercial. Relevant este şi faptul că art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 nu menţionează între elementele ce conduc la reţinerea acestei infracţiuni şi semnătura emitentului. Apărările inculpatului sunt cu atât mai mult nefondate cu cât (cum însuşi apărătorul său a arătat) formulare pot fi achiziţionate de la diferite magazine, ceea ce nu ar justifica incriminarea falsificării acestora câtă vreme nu trebuie îndeplinite condiţii speciale pentru a le produce sau achiziţiona. Prin urmare, faptele inculpatului, descrise mai sus întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 282 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), putându-se reţine intenţia directă ca modalitate a vinovăţiei, în condiţiile în care inculpatul a realizat faptul că falsifică anumite titluri de valoare, câtă vreme Ie-a şi folosit pentru achitarea mărfurilor cumpărate d ela părţile vătămate.

În mod corect, prima instanţă a reţinut în sarcina inculpatului şi comiterea infracţiunii prev. de art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) câtă vreme inculpatul O.Ş.L. a folosi mai multe bilete la ordin şi file cec, cunoscând împrejurarea că acestea sunt false (fiind semnate de o persoană neautorizată şi având aplicată o ştampilă falsificată sau fără drept), în vederea producerii de consecinţe juridice. Astfel, inculpatul a utilizat titluri de valoare falsificate pentru efectuarea de plăţi ceea ce întruneşte, atât din punct de vedere obiectiv, cât şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 282 alin. (2) C. pen.

Pe de altă parte, faptele inculpatului de a completa cu date nereale contracte, facturi, avize de însoţire a mărfii, procese verbale de predare-primire, pe care Ie-a semnat sub o altă identitate şi pe care a aplicat ştampila unor societăţi comerciale în cadrul cărora nu deţinea nici un fel de calitate, ulterior folosind aceste înscrisuri în vederea producerii de consecinţe juridice prin inducerea în eroare a părţilor vătămate cu prilejul încheierii şi executării unor contracte comerciale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.Cu privire la aceste ultime două infracţiuni, instanţa a constat şi împrejurarea că inculpatul nu a formulat critici nici asupra stării de fapt, nici asupra încadrării juridice.

În ceea ce priveşte cuantumul pedepselor aplicată inculpatului, instanţa de apel a apreciat că prin sentinţa atacată s-a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv şi educativ al pedepsei este condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte şi durata sancţiunii şi natura sa pe de altă parte. Pedepsele aplicate inculpatului pentru fiecare infracţiune reţinută în sarcina acestuia, respectiv pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată acestuia, sunt în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., respectiv reeducarea inculpatului şi prevenirea comiterii de noi fapte penale. în aplicarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), prima instanţă a efectuat o analiză şi evaluare completă a circumstanţelor personale ale inculpatului, a condiţiilor producerii faptelor şi consecinţelor acestora, aspecte însuşite de instanţa de control judiciar.

Faţă de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul O.Ş.L. împotriva sentinţei penale nr. 114/ PI din 01 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 3039/30/2009. În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului, având în vedere că subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri şi mai mult împotriva inculpatului s-a pronunţat o hotărâre de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare în regim de deţinere. în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus în continuare din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 01 martie 2010 la zi.în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei 250 lei, cheltuieli judiciare către stat aferente apelului său.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul O.Ş.L., criticăd-o pe motive de nelegalitate şi netemeinicie, prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17 şi 14 C. proc. pen., prin apărătorul desemnat din oficiu a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor, şi în conformitate cu dispoziţiile art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. în cea prev. de art. 215 alin. (1), C. pen., înrucât actele materiale faţă de SC S.H. şi SC C.T. nu realizează latura obiectivă a infracţiunii de înşelăciune. Precizează că nu poate fi vorba de intenţia inculpatului de a se sustrage de la plată, ci totul s-a datorat dificultăţilor financiare, iar faptul că inculpatul s-a prezentat sub un alt nume, nu a fost factorul determinant pentru care s-au încheiat acele acte. Cu privire la infracţiunea prev. de art. 282 C. pen., arată că filele cec nu au fost falsificate în materialitatea lor, arătând că inculpatul nu a dorit să înşele cele două societăţi comerciale, că, valoarea prejudiciului s-a diminuat considerabil, că acesta a derulat contracte cu cele două societăţi comerciale timp de 4 ani şi că activitatea se desfăşura în centrul oraşului şi nu la periferie astfel cum s-a afirmat. A solicitat să se dea o mai mare eficienţă dispoziţiilor art. 74-76 C. pen., având drept consecinţă reducerea cuantumului pedepsei aplicate, arătând că inculpatul are o situaţie familiară precară, fapt ce rezultă din înscrisurile în circumstanţiere depuse la doar, are un copil minor de 6 ani în întreţinere fiind singurul întretinător al familiei.

Examinând Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17 şi 14 C. proc. pen., astfel cum s-a susţinut oral la termenul de astăzi 3 noiembrie 2010 de către apărătorul desemnat din oficiu, cât şi din oficiu, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor urma.

