ICCJ. Decizia nr. 4035/2010. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4035/2010

Dosar nr. 9301/2/2009

Şedinţa publică din 12 noiembrie 2010

Asupra recursurilor penale de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 41 din 6 mai 2008 a Tribunalului Teleorman a fost condamnat inculpatul T.M.C. la :

- 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);

- 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.;

- 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002;

Conform dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul T.M.C. execută pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului T.M.C. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului T.M.C. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

Conform dispoziţiilor art. 67 C. pen. a aplicat inculpatului T.M.C. pedeapsa complementară a degradării militare.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul T.C.J., la 6 (şase) ani închisoare.

În baza art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, a fost condamnat acelaşi inculpat la 5 (cinci) ani închisoare.

Conform dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul T.C.J. execută pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului T.C.J. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului T.C.J. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnată inculpata M.L.M., la 7 (şapte) ani închisoare.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, modificată cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a fost condamnată aceeaşi inculpată la 8 (opt) ani închisoare.

În baza art. 328 C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost condamnată inculpata la 6 (şase) ani închisoare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., inculpata M.L.M. execută pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatei M.L.M. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatei M.L.M. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată, a fost condamnat inculpatul N.F.D., la 5 (cinci) ani închisoare.

S-au interzis inculpatului N.F.D. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului N.F.D. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată, a fost condamnat inculpatul D.A.D., la 5 (cinci) ani închisoare).

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului D.A.D. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului D.A.D. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată, a fost condamnat inculpatul P.S., la 5 (cinci) ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 modificată cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-au constatat graţiate aceste pedepse aplicate.

S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 543/2002.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului P.S. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

S-a menţinut arestarea inculpaţilor şi a fost computată prevenţia după cum urmează:

- pentru T.M.C. de la 05 octombrie 2006 la zi;

- pentru T.C.J. de la 14 februarie 2007 la zi;

- pentru M.L.M., de la 08 martie 2007 la zi;

- pentru N.F.D. de la 14 aprilie 2007 la zi;

- pentru D.A.D., de la 11 decembrie 2007 la zi.

A fost computată din pedeapsa aplicată inculpatului P.S. prevenţia de la 12 octombrie 2007 la 28 noiembrie 2007.

A fost ridicată pentru inculpatul P.S. măsura obligării de a nu părăsi ţara, dispusă prin încheierea din 28 noiembrie 2007.

A fost obligat inculpatul T.M.C. să plătească următoarele sume, reprezentând daune morale către părţile civile:

- 20.000 euro părţii civile S.E.

- 20.000 euro părţii civile P.C.F.

- 20.000 euro părţii civile N.M.

- 20.000 euro părţii civile G.L.

- 20.000 euro părţii civile L.F.I.

- 15.000 euro părţii civile T.V.

- 20.000 euro părţii civile U.M.L.

Au fost obligaţi inculpaţii T.M.C., în solidar cu inculpata M.L. la 30.000 euro daune morale către partea civilă A.G.S.

A fost obligat inculpatul N.F.D. la 5.000 euro daune morale către partea civilă S.I.

A fost obligat inculpatul D.A.D. la 5.000 euro daune morale către partea civilă S.I.

A fost respinsă ca nefondată cererea de obligare a inculpatului T.M.C. la 225.000 euro către partea civilă G.A. (R.).

Au fost confiscate următoarele bunuri, cu privire la care s-a instituit sechestrul asigurator prin Ordonanţa nr. 43/D/P din 26 octombrie 2006 a Biroului Teritorial Teleorman din cadrul Direcţiei de investigare a infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism:

Apartament nr. 53, cu trei camere, situat în blocul C, str. C din municipiul Turnu Măgurele, judeţ Teleorman, proprietar T.C.J., dobândit conform contractului de vânzare-cumpărare din 2 aprilie 2003 autentificat la Biroul notar Public P.P. din Municipiul Turnu Măgurele;

1. Vila situată în intravilanul oraşului Buşteni, zona Ceair, strada M., judeţ Prahova, compusă din demisol, parter şi etaj, dobândită pe numele T.F. din comuna Putineiu, judeţ Teleorman prin contractul de vânzare-cumpărare din 15 septembrie 2004 la Biroul Notar Public O.L. din Comarnic.

2. Autoturismul marca „M.C.”, serie şasiu XXX 000 serie motor 001, înmatriculat în România la data de 21 iunie 2005, număr de înmatriculare YY001, pe numele inculpatului T.M.C., sau c/val. acestuia de 29.051,72 euro.

3. Microbuzul marca M.S. serie şasiu XXX 111 şi serie motor 112, înmatriculat sub nr. QQ001 pe numele inculpatului T.C.J.;

4. Combina agricolă marca „M.F.”, tip 38 AL, an de fabricaţie 1996, cumpărată de inculpatul T.C.J. în anul 2005 pe numele SC L. SRL Putineiu;

5. Tractor agricol tip „F.F.” cumpărat în anul 2005 de inculpatul T.C.J. pe numele SC „L.” SRL Putineiu;

6. Plug cu brăzdare „R.M.”, cumpărat în anul 2005 de inculpatul T.C.J., pe numele SC „L.” SRL Putineiu.

7. Combină uzată pentru recoltat şi treierat, marca „M.F.” cumpărată în anul 2006 de inculpatul T.C.J., pe numele SC „L.” SRL Putineiu;

8. Culegător de porumb, marca „M.F.” cumpărat în anul 2006 de inculpatul T.C.J., pe numele SC „L.” SRL Putineiu;

A mai confiscat, următoarele bunuri:

- Apartament situat în municipiul Ploieşti, Piaţa M., judeţ Prahova, proprietatea inculpatului T.M.C., conform contractului de vânzare-cumpărare din 20 septembrie 2004 la Biroul Notarilor Publici M.M.G. şi M.C. din Ploieşti, asupra căruia s-a instituit sechestrul asigurator prin Ordonanţa nr. 43/D/P/2006 din 31 octombrie 2006 a Biroului Teritorial Teleorman din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism;

- Autoturism marca „V.T.” serie şasiu WWW 003, serie motor 004, înmatriculat în România sub nr. XX 111, pe numele lui N.C. din Municipiul Ploieşti, str. G., judeţ Prahova, asupra căruia s-a instituit sechestrul asigurator prin Ordonanţa nr. 43/D/P/2006 din 09 noiembrie 2006 a Biroului Teritorial Teleorman, din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism;

- Suma de 105.450 RON, datorată inculpatului T.M.C. de către SC „I.” SRL Tîrgşoru Nou, judeţ Prahova, conform contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, încheiat în municipiul Ploieşti la data de 22 iunie 2006, cu privire la autotractorul marca „M.B.A.” tip 11, cu număr de identitate aaa, serie motor 000, sumă poprită prin Ordonanţa nr. 43/D/P/2006 din 5 februarie 2007, a Biroului Teritorial Teleorman, din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

- Suma de 2100 euro, care a fost ridicată şi depusă la B.C.R. - Sucursala Teleorman în favoarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Teleorman, cu ordinul de încasare nr. bbb.

S-a confiscat de la inculpatul T.M.C., suma de 2200, consemnată la B.C.R. - Sucursala Teleorman, în favoarea D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Teleorman, conform ordinului de încasare numerar nr. bbb din 9 octombrie 2006 al B.C.R. Sucursala Teleorman.

În conformitate cu dispoziţiile art. 118 lit. b) C. pen., au fost confiscate 7 seturi costume de baie de damă, depuse la camera de corpuri delicte a I.P.J. Teleorman, cu dovada din 18 octombrie 2006.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. raportat la art. 25 din Legea nr. 656/2002, s-a confiscat de la inculpatul T.C.J. suma de 149455 RON reprezentând capital cu care a creditat SC L. SRL în perioada 2 martie 2005 - 30 septembrie 2006.

S-a respins ca nefondată cererea parchetului cu privire la confiscarea sumelor de bani obţinute de inculpaţii T.M.C., P.S., D.A.D. şi N.F.D. prin exploatarea sexuală a victimelor traficului de persoane.

S-a respins ca nefondată cererea parchetului privind confiscarea de la inculpata M.L.M. a sumei de 350.000 euro obţinută din practicarea prostituţiei.

A fost obligat fiecare inculpat la câte 3000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La începutul anului 2002 inculpaţii T.M.C. şi M.L.M. s-au întâlnit în Spania şi au hotărât să se asocieze în vederea angajării şi exploatării sexuale a mai multor tinere recrutate în România.

A rezultat cu certitudine că inculpatul T.M.C., în perioada ianuarie 2002 - septembrie 2006 a recrutat din România mai multe tinere, a organizat transportul lor în Spania, le-a cazat în apartamente în Madrid şi le-a obligat să se prostitueze stradal, în „C.C.”. La această activitate, inculpatul T.M.C. a fost ajutat nemijlocit de inculpata M.L.M. care le supraveghea pe victime, le lua banii obţinuţi din prostituţie şi îi preda inculpatului T.M.C., în fiecare seară, prostituându-se şi ea însăşi.

