ICCJ. Decizia nr. 3986/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3986/2010
Dosar nr. 328/64/2010
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 44/F din 8 iunie 2010, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara D.M. împotriva Rezoluţiei din data de 1 martie 2010, dată în Dosarul penal nr. 1893/P/2009 de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, pe care a menţinut-o.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în motivarea plângerii adresată instanţei, petiţionara a solicitat reluarea cercetărilor împotriva făptuitorilor C.A.M., A.R.L., B.G., F.M., C.M.L. şi K.A., susţinând că procurorii nu au verificat, pe calea unei expertize, autenticitatea semnăturii numitului F.M. pe notificarea depusă la 7 mai 2007 de avocata C.A., considerându-se de către procurori suficientă declaraţia făptuitorului F.M., care îşi recunoaşte respectiva semnătură.
A mai arătat că în mod greşit s-a apreciat de către procuror că în absenţa infracţiunii de fals, presupus a fi săvârşită de făptuitorul F., nu există nici celelalte infracţiuni reclamate a fi fost săvârşite de către făptuitorii: C.A.M., A.R.L., B.G., F.M., C.M.L. şi K.A.
S-a constatat de către instanţa de fond că nu se poate reţine în sarcina făptuitorului F.M. săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, de vreme ce acesta a declarat că semnătura de pe înscrisul intitulat „notificare” îi aparţine.
De asemenea, nu se poate reţine în sarcina acestuia nici săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, întrucât a uzat de căile legale pentru a încheia promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, cu toate clauzele stipulate.
Cu privire la făptuitoarea C.A., s-a constatat că în mod legal şi temeinic s-a dispus de către procuror neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 290 C. pen., reţinându-se că înscrisul intitulat notificare a fost semnat de către numitul F.M., şi nu de către aceasta.
În ceea ce priveşte săvârşirea de către executorul judecătoresc a infracţiunii de uz de fals, s-a reţinut că atâta vreme cât nu există infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., nu se poate reţine nici infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen.
Totodată, s-a mai reţinut că de vreme ce nu există infracţiunea de înşelăciune în sarcina făptuitorului F.M., nu se poate reţine nici complicitatea la săvârşirea acestei infracţiuni faţă de făptuitorii B.G., C.M.L. şi K.A.
Prin Rezoluţia din 1 martie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de:
- C.A. - avocat în cadrul Baroului Braşov, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 290 C. pen.;
- A.R.L. - executor judecătoresc, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 291 C. pen.;
- F.M. - pentru comiterea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 290 şi art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.;
- B.G. - notar public, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.;
- C.M.L.m pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.;
- K.A., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.
Prin Rezoluţia din 6 aprilie 2010, procurorul general al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, în temeiul art. 257 şi urm. C. proc. pen., a dispus respingerea plângerii formulate de petiţionara D.M. împotriva soluţiei dispuse în Dosarul nr. 1893/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, menţinând-o în integralitate.
Împotriva Sentinţei penale nr. 44 /F din 8 iunie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs petiţionara D.M., invocând, în scris, cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. şi apreciind că s-a comis o gravă eroare de fapt prin greşita interpretare a probatoriului administrat, pronunţându-se astfel o hotărâre greşită cu consecinţa respingerii ca nefondată a plângerii sale.
În motivarea scrisă a recursului, petiţionara a susţinut că parchetul nu a procedat la verificarea pe calea unei expertize a autenticităţii semnăturii pretins executate de numitul F.M.
În raport de însuşirea semnăturii de către sus-numitul, în mod greşit s-a considerat că nu se impunea începerea urmăririi penale pentru fals.
În concluzie, a susţinut că se impune reluarea cercetărilor, urmare a admiterii prezentului recurs şi a plângerilor formulate, atât cu privire la numitul F.M., cât şi cu privire la celelalte persoane indicate, respectiv C.A.M. - avocat, A.R.L. - executor judecătoresc, B.G. - notar public, C.M.L. şi K.A. - pentru infracţiunile prevăzute de art. 290, art. 215 alin. (1), (2), (3), art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea atacată, Curtea constată că soluţia pronunţată este legală şi temeinică.
