ICCJ. Decizia nr. 4006/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4006/2010
Dosar nr. 194/32/2010
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2010
Deliberând constată,
Prin Sentinţa penală nr. 62 din 6 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 194/32/2010, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta SC T. SA Dumbrava Roşie, judeţul Neamţ, împotriva Rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din data de 28 ianuarie 2010 dispusă de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 1546/P/2009, menţinută prin Rezoluţia Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nr. 79/II/2/2010 din 9 martie 2010.
S-a menţinut rezoluţia atacată.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată petenta să plătească statului suma de 150 RON.
În motivarea sentinţei, instanţa de fond a reţinut că prin plângerea înregistrată sub numărul 194/32/2010, petenta SC T. SA Dumbrava Roşie, judeţul Neamţ a invocat aspecte de netemeinicie a rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din data de 28 ianuarie 2010, dispusă de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 1546/P/2009, arătând, în esenţă, că actele premergătoare efectuate în cauză relevă existenţa faptei reclamate şi vinovăţia intimatului executor judecătoresc C.C.
În dezvoltarea criticilor, petenta a susţinut că dosarul cauzei conţine suficiente probe care relevă modalitatea abuzivă de exercitare a atribuţiilor de serviciu de către executorul judecătoresc intimat, constând în punerea în executare cu ştiinţă a unei hotărâri judecătoreşti civile care a fost desfiinţată în recurs.
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut că prin Rezoluţia din 28 ianuarie 2010 dată de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul penal nr. 1546/P/2009, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc C.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) întrucât fapta nu există.
În motivarea rezoluţiei, procurorul a reţinut că, la data de 22 decembrie 2009, reprezentanţii SC T. SA au sesizat parchetul, solicitând efectuarea de cercetări faţă de executorul judecătoresc C.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) constând în faptul că acesta a pornit o executare silită în mod abuziv şi ilegal, în baza unei sentinţe civile desfiinţată în căile de atac.
Cercetările penale efectuate în cauză au relevat că în sarcina executorului judecătoresc nu poate fi reţinută săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în condiţiile în care acesta a acţionat în strictă conformitate cu normele legale care îi reglementează activitatea, nefiind dovedită intenţia infracţională, element constitutiv şi obligatoriu pentru existenta faptei reclamate de petentă.
Astfel, la data de 6 noiembrie 2006, numitul B.E. a formulat la Tribunalul Neamţ contestaţie împotriva Dispoziţiei nr. 222 din 5 octombrie 2006 emisă de SC T. SA, solicitând anularea actului dispoziţional contestat. Prin acest act, societatea a aprobat o nouă organigramă şi un nou stat de funcţii, dispunând reducerea postului contestatorului de consilier al directorului general, şi numirea lui pe un post nou înfiinţat, adjunct şef secţie exploatare. Pe parcursul efectuării cercetării judecătoreşti, contestatorul a precizat că a formulat contestaţie şi împotriva Deciziei nr. 1 din 18 iulie 2005 emisă de societate, prin care a fost schimbat din funcţia de director general în funcţia de consilier al directorului general.
Prin Sentinţa civilă nr. 372C din 15 martie 2007 pronunţată în Dosarul nr. 716/103/2006, Tribunalul Neamţ a anulat ca nelegale cele două dispoziţii, intimata, fiind obligată să plătească contestatorului toate drepturile salariale cuvenite conform contractului individual de muncă din 16 mai 2005 până la data pronunţării sentinţei care era definitivă şi executorie de drept.
Executorul judecătoresc C.C., la serviciile căruia a apelat B.E. la data de 17 mai 2007, după pronunţarea Sentinţei civile nr. 372C din 15 martie 2007, a încheiat Dosarul de executare nr. 115/2007, a emis somaţiile necesare şi a dispus efectuarea unei expertize pentru calcularea sumelor ce trebuiau executate, concluziile expertului fiind materializate în raportul de expertiză contabilă depus la dosar la data de 14 aprilie 2009 şi comunicat părţilor, neexistând dovada contestării sale.
