ICCJ. Decizia nr. 3975/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3975/2010
Dosar nr. 8418.1/30/2007
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Tribunalul Timiş, secţia penală, prin Sentinţa penală nr. 654/PI din 2 decembrie 2009, l-a condamnat pe inculpatul C.E.C. la 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută şi pedepsită de art. 13 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a) C. pen. cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe timp de 3 ani şi 6 luni.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei arestării pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (2), (3) C. pen., art. 13 din Legea nr. 678/2001 s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) (cu excepţia dreptului de a alege), b), e) C. pen., pe durata de 1 (un) an, pedeapsa ce se va executa conform art. 66 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul C.E.C., a fost achitat pentru infracţiunea prevăzute de art. 279 alin. (1) C. pen. (nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor).
A fost respinsă ca nefondată cererea formulată de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara, în temeiul art. 118 lit. d) C. pen., art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, privind confiscarea sumelor de 10.000 euro şi 15.000 euro.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Timiş a fort trimis în judecată inculpatul C.E.C., în stare de libertate pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 279 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În rechizitoriu s-a reţinut că la data de 28 aprilie 2006, cu o cursă internaţională ce venea din Italia, partea vătămată C.C. s-a prezentat la Poliţia de frontieră din cadrul Aeroportului Internaţional Timişoara, reclamând faptul că a fost victimă a exploatării sexuale a inculpatului care a obligat-o să practice prostituţia.
În rechizitoriu s-a reţinut că inculpatul C.E.C. este un cunoscut personaj al lumii interlope din Oradea care îşi afişa faima de ";macho";.
Inculpatul a cunoscut-o pe partea vătămată C.C. într-un bar din Oradea, în scopul de a o exploata sexual atât în ţară cât şi în Austria. Se susţine că inculpatul a obligat-o să practice prostituţia în apartamentul său situat în Oradea, str. P., unde îi aducea clienţii; se mai arată în cuprinsul rechizitoriului că inculpatul a încercat să racoleze şi alte persoane pentru practicarea prostituţiei, printre care a racolat şi partea vătămată H.L., în vârstă de 16 ani. Aceasta împreună cu C.C. aveau câte 3 - 4 clienţi pe zi, de la care inculpatul încasa între 400 - 800 euro/zi.
Pentru că cele două fete nu au mai vrut să practice prostituţia s-au ascuns într-un motel situat la periferia municipiului Oradea, dar au fost găsite de inculpat care le-a determinat să se întoarcă, ameninţându-le cu represiuni asupra familiei.
S-a mai susţinut în rechizitoriu că inculpatul pentru a o obliga pe partea vătămată C.C. să-l însoţească la Viena pentru a practica prostituţia a ameninţat-o pe aceasta că îi răpeşte copilul.
Inculpatul şi partea vătămată C.C. au ieşit din ţară la data de 15 octombrie 2004, cu un autoturism condus de martorul P.F.C. Cei doi au ajuns la clubul ";M.M."; din Viena, unde partea vătămată a fost obligată să se prostitueze, iar banii încasaţi îi reveneau inculpatului. La Viena partea vătămată C.C. a rămas aproximativ 2 luni, după care a fugit în Germania.
S-a mai arătat că inculpatul pentru a-şi mări faima de ";macho"; s-a aprovizionat cu diverse arme albe şi muniţii, pe care le-a expus în locuinţă; la percheziţia domiciliară efectuată la domiciliul inculpatului s-a găsit un adevărat arsenal de arme albe şi muniţie (2 cartuşe destinate tragerii cu arme de foc neletale, calibru 8 ml), pe care inculpatul le expunea prin locuinţă.
Prin Sentinţa penală nr. 394 din 23 mai 2008, Tribunalul Timiş, în baza art. 13 alin. (1) din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen., cu aplicarea art. 76 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul C.E.C., la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, cu aplicarea art. 64, 71 C. pen.; în baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.; în baza art. 81, 82 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei de mai sus, cu un termen de încercare de 5 ani; a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83, 85 C. pen.; în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii a suspendat şi executarea pedepselor accesorii; a dedus din pedeapsa aplicată măsura reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 25 septembrie 2007 - 24 octombrie 2007; în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat acelaşi pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 279 alin. (1) C. pen.; a respins cererea D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara privind confiscarea sumei de 10.000 euro, respectiv 15.000 euro, în temeiul art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 coroborat cu art. 118 lit. d) C. pen., ca nedovedită; în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la 500 RON cheltuieli judiciare faţă de stat.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş şi inculpatul C.C., criticând soluţia ca netemeinică şi nelegală; Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 12A din 12 februarie 2009, a admis apelurile declarate, a desfiinţat sentinţa primei instanţe şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiş, deoarece a constat că prima instanţă a pronunţat o sentinţă nelegală întrucât nu a dispus citarea părinţilor părţilor vătămate, care erau minore în perioada săvârşirii faptelor reţinute în sarcina inculpatului.
