ICCJ. Decizia nr. 3971/2010. Penal. Infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002). Recurs

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3971/2010

Dosar nr. 16828/95/2008

Şedinţa publică din 9 noiembrie 2010

Asupra recursurilor de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 179 din 30 iunie 2009, pronunţată de Tribunalul Gorj s-au dispus următoarele:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul V.L.M. aflat în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova, pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) cu referire la art. 2 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 42 alin. (1), (2), (3), art. 46 alin. (1) lit. b) şi art. 49 din Legea nr. 161/2003.

În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat inculpatul V.L.M. la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi s-a aplicat, în baza art. 65 C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani, ce urmează a fi executată potrivit art. 66 C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 27 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 365/2002 a fost condamnat acelaşi inculpat la câte o pedeapsă de câte 2 ani închisoare.

În baza art. 279 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 136¹ din Legea nr. 295/2004 a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 33 - 34 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi s-a aplicat, în baza art. 65 C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani ce urmează a fi executată potrivit art. 66 C. pen. după executarea pedepsei principale.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. în condiţiile disp. art. 71 C. pen.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din durata pedepsei închisorii durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 06 noiembrie 2008 până la data pronunţării, 30 iunie 2009.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul Z.C. aflat în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova, pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) cu referire la art. 2 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 42 alin. (2) şi (3), art. 46 alin. (1) lit. b) şi art. 49 din Legea nr. 161/2003.

În baza art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 a fost condamnat inculpatul Z.C. la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi s-a aplicat, în baza art. 65 C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani, ce urmează a fi executată potrivit art. 66 C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 27 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 365/2002 a fost condamnat acelaşi inculpat la câte o pedeapsă de câte 2 ani închisoare.

În baza art. 33 - 34 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi s-a aplicat în baza art. 65 C. pen. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani ce urmează a fi executată potrivit art. 66 C. pen. după executarea pedepsei principale.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. în condiţiile disp. art. 71 C. pen.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din durata pedepsei închisorii durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 06 noiembrie 2008 până la pronunţare, 30 iunie 2009.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul P.D. cetăţean român, fără ocupaţie, aflat în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova, pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) cu referire la art. 2 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 a fost condamnat inculpatul P.D. la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi s-a aplicat în baza art. 65 C. pen. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani, ce urmează a fi executată potrivit art. 66 C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 27 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 365/2002 a fost condamnat acelaşi inculpat la câte o pedeapsă de câte 2 ani închisoare.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. în condiţiile disp. art. 71 C. pen.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din durata pedepsei închisorii durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 28 noiembrie 2008 până la pronunţare, 30 iunie 2009.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate celor 3 inculpaţi şi s-a stabilit termen de încercare de 5 ani, compus din durata pedepsei aplicate şi un interval de timp de 2 ani stabilit de instanţă în condiţiile disp. art. 86² C. pen.

A fost încredinţată supravegherea inculpatului Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj.

Pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpaţii V.L.M., Z.C. şi P.D. să se supună regulilor prevăzute de art. 86³ lit. a) - d) C. pen., prezenţa la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj să se facă în fiecare joi a lunii.

Potrivit art. 86³ alin. (3) C. pen. s-a dispus ca inculpaţii să respecte şi următoarele obligaţii:

a) să desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăţământ ori de calificare.

b) să nu schimbe domiciliul şi să nu depăşească limita teritorială a judeţului Dolj, decât în condiţiile fixate de instanţă.

c) să nu frecventeze spectacole sportive, localuri publice destinate consumului de alcool sau localuri cu program special de noapte.

d) să nu intre în legătură cu persoanele vătămate, membrii familiilor acestora, martorii, experţii şi celelalte persoane având legătură cu cauza, să nu comunice direct sau indirect cu aceştia.

În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpaţilor asupra disp. art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării în cazul în care nu îndeplinesc cu rea-credinţă măsurile de supraveghere stabilite de instanţă, precum şi în cazul în care în cursul termenului de încercare săvârşesc o nouă infracţiune.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.

Totodată, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaţilor menţionaţi de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr. 39 din 06 noiembrie 2008, nr. 40 din 06 noiembrie 2008 şi respectiv nr. 44 din 28 noiembrie 2008.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul I.F. aflat în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova, pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) cu referire la art. 2 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 42 alin. (1), (2), (3), art. 44 alin. (2) şi (3) şi art. 49 din Legea nr. 161/2003.

În baza art. 46 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (2) din Legea nr. 161/2003 a fost condamnat inculpatul I.F. la câte o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 24 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat acelaşi inculpat la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare şi s-a aplicat în baza art. 65 C. pen. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani, ce urmează a fi executată potrivit art. 66 C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 27 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 365/2002 a fost condamnat acelaşi inculpat la câte o pedeapsă de câte 2 ani închisoare.

În baza art. 136¹ din Legea nr. 295/2004 cu referire la art. 24 alin. (1) şi (2), art. 25 alin. (1), art. 28 şi 51 din aceeaşi lege, a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi s-a aplicat în baza art. 65 C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani, ce urmează a fi executată potrivit art. 66 C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 - 34 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, care a fost sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani ce urmează a fi executată potrivit art. 66 C. pen. după executarea pedepsei principale.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. în condiţiile disp. art. 71 C. pen.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 25 februarie 2009 şi până la pronunţare, 30 iunie 2009.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a constatat că acesta este arestat şi în altă cauză.

În baza art. 118 lit. b), e), f) C. pen. s-a dispus confiscarea sumei de 144.000 RON descoperită cu ocazia constatării infracţiunii şi suma de 1.800 euro ce au fost indisponibilizaţi prin Ordonanţa nr. 66D/P/2008 şi s-au depus la casieria I.P.J. Gorj: un număr de 201 cartele magnetice descoperite în autoturismul inculpatului V.L.M.; un pistol marca R.; 8 cartuşe calibru 10x22T; un cartuş calibru 9 mm, descoperite în autoturismul aceluiaşi inculpat indisponibilizat prin Ordonanţa nr. 66D/P/2008 din 15 decembrie 2008 de către D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Gorj; un număr de 16 suporturi optice de stocare a datelor (CD/DVD); un card de memorie S. de 1 GB; un dispozitiv electronic marca P. echipat cu cameră foto; patru acumulatori model BLSC lipiţi şi interconectaţi cu conductori electrici; un cititor de carduri T.; un pistol marca R.; un fragment de hârtie reprezentând o scrisoare olografă adresată unei persoane ";P."; şi datată cu 15 februarie 2009, bunuri ce aparţin inculpatului I.F.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor mobile aparţinând inculpatului V.L.M., respectiv autoturismul marca O.M. şi suma de 1.800 euro, indisponibilizată prin Ordonanţa nr. 66D/P/2008 din data de 07 noiembrie 2008 a D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Gorj, precum şi a sechestrului asigurător asupra unui autoturism marca B., cu număr de înmatriculare X, precum şi a sumei de 25.000 RON, indisponibilizate prin Ordonanţa nr. 66D/P/2008 din 27 februarie 2009 a D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Gorj.

S-a dispus restituirea către inculpatul V.L.M. a celorlalte bunuri ridicate de către organele de poliţie şi consemnate în procesele-verbale de percheziţie din data de 05 noiembrie 2009; către inculpatul Z.C. a bunurilor ridicate şi consemnate în procesul-verbal din data de 06 noiembrie 2008; către inculpatul P.D. a bunurilor ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare şi consemnate în procesul-verbal din data de 22 ianuarie 2009 precum şi a celorlalte bunuri către inculpatul I.F. ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare şi consemnate în procesul-verbal din data de 25 februarie 2009.

S-a dispus restituirea către inculpaţi a bunurilor pentru care s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător, precum şi a sumei de 25.000 RON către Z.F.A.

S-a luat act că prin încheierea de şedinţă din data de 16 iunie 2009 au fost restituite inculpatului P.D. următoarele acte: carte de identitate a vehiculului marca M., cu nr. Z, pe numele P.D. (original); ";Certificato di proprieta pentru autoturismul M. - original; ";Carta di Circolazione";(permis de circulaţie), pe numele P.D. (original); încheierea nr. P/2008 eliberată de Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Dolj însoţit de contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea din 25 iulie 2008 la Biroul Notarului Public T.C.D. (original) şi s-a pus în vedere acestui inculpat că are obligaţia să păstreze actele până la rămânerea definitivă a hotărârii.

S-a luat act act că partea civilă M.R.B. SA şi părţile vătămate B.R.D.S.G., R.B., B., C.E.C.B., O.T.P.B. nu se constituie parte civilă, iar partea civilă B.C.C. SA Sibiu renunţă la cererea de constituire parte civilă.

Au fost obligaţi inculpaţii V.L.M. şi P.D. la câte 1.000 RON, cheltuieli judiciare statului, inculpatul Z.C. la 1.400 RON cheltuieli judiciare statului, din care suma de 400 RON onorariu apărător oficiu în cursul urmăririi penale, iar inculpatul I.F. la 3.000 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a dispune cele de mai sus, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 66D/P/2008 din 23 decembrie 2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Gorj au fost trimişi în judecată inculpaţii V.L.M. - pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) cu referire la art. 2 din Legea nr. 39/2003, art. 24 alin. (2) şi art. 27 alin. (1), (2) din Legea nr. 365/2002, art. 42 alin. (1), (2) şi (3), art. 46 alin. (1) lit. b) şi art. 49 din Legea nr. 161/2003 şi art. 279 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 136¹ din Legea nr. 295/2004 cu aplicarea art. 33 - 34 C. pen.; Z.C. - pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) cu referire la art. 2 din Legea nr. 39/2003, art. 24 alin. (2) şi art. 27 alin. (1), (2) din Legea nr. 365/2002, art. 42 alin. (1), (2) şi (3), art. 46 alin. (1) lit. b) şi art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 33 - 34 C. pen. şi P.D. - pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) cu referire la art. 2 din Legea nr. 39/2003, art. 24 alin. (2) şi art. 27 alin. (1), (2) din Legea nr. 365/2002, art. 42 alin. (1), (2), (3), art. 46 alin. (1) lit. b) şi art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 33 - 34 C. pen.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a disjuns materialul de urmărire penală faţă de făptuitori din anturajul inculpaţilor, pentru infracţiunile prev. de art. 7 alin. (1) cu referire la art. 2 din Legea nr. 39/2003, art. 24 alin. (2) şi art. 27 alin. (1), (2) din Legea nr. 365/2002, art. 42 alin. (1), (2), (3), art. 46 alin. (1) lit. b) şi art. 49 din Legea nr. 161/2003.