În toată această perioadă, inculpatul T.M.C. ajutat de inculpata M.L.M., au instituit în apartamentele unde erau cazate victimele, un regim autoritar, acestea fiind tratate fără nici un fel de respect, urmărindu-se doar exploatarea lor sexuală, fiind ţinute să se prostitueze de dimineaţă până seara, îmbrăcate sumar, chiar dacă era frig, fără să se ţină seama de starea lor de sănătate.

Practic, nu conta decât obţinerea unor sume cât mai mari pentru inculpaţi.

Atmosfera era apăsătoare, deşi victimele locuiau împreună, ştiau că se prostituează, niciodată nu îndrăzneau să discute despre ce li se întâmplă, fiindu-le teamă că oricare dintre ele putea să-i transmită inculpatului T.M.C., care manifesta o violenţă extremă faţă de victime, uneori nejustificată, alteori justificată de insuficienţa sumelor obţinute la sfârşitul unei zile de prostituţie.

Victimele au arătat că erau bătute demonstrativ, în faţa celorlalte şi, de obicei, prima care îi deschidea uşa inculpatului care venea seara să încaseze sumele, era lovită cu pumnul fără nici o explicaţie.

Pentru a-şi arăta dispreţul faţă de victime, dar mai ales nemulţumirea faţă de banii obţinuţi din practicarea prostituţiei, inculpatul urina în gura victimelor.

Inculpatul a supus victimele unui regim de violenţe care le-a făcut să-şi înfrângă orice dorinţă de a scăpa din situaţia în care se aflau.

O parte din victime au fost violate de inculpat, chiar în faţa celorlalte, după ce au fost bătute, au fost obligate la perversiuni sexuale.

Victimele au fost tratate cu josnicie, inculpatul obligând-o pe A.G.S. să-i introducă în anus un vibrator victimei P.I., numai pentru că aceasta refuzase să întreţină raporturi sexuale anale cu un client.

Violenţele aplicate de inculpatul T.M.C. victimelor erau de o intensitate extremă. Victimele erau bătute şi trimise apoi într-un apartament unde urmau să-şi vindece rănile. Victimei A.G. inculpatul T.M.C. i-a smuls o şuviţă întreagă de păr, aceasta rămânând cu o porţiune din pielea capului fără păr.

Victimei P.C.F., inculpatul T.M.C. i-a tăiat gipsul aplicat de medic la un picior, deşi nu era vindecată, şi a trimis-o să se prostitueze.

L.F.I. a fost bătută cu un cablu în zona genitală de inculpatul T.M.C. ca reacţie la afirmaţia acesteia că este bolnavă de o zi şi nu poate merge să se prostitueze.

Inculpatul T.M.C. a reuşit să îngrozească victimele, care, nici în sala de judecată, cu ocazia audierii, nu au putut să privească spre boxa acuzaţilor. Victima A.G., fiind vizibil înspăimântată, deşi în faţa instanţei şi-a menţinut toate declaraţiile de la urmărirea penală, la insistenţa avocatului inculpatului N.F.D., a spus că nu-l mai recunoaşte pe acesta în boxa acuzaţilor.

Dealtfel, atmosfera de la Madrid a fost întreţinută oarecum şi în România, deoarece, victimele au afirmat în faţa instanţei că sunt ameninţate, ele şi familiile lor, în permanenţă, telefonic şi direct, probabil de familiile ori cunoscuţii inculpaţilor.

Pentru a induce în eroare familiile victimelor, inculpatul T.M.C. le trimitea acestora, prin intermediul fratelui său T.C.J., bani şi pachete. Uneori, inculpatul le trimitea diverse sume familiilor victimelor şi prin serviciile bancare.

Pe lângă organizarea exploatării sexuale a victimelor, inculpatul T.M.C. a organizat şi activitatea de însuşire a bunurilor provenite din această activitate.

Victimele erau duse în mod organizat, însoţite de M.L.M., care le şi supraveghea, în „C.C.”. Seara, M.L.M. era cea care le lua banii şi îi evidenţia într-un caiet şi îi preda apoi inculpatului T.M.C. Astfel, se putea verifica în orice moment sumele obţinute de fiecare victimă şi se aplicau bătăi crunte celor care nu obţineau sumele dorite de inculpaţi. Uneori, victimele erau lovite chiar şi de inculpata M.L.M.

Tot inculpata M.L.M., le procura costume de baie victimelor, care erau obligate să le poarte în „C.C.” chiar dacă era iarnă şi frig. Tot inculpata M.L.M. le dădea prezervative, le comunica taxele pe care urmau să le perceapă de la clienţi şi le iniţia cum trebuie să procedeze, folosindu-se de un vibrator, cu care le făcea demonstraţii.

Pentru a se asigura că victimele nu pleacă din Spania, inculpaţii le reţineau paşapoartele şi le dădeau în schimb o copie a acestora.

În concret, victimele traficului de persoane, au fost toate transportate în Spania, au fost cazate de inculpatul T.M.C. şi exploatate sexual cu ajutorul inculpatei M.L.M.

Victima traficului de persoane S.E., l-a cunoscut în vara anului 2001, pe inculpatul P.S. care i-a spus că are un prieten în Spania care se numeşte M., şi care poate să o ajute să lucreze ca ospătar.

La 02 ianuarie 2002, inculpatul P.S. a însoţit-o pe partea vătămată S.E. la Aeroportul Otopeni, aceasta fiind aşteptată la Madrid de inculpaţii T.M.C. şi M.L.M.

După ce a cazat-o într-un apartament, inculpatul T.M.C. i-a adus la cunoştinţă că nu va lucra ca ospătar ci se va prostitua.

Partea vătămată a fost constrânsă să practice prostituţia, fiindu-i luat paşaportul, a realizat că T.M.C. este violent, nu ştia limba spaniolă şi nu avea bani.

Inculpata M.L.M. i-a dat victimei prezervative şi echipament - costum de baie şi i-a comunicat ce tarife urma să practice.

Deşi victima era însărcinată, începând cu următoarea zi a fost dusă de M.L.M. în „C.C.” pentru a se prostitua.

După trei zile de practicare a prostituţiei, inculpatul T.M.C. s-a arătat nemulţumit de sumele realizate de victima S.E., pe care a lovit-o cu pumnii în cap şi a ameninţat-o că o omoară pe ea şi familia ei. Totodată, inculpatul a şi violat-o.

În ziua de 07 ianuarie 2002 victima S.E. aflată în „C.C.” a profitat de faptul că inculpata M.L.M. era cu un client şi nu o putea supraveghea şi a fugit cu ajutorul cetăţeanului spaniol L.M.A.M., cu care s-a căsătorit ulterior.

Victimele P.C.F. (minoră) şi C.M. l-au cunoscut pe inculpatul P.S. care le-a promis că le ajută să lucreze în Spania.

La începutul lunii ianuarie 2002, inculpatul P.S. le-a plătit taxele părţilor vătămate pentru obţinerea paşapoartelor.

În ziua de 20 ianuarie 2002, inculpatul P.S. le-a transportat pe P.C.F. şi C.M., în Spania, cu un microbuz condus de numitul Ţ.D. Cei trei au fost aşteptaţi în Madrid de inculpatul T.M.C. căruia i-au fost predate cele două victime şi paşapoartele acestora. Celor două tinere le-a comunicat că T.M.C. le va găsi de lucru ca ospătăriţe.

Părţile vătămate au fost cazate într-un apartament unde mai erau alte fete şi inculpata M.L.M.

Inculpatul T.M.C. le-a comunicat victimelor că urmează să se prostitueze. Deoarece acestea au refuzat, au fost bătute şi ameninţate cu moartea de inculpatul T.M.C., fiind nevoite să accepte în cele din urmă.

Deoarece partea vătămată P.C.F. era minoră, inculpatul T.M.C. i-a dat o copie plastifiată a unui paşaport al unei alte persoane pe nume N.A.M.A.

M.L.M. le-a dat celor două victime echipament adecvat, prezervative, le-a arătat cum să le folosească, folosindu-se de un vibrator şi cum trebuie să procedeze pentru racolarea clienţilor.

Din ziua următoare, cele două victime, împreună cu celelalte fete din apartament şi inculpata M.L.M. au mers în C.C. unde s-au prostituat. Aici erau supravegheate de M.L.M. care le cerea să aibă mai mulţi clienţi şi le agresa uneori, dar şi de inculpatul T.M.C. care le verifica telefonic.

Seara, sumele de bani erau luate de inculpata M. care le preda inculpatului T.M.C.

Întrucât victima C.M. nu a adus bani suficienţi, a fost bătută demonstrativ în faţa celorlalte fete de inculpatul T.M.C.

