ICCJ. Decizia nr. 4038/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4038/2010
Dosar nr. 456/87/2010
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă :
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 47 din 27 aprilie 2010 a Tribunalului Teleorman a fost condamnat inculpatul S.C. la 18 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzut de art. 174, 175 lit. c) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, şi lit. b) C. pen.
În baza art. 67 C. pen. a fost dispusă degradarea militară a inculpatului.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului şi a computat din durata pedepsei prevenţia de la 1 ianuarie 2010 la 27 aprilie 2010 conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)
În baza art. 118 lit. b) C. pen. a confiscat de la inculpat corpul delict (un cuţit cu mânerul din plastic de culoare neagră având lungimea totală de cca. 23 cm, lungimea lamei de cca. 11,5 cm şi lăţimea de cca. 2,5 cm) şi la obligat pe acesta să plătească statului 2000 RON cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Inculpatul S.C. locuia în comuna Dracea, jud. Teleorman, împreună cu mama sa, victima S.I. şi fratele său S.I.I.
În ziua de 31 decembrie 2009, inculpatul S.C. împreună cu mama sa au pregătit preparatele tradiţionale de revelion şi în jurul orelor 19 au intrat în casă pentru a viziona programul la TV.
Fratele inculpatului S.I.I. pe timpul zilei a fost plecat din locuinţă şi seara a plecat la vecinii lor, familia T., care locuiau la o distanţă de cca. 500 m să sărbătorească Revelionul.
În jurul orelor 21:15, constatând că martorul P.I. avea o durere la dantură a plecat la domiciliul său să ia un medicament şi ajungând acasă a intrat prin bucătărie pentru a ajunge la camera unde se găseau medicamentele. În bucătărie, acesta a văzut că mama sa era căzută jos, cu faţa în sus, era îmbrăcată, nu reacţiona în nici un fel, inculpatul sta lângă ea în poziţia ghemuit şi cu capul plecat, iar pe pardoseală, în apropierea locului unde era mama sa, a văzut urme de sânge.
După ce a luat medicamentul, S.I.I. a plecat în grabă la martorul P.I., căruia i-a spus că nu mai stă la ei pentru că „la domiciliul nostru s-a întâmplat ceva”.
Martorii P.I. şi P.G. l-au însoţit pe acesta acasă şi după ce au intrat în curte, s-au uitat pe geam şi l-au văzut pe inculpat, nu în bucătărie unde le spusese S.I.I. că se află, ci în camera unde era televizorul, sta pe pat, iar pe mâni avea sânge. Martorii au văzut de asemenea că victima se afla tot în bucătărie, îmbrăcată şi avea sânge în zona cervicală.
De teamă, fratele inculpatului împreună cu martorii au ieşit din curte pe drumul public, au apelat de pe telefonul mobil serviciul de urgenţă şi după încunoştinţarea organelor de poliţie au aşteptat sosirea acestora.
În acest interval de timp, inculpatul a deplasat victima din bucătărie pe un hol, a dezbrăcat-o complet şi apoi s-a dezbrăcat şi el până la brâu.
A ieşit apoi în curte să se spele, moment în care a fost imobilizat de organele de poliţie. Martorul P.I. l-a auzit în acea împrejurare pe inculpat spunând că femeia respectivă nu este mama sa. A mai arătat martorul că inculpatul se afla într-o vădită stare de ebrietate.
Din procesul-verbal de cercetare la faţa locului rezultă că victima iniţial a fost în bucătărie şi apoi a fost deplasată pe hol, că în bucătărie a fost găsit un cuţit cu lungimea de cca. 23 cm, lungimea lamei de cca. 11,5 cm şi lăţimea de cca. 2,5 cm, pe care existau urme recente de sânge.
De asemenea, din procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi din planşele foto rezultă că inculpatul în momentul în care a fost imobilizat de organele de poliţie prezenta pe piept, pe mâini, picioare şi pe pantaloni urme de sânge, despre care a spus că acestea provin din data de 23 decembrie 2009, când a sacrificat animale şi nu s-a spălat.
Din raportul medico-legal de necropsie întocmit de SML Teleorman din 2 februarie 2010 rezultă că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei externe consecutivă unor plăgi tăiate înţepate dintre care una interesând vasele mari de la baza gâtului. Leziunile constatate s-au putut produce prin lovirea repetată cu corp tăietor-înţepător cu lama cu lăţimea de 2,5 - 3 cm.
Leziunile osoase s-au putut produce prin lovire cu corp dur - comprimare şi au caracter vital. S-a mai constatat că sângele recoltat de la victimă conţine 2,25 gr ‰ alcool.
De asemenea, din examinarea leziunilor descrise în raportul de necropsie rezultă că victimei i-au fost cauzate plăgi multiple, plagă cervicală anterioară cu secţionarea vaselor de la baza gâtului şi a laringelui, fracturi corp sternal, fracturi costale, aceste fracturi putând fi produse şi în timp ce inculpatul a deplasat victima din bucătărie în hol şi când a dezbrăcat-o.