În fapt, s-a reţinut că la data de 05 noiembrie 2008, în jurul orelor 22⁰⁰, un cetăţean a sesizat Serviciul de Urgenţă 112 că la ATM-urile unor bănci din oraşul Rovinari a observat un grup de persoane care nu par a fi din zonă, ce efectuează operaţiuni suspecte privind retragerea unor sume de bani. Dispeceratul Serviciului de Urgenţă a sesizat Poliţia Oraşului Rovinari pentru a efectua verificări, scop în care, în zonă, a fost trimis un poliţist în civil.

Din raportul întocmit de poliţist, cât şi din depoziţia martorului care se afla împreună cu acesta rezultă că, în zona unităţilor bancare B.R.D.S.G. şi B.C.C., situate pe B-dul M. din oraşul Rovinari, se aflau 4 persoane suspecte (tineri), cu un autoturism de teren marca O.M., cărora li s-a părut suspectă prezenţa în zonă a civilului ce părea a fi poliţist, fapt pentru care au urcat în autoturism şi au plecat spre Craiova. Poliţistul a luat legătura cu Poliţia localităţii Bâlteni, dispunând oprirea autoturismului pentru legitimarea pasagerilor şi efectuarea unor verificări, întrucât existau indicii privind săvârşirea unor infracţiuni cu carduri falsificate.

S-a procedat la oprirea autoturismului marca O.M. cu numere Y, înmatriculat în Germania, iar doi dintre cei aflaţi în autoturism au fugit, unul spre Craiova şi altul spre o direcţie necunoscută, conducătorul auto fiind identificat în persoana inculpatului V.L.M. Ulterior, a fost prins şi identificat cel de-al doilea ocupant al autoturismului, în persoana inculpatului Z.C. şi s-a stabilit că cel de-al treilea ocupant al autoturismului a fost inculpatul P.D.

S-a mai reţinut că la percheziţia autoturismului au fost găsite un număr de 19 card-uri (2 card-uri P.B.A. şi 17 card-uri T.T.M.), un portofel cu 1800 euro şi un pistol marca R., având un încărcător plin cu cartuşe cu bile de cauciuc şi gaze lacrimogene, pistolul fiind armat cu cartuş pe ţeava, precum şi un număr de 5 telefoane mobile, 2 şepci cu cozoroc din pânză, un pulover de culoare neagră şi o geacă cu înscrisul ";G."; pe partea din spate.

Cu această ocazie, la o anumită distanţă de autoturism a fost identificat şi un rucsac de culoare închisă şi, procedându-se la verificarea acestuia, s-a constatat că, în interior, se afla o importantă sumă de bani, în bancnote de 100 şi 50 RON, cât şi un mare număr de carduri bancare.

Procedându-se la numărarea banilor s-a constatat că rucsacul conţinea 142.000 RON şi o cutie metalică inscripţionată ";A.C.F.A.";, în care se găseau 201 carduri bancare de diferite tipuri, respectiv V.D., V.A.A., P.O.C., P.A. şi V.T.

Din cercetările efectuate a rezultat faptul că la data de 05 noiembrie 2008, inculpaţii V.L.M. şi Z.C. s-au întâlnit mai întâi în oraşul Balş, la domiciliul inculpatului Z.C. şi, mai apoi, în municipiul Craiova, unde s-au înţeles şi cu inculpatul P.D., cât şi cu un alt făptuitor şi au hotărât să se deplaseze la ATM-uri de pe raza judeţului Gorj, situate în localităţi mai mici şi unde nu erau cunoscuţi, pentru a sustrage sume de bani cu carduri falsificate.

S-a reţinut că, din cercetările efectuate, nu s-a putut stabili cine anume a procurat cardurile, de la cine şi cine le-a falsificat, dar s-a stabilit cu certitudine existenţa unei înţelegeri prealabile între inculpaţi pentru utilizarea cardurilor falsificate.

În acest scop, în jurul orelor 17:00, inculpaţii Z.C. şi V.L.M. s-au deplasat cu autoturismul celui din urmă, un autoturism marca O.M. cu numere de Germania, Y, mai întâi pe raza localităţii Turceni, unde au efectuat operaţiuni cu carduri falsificate la 3 ATM-uri, respectiv la un ATM aparţinând Agenţiei B.R.D.S.G., situat în oraşul Turceni, pe strada J., un ATM aparţinând B., situat pe strada M., la intrarea în C.C. şi un alt ATM aparţinând C.E.C.B. Turceni, situat la parterul unui bloc, într-o staţie de autobuz, la circa o jumătate de kilometru de primele.

Inculpatul Z.C. a efectuat extrageri cu cardurile falsificate de la ATM-urile aparţinând Sucursalelor B.R.D.S.G., B., B.C.C., R.B., O.T.P.B. şi C.E.C.B., iar inculpatul V.L.M. de la ATM-urile aparţinând B. şi M.R.B., care nu sunt prevăzute cu sisteme de supraveghere video.

S-a mai reţinut şi faptul că după desfăşurarea activităţii infracţionale de pe raza localităţii Turceni între orele 18:05:34 - 19:33:18, inculpaţii s-au deplasat pe raza oraşului Ţicleni, procedând în acelaşi fel la un număr de alte 4 bancomate aflate în zonă, respectiv la un ATM aparţinând C.E.C.B., de unde Z.C. a retras mai multe sume de bani, în timp ce inculpatul V.L.M. asigura zona, un ATM aparţinând M.R.B. situat vis-a-vis de Grupul Şcolar Industrial Ţicleni, un ATM aparţinând B.R.D.S.G. situat pe strada P.C., precum şi de la ATM-ul nr. 654 aparţinând B., amplasat la intrarea în Primăria oraşului Ţicleni, de unde au retras sume conform jurnalelor operaţiunilor comunicate de băncile prejudiciate.

Totodată, băncile au pus la dispoziţie şi imagini video surprinse de camerele de supraveghere, inculpatul Z.C. operând la ATM-urile C.E.C.B. - Agenţiile Turceni şi Ţicleni, B.R.D.S.G. - Agenţiile Turceni şi Rovinari, R.B. - Agenţia Rovinari, O.T.P.B. - Agenţia Rovinari, B.C.C. - Agenţia Rovinari, iar inculpatul V.L.M. la ATM-urile M.R.B. Ţicleni, B. Turceni, amplasat la intrarea în C.C.

De pe raza oraşului Ţicleni, inculpaţii s-au deplasat mai departe pe raza oraşului Rovinari, pentru a opera la ATM-urile băncilor din localitate astfel că, având asupra lor un număr foarte mare de carduri, pentru a retrage o sumă foarte mare de bani şi într-un timp cât mai scurt, inculpaţii V.L.M. şi Z.C. au solicitat şi pe inculpatul P.D., aşa cum se înţeleseseră în cursul zilei. Ajunşi pe raza oraşului Rovinari, în jurul orelor 21:30, inculpatul V.L.M. a parcat autoturismul pe strada T., a rămas în autoturism de unde coordona activitatea inculpaţilor Z.C. şi P.D., care au retras sume de bani cu cardurile clonate de la ATM-urile B.C.C., R.B., B.R.D.S.G. Ca mod de operare, inculpatul V.L.M. a rămas în autoturism, a distribuit cardurile celor doi şi primea de la aceştia sumele de bani retrase în mod fraudulos.

A rezultat şi că P.D. s-a deplasat pe raza localităţii Rovinari cu un autoturism de culoare neagră, posibil M., condus de un complice, care l-a şi recuperat ulterior, după ce a reuşit să fugă din autoturismul lui V.L.M., oprit de un filtru al poliţiei pe raza localităţii Bâlteni.

În ce priveşte pe P.D., organul de urmărire penală a menţionat că este implicat în activităţi infracţionale şi în afara ţării, aspect ce rezultă şi din sumele importante de bani pe care le-a primit în perioada iulie - august 2008, de la cetăţeanul italian C.L. (circa 15.000 dolari SUA, în 6 tranşe) şi pe lângă aceste sume, a mai primit, în repetate rânduri, sume de ordinul câtorva sute de euro, expediate din mai multe state europene: Polonia, Italia etc.

Prin Rechizitoriul nr. 69D/P/2008 din 02 aprilie 2009 a fost trimis în judecată şi inculpatul I.F., în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat în vederea comiterii de infracţiuni prin sisteme informatice şi la legea comerţului electronic, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 42 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3), art. 44 alin. (2) şi alin. (3), art. 46 alin. (1) lit. a), b) şi alin. (2) şi art. 49 din Legea nr. 161/2003; art. 24 alin. (1), alin. (2), art. 25 şi art. 27 alin. (1), alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 33 - 34 C. pen., grupul fiind reprezentat de inculpaţii V.L.M., Z.C. şi P.D.

S-a reţinut că, după sesizarea poliţiştilor şi în momentul în care inculpaţii au realizat că sunt filaţi, aceştia au plecat în grabă, mai întâi inculpatul I.F., cu autoturismul M., care s-a stabilit ulterior că aparţine lui P.D. şi, mai apoi, ceilalţi trei inculpaţi, cu autoturismul de teren aparţinând lui V.L.M. Inculpatul P.D. a reuşit să fugă după filtrul poliţiştilor din localitatea Bâlteni, fiind recuperat ulterior, de pe traseu, de către inculpatul I.F., care plecase înainte cu autoturismul M., de culoare neagră.

S-a mai reţinut că, în perioada 30 octombrie 2008 - 02 noiembrie 2008, inculpatul I.F. s-a deplasat în Germania, în localitatea Nürnberg, unde avea instalată aparatură pentru înregistrarea conturilor de carduri şi PIN-urilor acestora. Din comunicarea autorităţilor germane a rezultat că au fost copiate conturile unor carduri emise de D.B., carduri care au fost clonate mai apoi de către inculpat şi au fost folosite la retrageri frauduloase a unor sume de bani, împreună cu ceilalţi trei coinculpaţi până la prinderea acestora, cât şi ulterior, până la arestarea sa.

Organele de urmărire penală au menţionat că cercetările au relevat faptul că inculpatul I.F. a continuat să efectueze retrageri frauduloase cu card-uri falsificate având aceleaşi serii cu cele reţinute la data de 06 noiembrie 2008, cu ocazia prinderii celorlalţi coinculpaţi (a se vedea în acest sens adresa B., precum şi adresa R. SA. Pe lângă aceste aspect, din materialul probator administrat în cauză a rezultat faptul că inculpatul a continuat activitatea infracţională şi în ce priveşte obţinerea de noi conturi de card-uri şi PIN-urile acestora. În acest sens, s-a deplasat, în două rânduri, în Germania, în oraşul Nürnberg, unde a instalat aparatură la bancomate, pentru copierea conturilor de card, cât şi sisteme video, pentru identificarea PIN-urilor folosite de utilizatorii card-urilor.