În luna martie 2002, partea vătămată P.C.F. a fost accidentată şi i s-a pus piciorul în ghips. Inculpatul T.M.C. i-a tăiat însă ghipsul după numai 2 săptămâni şi a obligat-o să se prostitueze.

Deoarece victima P.C.F. insista să fie lăsată să vină în ţară pentru a-şi vizita familia, cu ajutorul inculpatului T.C.J., au fost transportaţi la Madrid mama şi fratele părţii vătămate, martorii P.S. şi P.I.M. Fiindu-i teamă, victima nu le-a comunicat acestora situaţia în care se află, spunându-le că lucrează ca ospătar.

În perioada cât a fost constrânsă să se prostitueze, partea vătămată P.C.F. a fost bătută de mai multe ori de inculpatul T.M.C. deoarece nu obţinea destui bani.

Familia victimei P.C.F. a mai fost adusă în Madrid, tot cu ajutorul inculpatului T.C.J. în vara anului 2004, deoarece, aceasta insista ca inculpatul T.M.C. să-i permită să vină în vizită în ţară.

Nici de data aceasta, victima nu a îndrăznit să-i spună mamei care este adevărata sa ocupaţie în Spania.

În luna decembrie 2004, în timp ce se afla în „C.C.”, victima P.C.F., a reuşit să fugă cu ajutorul actualului soţ, cetăţean spaniol.

Inculpata M.L.M. a sunat-o pe partea vătămată P.C.F. după ce a fost arestat T.M.C. şi i-a propus să-i dea suma de 5000 euro, pentru a declara că nu o cunoaşte nici pe ea şi nici pe T.M.C.

Prin persoane interpuse, inculpaţii T.M.C. şi M.L.M. au exercitat presiuni asupra martorilor P.S. şi P.I.M., pentru a-şi schimba declaraţiile.

În luna iulie 2002, inculpatul P.S. i-a propus părţii vătămate N.M. să meargă cu el în Spania şi să lucreze împreună cu soţia sa la un restaurant.

Aceeaşi propunere i-a făcut-o inculpatul P.S. şi martorei O.A., el ocupându-se de obţinerea şi plata paşapoartelor.

La data de 06 august 2002, inculpatul P.S. însoţit de victima N.M. şi martora O.A., au ieşit din ţară pe la vama Nădlac, fiind aşteptaţi în Madrid de inculpaţii T.M.C. şi M.L.M.

Inculpatul le-a prezentat pe T.M.C. celor două fete, spunându-le că este patronul unui restaurant unde ele urmau să lucreze.

În realitate, cele două au fost vândute inculpatului T.M.C.

Inculpatul i-a comunicat părţii vătămate N.M. că urmează să se prostitueze, iar la refuzul acesteia i-a spus că o va vinde la ţigani. Întrucât partea vătămată se afla în situaţia că nu avea bani, nu cunoştea limba spaniolă, nu i s-a permis să părăsească apartamentul unde a fost dusă, i s-a reţinut paşaportul, a fost obligată să accepte.

Martora O.A. a fost trimisă în ţară, inculpatului T.M.C. fiindu-i teamă de autorităţi, deoarece aceasta era minoră.

Inculpata M.L.M. i-a dat victimei N.M. îmbrăcăminte adecvată, prezervative, i-a spus cum să racoleze clienţii şi i-a comunicat ce tarife trebuie să perceapă.

Sumele obţinute din practicarea prostituţiei le erau luate de inculpata M.L.M. care le preda inculpatului T.M.C.

La început, victima N.M. a fost bătută de inculpaţii T.M.C. şi M.L.M., pentru că nu obţinea bani suficienţi din practicarea prostituţiei.

Ocazional, ca şi pentru celelalte victime, inculpatul T.M.C. trimitea mici sume de bani prin intermediari, familiei părţii vătămate.

Pentru că nu mai suporta să facă prostituţie, partea vătămată a refuzat să mai accepte clienţi şi i-a cerut lui T.M.C. să o lase să plece în ţară.

Victima a venit în România la 19 noiembrie 2002 însă familia a izgonit-o din locuinţă. În această situaţie N.M. l-a sunat pe T.M.C. care i-a spus că va veni cineva să o transporte în Spania. Cu ajutorul inculpatului T.C.J., partea vătămată N.M., a fost adusă în Spania, cazată în acelaşi apartament, continuând să practice prostituţia în „C.C.”.

La sfârşitul lunii octombrie 2003, partea vătămată N.M., a reuşit să fugă de la inculpaţi, cu ajutorul unui român.

La începutul lunii octombrie 2006, inculpaţii T.M.C. şi M.L.M., aflaseră că au dosar penal întocmit şi au exercitat presiuni asupra victimei pentru a declara la organele de urmărire penală că nu îi cunoaşte - M.L.M. i-a promis o sumă mare de bani, pentru a nu declara adevărul.

Victima G.L. a plecat în Spania în vara anului 2003 fiind aşteptată de numitul P.L.N., fiul unei cunoştinţe. Cu ajutorul acestuia, victima l-a cunoscut pe T.M.C. care i-a propus să o ajute în găsirea unui loc de muncă decent. Aceasta a fost dusă în apartamentul în care se aflau M.L.M. şi alte victime ale traficului. Aici, inculpata M.L.M. i-a luat paşaportul şi i-a dat o copie şi i-a adus la cunoştinţă că se va prostitua stradal ca şi celelalte fete din apartament.

La început, victima s-a opus, însă celelalte fete i-au spus cât de violent este inculpatul T.M.C. De frică, neştiind nici limba spaniolă, fiind fără paşaport, partea vătămată a fost constrânsă să accepte practicarea prostituţiei.

Inculpata M.L. a fost cea care a iniţiat-o şi pe această parte vătămată, aducându-i îmbrăcăminte adecvată şi explicându-i tarifele ce urma să le practice.

Seara victima preda inculpatei M.L.M. banii obţinuţi din prostituţie, care îi dădea inculpatului T.M.C.

Partea vătămată G.L. a declarat că atunci când inculpatul T.M.C. nu era mulţumit de sumele obţinute din practicarea prostituţiei, le bătea, le umilea obligându-le să facă sex în grup şi urina în gura lor. Uneori, fetele erau bătute şi de inculpata M.L.

În urma insistenţelor părţii vătămate G.L., inculpatul T.M.C. a acceptat cererea acesteia de a-şi vizita familia, astfel încât aceasta a venit în ţară însoţită de inculpata M.L.M., la data de 19 aprilie 2000, cu un microbuz.

Tot atunci a intrat în ţară şi inculpatul T.M.C. care a fost aşteptat în vamă de inculpatul T.C.J.

La data de 4 iunie 2006, inculpaţii T.M.C. şi M.L.M., împreună cu partea vătămată G.L., au plecat în Spania, prin vama Nădlac, unde s-au deplasat cu un microbuz aparţinând inculpatului T.C.J.

Partea vătămată G.L. a continuat să practice prostituţia până la începutul lunii octombrie 2006 când a fost arestat inculpatul T.M.C., reuşind să fugă de la inculpata M.L.M.

Partea vătămată A.G.S. locuieşte în municipiul Ploieşti şi avusese o relaţie cu inculpatul T.M.C. între 1998 - 2000. Aceasta a fost sunată din Spania în luna octombrie 2002 de inculpatul T.M.C. care i-a propus să vină la el şi să-i găsească un loc de muncă decent. Partea vătămată a fost de acord iar inculpatul i-a trimis 300 de euro pentru a acoperi cheltuielile de deplasare.

Inculpatul a sunat-o din nou pe A.G. căreia i-a spus că mai este nevoie de încă o fată care să lucreze ca ospătar într-un restaurant al cărui patron îi era prieten, spunându-i totodată, că în Madrid le poate asigura cazarea la amândouă.

A.G.S. i-a propus acest lucru prietenei sale P.M.I., despre care ştia că dorea să muncească în Spania.

Cele două s-au deplasat cu un autocar la Madrid, la data de 14 noiembrie 2002, unde au fost aşteptate de N.F.D. zis „B.” şi inculpatul T.M.C.

Cele două victime au fost cazate într-un apartament unde se afla M.L.M., P.C.F. şi alte fete. Inculpaţii T.M.C. şi M.L.M. le-a adus la cunoştinţă că nu vor lucra ca ospătăriţe, ci că se vor prostitua stradal, în „C.C.”, ameninţându-le că dacă se vor opune, le va vinde la ţigani. Acestea au fost obligate să accepte, deoarece li se luaseră paşapoartele, nu aveau bani, nu cunoşteau limba spaniolă.

Inculpata le-a dat îmbrăcăminte adecvată, prezervative, le-a comunicat tarifele pentru serviciile sexuale şi a avut grijă să le supravegheze, luându-le sumele de bani obţinute din prostituţie.