Sentinţa civilă nr. 372/2007 a fost recurată de intimată, iar prin Decizia civilă nr. 850 din 12 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bacău s-a admis excepţia tardivităţii contestaţiei formulate împotriva Deciziei nr. 1 din 18 iulie 2005, fiind respinsă ca tardivă contestaţia; s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate, respectiv anularea ca nelegală a Dispoziţiei nr. 222 din 5 octombrie 2006 emisă de intimată.
După pronunţarea Deciziei civile nr. 850 din 12 octombrie 2007, executorul judecătoresc a continuat executarea, considerând că prin exprimarea „s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate";, societatea este în continuare obligată la plata despăgubirilor.
S-a apreciat de către procurorul de caz că, interpretarea sentinţei civile nu poate fi apreciată ca eronată pe parcursul efectuării unei anchete penale, mai ales în condiţiile în care dispozitivul Deciziei civile nr. 850 din 12 octombrie 2007 nu a fost lămurit de instanţele sesizate cu soluţionarea unor contestaţii la executare, care fie au respins cererile formulate de reclamanta SC T. SA (Sentinţa civilă nr. 3142 din 9 iulie 2009 pronunţată de Judecătoria Piatra-Neamţ în Dosarul nr. 2516/279/2009), fie au admis cererile societăţii referitoare la deblocarea conturilor (Încheierea de şedinţă din 10 decembrie 2009 pronunţată de Judecătoria Piatra-Neamţ în Dosarul nr. 9803/279/2009).
Invocând dispoziţiile art. 57 din Legea nr. 188/2000 potrivit cărora actele executorilor judecătoreşti sunt supuse, în condiţiile legii, controlului instanţelor judecătoreşti competente şi, pe cele ale art. 58 din acelaşi act normativ, în conformitate cu care cei interesaţi sau vătămaţi prin actele de executare pot formula contestaţie la executare, în condiţiile prevăzute de C. proc. civ., procurorul de caz a concluzionat că speţa în litigiu poate fi soluţionată doar de instanţă, pe calea unei contestaţii la executare, în prezent, pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamţ, aflându-se mai multe cauze având acest obiect.
Soluţia atacată a fost menţinută prin rezoluţia procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nr. 79/II/2/2010 din 9 martie 2010 prin care s-a respins plângerea formulată de petenta SC T. SA Dumbrava Roşie, judeţul Neamţ.
Instanţa de fond, verificând soluţia de netrimitere în judecată dispusă de procuror a constatat că este legală şi temeinică. Actele de cercetare penală efectuate în cauză nu confirmă susţinerile petentei referitoare la modalitatea abuzivă de exercitare a atribuţiilor de serviciu de către intimatul executor judecătoresc cu ocazia punerii în executare silită a Sentinţei civile nr. 372C din 15 martie 2007, pronunţată de Tribunalul Neamţ.
Absenţa hotărârii infracţionale a intimatului este evidentă şi rezultă cu certitudine din modalitatea în care acesta şi-a desfăşurat activitatea profesională care este conformă cu dispoziţiile C. proc. civ. în materia executării silite.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile legale în materie intimatul a emis debitoarei, somaţia de plată a creanţei către creditor, adresă prin care a solicitat să comunice cuantumul drepturilor salariale datorate creditorului, a întocmit proces-verbal de calculare a debitului şi a înfiinţat poprire pe conturile bancare ale intimatei, măsură ce a fost comunicată petentei prin adresă oficială.
Exercitarea atribuţiilor de serviciu în strică conformitate cu normele legale de către intimatul executor judecătoresc, rezultă şi din atitudinea sa de a proceda la restituirea către petiţionară a sumei poprite de la aceasta, după ce a luat cunoştinţă de Decizia civilă nr. 221RC din 4 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Neamţ prin care s-au anulat formele de executare efectuate de către B.E.J. C.C. în dosarul de executare, ulterior datei de 18 iulie 2008.
În concluzie, constatând că soluţia de netrimitere în judecată dispusă de procuror este legală şi temeinică, instanţa de fond, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionară.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petiţionara SC T. SA Dumbrava Roşie care, deşi legal citată, nu s-a prezentat pentru a susţine motivele de nelegalitate şi netemeinicie a hotărârii atacate şi nici nu le-a formulat în scris printr-un memoriu separat.