Astfel, din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat, rezultă că instanţele de fond şi apel în mod judicios şi motivat au stabilit vinovăţia inculpatului O.Ş.L., în săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat, în raport cu situaţia de fapt corect reţinută.

Încadrarea juridică dată faptelor este cea corectă, astfel că în mod corect prima instanţă de control judiciar a respins apelul inculpatului.

Înalta Curte, reţine că, activitatea infracţională a inculpatului constând în aceea că în calitate de reprezentant al firmei SC O. SRL, calitate pe care nu o avea, administrator fiind numitul B.M.S., inculpatul O.Ş.L. a achiziţionat, în cursul lunii octombrie 2008, aparatură medicală în valoare de 24.546,80 lei, de la SC C.T. SRL Bucureşti, semnând în calitate de director general al SC O. SRL contractul de distribuţie din data de 08 octombrie 2008 încheiat între SC C.T. SRL şi SC O. SRL, declaraţia din 08 octombrie 2008-anexă a contractului, plătind cu un bilet la ordin fără acoperire pe care l-a semnat şi ştampilat în calitate de reprezentant al SC O. SRL; în data de 04 septembrie 2008 inculpatul s-a deplasat la magazinul SC M.S. SRL din Timişoara, unde s-a prezentat sub numele de M.C., reprezentantul SC O. SRL şi a achiziţionat marfă în valoare de 8.294,63 lei completând în fals un bilet la ordin pentru suma respectivă şi semnând în fals factura fiscală din 04 septembrie 2008; a achiziţionat marfă de la SC T.L. SRL, folosindu-se din nou de numele şi calitatea numitului M.C., reprezentat al SC O. SRL pentru care a emis, în fals un bilet la ordin în valoare de 5060,82 lei, iar acesta a fost refuzat la plata pe motiv „cont poprit, lipsa totala disponibil". În activitatea ilicită, inculpatul şi-a confecţionat o ştampilă a SC O. SRL în centrul comercial l.M. din Timişoara, la punctul de lucru al SC T. SRL, factură pe care a folosit-o în activitatea de a induce în eroare părţile vătămate, prezentându-se sub numele de M.C., reprezentant al SC O. SRL, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii pentru care inculpatul a fost judecat şi condamnat. în acelaşi mod, inculpatul şi-a atribuit calitatea de reprezentant legal al SC D. SRL, calitate pe care nu o avea, prezentându-se la punctul de lucru al SC C.D.A. C.P.I. SRL din Timişoara, în data de 27 martie 2008, şi achiziţionând marfă în valoare de 5743,45 lei conform facturii C.D.A. din 27 martie 2008, semnată de inculpat. Pentru suma sus menţionată, inculpatul a emis un bilet la ordin în numele SC D. SRL; biletul la ordin fals, întrucât a fost completat de inculpat şi semnat în locul administratorului acestei societăţi, numitul C.C. deşi nu avea nici o calitate în firma. Totodată, inculpatul a semnat în calitate de reprezentant al SC D. SRL şi contractul de vânzare-cumpărare din 28 martie 2008, folosind numele O.L. Faptele au fost probate prin declaraţia reprezentantului părţii vătămate D.G. coroborată cu conţinutul contractului, facturii şi biletului la ordin, precum şi declaraţiile inculpatului.

Tot în cursul anului 2008, inculpatul şi-a atribuit calitatea de administrator al SC A.C. SRL, calitate în care: - în data de 16 aprilie 2008 s-a prezentat drept numitul O.R., administrator al SC A.C. SRL şi a încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 16 aprilie 2008 cu reprezentanţii SC S.H. SRL, cumpărând marfă şi achitând cu mai multe bilete la ordin care ulterior au fost refuzate la plata, pe motiv „lipsa de mandat a semnatarului, lipsă totală disponibil"; - în data de 09 iulie 2008 s-a deplasat la sediul SC E.L. SRL din Timişoara, unde s-a prezentat drept O.R., reprezentat al SC A.C. SRL şi a încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 09 iulie 2008 semnându-l şi aplicând pe acesta o ştampilă a SC A.C. SRL, iar ulterior, în urma emiterii celor 11 facturi, inculpatul a emis 11 bilete la ordin false întrucât Ie-a semnat în numele SC A.C. SRL fără a avea vreo calitate în această societate; - în data de 12 august 2008 s-a deplasat la sediul SC M.S. SRL din Timişoara unde s-a prezentat ca fiind administratorul SC A.C. SRL şi a încheiat în această calitate contractul de colaborare din 12 august 2008; la încheierea contractului inculpatul a lăsat drept garanţie fila CEC emisă de SC C.M.I. SRL în favoarea SC A.C. SRL şi pe care a girat-o în favoarea SC M.S. SRL, iar la data de 13 august 2008 a ridicat marfă în valoare de 30.590 lei pentru care a înmânat fila CEC ce avea menţionată ca data scadentă 26 septembrie 2008 şi care a fost emisă de SC C.M.I. SRL în favoarea SC A.C. SRL, iar inculpatul a girat-o în favoarea SC M.S. SRL; în data de 18 august 2008 a ridicat din nou marfă ce i-a fost livrată conform facturii fiscale pentru suma de 17386,76 lei şi a emis în numele SC A.C. SRL un bilet la ordin fals pentru suma de 20.000 lei, urmând a comanda şi altă marfă pentru a acoperi diferenţa de preţ faţă de marfa ridicată; în data de 19 august 2008 a mai comandat marfă în valoare de 22.837,82 lei ce urma să fie ridicată după încasarea instrumentelor de plată emise anterior, iar ulterior, după refuzul de încasare, factura fiscală aferentă a fost stornată; atât cecul cât şi biletul la ordin fiind ulterior refuzate la plată pe motivul „lipsa disponibil în cont şi lipsa de mandat a semnatarului". Faptele comise de inculpat în calitate de reprezentant al SC A.C. SRL sunt probate de actele emise de acesta, declaraţiile martorilor B.l., S.H., D.N.M., P.E.