Într-o zi, pentru că nu obţinuseră mulţi bani din practicarea prostituţiei, iar P.M.I. refuzase să întreţină relaţii sexuale anale, cele două victime au fost bătute cu pumnii şi picioarele de inculpatul T.M.C., în faţa celorlalte fete, smulgându-i lui A.G.S. o şuviţă de păr cu pielea capului de care era prinsă.

Apoi inculpatul le-a obligat la perversiuni sexuale obligând-o pe A.G. să-i introducă în anus un vibrator lui P.M.I.

Pentru că aveau nenumărate urme de violenţă, cele două victime au fost duse într-un apartament, până la vindecare, unde erau păzite de N.F.D. şi D.A.D.

Cele două victime, au refuzat în continuare să mai practice prostituţia, motiv pentru care inculpatul T.M.C. i-a permis victimei P.M.I. să plece în România. Aceasta i-a anunţat pe părinţii lui A.G. care l-au contactat telefonic pe inculpatul T.M.C. căruia i-au cerut să permită fiicei lor să vină în ţară, pentru că altfel, vor sesiza poliţia.

Partea vătămată L.F.I. a plecat spre Madrid la 1 august 2003, împreună cu o altă fată şi doi băieţi, fiind aşteptaţi în Madrid de inculpatul T.M.C. şi numitul P.L.N.. A cunoscut-o şi pe M.L.M., care a dus-o în apartamentul din Madrid, unde i-a comunicat că se va prostitua.

Cum partea vătămată a refuzat, inculpata M.L.M. l-a sunat pe inculpatul T.M.C. care a ameninţat-o pe ea şi familia sa.

De teamă, partea vătămată L.F.I. a acceptat să practice prostituţia, iar inculpata M.L. i-a dat vestimentaţia adecvată, i-a arătat cum să folosească prezervativul folosind un vibrator, i-a spus cum să racoleze clienţii şi ce tarife să perceapă.

Ca şi la celelalte victime, inculpata îi lua sumele obţinute din prostituţie victimei L.F.I., şi le preda inculpatului T.M.C.

Şi această victimă a fost bătută de inculpatul T.M.C., pentru a o determina să obţină mai mulţi bani şi ca sancţiune pentru că într-o zi a fost bolnavă, considerând că se preface pentru a nu se mai prostitua.

Apoi a dus-o în apartamentul unde au păzit-o doi bărbaţi şi a continuat să o bată cu un cablu de la televizor.

După o săptămână, inculpatul T.M.C. a adus-o pe partea vătămată L.F.I. în apartamentul unde erau şi celelalte victime, obligând-o să meargă să se prostitueze, deşi rănile nu îi erau vindecate.

Partea vătămată L.F.I. a declarat că inculpatul T.C.J. ştia că fetele ce se aflau cu inculpaţii T.M.C. şi M.L.M. erau obligate de cei doi să se prostitueze.

Partea vătămată L.I. a fost expulzată la data de 05 septembrie 2004, după ce, în urma unei razii a fost depistată de autorităţi cu viza de şedere legală expirată.

Partea vătămată S.D.D. l-a cunoscut pe inculpatul T.M.C. când acesta se afla în ţară, în vara anului 2004.

Inculpatul a acceptat să o transporte cu un autoturism în Spania, după ce i-a promis că o va ajuta să-şi găsească un loc de muncă decent, reţinându-i paşaportul.

În Madrid inculpatul i-a spus părţii vătămate că va trebui să se prostitueze, şi a dus-o în apartamentul unde locuia inculpata M.L.M. şi alte două victime.

Fiind lipsită de resurse financiare, fără paşaport, fără să cunoască limba şi fiindu-i frică de inculpat, partea vătămată a fost obligată să accepte să se prostitueze.

Şi cu această victimă inculpata M.L.M. a procedat ca şi cu celelalte, explicându-i cum să racoleze clienţii, cum să folosească prezervativul, ce tarife să perceapă pentru serviciile sexuale oferite, oferindu-i şi îmbrăcămintea adecvată.

Sumele obţinute erau luate de inculpata M.L.M. şi predate inculpatului T.M.C.

La începutul lunii noiembrie 2004, inculpatul a bătut-o cu bestialitate pe partea vătămată S.D.D., nemulţumit fiind de banii pe care îi câştiga zilnic. În aceeaşi împrejurare a umilit-o obligând-o să facă sex oral cu el şi cu inculpata M.L.M.

Inculpatul a dus-o pe partea vătămată în alt apartament pentru a-şi vindeca rănile după care i-a permis să plece în România la 20 noiembrie 2004, după ce i-a atras atenţia să nu spună organelor de poliţie ce i se întâmplase în Spania.

Victima R.A.M.. l-a cunoscut pe inculpatul T.M.C. în luna iunie 2004, când se afla la Madrid, prin intermediul unchiului său P.F.

După ce a revenit în ţară, victima a primit bani de la inculpatul T.M.C., deplasându-se în Spania unde a rămas de la sfârşitul lunii iunie până la 14 iulie 2004. Deoarece s-a certat cu mama sa, partea vătămată a hotărât să plece în Spania la inculpatul T.M.C. La invitaţia acestuia, partea vătămată, în luna august 2004, s-a deplasat la Ploieşti unde a fost aşteptată de inculpatul T.C.J. şi martorul N.C. Cei trei s-au deplasat împreună la Madrid.

Partea vătămată l-a însoţit pe inculpatul T.M.C. în Germania de unde acesta a achiziţionat şi plătit un autoturism W.T., cu suma de 43.441 euro.

Pentru a ascunde adevăratul proprietar, autoturismul a fost cumpărat pe numele numitului N.C.

După cumpărarea autoturismului, inculpaţii T.M.C., T.C.J., martorul N.C. şi partea vătămată au intrat în România.

La 12 octombrie 2004, partea vătămată R.A.M. s-a deplasat în Spania la inculpatul T.M.C., împreună cu inculpatul T.C.J.

La Madrid, inculpatul T.M.C. i-a relatat părţii vătămate că are un apartament unde locuiesc mai multe fete care se prostituează pentru el.

Partea vătămată R.A.M. a fost prezentă la cumpărarea unei vile în Buşteni, de către inculpatul T.M.C., pe numele mamei acestuia.

Partea vătămată a mai arătat că inculpatul T.M.C. a cumpărat un microbuz M.S., pe care l-a înmatriculat pe numele inculpatului T.C.J. A mai arătat în declaraţia sa că inculpatul T.M.C. a cumpărat maşini şi utilaje agricole din Germania, însă în documente a trecut ca fiind cumpărător SC L. SRL Putineiu.

Inculpatul T.M.C. a insistat ca şi partea vătămată R.A.M. să practice prostituţia, spunându-i că în final va primi jumătate din banii obţinuţi, şi îşi va putea cumpăra casă, maşină, alte bunuri.

La începutul anului 2005, partea vătămată a venit în ţară şi i-a predat inculpatului T.C.J. suma de 5000 Euro, de la inculpatul T.M.C., pe care trebuia să o împartă familiilor fetelor care se prostituau pentru el.

La data de 01 martie 2005 partea vătămată s-a întors în Spania, a fost aşteptată de inculpatul T.M.C. şi inculpata M.L.M. care i-au comunicat că va practica prostituţia stradal şi i-au spus ce tarife trebuie să perceapă.

La 01 iunie 2005 părţii vătămate R.A. îi expira viza, motiv pentru care inculpatul T.M.C. a trimis-o în ţară. La aeroport a aşteptat-o martorul N.C. - prieten cu inculpatul T.M.C. care a adus-o în municipiul Roşiorii de Vede, unde s-a întâlnit cu inculpatul T.C.J. şi soţia acestuia.

Tot inculpatul T.C.J. a dus-o pe partea vătămată R.A.M. în Spania, după ce a obţinut viza, cu microbuzul.

În continuare, inculpatul T.M.C. a dus-o pe partea vătămată în poligonul „V.” pentru a se prostitua.

La data de 12 iunie 2005, partea vătămată a intrat în ţară cu inculpatul T.M.C. şi transportată în Spania la începutul lunii iulie 2005 de inculpatul T.C.J., cu microbuzul, unde a continuat să se prostitueze împreună cu celelalte fete supravegheate de inculpata M.L.M., revenind după ce a mai obţinut o viză în ţară. Partea vătămată a fost depistată fără viză legală la sfârşitul lunii februarie 2006, fiind returnată în ţară.

În această perioadă, inculpatul T.C.J. i-a adus martorei V.N., pachete şi bani, pe care le transporta cu microbuzul, trimise de inculpatul T.M.C.

La sfârşitul lunii iunie 2005 inculpatul T.M.C. s-a întâlnit cu victimele T.V. şi D.A., într-un local din Alexandria, cele două fiind însoţite de martorul T.F.

Inculpatul le-a spus că partea vătămată T.V. va lucra la un restaurant din Madrid, D.A. va fi dansatoare, iar martorul T.F. va lucra în construcţii.