La Tribunalul Timiş cauza a fost înregistrată la data de 26 februarie 2009 sub număr unic Dosar, 8418.1/30/2007.
Procedând la rejudecarea cauzei după casarea cu trimitere, s-a dispus introducerea în cauză şi citarea părinţilor părţilor vătămate precum şi a Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş, s-a acvirat Dosarul nr. 928/II/6/2007 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul teritorial Timiş, se constată că a fost audiat inculpatul, precum şi martorii S.F., P.F.C., T.B.I., S.T., D.L.A., D.T. şi G.A. şi, la rejudecare s-a reaudiat inculpatul şi martorii S.T.I., D.L.A. şi au fost citaţi şi părinţii părţilor vătămate.
Pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
În cursul anului 2002, inculpatul C.E.C. era bodygard la un local din Oradea şi aici a cunoscut-o pe C.C. în vârstă de 15 ani (la acea dată); inculpatul a susţinut că în cursul anului 2004, partea vătămată a solicitat vecinului inculpatului numărul de telefon al lui C.E.C., devenind iubita acestuia. Inculpatul a obligat-o pe minoră să practice prostituţia în apartamentul lui din Oradea, str. P., şi a racolat-o şi obligat-o la practicarea prostituţiei şi pe partea vătămată H.L. în vârstă de 16 ani; pentru că cele două fete nu au mai vrut să practice prostituţia s-au ascuns într-un motel la periferia oraşului Oradea, dar au fost găsite de inculpat şi ameninţate cu represiuni.
Pentru a o determina pe partea vătămată C.C. să-l însoţească la Viena pentru a practica prostituţia a ameninţat-o că îi răpeşte copilul; ulterior fetiţa părţii vătămate a stat o perioadă de câteva luni la familia S.
Inculpatul şi partea vătămată C.C. au ieşit din ţară la data de 15 octombrie 2004 cu un autoturism condus de martorul P.F.C. Ajunşi la Clubul ";M.M."; din Viena partea vătămată a fost obligată să se prostitueze, iar banii reveneau inculpatului; la Viena partea vătămată C. a rămas aproximativ 2 luni după care a fugit în Germania.
În declaraţia dată în faţa instanţei inculpatul a arătat că fiica părţii vătămate C.C. a locuit timp de aproximativ 3 luni la familia S., deoarece familia ei a refuzat să aibă grijă de fetiţă.
Martorul S.T., a arătat că inculpatul şi partea vătămată C.C. au venit în familia martorului pentru a-i îngriji fetiţa. Aceasta a stat la familia S. timp de 2 sau 3 luni, dar partea vătămată nu a achitat contravaloarea întreţinerii, aşa încât copilul a fost luat de tatăl natural. Martorul arată că partea vătămată nu era stresată ori timorată în momentul în care şi-a lăsat copilul în grija mamei martorului; martorul D.L.A. arată, că ştia de relaţia de prietenie dintre inculpat şi C.C., fiind vecin cu aceasta din urmă, fără ca inculpatul să o oblige să practice prostituţia.
De asemenea, martorul P.F.C., a declarat că partea vătămată C.C. a venit în Austria împreună cu inculpatul. Acesta i-a explicat că doreşte să-i găsească fetei un loc de muncă, ca dansatoare, el urmând s-o supravegheze. După aproximativ trei săptămâni martorul a fost sunat de către patronul localului ";M.M.";, care l-a informat că inculpatul era violent şi o agresa pe partea vătămată, aşa încât îl va da afară din local. Martorul ştia că partea vătămată practica prostituţia încă din România fiind cunoscută drept ";femeia lui C.";; martora G.A., bunica părţii vătămate, arată că inculpatul a dus-o pe nepoata sa C.C. în Austria, unde a stat aproximativ o lună şi jumătate şi a practicat prostituţia.
Partea vătămată C.C., a declarat şi ea că inculpatul a transportat-o în Austria în luna octombrie 2004, într-o maşină condusă de o persoană care se numeşte F., că a fost cazată la localul ";M.M."; din Viena şi se prostitua, iar banii erau luaţi de inculpat. Partea vătămată era minoră în 2004; în cursul lunii noiembrie 2004, această parte vătămate susţine că a fugit în Germania, unde a continuat să se prostitueze ";pe cont propriu";, în oraşul Koln.