Fapta inculpatului S.C. de a exercita cu intenţie acte de violenţă cu cuţitul asupra mamei sale, cauzându-i plăgi multiple din care cauză a decedat, în seara de 31 decembrie 2009, întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzută şi pedepsită de art. 174 - 175 lit. c) C. pen. şi tribunalul, în baza acestui text de lege, a dispus condamnarea inculpatului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul S.C., acesta solicitând reducerea pedepsei aplicate, cu reţinerea de circumstanţe atenuante, faţă de circumstanţele reale şi personale, reţinând atitudinea procesuală de recunoaştere a faptei săvârşite şi lipsa antecedentelor penale.
Curtea a dispus din oficiu efectuarea unei expertize psihiatrice asupra inculpatului, apreciind că faţă de contextul săvârşirii faptei se impune expertizarea acestuia.
Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 23 iulie 2010 întocmit de INML Mina Minovici rezultă că inculpatul prezintă diagnosticul „Tulburare de personalitate de tip instabil”. Păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale şi are discernământul păstrat în raport de fapta pentru care este cercetat.
Prin Decizia penală nr. 187 din 2 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală s-a admis apelul declarat de inculpat şi s-a redus pedeapsa principală aplicată acestuia la 15 ani închisoare.
Instanţa de prim control judiciar a reţinut că, Curtea a recunoscut săvârşirea faptei, a dat declaraţii, pe care nu le-a modificat pe parcursul procesului penal, susţinerile procurorului din rechizitoriu în sensul că inculpatul a prezentat mai multe variante de declaraţii în faza de urmărire penală nerezultând din declaraţiile existente în dosar, în toate acestea regăsindu-se aceeaşi susţinere a inculpatului, Curtea apreciind că prin asumarea regretului şi arătarea în mod explicit a recunoaşterii faptei, chiar în lipsa detaliilor referitoare la modul de acţiune inculpatul a recunoscut de fapt săvârşirea infracţiunii inculpatul nu este cunoscut ca o persoană agresivă, toate depoziţiile martorilor fiind în acest sens, dimpotrivă, acesta este cunoscut ca fiind o persoană liniştită, care nu a avut nici un conflict în general cu cineva din localitate şi cu atât mai puţin cu mama sa, nu are antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală, suferă de o tulburare de personalitate de tip instabil, prezentând o toleranţă scăzută la frustrare şi accentuate tendinţe antisociale, aspecte care rezultă din expertiza psihiatrică efectuată.
Împotriva Deciziei penale nr. 187 din 2 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală în termen legal a declarat recurs inculpatul S.C., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei.
Inculpatul solicită reţinerea în favoarea sa de circumstanţe atenuante, arată că era în stare de beţie completă voluntară, iar pedeapsa este prea severă în raport cu împrejurările în care a comis fapta.
În drept, inculpatul şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Din analiza probelor administrate în cauză rezultă că în seara zilei de 31 decembrie 2009, pe fondul consumului excesiv de băuturi alcoolice, inculpatul a aplicat mamei sale - victima S.I. mai multe lovituri cu cuţitul, producându-i plăgi multiple, dintre care una interesând vasele mari de la baza gâtului.
Potrivit raportului medico-legal de necropsie întocmit de SML Teleorman din 2 februarie 2010 moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei externe consecutivă unor plăgi tăiate înţepate. Loviturile constatate s-au putut produce prin lovirea repetată cu corp tăietor-înţepător cu lama cu lăţimea de 2,5 - 3 cm.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei comise, modalitatea de însuşire a acesteia - prin lovituri repetate cu corp tăietor-înţepător, aplicate cu intensitate şi în zone vitale, persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut fapta comisă, are probleme de sănătate, care însă nu i-au afectat discernământul.
Instanţa de apel a reţinut şi faptul că inculpatul este cunoscut ca o persoană liniştită, care nu a avut conflicte nici cu alte persoane, nici cu mama sa, reducând pedeapsa aplicată acestuia la minimul special prevăzut de lege pentru fapta comisă.
Având în vedere fapta gravă comisă de inculpat şi modalitatea de săvârşire a acesteia, nu se impune reţinerea în favoarea inculpatului de circumstanţe atenuante şi, implicit, reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Inculpatul a solicitat să se reţină drept circumstanţă atenuantă starea de beţie voluntară completă.
Din declaraţiile martorilor şi ale inculpatului rezultă că acesta consuma în mod obişnuit alcool în cantităţi destul de mari, pe fondul acestuia omorându-şi mama în seara zilei de 31 decembrie 2009.
Nu suntem deci în prezenţa unei stări de beţie completă produsă ocazional, datorită căreia inculpatul a săvârşit fapta şi care, în raport de conduita generală a făptuitorului, ar releva o periculozitate mai mică a acestuia.
Faţă de considerentele expuse, apreciind că scopul educativ şi preventiv al pedepsei poate fi realizat prin executarea pedepsei de 15 ani închisoare, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 1 ianuarie 2010 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C. împotriva Deciziei penale nr. 187 din 2 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 1 ianuarie 2010, la 12 noiembrie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 12 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4035/2010. Penal. Traficul de persoane (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 3089/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