Cei trei au plecat spre Madrid la începutul lunii iunie 2005, martorul fiind întors din drum de autorităţile austriece.

În Madrid, cele două părţi vătămate au fost aşteptate de inculpatul P.S. şi inculpatul T.M.C. Acesta din urmă a achitat cheltuielile de transport pentru cele două victime pe care le-a cazat într-un apartament, iar a doua zi le-a comunicat că se vor prostitua pentru el.

Victimele au refuzat la început, însă inculpatul le-a ameninţat că le va vinde la proxeneţi ţigani deoarece trebuie să-şi recupereze suma plătită pentru a le aduce în Spania.

Fiind în situaţia de a nu mai avea paşapoarte care fuseseră reţinute de inculpat, nu aveau bani, nu cunoşteau limba, nu puteau părăsi apartamentul, cele două au fost constrânse să practice prostituţia, fiind duse în apartamentul unde se afla M.L. şi alte victime ale traficului.

Inculpata M.L.M. le-a spus cum să racoleze clienţii, le-a dat vestimentaţie şi prezervative, le-a comunicat tarifele ce trebuiau percepute. Le-a mai comunicat că dacă vor încerca să fugă, inculpatul T.M.C. le va găsi şi le va pedepsi.

Partea vătămată T.V. a reuşit să fugă din „C.C.” la jumătatea lunii iulie 2005, cu ajutorul unui cetăţean spaniol, şi a revenit în ţară.

În localitatea Roşiori unde se afla, a venit inculpatul T.M.C. care a încercat să o determine să se întoarcă în Spania, împreună cu el.

Victima traficului de persoane D.A., nu a putut fi audiată niciodată, întrucât nu este în ţară.

Partea vătămată U.M.L. a plecat spre Spania, împreună cu martora S.N.A. şi prietenul acesteia S.A.

În Spania au coborât din microbuz şi şi-au continuat drumul într-un autoturism condus de inculpatul T.M.C.

În Madrid martora şi prietenul său au mers cu metroul la mătuşa lui S.N.A.

Inculpatul T.M.C. i-a comunicat părţii vătămate că o poate angaja la un restaurant, motiv pentru care U.M.L. a rămas cu acesta, fiind dusă, în apartamentul unde se afla inculpata M.L.M. şi celelalte victime ale traficului de persoane.

Inculpata M.L.M. i-a comunicat însă că nu va lucra în restaurant, ci va face prostituţie stradal. La refuzul părţii vătămate, inculpata i-a spus că inculpatul T.M.C. o va vinde la ţigani care o vor viola, o vor vinde în continuare şi că îi va fi mai rău. Cum inculpatul îi reţinuse paşaportul, nu avea bani, nu cunoştea limba spaniolă, nu putea părăsi apartamentul, partea vătămată a fost constrânsă să accepte.

Inculpata M.L.M. i-a spus cum să procedeze pentru racolarea clienţilor, ce tarife să perceapă, i-a dat îmbrăcăminte adecvată şi prezervative, şi a supravegheat-o când se afla în „C.C.”.

În fiecare seară banii obţinuţi erau luaţi de inculpata M.L.M. care îi preda inculpatului T.M.C.

Victima U.M.L. a fost depistată de autorităţi în luna februarie 2006 cu viza de şedere expirată şi trimisă în ţară, împreună cu R.A.M.

La aeroport a fost aşteptată de inculpatul T.C.J. care a transportat-o în municipiul Turnu Măgurele unde se afla inculpatul T.M.C. care a dus-o a doua zi la locuinţa bunicilor din judeţul Gorj.

În luna septembrie 2005, inculpatul s-a întâlnit cu partea vătămată U.M.L., i-a spus că s-a întocmit dosar penal şi i-a cerut să nu declare la organele de poliţie că îl cunoaşte pe el sau pe M.L.

Şi inculpata M.L.M. a sunat-o pe partea vătămată la data de 22 noiembrie 2006, cerându-i acelaşi lucru.

Partea vătămată S.I., l-a rugat în luna septembrie 2005 pe inculpatul N.F.D. să o ajute să îşi găsească un loc de muncă în Spania.

Inculpatul a cazat-o pe partea vătămată în apartamentul său din Roşiorii de Vede şi a vorbit de mai multe ori la telefon cu inculpatul T.M.C. care a fost de acord să plătească costul transportului până la Madrid.

Inculpatul N.F.D. şi partea vătămată S.I. au plecat la 02 noiembrie 2005 spre Madrid, s-au cazat pentru o noapte în apartamentul unde locuia inculpatul P.S., iar a doua zi s-au întâlnit cu inculpaţii T.M.C. şi M.L.M.

Inculpatul T.M.C. şi inculpatul N.F.D., i-au comunicat părţii vătămate S.I. că va face prostituţie în C.C., fiind ameninţată că astfel o va vinde la ţigani.

Partea vătămată a fost cazată în apartamentul unde locuia inculpata M.L. şi partea vătămată R.A.M., U.M.L., G.L. şi o altă victimă neidentificată.

Inculpata M. i-a spus cum să racoleze clienţii, ce tarife să perceapă, i-a reţinut paşaportul şi i-a dat o copie, i-a dat îmbrăcăminte adecvată.

Partea vătămată a fost preluată de la inculpatul T.M.C. de inculpatul N.F.D. care a cazat-o iniţial în localitatea Villavaca şi apoi într-un apartament din Madrid în care locuiau D.A.D. şi o fată numită „G.” care nu a fost identificată şi care practica prostituţia pentru inculpat.

N.F.D. a obligat-o pe partea vătămată S.I. să practice prostituţia pentru el, locuind cu inculpatul D.A.D. şi „G.”.

Timp de 3 săptămâni, partea vătămată S.I. a fost constrânsă de inculpatul N.F.D. să practice prostituţia în poligonul V. din Madrid, banii obţinuţi fiind însuşiţi de inculpat.

Deoarece a venit în Spania numita V.T. concubina inculpatului N.F.D., acesta a vândut-o pe partea vătămată inculpatului D.A.D. care a obligat-o să se prostitueze pentru el.

În luna martie 2006, partea vătămată a plecat de la inculpatul D.A.D. cu numitul I.A., care în luna iunie a revenit în ţară.

Faptul că victima S.I. a fost exploatată de inculpaţii T.M.C., N.F.D. şi D.A., a fost cunoscut şi de martorul D.L.M. Aşa cum s-a arătat mai sus, părţile vătămate şi martorii din această cauză, au manifestat în faţa instanţei reţineri în declaraţii, fiind ameninţaţi de familiile inculpaţilor ori cunoştinţele acestora. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu martorul D.L.M., care a fost mai reţinut în a detalia faptele în faţa instanţei, însă a subliniat de două ori că îşi menţine declaraţia din faza de urmărire penală.

Inculpaţii N.F.D. şi D.A.D., au încercat să susţină că partea vătămată S.I. nu a fost racolată şi nu a fost indusă în eroare cu privire la activitatea pe care o va desfăşura în Spania.

Faptele au fost însă probate cu depoziţiile martorilor D.L.M. şi D.P.D.

Inculpatul N.F.D. a încercat să demonstreze cu martorii B.M., B.C. şi N.N.P., că partea vătămată S.I. nu a fost obligată să se prostitueze, ci că a mers în Spania pentru a se prostitua şi a obţine bani.

Din dosar a rezultat că partea vătămată S.I. o cunoştea pe N.N.P., care în faţa instanţei a susţinut că i se mai spunea şi „G.”.

Fiind prietene, partea vătămată ar fi ştiut dacă martorei i se mai spune şi „G.”. Dimpotrivă partea vătămată a declarat că „G.” era o altă persoană pe care a cunoscut-o în Spania, la inculpat, şi nicidecum N.N.P. cu care era prietenă în România.

Depoziţia martorei N.N.P. a fost înlăturată, deoarece nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

Nu poate fi reţinut că N.N.P. este aceeaşi persoană cu „G.” care nu a putut fi identificată.

Partea vătămată S.I. şi „G.” erau duse să se prostitueze în perioada decembrie 2005 - ianuarie 2006, înainte de sosirea în Spania a lui N.N.P.

Tocmai pentru că a venit N.N.P., concubina inculpatului în Spania, inculpatul N.F.D. a vândut-o pe partea vătămată inculpatului D.A.D.

S-a dovedit şi că S.I. a fost obligată să se prostitueze şi de inculpatul T.M.C., deoarece în perioada respectivă, aceasta a locuit în acelaşi apartament cu inculpata M.L.M., R.A.M., U.M.L., G.L.

Cu martorii B.M. şi B.C., s-a încercat să se dovedească faptul că victima S.I. era lipsită de moralitate şi că a ştiut că merge să se prostitueze.

S-a dovedit însă că aceasta în Spania a fost exploatată sexual, fiindu-i luaţi banii obţinuţi din prostituţie de către inculpaţi.