S-a reţinut, prin actul de inculpare, că prejudiciul creat de inculpat prin faptele de natură infracţională este - potrivit comunicărilor băncilor şi autorităţilor germane - de circa 68.672,20 euro (creat de toţi cei patru inculpaţi).

În încheierea de şedinţă din data de 19 mai 2009 s-a constatat că sunt îndeplinite dispoziţiile art. 34 lit. d) C. proc. pen., astfel că s-a dispus reunirea Dosarului nr. 3430/95/2009 la Dosarul nr. 16828/95/2008, având în vedere că între infracţiuni există legătură şi reunirea cauzelor se impune pentru o bună înfăptuire a justiţiei.

Cu privire la cei 4 inculpaţi prima instanţă a reţinut că, pe parcursul procesului penal, au dat declaraţii diferite.

Astfel, în cursul urmăririi penale, inculpatul Z.C. a prezentat mai multe versiuni ale activităţii infracţionale, încercând să inducă în eroare organele de urmărire penală, iar inculpatul V.L.M., pe tot parcursul urmăririi penale, s-a prevalat de dreptul prevăzut de Codul de procedură penală, de a nu face nicio declaraţie în faţa organelor de urmărire penală.

În prima declaraţie, inculpatul Z.C. a precizat că el a primit card-urile de la un cetăţean american, având ID-ul J., prin intermediul unui conducător auto al societăţii de transport A.T. A precizat că ar fi fost contactat de acesta prin internet, în timp ce se afla la un Club de Net situat lângă o farmacie din oraşul Balş şi că urma să efectueze retrageri de sume de bani cu card-urile puse la dispoziţie, 50% din sumele rezultate urmând să le remită celui care i-a trimis card-urile.

În cursul urmăririi penale, a revenit asupra declaraţiilor spunând că el a fost de fapt o victimă şi că inculpatul V.L.M. i-ar fi sugerat să ia totul asupra sa, întrucât o să rezolve el situaţia în cele din urmă, la instanţele judecătoreşti din Craiova. Acesta a spus că îl ştia pe inculpatul V.L.M. de circa 1 an, cunoscându-l la o terasă din municipiul Craiova şi au rămas în relaţii de prietenie.

În cursul cercetării judecătoreşti inculpatul Z.C. a menţinut declaraţiile date în cursul urmăririi penale, a precizat că recunoaşte faptele pentru care este trimis în judecată arătând că împreună cu inculpatul P.D. a accesat în mod fraudulos bancomatele, la data de 05 noiembrie 2008, din localităţile Turceni, Rovinari, Ţicleni iar în toată această perioadă inculpatul V.L.M. a stat în maşină şi nu a participat la extragerea de bani de la ATM-uri.

În acelaşi timp, inculpatul nu a recunoscut că la săvârşirea infracţiunilor a participat şi inculpatul I.F., deşi la acea dată acesta din urmă a fost văzut în zonă împreună cu cei trei inculpaţi, dar a revenit în ultima declaraţie dată în cursul cercetării judecătoreşti.

În ceea ce priveşte pe inculpatul V.L.M., în cursul urmăririi penale acesta nu a făcut niciun fel de declaraţie.

În cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul nu a recunoscut săvârşirea infracţiunilor, însă a precizat faptul că îl cunoştea pe inculpatul Z.C. de aproximativ 1 an, iar în data de 05 noiembrie 2008 a fost rugat de către inculpatul Z.C., care se afla în oraşul Rovinari, să se deplaseze în acest oraş pentru a-l transporta pe acesta în Craiova deoarece nu dispunea de niciun vehicul, însă în oraşul Rovinari cei doi s-au întâlnit şi cu inculpatul P.D., iar ulterior au fost opriţi de organele de poliţie, ocazie cu care în autoturismul condus de acesta s-au găsit un număr de 201 card-uri precum şi un pistol cu cartuşele aferente, precum şi suma de 1800 euro.

În ce priveşte arma şi muniţia găsită în autoturism, a menţionat că ar deţine autorizaţie pentru acesta şi nu cunoştea de existenţa ei în maşină, arma fiind a unui frate al său.

Prima instanţă a reţinut însă vinovăţia şi a acestui inculpat, luând în considerare probele administrate în cauză, respectiv: declaraţia coinculpatului Z.C., prezenţa unor carduri clonate în autoturismul său, a unor sume de bani nejustificate, declaraţiile martorilor oculari audiaţi în cauză, precum şi apelurile găsite în agenda telefonului mobil din care rezultă că în data de 05 noiembrie 2008, înainte de plecarea în judeţul Gorj, s-a înţeles cu inculpatul P.D. şi cu făptuitorul I.F.

Din comunicarea I.P.J. DOLJ - B.A.Ex.S.T. nr. 211658 din 17 noiembrie 2008, a rezultat că inculpatul nu figurează în evidenţele deţinătorilor legali de arme letale sau neletale. S-a efectuat şi expertiza balistică a armei, din raportul de constatare rezultând că arma este un pistol marca R. şi face parte din categoria celor supuse autorizării în condiţiile art. 58 din Legea nr. 295/2004, pentru care este necesar ca deţinătorul să posede permis de port armă.

Prin Ordonanţa din 15 decembrie 2008, s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii asupra pistolului marca R., arma fiind depusă la camera de corpuri delicte a I.P.J. Gorj (dovada seria AB nr. 0056674).

Privitor la activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul P.D., s-a reţinut că a participat la comiterea faptelor în înţelegere cu ceilalţi doi coinculpaţi, prezenţa sa pe raza oraşului Rovinari nefiind întâmplătoare.

În cursul cercetării judecătoreşti inculpatul a recunoscut constant că îl cunoştea pe inculpatul Z.C., iar în data de 05 noiembrie 2008, la propunerea acestuia, s-au deplasat în localităţile Turceni, Rovinari, Ţicleni, cu autoturismul O.M. condus de inculpatul V.L.M., cu scopul de a scoate bani de la bancomate cu ajutorul unor card-uri.

A mai precizat inculpatul că în oraşele amintite el, împreună doar cu inculpatul Z.C., au accesat bancomatele din anumite locaţii aparţinând unor bănci de unde au extras mai multe sume de bani, iar inculpatul V.L.M. nu a participat la extragerea acestor sume de bani, ci doar a aşteptat în autoturism. Inculpatul a mai confirmat că, într-adevăr, în zonă s-a deplasat şi inculpatul I.F., cu scopul de a-l transporta pe acesta înspre oraşul Craiova.

Chiar dacă inculpaţii Z.C. şi P.D. nu au recunoscut că la săvârşirea infracţiunilor a participat şi inculpatul I.F., aceste aspecte au fost considerate irelevante de prima instanţă, de vreme ce din probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, respectiv planşele cu fotografii judiciare efectuate la bancomatele de la diferite locaţii, cât şi depoziţiile martorilor audiaţi, a rezultat participarea acestui inculpat la săvârşirea infracţiunilor.

De asemenea, din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 17 noiembrie 2008 întocmit de I.P.J. Gorj, a rezultat că, urma papilară indicată cu ocazia examinării autoturismului O.M. ce aparţine inculpatului V.L.M. a fost creată de degetul arătător de la mâna stângă a inculpatului I.F.

În acelaşi timp, prezenţa celor patru inculpaţi la locul săvârşirii infracţiunii, este confirmată de către martorul P.A., ce a declarat că în zonă au apărut două autoturisme, respectiv M. şi un autoturism tip J., din care au coborât 4 persoane, unul fiind de statură mai mică.

Din conţinutul convorbirilor telefonice dintre inculpaţii P.D. şi I.F. (interceptate la datele de 07 ianuarie, 09 ianuarie, 11 ianuarie 2009, 11 decembrie 2008, 24 decembrie 2008) a rezultat participaţia inculpatului I.F. la săvârşirea infracţiunilor.

După arestarea celorlalţi trei inculpaţi, s-au efectuat percheziţii simultane la domiciliile acestora, cât şi la domiciliul inculpatului I.F., ocazie cu care au fost ridicate mai multe obiecte corp delict.

Din concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică a corpurilor delicte a rezultat în mod clar că inculpatul I.F. a deţinut dispozitive necesare copierii conturilor de card şi inscripţionării de card-uri falsificate.

Cu toate că inculpatul Z.C. în declaraţiile date atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, a arătat că cele 201 card-uri donate au fost ridicate de la o firmă de curierat din oraşul Balş de la o persoană a cărei identitate nu o cunoaşte, tribunalul a apreciat că declaraţia acestuia este nesinceră de vreme ce prin expertizarea aparaturii electronice deţinută de către inculpatul I.F. a rezultat că acesta deţinea dispozitive apte în activitatea de copiere şi falsificare a instrumentelor de plată electronică.

În sprijinul acestei susţineri stă şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit la data de 26 noiembrie 2008, de către Institutul pentru Tehnologii Avansate din Bucureşti, din care a rezultat că cele 201 carduri au înscrise pe pista 2 a benzii magnetice o structură coerentă, similară celei utilizate în sistemele bancare. Cu excepţia cardului inscripţionat ";B.A."; (care nu are date pe pista 1) pe pista 1 a tuturor celorlalte carduri se află înscris numele ";T.D.";, fie numele ";P.I.";, iar cardul inscripţionat ";B.A."; nu are date pe pista 1. întrucât s-a observat că nu există corespondenţă între inscripţionarea grafică de pe aversul cardurilor şi conţinutul informaţional identificat pe banda magnetică a cardurilor, se poate afirma cu certitudine că, din punct de vedere informaţional, toate cele 201 carduri au fost contrafăcute, prin inserarea unor date pe banda magnetică cu un dispozitiv dedicat (Ex. MSR 206).

Un număr de 3 carduri folosite de inculpaţi şi care au fost capturate de ATM-urile aparţinând B.R.D.S.G. şi B.C.C. din oraşul Rovinari au fost expertizate la data de 05 decembrie 2008, la sediul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Craiova, două dintre cardurile care au inserate numele ";T.D."; fiind false, iar un alt card cu numele ";A.C."; fiind autentic. Pentru stabilirea modului în care au fost procurate şi falsificate cardurile, s-a luat legătura cu ofiţerii din cadrul BKA Wiesbaden Germania, cât şi cu agenţi de la Secret Service din cadrul Ambasadei SUA de la Bucureşti.

Ofiţerul german H.H. din cadrul BKA, a comunicat faptul că în perioada 01 - 02 noiembrie 2008, au fost manipulate mai multe ATM-uri aparţinând D.B. din Nürnberg, de unde au fost copiate, prin montarea de dispozitive electronice tip S.S., cele 201 conturi de card comunicate de către autorităţile judiciare române.