De asemenea, se constată că motivele susţinute în recurs sunt aceleaşi cu cele invocate iniţial în plângerea adresată parchetului, care au fost deja avute în vedere şi analizate în fazele procesuale anterioare, fără a aduce elemente noi, pe baza cărora să poată fi luată în discuţie nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei atacate.
Mai mult decât atât, susţinerile petiţionarei au fost temeinic verificate, odată cu pronunţarea Sentinţei penale nr. 44/F din 8 iunie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Simpla nemulţumire a petiţionarei faţă de modalitatea de rezolvare a unei situaţii în care a fost implicată, faptul că nu este de acord cu soluţiile adoptate şi reinterpretează împrejurările cunoscute, în funcţie de propriile interese, nu constituie motiv pentru antrenarea răspunderii penale a intimaţilor, activitatea acestora nesituându-se în afara legii penale şi neputând conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunilor pe care petiţionara le-a indicat în plângere.
De altfel, petiţionara a avut posibilitatea formulării cererilor şi apărărilor pe care le-a apreciat a fi necesare, în faţa instanţelor de judecată, în căile de atac prevăzute de lege, lucru de care aceasta a şi uzat, fiindu-i astfel respectate toate drepturile procesuale.
În această ordine de idei, Curtea constată faptul că aşa cum petiţionara a arătat, pe rolul instanţelor judecătoreşti s-au soluţionat sau se află în curs de soluţionare alte acţiuni având ca obiect contestaţii la executare ori contestarea nulităţii absolute a celor două promisiuni bilaterale.
Prin Încheierile pronunţate la data de 13 iulie 2007 în Dosarele civile nr. 5253/197/2007 şi 5254/197/2007 ale Judecătoriei Braşov, s-a dispus suspendarea provizorie a executărilor silite ce formau obiectul Dosarelor nr. 228/2007 şi nr. 229/2007 ale executorului judecătoresc A.R.L.
Aşa fiind, se constată că activitatea profesională a executorului judecătoresc a fost supusă controlului instanţei, după cum prevăd dispoziţiile art. 100 raportat la art. 57 alin. (1) şi art. 58 din Legea nr. 188/2000, iar criticile invocate de petiţionară rămân susţineri ce îmbracă forma contestaţiei împotriva actelor de executare silită în materie imobiliară, şi nu pătrund în sfera ilicitului penal.
Cu privire la numitul F.M., în mod corect atât parchetul, cât şi instanţa au reţinut că nu se poate reţine în sarcina acestuia săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată câtă vreme acesta îşi asumă semnătura de pe înscrisul intitulat „notificare”.
De asemenea, nu se poate reţine în sarcina acestuia nici săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, întrucât a uzat de căile legale pentru a încheia promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, cu toate clauzele stipulate.
Aşa fiind, pe cale de consecinţă, în mod corect s-a reţinut că de vreme ce nu există infracţiune de înşelăciune în sarcina făptuitorului F.M., nu se poate reţine nici complicitatea la săvârşirea acestei infracţiuni faţă de făptuitorii B.G., C.M.L. şi K.A.
În ceea ce o priveşte pe numita C.A., Curtea constată că în mod legal şi temeinic s-a dispus de către procuror neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 290 C. pen., reţinându-se că înscrisul intitulat „notificare” a fost semnat de către numitul F.M., şi nu de către aceasta.
Posibilitatea formulării unor plângeri potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen. reprezintă un drept procesual al petiţionarei, însă acesta nu echivalează cu exercitarea unui control asupra legalităţii şi temeiniciei soluţiilor pronunţate şi nici nu poate conduce la reformarea acestora.
Faţă de cele arătate, cum din examinarea în ansamblu a sentinţei recurate, nu se constată ca aceasta să fie supusa vreunui motiv de casare susceptibil de a fi invocat din oficiu, urmează, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionară, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara D.M. împotriva Sentinţei penale nr. 44/F din 8 iunie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 9 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1671/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 3991/2010. Penal. Excepţie de... → |
|---|