Inculpaţii T.M.C., T.C.J. şi N.F.D. au solicitat schimbarea încadrării juridice, în baza art. 334 C. proc. pen., din trafic de persoane în proxenetism.

Cererea este neîntemeiată.

În cauză s-a dovedit că inculpaţii au săvârşit infracţiunea de trafic de persoane, în toate formele prevăzute de art. 12 - 13 din Legea nr. 678/2001. Aceştia s-au ocupat de racolarea, transportarea, transferarea, cazarea, prin ameninţare, prin constrângere, înşelăciune a victimelor. Ceea ce au comis inculpaţii a fost o reţea bine organizată de trafic de persoane şi nu numai îndemnul ori înlesnirea practicării prostituţiei sau tragerea de foloase de pe urma practicării acesteia.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, s-a avut în vedere pentru fiecare, cerinţele prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel încât să poată fi atins dublul scop coercitiv şi educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

Pentru inculpatul T.M.C., pedepsele aplicate au fost ridicate deasupra minimului special prevăzut de lege având în vedere pericolul social concret ridicat al fiecărei fapte săvârşite.

Astfel, inculpatul T.M.C. s-a asociat cu inculpata M.L.M., în vederea săvârşirii unor infracţiuni grave.

Împreună, au traficat victimele pentru care au fost trimişi în judecată, dar şi altele care nu au putut fi identificate.

În dorinţa fără limite de a obţine sume uriaşe din traficarea unor tinere lipsite de experienţă, profitând de naivitatea lor, nu s-a dat în lături de la nenumărate fapte de o josnicie greu de imaginat: le-a bătut pe victime, le-a cauzat suferinţe imense (lovirea peste organele genitale cu cablul de la televizor, smulgerea părului şi a pielii de pe cap, lovirea cu pumnii a celei care îi deschidea uşa); a umilit victimele, urinând în gura acestora; le-a obligat să facă perversiuni sexuale între ele, cu el şi cu inculpata M.L.M., ca sancţiune că nu obţineau mai mulţi bani din prostituţie; a organizat un apartament cu pază în care victimele erau trimise să-şi vindece rănile produse de el, dar unde erau abuzate sexual de paznicii lor.

A traficat-o pe minora P.C.F., ţinându-i familia într-o permanentă eroare cu privire la adevărata ocupaţie a acesteia, acţionând cu curaj atunci când i-a adus mama şi fratele în vizită, deoarece ştia ce atmosferă de teroare instituise în apartament, victimele neîndrăznind nici măcar între ele să vorbească despre situaţia în care se aflau.

Inculpatul T.M.C. a organizat un sistem de inducere în eroare a familiilor victimelor cu privire la adevărata ocupaţie a acestora, trimiţându-le prin intermediul inculpatului T.C.J. mici sume de bani sau pachete, ori bani prin intermediul sistemului bancar.

Inculpatul T.M.C., în urma exploatării sexuale a victimelor a obţinut sume uriaşe, pe care le-a spălat investind în apartamente, vile, autovehicule, utilaje agricole.

S-a avut în vedere şi faptul că inculpatul T.M.C. este cunoscut cu antecedente penale.

Pentru aceste considerente, s-a apreciat că pedeapsa rezultantă ce o va executa inculpatul, de 10 ani închisoare, va putea conduce la îndreptarea acestuia.

Ulterior arestării, la data de 27 octombrie 2006, inculpatul T.M.C. l-a denunţat pe inculpatul P.S. arătând că a recrutat în vederea exploatării sexuale câteva tinere pe care le-a vândut cu sume între 1500 - 2000 euro pentru fiecare, pe N.F.D. şi D.A.D. - despre care a declarat că au exploatat-o sexual în Madrid pe victima traficului de persoane S.I. şi a denunţat-o şi pe inculpata M.L.M., arătând că aceasta l-a ajutat în exploatarea sexuală a victimelor traficului de persoane, prostituându-se totodată.

Cu toate acestea, în favoarea inculpatului T.M.C., nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 modificată privind reducerea la jumătate a limitelor pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunea la trafic de persoane. Anterior denunţului făcut de inculpatul T.M.C. se cunoştea despre activitatea infracţională a inculpaţilor P.S., N.F.D. şi D.A., în comiterea infracţiunii de trafic de persoane. În cauză, urmărirea penală era începută de la 03 iulie 2006 faţă de inculpaţii T.M.C., P.S., N.F.D., D.A.D., iar la 23 octombrie 2006 se începuse urmărirea penală faţă de M.L.M.

Şi faptele comise de inculpata M.L. sunt deosebit de grave. Fără contribuţia ei nemijlocită, inculpatul T.M.C. nu ar fi putut pune la punct o astfel de reţea, nu ar fi putut să exploateze victimele, nu ar fi obţinut sume imense din exploatarea lor.

Inculpata l-a ajutat pe inculpatul T.M.C. în tot ce a întreprins. A organizat activitatea de prostituţie stradală, a supravegheat fetele atât în apartament cât şi pe stradă.

Le-a arătat fiecărei victime cum să racoleze clienţii, le-a făcut demonstraţii cum se folosesc prezervativele, le-a echipat adecvat, foarte sumar şi a trimis victimele să se prostitueze, chiar dacă afară era foarte frig.

Ea însăşi a acţionat cu josnicie, lovind victimele, prostituându-se uneori în acelaşi autoturism cu ele pentru a le supraveghea mai bine, luându-le banii şi predându-i inculpatului T.M.C.

De nenumărate ori l-a sesizat pe inculpat în legătură cu comportamentul victimelor, deşi ştia şi era de faţă la corecţiile aplicate, faţă de care nu şi-a arătat niciodată dezacordul, deşi era femeie ca şi părţile vătămate.

Inculpata a dat dovadă de lipsă de compasiune aruncându-le ceaiul victimelor din termos atunci când acestea erau pe stradă şi încercau să se mai încălzească cu un ceai fierbinte.

Chiar dacă le-a ajutat, uneori pe victime să-şi spele rănile produse de inculpatul T.M.C., a făcut-o fără niciun fel de înţelegere, ci pur şi simplu pentru că trebuiau înlăturate urmele de violenţă.

Inculpata nu s-a opus niciodată atunci când victimele erau obligate să facă perversiuni sexuale cu ea şi inculpatul T.M.C., ori când acesta le lovea ori urina în gura lor.

Toate aceste fapte au fost comise de inculpată în dorinţa de a obţine sume cât mai mari din exploatarea victimelor.

Pentru toate aceste motive, pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei M.L.M., de opt ani închisoare, nu este nicidecum excesivă.

Inculpatul T.C.J. l-a ajutat în mod nemijlocit pe fratele său inculpatul T.M.C. în exploatarea victimelor. El a fost cel care le-a transportat în şi din Spania, a adus pachete şi bani familiilor acestora, pentru a le menţine în eroare.

Acesta a ştiut în permanenţă cu ce se ocupă fratele său şi niciodată nu şi-a făcut probleme de ce transporta atâtea persoane, de sex feminin, tinere, la fratele său.

Inculpatul T.C.J. mergea foarte des în Spania la fratele său şi a putut să constate că acesta nu are nici un loc de muncă, şi totuşi obţinea câştiguri fabuloase, pe care, în parte, chiar el le-a spălat în România, cumpărând bunuri de mare valoare.

Inculpatul T.C.J. a încercat să dovedească cu martorii G.I. şi I.N., că o parte din preţul unor utilaje 21.000 euro şi 15.000 euro, a fost împrumutată.

Aceste depoziţii au fost înlăturate ca urmare, pentru următoarele considerente:

- deşi este vorba de sume mari de bani nu este nici un înscris cu care să dovedească împrumutul sau restituirea, mai ales că, utilajele au fost cumpărate pentru persoana juridică SC L. SRL.

- susţinerea că împrumuturile au fost restituite din rezultatele financiare ale SC L., sunt contrazise de rezultatele controalelor efectuate de Garda Financiară Teleorman, care a constatat că societatea nu a avut lucruri contractate, şi nici nu a obţinut rezultate financiare.

Deşi s-a dovedit săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, inculpatul a avut o poziţie total nesinceră pe parcursul procesului.

La individualizarea pedepsei însă, s-a avut în vedere, pe lângă pericolul social concret care este ridicat al faptelor săvârşite, şi persoana inculpatului T.C.J. care nu a mai săvârşit infracţiuni, este bine caracterizat de primarul comunei şi de persoanele care îl cunosc.

Pentru acest inculpat, s-a apreciat că executarea pedepsei rezultante de 6 ani închisoare, este suficientă în vederea îndreptării sale.

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii N.F.D. şi D.A.D., instanţa le-a aplicat pedepse cu închisoarea de câte 5 ani închisoare. La individualizarea acestor pedepse, s-a avut în vedere pericolul social concret al infracţiunilor săvârşite, dar şi persoanele inculpaţilor care sunt tineri, nu au antecedente penale.

Nu s-a dispus însă suspendarea condiţionată a executării pedepselor, instanţa considerând că scopul acestora nu poate fi atins decât prin executare în regim de detenţie.

Şi inculpatului P.S. i s-a aplicat o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare. Acesta însă beneficiază de prevederile Legii nr. 543/2002, pedepsele fiind graţiate, în baza art. 1 din acest act normativ.

Inculpaţilor li s-au aplicat pedepse complementare, iar pentru inculpaţii T.M.C., T.C.J., M.L.M., N.F.D. şi D.A.D. şi pedepse accesorii.

Inculpatul T.M.C. a cumpărat următoarele bunuri:

La data de 11 august 2004, a cumpărat din Stuttgart - Germania un autoturism marca „V.T.”, (serie saşiu xxx şi serie motor 001), cu suma de 43.441 euro, autoturism care, pentru a se ascunde originea ilicită a sumei plătite, a fost cumpărat de inculpat pe numele numitului N.C., pe numele căruia s-a plătit şi vama pentru autoturism, şi care a fost înmatriculat apoi de N.C. sub numărul de înmatriculare xx 000.

Victima traficului de persoane R.A.M. a fost prezentă la Stuttgart - Germania la cumpărarea autoturismului de către inculpat, a văzut când preţul autoturismului a fost plătit cu numerar de către inculpatul T.M.C., şi care i-a explicat în mod mincinos că face actele pe numele numitului N.C. deoarece era în proces de partaj cu fosta sa soţie.

Deşi numitul N.C. a susţinut că autoturismul a fost cumpărat de către el, acest fapt este infirmat de declaraţia victimei R.A.M.., martor ocular la cumpărarea autoturismului, precum şi de faptul că din verificările efectuate a rezultat că N.C. nu avea venituri pentru a-şi putea cumpăra acel autoturism de lux.

Dealtfel, autoturismul a fost folosit apoi în ţară şi chiar şi în Spania de inculpatul T.M.C., fapt ce rezultă din declaraţiile unora dintre victimele traficului de persoane şi ale unora dintre martori, iar când autoturismul nu era folosit de inculpat se afla în grija numitului N.C., ca de altfel şi alte bunuri ale inculpatului (un apartament din municipiul Ploieşti).

În cauză, nu s-a putut proba că numitul N.C. avea cunoştinţă că suma de bani cu care inculpatul T.M.C. a cumpărat autoturismul marca „V.T.”, provenea din săvârşirea de infracţiuni.

La data de 15 septembrie 2004, inculpatul T.M.C. a cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul ccc la Biroul Notarului Public O.L. din localitatea Comarnic, judeţul Prahova, o vilă compusă din demisol, parter şi etaj, situată în oraşul Buşteni, zona Ceair, str. M., judeţul Prahova, în contract fiind trecut ca preţ de vânzare-cumpărare suma de 130.000 euro, vila având însă o valoare cu mult mai mare.

Vila a fost cumpărată de inculpatul T.M.C. pe numele mamei sale T.F., văduvă şi pensionară, care avea la acel moment o pensie modică, şi care din verificările efectuate a rezultat că nu avea alte venituri pentru a-şi putea permite cumpărarea vilei respective.

Faptul că adevăratul proprietar al vilei era inculpatul T.M.C. rezultă şi din declaraţiile victimei traficului de persoane R.A.M., cât şi ale martorului M.M., vânzătorul imobilului, şi căruia preţul vilei i-a fost achitat de către inculpat.

În speţă, nu s-a putut proba faptul că numita T.F., mama inculpatului T.M.C., avea cunoştinţă de activitatea infracţională a acestuia din Spania.

La data de 19 mai 2005, inculpatul T.M.C. a cumpărat din Germania - Munchen, cu bani provenind din săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, pe numele său, autoturismul marca „M.B.C.”, cu serie saşiu XXX000 şi serie motor 001, cu suma de 29.051,72 euro, pe care l-a înmatriculat pe numele său în România la data de 21 iunie 2005, sub numărul de înmatriculare vvv.

La data de 20 septembrie 2004, inculpatul T.M.C. a cumpărat pe numele său, de la cetăţeanul britanic C.P., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 2.701 la Biroul Notarilor Publici Asociaţi M.M.G. şi M.C. din Ploieşti apartamentul 27, compus din 3 camere de locuit şi dependinţe, situat în mun. Ploieşti, judeţul Prahova, cu suma de 235.000.000 lei (ROL), bani ce proveneau din săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

De asemenea, la data de 12 iunie 2006, inculpatul T.M.C. a cumpărat din Munchen - Germania, cu factura nr. sss, un autotractor marca „M.B.A.”, tip S, cu nr. de identitate xxx şi serie motor 000, cu suma de 30.740 euro, bani ce proveneau tot din săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

Inculpatul T.M.C. a introdus autovehiculul respectiv în ţară, şi a achitat şi taxele vamale în sumă de 20.760 lei (RON) pentru acesta.

La data de 22 iunie 2006, conform contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, inculpatul sus-menţionat a vândut autotractorul respectiv către SC „I.” SRL Tîrgşoru Vechi, judeţul Prahova, administrată de martorul I.G.E., cu suma de 105.450 lei (RON), şi care l-a înmatriculat sub numărul de înmatriculare ddd.

În timpul urmăririi penale, cu ocazia audierii sale, martorul I.G.E. a declarat că, întrucât inculpatul nu şi-a deschis un cont la bancă în care să-i vireze banii reprezentând preţul autotractorului, nu a achitat c/valoarea acestuia.

În cauză, nu sunt date din care să rezulte că martorul I.G.E. a avut cunoştinţă despre faptul că inculpatul T.M.C. a cumpărat autotractorul sus-menţionat cu bani provenind din săvârşirea de infracţiuni.

Inculpatul T.M.C. nu a avut loc de muncă în Spania, fapt recunoscut şi de acesta în timpul urmăririi penale, dar care a rezultat şi din declaraţiile victimelor traficului de persoane.

Din adresa din 03 noiembrie 2006 a Administraţiei Finanţelor Publice Ploieşti, a rezultat că inculpatul sus-menţionat şi numitul N.C., în perioada 2000 - 2005, nu figurează în evidenţe cu venituri declarate şi obţinute din salarii, din cedarea folosinţei bunurilor şi activităţi independente.

De asemenea, conform adresei din 23 octombrie 2006 a Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Judeţean Prahova, inculpatul T.M.C. nu este asociat sau administrator la nicio societate comercială înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Prahova.

S-a reţinut deci că prin cumpărarea acestor bunuri, inculpatul T.M.C. a spălat sumele de bani reprezentând c/valoarea acestora.

Inculpatul T.C.J. este fratele inculpatului T.M.C. şi din actele de urmărire penală administrate în cauză, respectiv, declaraţiile victimelor traficului de persoane R.A.M., G.L., P.C.F., U.M.L. şi L.I.F., ale martorilor V.N., P.S., U.A., L.S., cărora inculpatul T.C.J. le-a adus pachete şi bani de la victimele traficului de persoane, din verificările efectuate în evidenţele poliţiei de frontieră în care inculpatul apare în prezenţa unora dintre victimele traficului de persoane (R.A.M.), precum şi din fotografiile depuse la dosar de către victime, în unele fiind şi inculpatul în prezenţa unor victime ale traficului de persoane, a rezultat cu certitudine că inculpatul T.C.J. avea cunoştinţă despre exploatarea sexuală a victimelor traficului de persoane de către inculpatul T.M.C., fratele său, pe care l-a şi ajutat în exploatarea victimelor traficului de persoane.

În perioada săvârşirii activităţii infracţionale, inculpatul T.C.J. a primit de la inculpatul T.M.C. diferite sume de bani, despre care ştia că provin din săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, sume care au fost spălate de inculpatul T.C.J. prin cumpărarea unor bunuri în nume propriu sau pe numele SC „L.” SRL Putineiu, judeţul Teleorman, societate la care era administrator, după cum urmează:

Inculpatul T.C.J. a cumpărat pe numele său de la V.D., soţia martorului V.C., la data de 02 aprilie 2003, cu suma de 100.000.000 lei (ROL), sumă ce provenea de la inculpatul T.M.C., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 953 la Biroul Notarului Public P.P. din Turnu Măgurele, apartamentul nr. 53 cu trei camere, situat în str. C. din municipiul Turnu Măgurele, judeţul Teleorman.

În apartamentul respectiv locuia şi inculpatul T.M.C. când venea din Spania şi se afla pe raza judeţului Teleorman, apartament din care s-au ridicat în timpul unei percheziţii domiciliare fotocopia plastifiată a paşaportului părţii vătămate R.A.M. şi 7 seturi complete de costume de baie de damă (slip şi sutien), ca şi cele folosite de victimele traficului de persoane în timpul practicării prostituţiei stradale în „C.C.” din Madrid.