Printre cele 201 card-uri folosite de infractori la retrageri frauduloase, la poziţia nr. 33 din listing, a fost identificat contul de card aparţinând cetăţeanului german E.C.T.).

Reţinând această stare de fapt şi ţinând cont de încadrările juridice cu care au fost trimişi în judecată, prima instanţă a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 39 din 21 martie 2003 faţă de niciunul dintre inculpaţi.

S-a arătat că, prin grup infracţional organizat, potrivit art. 2 din actul normativ amintit, se înţelege un grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat, în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

Ori, iniţierea constituirii unui grup organizat presupune efectuarea de acte menite să determine şi să pregătească constituirea acelui grup organizat, pluralitatea constituită de făptuitori fiind supusă unei anumite discipline interne, unei anumite reguli privind ierarhia, rolurile membrilor şi planurile de activitate, aspect ce nu a rezultat din probele administrate în cauză, respectiv convorbirile telefonice interceptate dintre inculpaţi şi din care nu s-au reliefat elementele definitorii ale grupului organizat.

Tribunalul a reţinut că faptele au fost comise în mod spontan, nefiind în prezenţa unei structuri complexe care să dureze în timp.

S-a arătat că aderarea se face la un grup (cel puţin 3 persoane), prin aderare înţelegându-se intrarea în asocierea sau gruparea constituită ca membru al acesteia, aderarea putând fi expresă, orală sau scrisă, putând fi însă şi tacită, iar din declaraţia sau formalităţile îndeplinite trebuie să rezulte aderarea efectivă a persoanei respective la asociere şi nu simpla intenţie sau dorinţă de a adera.

Nefiind dovedită existenţa unui grup din care să facă parte inculpatul V.L.M., cât şi alţi făptuitori, s-a reţinut că nu se poate trage concluzia că inculpaţii P.D., Z.C. şi I.F. au aderat la un grup.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 săvârşită de inculpatul V.L.M., tribunalul a apreciat că fapta nu întruneşte elemente constitutive ale acestei infracţiuni.

Astfel, din probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cercetarea judecătorească, a rezultat că inculpatul V.L.M. nu a extras vreo sumă de bani de la bancomatele din zonă, pentru a fi în prezenţa infracţiunii privind accesarea fără drept la un sistem informatic (bancomat), acesta rămânând în autoturism.

Aceste aspecte au rezultat atât din declaraţiile inculpaţilor Z.C. şi P.D., care au precizat că sumele de bani au fost extrase de la bancomate numai de către cei doi, inculpatul V.L.M. rămânând în autoturismul unde se aflau card-urile, cât şi din declaraţiile martorului P.A., care a declarat constant că inculpatul V.L.M. se afla în autoturism la volan, iar ceilalţi doi, respectiv Z.C. şi P.D., efectuau retrageri de bani de la bancomate pe care le aduceau la autoturism şi i le dădea inculpatului V.L.M. împreună cu card-urile folosite, iar acesta din urmă le înmâna alte card-uri.

În acelaşi timp, pe niciunul din card-urile utilizate de cei doi inculpaţi pentru extragerea unor sume de bani de la bancomate, nu au fost descoperite amprentele inculpatului V.L.M. şi, mai mult decât atât, acesta din urmă nu apare pe niciuna dintre imaginile video provenite de la bancomate, aspecte ce duc la concluzia că inculpatul V.L.M. nu a efectuat extrageri de bani de la bancomate.

În ceea ce priveşte agravanta prev. şi ped. de art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, reţinută în sarcina inculpaţilor V.L.M., Z.C., P.D. şi I.F., tribunalul a apreciat că faptele nu întrunesc elementele constitutive ale acestei infracţiuni, deoarece nu există o cerinţă esenţială, element al laturii subiective a infracţiunii şi anume ";scopul obţinerii de date informatice";.

De asemenea, s-a apreciat că nici infracţiunile prevăzute de art. 42 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, reţinute în sarcina aceloraşi inculpaţi, nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii, deoarece fapta de acces fără drept la un sistem informatic nu a fost săvârşită ";prin încălcarea măsurilor de securitate";.

Astfel, nu a rezultat că inculpaţii au acţionat asupra sistemelor informatice vizate prin forţarea protecţiei fizică sau logică în special (prin parole, card-uri, coduri de acces sau criptare), prin montarea la bancomate a unor dispozitive de citire a benzii magnetice a cardurilor, operaţiune prin care se încalcă într-adevăr măsurile de securitate ale bancomatului, care au ca scop asigurarea secretului numărului de cont şi al operaţiunilor efectuate.

În acelaşi timp, s-a apreciat că nici infracţiunile prev. şi ped. de art. 46 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 161/2003, reţinute în sarcina inculpaţilor V.L.M., Z.C. şi P.D., nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii, în sensul că niciuna din faptele săvârşite nu se încadrează în elementele materiale alternative ale infracţiunii.

Pe de altă parte, tribunalul a apreciat că faptele prev. şi ped. de art. 49 din Legea nr. 161/2003 reţinute în sarcina celor patru inculpaţi, respectiv V.L.M., Z.C., P.D. şi I.F., nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii.

Au fost reţinute dispoziţiile art. 49 din Legea nr. 161/2003, dar şi faptul că, potrivit adreselor depuse la dosar, partea civilă M.R.B. SA şi părţile vătămate B.R.D.S.G., R.B., B., C.E.C.B., O.T.P.B., au precizat că nu se constituie părţi civile, iar partea civilă B.C.C. SA Sibiu că renunţă la cererea de constituire parte civilă.

Deşi intimata B.C.C. SA Sibiu s-a constituit parte civilă, ulterior a revenit, precizând că renunţă la cererea de constituire parte civilă, iar cu privire la M.R.B., din probele administrate în cauză, a rezultat că niciunul din card-urile clonate nu au aparţinut acestei bănci, banii extraşi de la bancomatele sale fiindu-i viraţi de către băncile emitente ale card-urilor.

Cu ocazia percheziţiilor corporale şi domiciliare au fost descoperite mai multe bunuri, printre care un număr de 16 suporturi optice de stocare a datelor (CD/DVD); un card de memorie S. de 1 GB; un dispozitiv electronic marca P. echipat cu cameră foto; patru acumulatori model BLSC lipiţi şi interconectaţi cu conductori electrici; un cititor de carduri T.; un pistol marca R.; un fragment de hârtie reprezentând o scrisoare olografă adresată unei persoane ";P."; şi datată cu 15 februarie 2009, bunuri ce aparţin inculpatului I.F.

Din conţinutul raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 23 ianuarie 2009 al Institutului de Tehnologii Avansate a rezultat că aceste bunuri puteau fi folosite la săvârşirea unor infracţiuni informatice.

De asemenea, au mai fost descoperite de către organele de poliţie şi alte bunuri, respectiv un pistol R.; 8 cartuşe calibru 10x22T; un cartuş calibru 9 mm, descoperite în autoturismul inculpatului V.L.M., deţinute în mod nelegal.

În ceea ce priveşte celelalte bunuri descoperite cu ocazia percheziţiilor efectuate de organele de poliţie, tribunalul a apreciat că nu sunt îndeplinite cerinţele legale prevăzute de art. 118 lit. b), e), f) C. pen. cât şi condiţia legală prev. de art. 163 C. proc. pen., privind scopul măsurii asigurătorii, în sensul că unele bunuri mobile strict prevăzute de lit. b) şi e) C. pen. pot constitui obiectul sechestrului.

Prima instanţă a reţinut că faptele săvârşite de inculpaţi, astfel cum au fost descrise în actul de inculpare, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor: pentru V.L.M. - prev. şi ped. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, art. 27 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 365/2002 şi art. 279 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 136¹ din Legea nr. 295/2004, cu aplic. art. 33 - 34 C. pen.; Z.C. şi P.D. - prev. şi ped. de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, art. 27 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 365/2002 - cu aplic. art. 33 - 34 C. pen. şi I.F. - art. 46 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (2) din Legea nr. 161/2003, art. 24 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 27 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 365/2002, art. 136¹ din Legea nr. 295/2004 cu referire la art. 24 alin. (1) şi (2), art. 25 alin. (1), art. 28 şi 51 din aceeaşi lege, art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 - cu aplic. art. 33 - 34 C. pen.

Având în vedere împrejurările concrete ale săvârşirii infracţiunilor, pericolul social al acestora, limitele de pedeapsă ale infracţiunilor săvârşite, faptul că inculpaţii V.L.M., Z.C. şi P.D. nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale şi au avut o atitudine relativ sinceră în cursul cercetării judecătoreşti, tribunalul a apreciat că scopul educativ şi preventiv al pedepselor poate fi atins prin aplicarea unor pedepse cu suspendarea executării acestora sub supraveghere.

În ceea ce priveşte pe inculpatul I.F., ţinând seama de activitatea sa infracţională, multitudinea faptelor săvârşite, faptul că este condamnat definitiv pentru infracţiuni de acelaşi gen şi a avut o atitudine nesinceră atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, tribunalul a apreciat că scopul educativ al pedepsei nu poate fi atins decât prin aplicarea unei pedepse cu privare de libertate.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii durata reţinerii şi arestării preventive, iar în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a constatat că este arestat şi în altă cauză.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Gorj şi inculpaţii.

Înainte de primul termen la instanţa de apel, D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Gorj a depus la dosar raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 31 iulie 2009 prin care sunt analizate fragmente de urme papilare ridicate de pe unele carduri, stabilindu-se că au fost create de inculpaţii V.L.M. şi P.D.

În apelul Parchetului sentinţa a fost criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie arătându-se, în esenţă, următoarele:

a) Hotărârea este nelegală şi netemeinică întrucât în mod greşit s-a dispus achitarea inculpaţilor pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) cu referire la art. 2 din Legea nr. 39/2003.

S-a menţionat că, din materialul probator a rezultat că inculpaţii au comis infracţiunile în grup organizat şi că acestea nici nu puteau fi comise altfel deoarece retragerea banilor din bancomate reprezintă ultima fază, celelalte fiind procurarea conturilor de card, a PIN-urilor, inscripţionarea cardurilor etc., fiecare dintre inculpaţi având sarcini şi roluri stabilite dinainte.

S-a precizat că instanţa de fond trebuia să ia în considerare şi să schimbe încadrarea juridică, cel puţin în asociere în vederea comiterii de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.

b) în mod greşit s-a dispus achitarea inculpaţilor şi pentru infracţiunile prev. de art. 42 alin. (1), (2), (3), de art. 46 alin. (1) lit. b) şi de art. 49 din Legea nr. 161/2003 întrucât toţi inculpaţii au avut o participaţie la comiterea acestora, cel puţin sub forma complicităţii (V.L.M.).

c) în mod greşit s-a dispus restituirea autoturismului marca O.M. aparţinând lui V.L.M. şi a autoturismului marca B. aparţinând lui I.F.