Examinând din oficiu hotărârea atacată, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petiţionară nu este fondat.
Aceasta întrucât prima instanţă, verificând prin prisma dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen. Rezoluţia nr. 1546/P/2009 din 28 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău prin care, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc C.C. pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu motivarea că fapta nu există, în mod corect a apreciat legalitatea şi temeinicia acesteia.
Astfel, din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că la 17 mai 2007, la solicitarea numitului B.E., intimatul C.C., în calitate de executor judecătoresc a procedat la punerea în executare a Sentinţei civile nr. 372C din 15 martie 2007 pronunţată de Tribunalul Neamţ, prin care s-a admis contestaţia formulată de B.E. şi s-au anulat ca nelegale atât Dispoziţia nr. 222/2006, emisă de recurentă, prin care s-a dispus reducerea postului ocupat de contestator, acela de consilier al directorului general cu consecinţa numirii acestuia pe postul nou înfiinţat, de adjunct şef secţie exploatare, cât şi Decizia nr. 1 din 18 iulie 2005 emisă de recurentă prin care acelaşi contestator, a fost schimbat din funcţia de director general.
Împrejurarea că după pronunţarea Deciziei civile nr. 850 din 12 octombrie 2007 prin care s-a admis excepţia tardivităţii contestaţiei invocată de SC T. S.A. - recurenta din prezenta cauză - şi s-a respins ca tardiv introdusă contestaţia formulată de B.E. împotriva Deciziei nr. 1 din 18 iulie 2005 emisă de recurentă, intimatul a continuat executarea, nu este de natură a atrage răspunderea penală a acestuia pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, din moment ce, din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă că acesta şi-a exercitat în mod abuziv atribuţiile de serviciu cu consecinţa vătămării intereselor legale ale petiţionarei. Continuarea executării Sentinţei civile nr. 372/2007 a fost determinată de modul în care intimatul a interpretat menţiunea din dispozitivul Deciziei civile nr. 850/2007 referitoare la menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei recurate, prin aceasta el înţelegând că recurenta petiţionară este în continuare obligată la plata despăgubirilor către contestator. De altfel, dispozitivul Deciziei civile nr. 850/2007 nu a fost lămurit nici de instanţa sesizată cu contestaţiile la executare formulate de recurenta-petiţionară care prin hotărârile pronunţate, fie a respins contestaţia, fie a admis cererea de deblocare a fondurilor petiţionarei.
Nici pronunţarea în cauză a Deciziei civile nr. 221RC din 4 martie 2010 a Tribunalului Neamţ prin care s-a admis contestaţia la executare formulată de recurentă şi s-au anulat formele de executare efectuate de B.E.J. C.C., în Dosarul nr. 115/2007 nu este de natură a atrage incidenţa în cauză a prevederilor art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), aşa cum a solicitat recurenta, în condiţiile în care, după ce a luat cunoştinţă de conţinutul acestei hotărâri judecătoreşti, intimatul a procedat la restituirea către petiţionară a sumei poprite de la aceasta, iar executarea Sentinţei civile nr. 372/2007 s-a desfăşurat cu respectarea dispoziţiilor C. proc. civ. în sensul că după întocmirea dosarului de executare, intimatul a procedat la emiterea somaţiilor, efectuarea unei expertize contabile care să stabilească sumele ce trebuiau executate, expertiză ce a fost comunicată, atât debitorului, cât şi creditorului, neexistând dovada contestării acesteia.
În consecinţă, constatând că în mod corect, instanţa de fond a reţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), nici sub aspectul laturii obiective, nici sub aspectul laturii subiective şi că, potrivit art. 57 şi art. 58 din Legea nr. 188/2000, actele executorilor judecătoreşti sunt supuse, în condiţiile legii, controlului instanţelor judecătoreşti, iar cei interesaţi sau vătămaţi prin actele de executare pot formula contestaţie la executare în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă, recursul declarat de petiţionara SC T. SA Dumbrava Roşie se priveşte ca nefondat şi se va respinge ca atare, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiţionară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara SC T. SA Dumbrava Roşie împotriva Sentinţei penale nr. 62 din 6 mai 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 401/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 401/2010. Penal. Abuz în serviciu contra... → |
|---|