Atât partea vătămată C.C. cât şi H.L. au fost citate la adresele din rechizitoriu, cu citaţie şi mandat de aducere.
Pe baza probelor din dosar prima instanţă a reţinut că inculpatul C.E.C. le-a exploatat sexual pe victimele C.C. şi H.L., în modalitatea mai sus arătată, iar pe C.C. a dus-o în Austria unde a exploatat-o sexual, când aceasta era minoră şi şi-a însuşit banii obţinuţi de aceasta, până în momentul în care C.C. a fugit în Germania, unde recunoaşte şi ea că a practicat prostituţia pe cont propriu, iar ulterior a plecat în Olanda.
S-a reţinut că fapta inculpatului de a racola pe victimele minore C.C. şi H.L. în vârstă de 15, respectiv 16 ani, la acea dată, de a le găzdui la locuinţa sa şi prin acte de ameninţare de a le obliga să practice prostituţia, iar apoi de a o transporta pe victima C.C. la Viena pentru a o obliga să continue să practice prostituţia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În privinţa infracţiunii prevăzute de art. 279 alin. (1) C. pen., s-a constatat că nu s-a dovedit că partea vătămată C.C. a fost ameninţată cu armele de către inculpatul C.E.C.
Totodată s-a motivat că, în speţă nu s-a dovedit existenţa elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 279 alin. (1) C. pen., care constă în deţinerea, portul, confecţionarea, transportul, precum şi orice operaţii privind circulaţia armelor sau muniţiilor sau funcţionarea atelierelor de reparat arme fără drept.
Astfel, potrivit procesului-verbal de percheziţie domiciliară de la dosar urmărire penală a rezultat că inculpatul are cuţite artizanale, o sabie, care potrivit Legii nr. 295/2004, fac parte din categoria B - Arme şi muniţii neletale, supuse declaraţiei (notificării prealabile). De asemenea, din concluziile Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 22 octombrie 2007, de la dosar urmărire penală, a rezultat că cele două cartuşe supuse expertizării, sunt muniţii destinate tragerii cu arme de foc neletale.
Ori, dispoziţiile art. 279 alin. (1) C. pen., se referă la armele de foc deţinute ";fără drept";, adică fără autorizaţie specială prevăzută de lege, care nu este necesară pentru obiectele tăietoare găsite la inculpat şi care pot fi achiziţionate din comerţ fără îndeplinirea vreunei condiţii.
Având în vedere cele ce preced s-a constatat că referitor la infracţiunea prevăzute de art. 279 alin. (1) C. pen., sunt incidente dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, în condiţiile în care din concluziile expertizei tehnico ştiinţifice rezultă că cele două cartuşe în litigiu sunt muniţii destinate tragerii cu arme de foc neletale, scurte, semiautomate.
Împotriva Sentinţei penale nr. 654/PI din 2 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosar nr. 8418/30/ 2007 au declarat apel inculpatul C.C.E. şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş.
În motivarea apelului declarat de D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Timişoara s-a solicitat desfiinţarea sentinţei, întrucât în mod greşit a fost achitat inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 279 C. pen. şi reindividualizarea pedepsei aplicate. Astfel potrivit Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor, la art. 5 alin. (3) se arată că, armele neletale pot fi deţinute şi, după caz, purtate şi folosite de persoane fizice sau juridice, cu condiţia îndeplinirii procedurilor de înregistrare sau autorizare a acestora, după caz, la autorităţile competente. Deţinerea fără drept a două cartuşe pentru arme neletale scurte semiautomate calibrul 8 mm este supusă autorizării din partea Serviciului Arme Muniţie şi Explozibil din cadrul I.P.J. de la domiciliul inculpatului. Cum inculpatul nu avea o asemenea autorizare, deţinerea de muniţie aferentă unor arme de foc neletale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 279 C. pen., situaţie în care se impunea condamnarea inculpatului. S-a mai criticat hotărârea, pe motiv că prima instanţă nu a dat semnificaţie reală criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) la stabilirea şi aplicarea sancţiunilor, cu toate că din materialul probator a rezultat că inculpatul era cel care exploata prin muncă două victime minore, cărora le-a adresat ameninţări cu moartea şi le-a supus unor stări continue de presiune psihică, astfel că gradul de pericol social al faptelor este evident.
Apelul declarat de inculpat nu a fost motivat în scris.
La termenul de judecată din 15 aprilie 2010 instanţa a procedat la audierea inculpatului.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate din prisma motivelor de recurs, precum şi din oficiu, instanţa de apel a apreciat că, apelurile sunt nefondate şi prin Decizia penală nr. 56/A din 15 aprilie 2010 le-a respins.
Instanţa de apel a verificat hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei şi a procedat conform art. 378 alin. (11) C. proc. pen. la ascultarea inculpatului. Printr-o amplă motivare a reţinut că din probele administrate rezultă că inculpatul le-a obligat pe părţile vătămate C.C.B. şi H.M.L. să se prostitueze în ţară iar în luna octombrie 2004 a obligat-o pe partea vătămată C.C.B. să-l însoţească în Austria la Viena, unde aceasta s-a prostituat iar banii obţinuţi erau luaţi de inculpat. Partea vătămată a încercat să fugă de sub supravegherea inculpatului şi ajunsă în Germania a continuat să se prostitueze pe cont propriu în oraşul Köln apoi a ajuns în Italia şi de acolo la 28 aprilie 2006 a fost trimisă în ţară cu o cursă aeriană.
Cu privire la critica privind greşita individualizare a pedepsei curtea a motivat că prima instanţă a respectat dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi a făcut o justă individualizare a pedepsei şi că faţă de lipsa antecedentelor penale şi condiţiile concrete de săvârşire a infracţiunilor pedeapsa aplicată este în măsură să-şi atingă scopul.
Referitor la critica privind greşita achitare a inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 279 C. pen. s-a reţinut şi motivat că aceasta se realizează sub aspectul laturii obiective prin deţinerea, portul, confecţionarea, transportul, precum şi orice operaţie privind circulaţia armelor şi muniţiilor, sau funcţionarea atelierelor de reparat arme fără drept, acţiuni care constituie modalităţi alternative de realizare a elementului material a infracţiunii.
Aşa cum rezultă din procesul-verbal de percheziţie domiciliară, efectuată la domiciliul inculpatului, la locuinţa acestuia s-au găsit 2 bucăţi cartuşe 8 mm W., o bucată sabie (iatagan) în lungime de 75 cm, lamă inox de 48 cm, mâner lemn; o bucată baionetă - pumnal, 43 cm, lamă de 29 cm, prevăzută cu teacă metalică; o bucată cuţit vânătoare de 31 cm, lama de 19 cm, prevăzut în teacă de plastic; o bucată cuţit în lungime de 20 cm, lama de 8 cm; o bucată cuţit artizanal 33 cm, lama de 20 cm, teacă de plastic cu ornamente de metal, cu suport pentru cuţit de dimensiuni reduse (15 cm); o bucată stilet metalic, 17 cm. Acestea fac parte, potrivit Legii nr. 295/04 privind regimul armelor şi muniţiilor din categoria B, respectiv arme şi muniţii neletale supuse declaraţiei. Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 22 octombrie 2007 întocmit de I.P.J. Timiş Serviciul Criminalistic, concluzionează că cele 2 cartuşe descoperite la percheziţia domiciliară, sunt muniţii destinate tragerii cu arme de foc neletate, scurte, semiautomate, calibrul 8 mm.
Dispoziţiile art. 279 alin. (1) C. pen., care incriminează infracţiunea reţinută în actul de acuzare în sarcina inculpatului se referă la armele de foc deţinute fără drept, adică fără autorizaţia specială prevăzută de lege, care însă nu este necesară pentru obiectele tăietoare găsite la domiciliul inculpatului, şi care pot fi achiziţionate din comerţ fără îndeplinirea vreunei condiţii speciale.
Aşa fiind s-a reţinut că soluţia pronunţată cu privire la această infracţiune este legală şi temeinică.
Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi inculpatul.
Prin recursul parchetului decizia este criticată ca netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei şi nelegală sub aspectul achitării inculpatului ca urmare a comiterii unei erori grave de fapt cazuri de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 14 şi 18 C. proc. pen.
S-a motivat că atât timp cât ambele instanţe au reţinut starea de fapt expusă în rechizitor şi încadrarea juridică prevăzută de art. 13 din Legea nr. 678/2001, date fiind gravitatea faptei, exploatarea sexuală a două minore, împrejurările concrete de săvârşire a faptei şi simpla constatare că inculpatul nu are antecedente penale nu justifică reţinerea de circumstanţe atenuante şi mai ales suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Referitor la greşita achitare a inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. ambele instanţe au interpretat corect dispoziţiile art. 279 alin. (1) C. pen. şi ale Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor.
Astfel potrivit raportului tehnico-ştiinţifică cele două cartuşe sunt muniţii destinate tragerii cu arme de foc neletale, scurte şi semiautomate.
Potrivit art. 5 alin. (3) din Legea nr. 295/2004, raportat la anexa I pct. 3 (arme şi muniţii neletale) cele două cartuşe nu pot fi deţinute fără autorizare chiar dacă sunt destinate armelor de foc neletale.
Întrucât inculpatul nu era posesorul unei autorizaţii pentru deţinerea unei astfel de muniţii fapta sa constituie infracţiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. care sancţionează deţinerea fără drept a armelor şi muniţiilor indiferent dacă acestea sunt de foc sau fără foc.
S-a mai susţinut că în măsura în care instanţele au apreciat că deţinerea celor două cartuşe este legală trebuia să se dispună achitarea în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de lege).
Inculpatul nu şi-a motivat recursul iar cu ocazia dezbaterilor, apărătorul acestuia, a criticat decizia şi sentinţa ca nelegale şi netemeinice ........ capetele de casare prevăzute de art. 18 şi 14 C. pen. A solicitat ca având în vedere atitudinea părţilor vătămate care au recunoscut că au practicat prostituţia de bună voie să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În subsidiar a cerut redozarea pedepsei dându-se o eficienţă mai mare circumstanţelor atenuante, redozarea pedepsei şi menţinerea modalităţii de executare.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi materialului de la dosarul cauzei prin prisma motivelor de recurs formulate Înalta Curte constată că recursul declarat de procuror este fondat şi urmează a fi admis, decizia şi sentinţa să fie casate conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen.
Potrivit art. 279 alin. (1) C. pen., deţinerea, portul, confecţionarea, transportul, precum şi orice operaţie privind circulaţia armelor şi muniţiilor, sau funcţionarea atelierelor de reparat arme fără drept se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 8 ani.
Prin Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor şi modificările ulterioare a fost reglementat şi regimul armelor neletale. Astfel potrivit art. 1361, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 1 an deţinerea sau portul de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept.
În raport de aceste dispoziţii care sancţionează deţinerea fără drept de arme neletale şi nu a muniţiei corespunzătoare instanţele trebuiau să observe că nu poate constitui infracţiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. deţinerea a două cartuşe (muniţie) pentru armă neletală şi că deşi nu sunt întrunite condiţiile răspunderii penale însă temeiul achitării este greşit. Se impunea ca achitarea aşa cum se susţine şi prin motivele de recurs să fie pronunţată în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., (fapta nu este prevăzută de lege).
Cu privire la motivul de recurs privind greşita individualizare a pedepsei aplicate pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 671/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) recursul parchetului este fondat şi urmează a fi admis.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că faptele săvârşite de inculpat, rezultă un pericol social concret deosebit. Inculpatul tânăr fără ocupaţie, le-a exploatat pe cele două minore şi a exercitat presiuni şi chiar violenţe fizice pentru a-şi realiza scopul obţinerea de venituri ilicite. Acest lucru rezultă din declaraţiile martorilor P.F.C. şi G.A. şi din conţinutul convorbirilor telefonice dintre inculpat şi diferiţi interlocutori care are în vedere chiar răpirea copilului minor al părţii vătămate C.
În condiţiile date faptul că inculpatul nu a mai fost condamnat nu justifică reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., pedeapsa redusă sub minimul special fiind neîndestulătoare pentru a-şi atinge scopul. Având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, Înalta Curte urmează ca în rejudecare să majoreze pedeapsa de la 2 ani şi 6 luni la 5 ani închisoare şi să înlăture dispoziţiile art. 81 C. pen. având în vedere că pedeapsa stabilită face neaplicabile aceste dispoziţii.
Celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate vor fi menţinute.
Pentru motivele arătate şi cele ce preced urmează ca în raport cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul inculpatului să fie respins ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara şi de inculpatul C.E.C. împotriva Deciziei penale nr. 56/A din 15 aprilie 2010 a Curţii de Apel Timişoara.
Casează decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 654/PI din 2 decembrie 2009 a Tribunalului Timiş cu privire la greşitul temei al achitării inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. şi cu privire la greşita individualizare a pedepsei.
Schimbă temeiul achitării inculpatului C.E.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., din art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., în art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.
Înlătură dispoziţiile art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 81 C. pen.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului C.E.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de la 2 ani şi 6 luni închisoare, la 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (cu excepţia dreptului de a alege), lit. b) şi e) C. pen. pe timp de 3 ani.
Face aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) (cu excepţia dreptului de a alege), lit. b) şi e) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatelor părţi vătămate, în sumă de 300 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3971/2010. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 1618/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