S-a arătat că instanţa de fond nu a soluţionat latura civilă şi, deci, în mod greşit a ridicat măsura sechestrului asigurător, iar inculpaţii nu au fost obligaţi la plata prejudiciului de 260.000 RON, fiind confiscată numai suma de bani retrasă fraudulos din bancomate.

S-a precizat că este irelevant faptul că autoturismul O.M. nu a fost adaptat special, atâta vreme cât a servit efectiv în transportul inculpaţilor de la o locaţie la alta, transportului rucsacului cu bani şi a cardurilor, fuga de la locul faptei etc.

Cât priveşte autoturismul marca B., s-a susţinut că acesta a fost folosit de inculpatul I.F. pentru deplasarea în Germania în vederea transportării aparaturii de skimming.

Referitor la suma de 25.000 RON, ridicată de la concubina inculpatului I.F. - numita Z.F.A. - s-a arătat că aceasta provine tot din infracţiuni de acest gen, inculpatul având activitate infracţională atât înainte, cât şi după prinderea celorlalţi 3 inculpaţi.

d) Pedepsele aplicate inculpaţilor sunt netemeinice, atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de individualizare.

Inculpatul Z.C. a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie solicitând, în principal, admiterea apelului, rejudecarea şi achitarea sa şi pentru infracţiunile prev. de art. 24 şi 27 din Legea nr. 365/2002, iar în subsidiar, aplicarea unor pedepse orientate sub minimul prevăzut de lege.

Inculpatul V.L.M. a formulat următoarele critici:

În mod nelegal s-a dispus condamnarea sa pentru infracţiunile prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, deoarece nu a procurat cardurile respective şi nici nu a retras bani de la bancomate, ceea ce înseamnă că nu a pus în circulaţie instrumente de plată falsificate.

- nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 27 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002 întrucât nu a fost utilizat un instrument electronic de plată fără consimţământul titularului [art. 27 alin. (1)] şi nu au fost utilizate date de identificare fictive [art. 27 alin. (2)]

- sentinţa este netemeinică întrucât nu a reţinut circumstanţe atenuante - conduita exemplară a inculpatului în societate, lipsa de antecedente penale, familie organizată etc.

Referitor la apelul formulat de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Gorj, inculpatul V.L.M. a susţinut următoarele:

a) cu privire la latura civilă - niciuna din băncile conceptate ca şi părţi civile nu s-a constituit parte civilă, nu există un prejudiciu de 260.000 RON, nu sunt întrunite cerinţele legale pentru aplicarea art. 118 lit. b), e) C. pen. cu privire la autoturismul O.M. (care nu era indispensabil în comiterea faptelor) şi la suma de 1800 euro (din bancomate s-au extras numai RON nu şi valută);

b) cu privire la latura penală - în mod corect s-a dispus achitarea pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 39/2003 întrucât nu există o structură organizată care să acţioneze coordonat, după reguli bine stabilite şi în cadrul căreia inculpaţii să aibă roluri prestabilite;

- Tribunalul Gorj nu avea obligaţia să schimbe încadrarea juridică a faptei în infracţiunea prev. de art. 323 C. pen. întrucât este necesar să fie îndeplinită aceiaşi condiţie, a asocierii, iar persoanele să aibă o ierarhie bine determinată şi să acţioneze potrivit unui plan

- în mod corect s-a dispus achitarea pentru infracţiunea prev. de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 întrucât nu există dovezi în sensul că inculpatul a extras bani de la vreun bancomat şi nu poate fi reţinută nici forma complicităţii întrucât nu cunoştea intenţiile celorlalţi inculpaţi.

- nu se puteau reţine disp. art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 întrucât lipseşte scopul prevăzut de lege şi anume acela de a obţine ";date informatice"; şi nici agravanta prev. de art. 42 alin. (3) întrucât utilizarea unui card clonat reprezintă doar accesul fără drept la un sistem informatic şi nu au fost încălcate măsuri de securitate.

- în mod corect s-a dispus achitarea pentru infracţiunea prev. de art. 46 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 161/2003 întrucât nu s-a putut stabili cine anume a procurat cardurile şi cine le-a falsificat.

- nu poate fi reţinută infracţiunea prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003 întrucât este o infracţiune de prejudiciu.

În susţinerea motivelor de apel acest inculpat a invocat şi nelegalitatea raportului de constatare tehnico-ştiinţifică depus la instanţa de apel, arătând că această probă nu a fost solicitată de procuror pe parcursul judecării cauzei, iar la urmărirea penală se efectuase deja un alt raport care concluzionase că fragmentul de urmă papilară nu prezintă suficiente elemente dactiloscopice pentru identificare.

S-a invocat şi nelegalitatea analizei cartelelor SIM întrucât nu există autorizaţie de percheziţie în sistem informatic.

Inculpatul P.D. a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că, deşi a fost condamnat pentru comiterea unor infracţiuni, instanţa de fond nu a descris faptele pe care le-ar fi comis şi pe care le-a reţinut în sarcina sa.

În subsidiar, a solicitat aplicarea de circumstanţe atenuante şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei din suspendarea sub supraveghere în suspendare simplă.

Inculpatul I.F. a criticat sentinţa, la rândul său, pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 şi de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, din aceleaşi considerente expuse şi de inculpatul V.L.M.

A solicitat totodată, în subsidiar, pentru egalitate de tratament juridic cu ceilalţi inculpaţi, reducerea pedepselor şi suspendarea sub supraveghere a executării.

Pe parcursul judecării apelurilor inculpaţii au formulat cereri de restituire a unor bunuri asupra cărora se instituise sechestru la urmărirea penală.

Întrucât cererile erau de ordin general, instanţa, la termenul din 20 ianuarie 2010, a prorogat discuţia cu privire la aceste cereri, urmând ca inculpaţii să enumere acele bunuri şi să indice numărul filei şi dosarul de urmărire penală în care se află procesele-verbale de indisponibilizare.

Ca urmare a celor dispuse de instanţa de apel, inculpatul I.F. a precizat că solicită restituirea autoturismului marca B., a unui pistol marca R. şi a sumei de 25.000 RON ridicată de la Z.F.A. (concubina sa), dar şi a altor bunuri consemnate în procesul-verbal din 25 februarie 2009.

Inculpatul V.L.M. a precizat că solicită restituirea autoturismului marca O.M. şi a sumei de 1.800 euro arătând că sechestrul asigurător a fost ridicat de instanţa de fond şi s-a dispus restituirea, dar nu a intrat efectiv în posesia acestor bunuri. A menţionat că, potrivit art. 169 C. proc. pen., ar fi trebuit să intre de îndată în posesia acestor bunuri, urmând să le păstreze până la rămânerea definitivă a hotărârii.

La data de 8 martie 2010 inculpatul I.F. şi-a precizat cererea, arătând că solicită restituirea şi a pistolului marca R. ridicat cu ocazia efectuării percheziţiilor.

Instanţa a constatat că inculpatul P.D. nu a indicat bunurile şi nici fila la care s-ar afla procesul-verbal de ridicare a acestora, motiv pentru care cererile respective nu au fost luate în discuţie nici la acel termen.

Copia procesului-verbal de percheziţie a fost depusă ulterior, dar instanţa a apreciat că cererea de restituire a bunurilor nu poate fi analizată decât odată cu fondul cauzei.

S-au depus la dosar acte din care rezultă că pistolul găsit în autoturismul O.M. aparţine de fapt lui V.E.I., fratele inculpatului V.L.M. şi copia procesului-verbal de percheziţie domiciliară din 22 ianuarie 2009, efectuată la domiciliul numitei B.M.

La solicitarea inculpatului V.L.M., instanţa a încuviinţat şi audiat în calitate de martor - pentru a demonstra provenienţa pistolului - pe fratele acestuia, numitul V.E.I.

Prin Decizia penală nr. 112 din 6 mai 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Gorj împotriva Sentinţei penale nr. 179 din 30 iunie 2009, pronunţată în cauza de faţă de Tribunalul Gorj, respingând apelurile declarate de inculpaţii V.L.M., Z.C., P.D. şi I.F. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

A fost desfiinţată în parte sentinţa, sub aspectul laturii penale.

Au fost înlăturate dispoziţiile art. 86¹ şi urm. C. pen. cu privire la inculpatul V.L.M., Z.C. şi P.D.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii V.L.M., Z.C., P.D. şi I.F., din infr. prev. de art. 7 alin. (1) cu referire la art. 2 din Legea nr. 39/2003, în infracţiunea prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.

Au fost descontopite pedepsele inculpaţilor:

1. În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.L.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

A fost contopită pedeapsa de mai sus cu restul pedepselor aplicate inculpatului V.L.M. în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi lit. b), C. pen.

S-a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei în ceea ce priveşte achitarea inculpatului V.L.M., pentru infracţiunea prev. de art. 42 alin. (1), (2), (3), art. 46 alin. (1) lit. b) şi art. 49 din Legea nr. 161/2003;

2. În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul Z.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

A fost contopită pedeapsa de mai sus cu restul pedepselor aplicate inculpatului în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen.

S-a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei în ceea ce priveşte achitarea inculpatului Z.C. pentru infr. prev. de art. 42 alin. (1), (2), (3), art. 46 alin. (1) lit. b) şi art. 49 din Legea nr. 161/2003.

3. În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.D. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei în ceea ce priveşte achitarea inculpatului P.D. pentru infr. prev. de art. 42 alin. (1), (2), (3), art. 46 alin. (1) lit. b) şi art. 49 din Legea nr. 161/2003.

4. În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

A fost contopită pedeapsa de mai sus cu restul pedepselor aplicate inculpatului în cauza de faţă, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, la care se adaugă sporul de 6 luni închisoare, în total urmând să execute 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Au fost interzise inculpaţilor drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe durata executării pedepsei.

S-au menţinut dispoziţiile sentinţei privind deducerea arestului preventiv pentru fiecare dintre inculpaţi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului I.F.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea autoturismului marca O.M. aparţinând inculpatului V.L.M. şi a autoturismului marca B. cu nr. X, înlăturându-se în acest sens dispoziţia de ridicare a sechestrului asigurător dată de instanţa de fond.

S-a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei în ceea ce priveşte inclusiv reţinerea unor acte şi sume de bani, precum şi latura civilă a cauzei.

A fost respinsă cererea inculpaţilor V.L.M., I.F. şi P.D. privind restituirea unor bunuri.

Au fost obligaţi inculpaţii la plata sumelor de câte 450 RON fiecare, cheltuieli judiciare statului, din care câte 300 RON pentru fiecare, reprezentând onorariu avocat oficiu, urmând a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

Analizând apelurile declarate în raport cu actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut mai întâi faptul că raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 31 iulie 2009, depus de Parchet la instanţa de apel, a fost întocmit în afara cadrului procesual, fără respectarea dispoziţiilor legale, motiv pentru care acesta nu a fost luat în considerare.

O altă chestiune asupra căreia s-a oprit instanţa de apel a fost aceea dacă pentru accesarea telefoanelor mobile ridicate de la inculpaţi cu ocazia percheziţiilor efectuate era sau nu necesară existenţa unei autorizaţii de percheziţie în sistem informatic, apreciindu-se în acest sens că telefonul mobil constituie un sistem informatic deoarece este alcătuit dintr-un ansamblu de dispozitive (acumulator, display, circuit electronic, cartelă cu memorie etc), aflate în relaţie funcţională unul cu celălalt şi care asigură o procesare automată a datelor prin intermediul unor programe informatice, astfel că citirea oricăror alte date ce nu apar în mod obişnuit pe display-ul unui telefon mobil şi la care nu se poate ajunge decât prin accesarea memoriei cartelei telefonului respectiv nu poate fi făcută de organul de urmărire penală decât în baza unei autorizaţii de percheziţie în sistem informatic. Astfel fiind, instanţa nu a luat în considerare procesele-verbale întocmite în prezenta cauză prin care organele de urmărire penală au consemnat date aflate în memoria internă a unor telefoane mobile şi anume: agenda telefonică a mobilului respectiv, apelurile efectuate şi apelurile nepreluate, iar în unele cazuri chiar şi conţinutul unor SMS-uri.

Referitor la cererile de restituire a unor bunuri, formulate de inculpaţii P.D., V.L.M. şi I.F., s-a constatat că acestea nu pot fi disociate de fondul cauzei întrucât unele din bunurile respective s-ar putea să fi fost folosite la comiterea infracţiunilor sau să fi provenit din săvârşirea infracţiunilor, iar cu privire la alte bunuri instanţa de fond a dispus deja restituirea lor. S-a mai reţinut că dispoziţiile art. 169 C. proc. pen. nu-şi găsesc aplicabilitatea în speţă întrucât se referă la restituirea de bunuri către persoana vătămată şi nu către inculpaţi.

Pe fondul cauzei, instanţa de apel a constatat că aspectele privind starea de fapt expusă în actele de sesizare şi reţinută de instanţa de fond, sunt corecte.

Referitor la criticile concrete ale hotărârii primei instanţe s-au reţinut următoarele:

În mod just prima instanţă a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) cu referire la art. 2 din Legea nr. 39/2003 întrucât nu s-a făcut dovada existenţei unei structuri determinate, cu un anumit obiectiv şi cu roluri prestabilite între inculpaţi.

În acest sens, s-a reţinut că va exista grup infracţional organizat în sensul art. 2 din Legea nr. 39/2003, ori de câte ori se face dovada că minim trei persoane au acţionat în mod coordonat la comiterea mai multor infracţiuni, urmând un anumit ";modus operandi";, la mai multe intervale de timp, chiar dacă, în concret, sarcinile s-au modificat de la caz la caz, ori în speţa de faţă nu se face dovada faptului că inculpaţii au acţionat împreună decât în noaptea de 5/6 noiembrie 2008, neexistând alte acte materiale comise înainte de data respectivă sau după această dată şi care să implice participarea acestor inculpaţi.

S-a apreciat, însă, că este fondată critica Parchetului întrucât, după modul în care a fost desfăşurată acţiunea inculpaţilor din noaptea de 5/6 noiembrie 2008, rezultă că nu a fost o acţiune întâmplătoare, conjuncturală, ci o acţiune prestabilită şi care a presupus o anumită coordonare, astfel că se impunea reţinerea infracţiunii prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. pentru toţi cei 4 inculpaţi.

Pe de altă parte, s-a apreciat că, reţinând asocierea în vederea săvârşirii de infracţiuni sau grupul infracţional organizat, nu mai poate fi reţinută circumstanţa agravantă a comiterii faptei de 3 sau mai multe persoane împreună, prev. de art. 75 lit. a) C. pen.

Totodată, s-a apreciat că prima instanţă, în mod just nu a dispus condamnarea inculpatului V.L.M. pentru infracţiunile prev. de art. 42 alin. (1), (2), (3), de art. 46 alin. (1) lit. b) şi de art. 49 din Legea nr. 161/2003, a inculpaţilor Z.C. şi P.D. pentru infracţiunile prev. de art. 42 alin. (2), (3), de art. 46 alin. (1) lit. b) şi art. 49 din Legea nr. 161/2003 şi a inculpatului I.F. pentru infracţiunile prev. de art. 42 alin. (1), (2), (3) şi de art. 49 din Legea nr. 161/2003.

Astfel, s-a reţinut că infracţiunea prev. de art. 42 alin. (1) C. pen. se referă la accesul fără drept la un sistem informatic, iar din probele administrate în cauză a rezultat că numai inculpaţii P.D. şi Z.C. au scos bani de la ATM-urile din localităţile Turceni, Ţicleni şi Rovinari, folosind cardurile clonate şi PIN-urile aferente şi realizând astfel accesul fără drept la un sistem informatic, neputându-se face dovada că acelaşi lucru l-ar fi făcut şi V.L.M. sau I.F., deşi prezenţa şi implicarea lor în aceste fapte este pe deplin dovedită.

În plus, s-a reţinut faptul că, cardurile şi codurile PIN fac parte din cele obţinute prin skimming de I.F. în perioada 30 octombrie - 02 noiembrie 2008 cât a fost în Germania, activitatea desfăşurată de acesta în Germania - constând în montarea de aparatură capabilă să filmeze şi să înregistreze caracteristicile unor carduri şi codurile PIN - nefiind, însă, circumscrisă disp. art. 41 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

Mai mult, instanţa nu a putut reţine susţinerea Parchetului în sensul că inculpatul I.F. a continuat să acceseze bancomatele, cu cardurile falsificate, după data de 5 noiembrie 2008, în localităţile Craiova, Balş, Slatina, fiind avută în vedere împrejurarea că, dacă în ceea ce priveşte efectuarea skimming-ului (montarea unor dispozitive de copiere a datelor cardurilor) în Germania există suficiente dovezi împotriva inculpatului I.F. şi, de asemenea, există dovezi privind participarea sa şi la acţiunile din România din noaptea de 5/6 noiembrie 2008, în ceea ce priveşte utilizarea ulterioară a acestor carduri nu există nimic - la inculpat nu sunt descoperite carduri falsificate şi nici nu este filmat accesând ATM-uri din localităţile Craiova, Balş sau Slatina la datele şi orele la care apar ca fiind folosite acele carduri, prin urmare, achitarea sa pentru infr. prev. de art. 41 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 fiind corectă, după cum corectă este şi achitarea tuturor inculpaţilor pentru infracţiunile prev. de art. 41 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 161/2003.

Totodată, s-a apreciat că infracţiunea prev. de art. 42 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 s-ar fi putut reţine numai dacă inculpaţii foloseau fie metode fizice de deschidere a bancomatelor, fie metode informatice (programe, viruşi etc.) de accesare a memoriei interne a acestora şi de extragere astfel a datelor necesare, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.

Instanţa de apel a reţinut ca fiind corectă şi achitarea inculpatului I.F. pentru infracţiunea prev. de art. 44 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 161/2003 şi anume infracţiunea de transfer neautorizat a datelor dintr-un sistem informatic şi dintr-un mijloc de stocare a datelor informatice.

S-a apreciat că în mod just prima instanţă a reţinut că faţă de inculpaţii V.L.M., P.D. şi Z.C. nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 46 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 161/2003, respectiv fapta de a produce, vinde, importa, distribui sau pune la dispoziţie, sub orice altă formă, fără drept, de parole, cod de acces sau alte asemenea date informatice care permit accesul total sau parţial la un sistem informatic, în condiţiile în care din probele administrate rezultă că cele 201 carduri au fost puse la dispoziţie de I.F. (acest inculpat s-a deplasat în Germania pentru a realiza skimming-ul şi la el s-a descoperit aparatura necesară pentru inscripţionarea cardurilor).

În fine, după cum a arătat şi prima instanţă, s-a apreciat că, referitor la toţi inculpaţii, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 49 din Legea nr. 161/2003, neputându-se constata producerea unui prejudiciu.

Ca atare, răspunzând prin aceasta atât criticilor invocate de Parchet, cât şi de inculpaţi, instanţa de apel a constatat că în mod just prima instanţă a stabilit că în sarcina inculpaţilor poate fi reţinut doar faptul că prin retrageri frauduloase s-a obţinut suma de 144.000 RON, descoperită cu ocazia constatării infracţiunilor şi asupra căreia s-a dispus confiscarea.

S-a reţinut că suma de 25.000 RON ridicată de la concubina inculpatului I.F. nu poate fi dovedită ca provenind din comiterea de infracţiuni şi nici suma de 1.800 euro găsită în autoturismul O.M. nu se poate stabili ca provenind din comiterea infracţiunilor - întrucât inculpaţii au ridicat de la bancomate numai sume în RON şi nu s-a făcut dovada că au realizat şi vreun schimb valutar între timp.

Pretinsul prejudiciu în valoare de 260.000 RON nu a fost dovedit, apreciindu-se că nu poate justifica măsura asigurătorie asupra autoturismelor O. şi B., aşa cum susţine Parchetul.

S-a apreciat, însă, că măsura asigurătorie asupra autoturismelor marca O. şi B. este justificată, din perspectiva realizării confiscării speciale, reţinându-se că, ridicând măsura sechestrului asigurător asupra acestor autoturisme, instanţa de fond a procedat nelegal, întrucât se impunea confiscarea lor.

În altă ordine de idei, s-a stabilit că, raportat la probele administrate în cauză, în mod corect s-a reţinut în sarcina inculpaţilor comiterea infracţiunilor prev. de art. 24 alin. (2) şi art. 27 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002 şi, în plus, infracţiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 în sarcina lui I.F.

Referitor la infracţiunea prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, care constă în punerea în circulaţie, în orice mod, a instrumentelor de plată electronică ori deţinerea lor în vederea punerii în circulaţie, s-a reţinut că inculpaţii P.D. şi Z.C. au realizat elementele constitutive ale acestei infracţiuni în ambele modalităţi, atât prin deţinerea cardurilor falsificate, cât şi prin folosirea lor la bancomate, iar inculpaţii V.L.M. şi I.F. au comis această infracţiune numai în varianta ";deţinerii"; cardurilor falsificate.

Cât priveşte infracţiunea prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, s-a reţinut că inculpaţii au utilizat datele reale de identificare a unor persoane (numere de card, de PIN, alte date ce sunt conţinute în mod obişnuit pe banda magnetică a cardurilor), transferându-le asupra unor suporturi plastice, altele decât originalul şi folosindu-le pentru retragerea frauduloasă de numerar de la bancomate, astfel încât, utilizând aceste date fără autorizarea titularului, au realizat implicit şi conţinutul constitutiv al infracţiunii în discuţie.

Chiar dacă faţă de inculpaţii V.L.M. şi I.F. nu s-a putut reţine accesarea efectivă a bancomatelor, instanţa a reţinut în sarcina lor tot activitatea de coautorat la aceste infracţiuni şi nu pe aceea de complice, întrucât au comis acte materiale fără de care acţionarea efectivă a bancomatelor nu ar fi fost posibilă şi anume: punerea de către aceştia la dispoziţia celorlalţi doi inculpaţi a cardurilor, colectarea banilor, asigurarea fugii de la locul faptelor.

Legat de temeinicia sentinţei, instanţa de apel a constatat ca fiind nefondate criticile aduse de inculpaţi.

A fost apreciată, însă, ca fiind fondată critica adusă de Parchet cu privire la modul de individualizare a executării pedepselor aplicate, întrucât aplicarea unor pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării nu se justifica.

În acest sens, s-a reţinut că inculpaţii au comis infracţiuni cu un grad ridicat de pericol social, fraudarea conturilor a fost masivă (144.000 RON obţinuţi într-o singură noapte) şi niciunul dintre ei nu prezintă garanţii cu privire la obţinerea în mod licit a unor venituri, unii dintre ei - V.L.M. şi I.F. - fiind cercetaţi, respectiv condamnaţi, în alte cauze penale, pentru infracţiuni de acelaşi gen.

Cu privire la critica Parchetului vizând faptul că instanţa de fond ar fi trebuit să realizeze contopirea între pedepsele aplicate inculpatului I.F. în prezenta cauză şi cele pentru care acesta a fost condamnat anterior, definitiv, la o pedeapsă de 3 ani închisoare, s-a reţinut că efectuarea contopirii nu a fost solicitată la instanţa de fond, nici de către inculpat şi nici de Parchet, astfel că nu se poate reţine vreo culpă procesuală primei instanţe, iar realizarea contopirii direct de către instanţa de apel nu este posibilă, fapt statuat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin recurs în interesul legii.

În fine, în ceea ce priveşte cererile de restituire a unor bunuri, formulate de inculpaţi, s-a constatat că nu se impune restituirea autoturismelor către inculpaţii V.L.M. şi I.F. ci, dimpotrivă, menţinerea sechestrului asigurător şi confiscarea celor două maşini, după cum nu se impune nici restituirea unui pistol marca R. ridicat de la inculpatul I.F., întrucât s-a constatat că acesta a comis infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor.

Împotriva deciziei penale anterior menţionate au declarat recurs inculpaţii I.F., P.D., V.L.M. şi Z.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Recursul inculpatului I.F. a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 12, 17¹, 18 şi, în subsidiar, pct. 17 C. proc. pen. Referitor la primul caz de casare, s-a susţinut că în mod greşit inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 27 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002, solicitându-se în acest sens achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Cu referire la cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., s-a susţinut că în mod greşit inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 46 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (2) din Legea nr. 161/2003 şi art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002, solicitându-se în acest sens achitarea în baza art. II pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17¹ C. proc. pen., s-a solicitat casarea deciziei şi menţinerea, sub acest aspect, a sentinţei instanţei de fond în privinţa ridicării sechestrului asigurător asupra autoturismului marca B. aparţinând inculpatului I.F., nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 118 lit. b) C. pen.

În subsidiar, cu referire la cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., s-a solicitat ca în măsura în care se va aprecia că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002 şi art. 27 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, să se caseze hotărârile atacate şi să se reţină participaţia acestuia sub forma complicităţii, procedându-se, totodată, la eliminarea sporului de 6 luni aplicat de instanţa de fond şi menţinut în apel.

Recursul inculpatului P.D. a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17¹ şi, în subsidiar, pct. 14 C. proc. pen.

Cu referire la primul caz de casare, s-a susţinut că s-a făcut o greşită aplicare a legii, solicitându-se restituirea bunurilor personale ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa inculpatului din Petroşani şi a actelor de stare civilă eliberate de autorităţile italiene.

În legătură cu celălalt caz de casare, s-a susţinut că este suficientă ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, solicitându-se ca, în măsura în care se va aprecia că se impune o pedeapsă cu executare în regim de detenţie, să fie micşorat cuantumul acesteia.

Recursul inculpatului V.L.M. a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17¹, 12 şi, în subsidiar, pct. 14 C. proc. pen.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17¹ C. proc. pen., s-a solicitat menţinerea sentinţei primei instanţe în privinţa ridicării sechestrului asigurător asupra autoturismului marca O.M. aparţinând inculpatului, susţinându-se că asupra acestui autoturism nu se putea dispune măsura confiscării, în speţă nefiind îndeplinite cerinţele legale prevăzute de art. 118 lit. b) C. pen.

Cu referire la cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., s-a susţinut că în mod greşit inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 24 alin. (2) şi art. 27 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002, art. 136¹ din Legea nr. 295/2004 şi art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., solicitându-se în acest sens achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În subsidiar, cu referire la cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., s-a solicitat să se reţină contribuţia în calitate de complice a inculpatului V.L.M. şi să se facă aplicarea pentru fiecare dintre fapte a dispoziţiilor art. 74 lit. a) - 76 C. pen., aplicându-se pedepse sub minimul special, fără aplicarea vreunui spor, iar ca modalitate de executare, să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.

Recursul inculpatului Z.C. a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 385⁹ pct. 18 şi, în subsidiar, pct. 14 C. proc. pen.

Cât priveşte primul caz de casare, s-a susţinut că în mod greşit inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., solicitându-se în acest sens achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În subsidiar, cu referire la cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., s-a susţinut că în mod corect instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 86² C. pen., având în vedere că scopul pedepsei poate fi atins şi astfel.

Examinând recursurile declarate în cauză prin prisma cazurilor de casare invocate, dar şi din oficiu, conform art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că sunt întemeiate doar recursurile declarate de inculpaţii I.F. şi V.L.M. şi numai în ceea ce priveşte dispoziţia de confiscare a autoturismului marca O.M. aparţinând inculpatului V.L.M. şi a autoturismului marca B. aparţinând inculpatului I.F., recursurile declarate de inculpaţii P.D. şi Z.C. fiind nefondate pentru considerentele care urmează.

Astfel, cu privire la dispoziţia de confiscare a celor două autoturisme anterior menţionate, aparţinând inculpaţilor V.L.M. şi I.F. şi de înlăturare a dispoziţiei de ridicare a sechestrului asigurător dată de instanţa de fond, Înalta Curte constată că în speţă este incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17¹ C. proc. pen., invocat de cei doi recurenţi inculpaţi, având în vedere că asupra autoturismelor în discuţie nu putea fi dispusă măsura confiscării, nefiind îndeplinite cerinţele legale prevăzute de art. 118 lit. b) C. pen.

Potrivit acestui text de lege, prin ";bunuri care au fost folosite în orice mod la săvârşirea unei infracţiuni"; se înţelege componenta obiectivă a infracţiunii, materializată în actul de conduită şi prin aceasta, direct perceptibilă. Textul incriminat de lege pune în evidenţă raporturile de participare a bunului în cauzalitatea faptei ilicite penale, or această participare a lucrului la comiterea infracţiunii reprezintă tocmai îndeplinirea condiţiilor privind confiscarea.

Ca atare, se reţine că autoturismele proprietatea inculpaţilor V.L.M. şi I.F. pot face obiectul sechestrului asigurător în vederea confiscării speciale prev. de art. 118 lit. b) C. pen. numai în măsura în care acestea au fost folosite ca mijloc indispensabil de realizare a actului de conduită incriminat.

În speţă, instanţa de fond a reţinut în mod corect că autoturismele folosite de cei doi inculpaţi nu au fost indispensabile săvârşirii niciuneia dintre infracţiunile pentru care au fost trimişi inculpaţii în judecată, acestea neavând legătură cu elementul material al infracţiunii informatice, în sensul că autoturismele nu au fost pregătite sau adaptate, şi nici nu au fost ascunse bunuri în caroseria acestora, ci doar au servit la deplasarea inculpaţilor care aveau asupra lor card-urile.

În acest sens este şi Decizia nr. XVIII din 12 decembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în cuprinsul căreia se reţine că mijlocul de transport cu care făptuitorul s-a deplasat având asupra sa o cantitate de droguri ce urma să fie vândută, nu va putea fi considerat că a servit la săvârşirea infracţiunii, în vreme ce mijlocul de transport în caroseria căruia au fost ascunse drogurile ce urmau a fi vândute, precum şi mijlocul de transport care a fost pregătit sau adaptat pentru a putea fi ascunse drogurile în interiorul acestuia sunt supuse confiscării speciale, deoarece primul a servit efectiv la săvârşirea infracţiunii, iar cel de-al doilea a fost pregătit sau adaptat în scopul comiterii acesteia, fiind destinat să servească la săvârşirea acesteia.

Un astfel de raţionament este aplicabil şi în speţa de faţă, având în vedere că mijlocul de transport (respectiv autoturismul marca O.M. aparţinând inculpatului V.L.M. şi autoturismul marca B. aparţinând inculpatului I.F.) nu a fost pregătit sau adaptat şi nici nu au fost ascunse bunuri (carduri clonate sau sume de bani) în caroserie, ci doar a servit la deplasarea inculpaţilor care aveau asupra lor cardurile.

Astfel fiind, se constată că este nelegală dispoziţia instanţei de apel de confiscare a celor două autoturisme, o asemenea măsură fiind în contradicţie cu dispoziţiile art. 118 lit. b) C. pen., aşa cum au fost interpretate prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. XVIII din 12 decembrie 2005 de admitere a recursului în interesul legii, textul amintit condiţionând luarea măsurii doar de folosirea efectivă şi indispensabilă a mijlocului de transport în comiterea infracţiunii, iar nu de amploarea mai mică sau mai mare a activităţii infracţionale, astfel cum în mod eronat a reţinut curtea de apel.

Din această perspectivă, recursurile declarate de inculpaţii V.L.M. şi I.F. vor fi admise, urmând a se casa, în parte, decizia atacată, numai cu privire la dispoziţia de confiscare a autoturismului marca O.M. aparţinând inculpatului V.L.M. şi a autoturismului marca B. aparţinând inculpatului I.F., menţinându-se dispoziţia de ridicare a sechestrului asigurător cuprinsă în sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

Cât priveşte celelalte critici formulate de recurenţii inculpaţi V.L.M. şi I.F., ca de altfel şi criticile aduse hotărârii atacate de către ceilalţi doi recurenţi inculpaţi, critici circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 12, 17, 17¹ şi 14 C. proc. pen., acestea sunt neîntemeiate.

Instanţa de fond şi cea de prim control judiciar au reţinut în mod corect situaţia de fapt, în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, din care rezultă vinovăţia inculpaţilor V.L.M. - în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, art. 27 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 365/2002 şi art. 279 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 136¹ din Legea nr. 295/2004, cu aplic. art. 33 - 34 C. pen., Z.C. şi P.D. - în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, art. 27 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 365/2002 - cu aplic. art. 33 - 34 C. pen. şi I.F. - în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 46 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (2) din Legea nr. 161/2003, art. 24 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 27 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 365/2002, art. 136¹ din Legea nr. 295/2004 cu referire la art. 24 alin. (1) şi 2, art. 25 alin. (1), art. 28 şi 51 din aceeaşi lege şi art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 - cu aplic. art. 33 - 34 C. pen., încadrarea juridică a faptelor fiind, de asemenea, corectă.

Cu privire la reţinerea infracţiunii prev. şi ped. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. în sarcina tuturor inculpaţilor, se constată că instanţa de apel a realizat distincţia dintre această infracţiune şi cea prev. de art. 7 alin. (1) rap. la alin. (2) din Legea nr. 39/2003, constând tocmai în faptul că asocierea se realizează pentru comiterea unui anumit gen de fapte penale într-un interval scurt, în vreme ce grupul infracţional organizat presupune participarea inculpaţilor la mai multe infracţiuni distincte, la diferite intervale de timp, apreciindu-se în mod corect că, după modul în care a fost desfăşurată acţiunea inculpaţilor din noaptea de 5/6 noiembrie 2008, nu a fost vorba despre o acţiune întâmplătoare, conjuncturală, ci de o acţiune prestabilită şi care a presupus o anumită coordonare.

Pe de altă parte, şi soluţia de condamnare a inculpaţilor pentru celelalte infracţiuni anterior menţionate este legală şi temeinică, fundamentată pe probele administrate în cauză.

În raport de dispoziţiile art. 62, 63 C. proc. pen., cu referire la art. 1, art. 200 şi art. 289 din acelaşi cod, hotărârea prin care se soluţionează cauza penală dedusă judecăţii trebuie să apară ca o concluzie, susţinută de materialul probator administrat în dosar, constituind un lanţ deductiv, fără discontinuitate.

Se constată că în cauză s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se în mod corect că faptele inculpaţilor întrunesc, atât obiectiv, cât şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina acestora şi pentru care au fost condamnaţi.

Astfel, probatoriul administrat în cauză a stabilit că în ziua de 05 noiembrie 2008 cei patru inculpaţi, respectiv V.L.M., Z.C., P.D. şi I.F., în baza unei înţelegeri prealabile, s-au deplasat în oraşele Turceni, Rovinari şi Ţicleni, având asupra lor un număr de 201 card-uri clonate, cu scopul de a extrage bani de la bancomatele unor bănci situate în diferite locaţii din oraşele amintite.

În consecinţă, Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 12 şi 18 C. proc. pen., neputând fi primite susţinerile în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor ori că s-a comis vreo eroare gravă de fapt, întrucât nu există o contradicţie evidentă, esenţială şi de necontestat între conţinutul acestora şi modul în care ele se regăsesc reflectate în hotărârea de condamnare.

Aşadar, cu privire la criticile recurenţilor inculpaţi privind greşita lor condamnare, Înalta Curte reţine că, în speţă, nu se poate pronunţa o soluţie de achitare, care ar fi în contradicţie cu ansamblul probator administrat în cauză, vinovăţia inculpaţilor fiind pe deplin dovedită, stabilindu-se în mod corect situaţia de fapt anterior redată.

De asemenea, se constată că nu poate fi primită nici critica formulată de recurentul inculpat P.D., fundamentată pe cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17¹ C. proc. pen., referitoare la greşita respingere a solicitării de restituire către inculpat a unor bunuri personale, reţinându-se că pentru o parte dintre acestea restituirea a fost dispusă deja de instanţa de fond, constatându-se că nu au legătură cu prezenta cauză, în ce priveşte cealaltă parte, instanţa reţinând în mod just că restituirea va putea fi executată după rămânerea definitivă a hotărârii.

Nici critica formulată de recurentul inculpat I.F. în sensul de a se reţine participaţia acestuia sub forma complicităţii la săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 24 alin. (1) şi alin. 2, care constă în punerea în circulaţie, în orice mod, a instrumentelor de plată electronică ori deţinerea lor în vederea punerii în circulaţie şi art. 27 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 365/2002, nu este fondată, având în vedere că I.F. a comis prima infracţiune în varianta ";deţinerii"; cardurilor falsificate, iar cu privire la cea de-a doua infracţiune, inculpatul a utilizat datele reale de identificare a unor persoane (numere de card, de PIN, alte date ce sunt conţinute în mod obişnuit pe banda magnetică a cardurilor), transferându-le asupra unor suporturi plastice, altele decât originalul şi folosindu-le pentru retragerea frauduloasă de numerar de la bancomate, astfel încât, utilizând aceste date fără autorizarea titularului, a realizat implicit şi conţinutul constitutiv al infracţiunii în discuţie.

Chiar dacă faţă de inculpaţii V.L.M. şi I.F. nu s-a putut reţine accesarea efectivă a bancomatelor, în mod corect s-a reţinut în sarcina lor tot activitatea de coautorat la aceste infracţiuni şi nu pe aceea de complice, întrucât au comis acte materiale fără de care acţionarea efectivă a bancomatelor nu ar fi fost posibilă şi anume: punerea de către aceştia la dispoziţia celorlalţi doi inculpaţi a cardurilor, colectarea banilor, asigurarea fugii de la locul faptelor.

Din probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, respectiv planşele cu fotografii judiciare efectuate la bancomatele de la diferite locaţii, depoziţiile martorilor audiaţi, conţinutul convorbirilor telefonice dintre inculpaţii P.D. şi I.F. (interceptate la datele de 07 ianuarie, 09 ianuarie, 11 ianuarie 2009, 11 decembrie 2008, 24 decembrie 2008), a rezultat participarea inculpatului I.F. la săvârşirea infracţiunilor, astfel cum a fost reţinută de instanţe, nefiind îndeplinite cerinţele legale ale complicităţii la săvârşirea infracţiunilor anterior menţionate, după cum aceste cerinţe nu sunt îndeplinite nici în ceea ce-l priveşte pe recurentul inculpat V.L.M., forma de participaţie a acestuia la activitatea infracţională fiind just stabilită în cauză.

Ca atare, nu poate fi primită nici solicitarea recurentului inculpat I.F. de îndepărtare a sporului de 6 luni aplicat de instanţa de fond şi menţinut în apel, neexistând argumente care să justifice o astfel de soluţie.

Nici sub aspectul individualizării pedepselor criticile formulate de către recurenţii inculpaţi nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că s-a făcut o corectă individualizare a pedepselor, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancţiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităţilor acesteia, în cauză negăsindu-şi astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte apreciază că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., au fost stabilite pedepse într-un cuantum corespunzător circumstanţelor reale ale săvârşirii infracţiunilor şi circumstanţelor personale ale recurenţilor inculpaţi.

Este neîndoielnic că faptele săvârşite prezintă un grad de pericol social sporit, dovadă fiind limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru aceste infracţiuni, precum şi împrejurările în care au fost comise şi modul de acţionare.

Se reţine că pedeapsa nu reprezintă doar un mijloc de constrângere a infractorului, ci şi un mijloc de reeducare a acestuia, pedeapsa aplicându-se, totodată, în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.

Înalta Curte constată că în prezenta cauză pedepsele aplicate au fost just individualizate, neimpunându-se reţinerea dispoziţiilor art. 74 - 76 C. pen. şi nerelevându-se alte elemente de natură a justifica coborârea pedepselor sub limita stabilită anterior.

Astfel fiind, se apreciază că pedepsele aplicate sunt corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atât sub aspectul cuantumului, cât şi sub aspectul modalităţii de executare, ţinând cont şi de textul incriminator, fiind apte să atingă scopul preventiv şi de reeducare al acestora, consfinţit prin disp. art. 52 C. pen. Ca atare, solicitările recurenţilor inculpaţi de aplicare a dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., respectiv art. 81 C. pen. în ceea ce-l priveşte pe inculpatul V.L.M. nu sunt întemeiate.

Se apreciază în acest sens că manifestările nejustificate de clemenţă ale instanţei ar încuraja astfel de tipuri de comportament antisocial, afectând nivelul încrederii societăţii în instituţiile statului chemate să vegheze la respectarea normelor legale.

În raport de considerentele expuse, recursurile declarate de inculpaţii I.F. şi V.L.M. vor fi admise, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmând a se casa, în parte, decizia atacată, numai cu privire la dispoziţia de confiscare a autoturismului marca O.M. aparţinând inculpatului V.L.M. şi a autoturismului marca B. aparţinând inculpatului I.F., menţinându-se dispoziţia de ridicare a sechestrului asigurător cuprinsă în sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.

Cât priveşte recursurile declarate de inculpaţii P.D. şi Z.C. împotriva aceleiaşi decizii, acestea vor fi respinse, ca nefondate, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului I.F., durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 februarie 2009 la 9 noiembrie 2010.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi P.D. şi Z.C. vor fi obligaţi la plata sumelor de câte 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei, conform dispozitivului.

Sumele de câte 75 RON reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi pentru inculpaţii I.F. şi V.L.M., se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de inculpaţii I.F. şi V.L.M. împotriva Deciziei penale nr. 112 din 6 mai 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, decizia atacată numai cu privire la dispoziţia de confiscare a autoturismului marca O.M. aparţinând inculpatului V.L.M. şi autoturismul marca B. cu număr de înmatriculare X indisponibilizat de la inculpatul I.F. şi menţine dispoziţia de ridicare a sechestrului asigurător din Sentinţa penală nr. 179 din 30 iunie 2009 a Tribunalului Gorj, secţia penală.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.D. şi Z.C. împotriva aceleiaşi decizii.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului I.F., durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 februarie 2009 la 9 noiembrie 2010.

Obligă recurenţii inculpaţi P.D. şi Z.C. la plata sumelor de câte 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Sumele de câte 75 RON reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi pentru inculpaţii I.F. şi V.L.M., se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 noiembrie 2010.

Procesat de GGC - CT

← ICCJ. Decizia nr. 1614/2010. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 3975/2010. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3971/2010. Penal. Infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3971/2010. Penal. Infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002). Recurs