În numele SC B.L. SRL, firmă unde, de asemenea nu avea nici o calitate, inculpatul a achiziţionat de la SC C.T. SRL diverse materiale electrice, în valoare totală de 75.219.88 lei, sens în care s-a deplasat în data de 14 martie 2008 la punctul de lucru din Timişoara, a SC C.T. SRL, prezentându-se sub numele de C.V.D., reprezentant al SC B.L. SRL şi a încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 14 martie 2008 potrivit căruia plata mărfii urma sa se facă cu ordin de plată în termen de 30 de zile; completând, semnând şi ştampilând în numele administratorului SC B.L. SRL, numitul C.V.D., fila CEC care nu avea menţionată suma şi care a fost lăsată drept garanţie. întrucât marfa nu a fost plătită, reprezentanţii SC C.T. SRL au completat şi introdus fila CEC la plata, dar aceasta a fost refuzată pe motiv „lipsa totala disponibil, client aflat în interdicţie bancară". Faptele inculpatului au fost confirmate de declaraţiile martorilor D.I., J.O., O.C.

Înalta Curte, a apreciat că, în cauză sunt incidente dispoziţiile Deciziei nr. 14/2006 pronunţată în interesul legii de Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie, prin care s-a stabilit că în cazul infracţiunii continuate, caracterul de consecinţe deosebit de grave se determină prin totalizarea pagubelor materiale cauzate tuturor persoanelor fizice sau juridice, prin toate acţiunile sau inacţiunile prin care se realizează elementul material al laturii obiective a infracţiunii.

Cu privire la reindividualizarea judiciară a pedepsei de 10 ani închisoare, Înalta Curte, constată că a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se cont atât de gradul de pericol social în concret al faptelor săvârşite de inculpat dar şi de circumstanţele personale ale acestuia.

Faţă de gradul extrem de ridicat de pericol social al infracţiunilor comise de inculpat, prin acţiunile sale inculpatul a adus atingere nu numai relaţiilor sociale cu caracter patrimonial care presupun buna credinţă a celor ce participă la astfel de relaţii, ci şi a relaţiilor sociale referitoare la încrederea publică de care trebuie să se bucure orice titlu de valoare sau înscris sub semnătură privată, faţă de modalităţile şi împrejurările săvârşirii - aşa cum s-a arătat mai sus - faţă de urmarea produsă, de persoana inculpatului şi atitudinea acestuia manifestată pe parcursul procesului, s-a dispus aplicarea unor sancţiuni privative de libertate orientate spre minimul special, Înalta Curte, apreciind că nu se impune reindividualizarea pedepselor care să aibă drept consecinţă reducerea pedepselor sub limita minimului special.

Având în vedere cele mai sus arătate, faţă de dispoziţiile art. 52 C. pen. s-a apreciat că îndreptarea şi reeducarea inculpatului se poate realiza doar prin executarea efectivă a pedepsei, în regim de detenţie.

Pedepsele aplicate în cauză reflectă o justă şi completă valorificare a tuturor criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cuantumul acestora fiind de natură să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este reglementat prin dispoziţiile art. 52 C. pen.

De altfel criticile recurentului inculpat reiau în esenţă aspectele invocate în faţa primei instanţe şi în apel şi au făcut obiectul analizei acestor instanţe, după cum s-a şi demonstrat mai sus, iar în această etapă procesuală, a recursului nu s-au dovedit aspecte noi de natură a fundamenta o concluzie diferită de cea a primelor instanţe.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul O.Ş.L. împotriva Deciziei penale nr. 82/ A din 03 iunie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Se va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului O.Ş.L., durata reţinerii şi arestării preventive de la 12 martie 2009 la 03 noiembrie 2010.

Va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.Ş.L. împotriva Deciziei penale nr. 82/ A din 03 iunie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului O.Ş.L., durata reţinerii şi arestării preventive de la 12 martie 2009 la 03 noiembrie 2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 03 noiembrie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 3099/2010. Penal. Menţinere măsură de...		ICCJ. Decizia nr. 3223/2010. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal: