ICCJ. Decizia nr. 401/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 401/2010
Dosar nr. 1047/39/2009
Şedinţa publică din 3 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 95 din 14 octombrie 2009 Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 2781 alin. (1)3 raportat la art. 278 alin. (1) C. proc. pen. a trimis cauza Procurorului Şef Serviciu al Serviciului Teritorial Suceava din cadrul D.N.A., în vederea soluţionării plângerii formulate de petentul G.I. împotriva rezoluţiei nr. 32/P/2009 din 26 august 2009 a D.N.A. - Serviciul Teritorial Suceava.
Împotriva sentinţei penale mai sus menţionate petiţionarul a declarat recurs.
Recursul declarat de petiţionarul G.I. este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Examinându-se actele şi lucrările dosarului se constată că prin rezoluţia din 26 august 2009 emisă de D.N.A. - Serviciul Teritorial Suceava în Dosarul penal nr. 32/P/2009, s-a dispus în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii: comisar şef de poliţie H.I., şeful Biroului Investigaţii Criminale din cadrul Poliţiei Suceava, inspector principal de poliţie M.C.V. - ofiţer în cadrul Biroului Investigaţii Criminale din cadrul Poliţiei Suceava, inspector de poliţie T.C. – ofiţer în cadrul Biroului Investigaţii Criminale din cadrul Poliţiei Suceava, agent de poliţie A.N.M. – din cadrul Biroului Investigaţii Criminale din cadrul Poliţiei Suceava, cercetaţi sub aspectul comiterii infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, întrucât fapta nu există.
Prin cererea adresată instanţei de fond, Curtea de Apel Suceava, petentul a formulat plângere împotriva rezoluţiei mai sus menţionată şi întrebat fiind de instanţă a confirmat împrejurarea că nu s-a adresat cu plângere la procurorul ierarhic superior celui care a dat rezoluţia atacată, astfel cum rezultă şi din practicaua sentinţei penale nr. 95 din 14 octombrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Potrivit art. 278 C. proc. pen., plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Totodată, în conţinutul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. se prevăd următoarele: după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei, ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi art. 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Aşadar, legiuitorul a prevăzut o etapă procesuală obligatorie în sensul că plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor procurorului ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă de procurorul ierarhic superior numai după respingerea de către acesta a plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc. pen., ori după scurgerea termenului de 20 de zile în care procurorul ierarhic trebuie să rezolve plângerea, în cazul în care acesta nu a soluţionat-o, partea interesată se poate adresa instanţei.
În cauză, petiţionarul G.I. a adresat plângerea efectuată împotriva rezoluţiei nr. 32/P/2009 din 26 august 2009 a D.N.A. - Serviciul Teritorial Suceava direct instanţei fără să se adreseze procurorului ierarhic superior, aşa cum el însuşi a declarat întrebat fiind de instanţă, astfel că neparcurgerea acestei etape obligatorii constituie o încălcare a dispoziţiilor procesuale referitoare la sesizarea instanţei.
Faţă de dispoziţiile legale anterior enunţate şi în raport de prevederile art. 2781 alin. (1)3 C. proc. pen. potrivit cărora plângerea greşit îndreptată se trimite organului judiciar competent, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionar împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori. Totodată recurentul petiţionar va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul G.I. împotriva sentinţei penale nr. 95 din 14 octombrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4005/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4006/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