La data de 04 iunie 2003, cu bani de la inculpatul T.M.C., despre care ştia că proveneau din infracţiunea de trafic de persoane, inculpatul T.C.J. a cumpărat din Germania un microbuz marca „M.S.”, cu serie saşiu zzz şi serie motor 112, cu suma de 21.924 euro, pe care l-a înmatriculat la data de 01 iulie 2003 pe numele său, sub numărul de înmatriculare QQ001.

Tot cu bani de la inculpatul T.M.C., provenind din săvârşirea de trafic de persoane, inculpatul T.C.J. a cumpărat de la furnizorul „B.W.A.” Munchen - Germania pe numele SC „L.” SRL Putineiu al cărei administrator era mai multe maşini şi utilaje agricole, şi anume:

- în anul 2005, o combină agricolă folosită marca „M.F.”, tip A., an de fabricaţie 1996, cu suma de 20.000 euro;

- în anul 2005, un tractor agricol folosit tip „F.F.”, cu suma de 30.000 euro şi un plug cu brăzdare „R.M.”, cu suma de 3.000 euro ;

- în anul 2006, o combină uzată pentru recoltat şi treierat marca „F.”, cu suma de 18.000 euro;

- în anul 2006, un culegător de porumb marca „M.F.”, cu suma de 37.929,47 lei (RON).

În perioada 02 martie 2005 - 30 septembrie 2006, tot în scopul ascunderii ilicite a sumelor de bani provenind din săvârşirea de către inculpatul T.M.C. a infracţiunii de trafic de persoane, în calitatea sa de administrator SC „L.” SRL Putineiu, inculpatul T.C.J. a creditat societatea cu un aport în lei în sumă de 149.455 lei (RON), din care până la sfârşitul aceleiaşi perioade i s-a restituit inculpatului T.C.J. suma de 80.285,41 RON.

Din verificările efectuate la Primăria comunei Putineiu, la Administraţia Financiară Turnu Măgurele, ca şi din cele efectuate de Garda Financiară Teleorman, a rezultat că inculpatul T.C.J. şi SC „L.” SRL Putineiu nu posedau mijloace financiare pentru achiziţionarea bunurilor sus-menţionate, în fapt sumele de bani provenind din săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane de către inculpatul T.M.C., provenienţă cunoscută de către inculpatul T.C.J.

Astfel, din nota de constatare din 22 noiembrie 2006 şi anexa nr. 1 la nota de constatare, întocmite de Garda Financiară Teleorman cu ocazia controlului efectuat la SC „L.” SRL Putineiu, a rezultat că, în calitatea sa de asociat şi administrator la această societate comercială, inculpatul T.C.J. nu a înregistrat în evidenţa contabilă şi nu a declarat la bănci şi vamă sumele de bani folosite la achiziţionarea acestor maşini şi utilaje agricole.

Deşi utilajele şi maşinile agricole au fost achitate cu numerar (valută euro), fapt recunoscut la Garda Financiară Teleorman de către inculpatul T.C.J., dar care a fost confirmat şi de furnizorul extern „B.W.A.” din Germania la data de 14 noiembrie 2006, aceste sume achitate furnizorului nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă şi nu au fost declarate de inculpat, prin bănci şi vamă, conform prevederilor legale. Sumele de bani în valută respectiv cu care au fost achiziţionate utilajele agricole nu au fost înregistrate în casieria societăţii ca aport de numerar, nu au fost depuse în vreun cont bancar al societăţii, nu s-a efectuat vreo operaţiune de schimb valutar şi nu au fost declarate la autorităţile vamale.

De asemenea, SC „L.” SRL Putineiu, deşi are ca obiect de activitate principal efectuarea de activităţi anexe agriculturii, nu are încheiate contracte de arendă cu persoane fizice de pe raza comunei sau din localităţile învecinate.

Inculpatul T.C.J. nu a făcut dovada provenienţei sumelor respective în valută şi lei, folosite la achiziţionarea bunurilor pentru SC „L.” SRL Putineiu.

De asemenea, Garda Financiară Teleorman a mai constatat cu ocazia controlului efectuat că, în perioada 02 martie 2005 - 30 septembrie 2006, inculpatul T.C.J. a creditat SC „L.” SRL (aport în lei), în calitate de administrator, cu suma totală de 149.455 lei (RON).

Din aceeaşi anexă la Nota de constatare sus-menţionată a rezultat că, până la sfârşitul perioadei, inculpatului T.C.J. i-a fost restituită suma de 80.285,41 lei (RON).

Aportul în lei în sumă de 149.455 RON, cu care a creditat SC „L.” SRL şi din care i s-a restituit suma de 80.285,41 lei (RON), nu a putut fi justificat din punct de vedere al provenienţei de către inculpatul T.C.J., în realitate acestea provenind tot de la inculpatul T.M.C., fratele său, din săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

Din adresa din 07 noiembrie 2006 a Autorităţii Naţionale a Vămilor - Direcţia Regională Vamală Bucureşti, rezultă că inculpaţii T.M.C., T.C.J. şi numitul N.C. nu figurează cu declaraţii vamale sau alte documente de introducere sau scoatere din ţară de bunuri sau bani.

De asemenea, din adresa din 01 noiembrie 2006 a Primăriei Putineiu, judeţul Teleorman, a rezultat că inculpatul T.C.J. şi numita T.F., mama sa, nu figurează în evidenţe ca fiind crescători de animale, inculpatul având în proprietate suprafaţa de 6.03 ha, iar T.F. suprafaţa de 1,55 ha.

Conform adresei din 27 octombrie 2006 a Administraţiei Financiare Turnu Măgurele, judeţul Teleorman, inculpatul T.C.J. şi numita T.F., în perioada 2000 - 2005, nu figurează în evidenţa fiscală cu venituri impozabile din activităţi independente.

Astfel, inculpatul T.C.J. a spălat sumele de bani reprezentând aportul în bani la creditarea SC L. SRL Putineiu şi c/valoarea bunurilor mobile şi imobile cumpărate şi descrise mai sus.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii D.A.D., M.L.M., N.F.D., T.M.C. şi T.C.J., partea civilă S.E., părţile vătămate G. (fostă R.) A.M. şi G.L. şi contestatorul N.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub următoarele aspecte:

Apelantul-inculpat T.M.C. a arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 250 C. proc. pen., prezentarea materialului de urmărire penală este obligatorie după punerea în mişcare a acţiunii penale. Aşa cum rezultă din actele dosarului, există „lipite” de volumul de urmărire penală două procese-verbale de prezentare a urmării penale, unul emis pe numele lui T.M., iar cel de-al doilea este semnat de către un avocat R., fără a fi specificat cărui inculpat i-a fost prezentat. La urmărirea penală inculpatul T.C.J. a fost asistat de către avocat D. care este prezent şi acest termen, deşi pentru acesta nu există procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală. Astfel, a apreciat că, neexistând dovezile de prezentare a materialului de urmărire penală pentru toţi inculpaţi trimişi în judecată în stare de arest, cât şi pentru ceilalţi pentru care, pe ultima filă a rechizitoriului la capitolul „alte date”, procurorul a menţionat că ceilalţi s-au sustras urmăririi penale, întrucât au fost citaţi şi prin afişare la uşa Consiliului local. Ori, această citare prin afişare nu suplineşte dovada sustragerii de la urmărire penală, aşa cum prevăd dispoziţiile legale.

Ca atare, a solicitat să se constate că neprezentarea materialului de urmărire penală urmată de sesizarea instanţei este sancţionată de dispoziţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. - nulitate absolută - motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 332 alin. (2) C. proc. pen., a solicitat a se dispune restituirea cauzei la Parchet, urmând ca instanţa să se pronunţe şi cu privire la starea de arest, faţă de împrejurarea că aceştia sunt în stare de deţinere de peste 2 ani, apreciind că nu se mai impune privarea lor de liberate.

A solicitat să se constate că, la dosarul cauzei există încheierea de amânare a pronunţării din 22 aprilie 2004 pentru data de 06 mai 2004 şi că în conţinutul primei file, pe verso, se arată că părţile nu mai au probe de solicitat şi nici alte cereri. Însă, din cuprinsul rechizitoriului rezultă că au fost trecute în citativ 25 de persoane ca martori, iar din dosar rezultă că au fost audiate doar 12 părţi vătămate, existând declaraţiile acestora la filele nr. 127 - 138. În condiţiile în care instanţa îşi argumentează soluţia de condamnare pe depoziţiile părţilor vătămate audiate numai în cursul urmăririi penale, fără a pune în discuţia părţilor dispoziţiile art. 327 C. proc. pen. şi fără a se da citire depoziţiilor acestora date în cursul urmăririi penale, apreciază că au fost încălcate grav prevederile art. 6 C. proc. pen., referitoare la dreptul de apărare şi art. 6 alin. (3) Convenţia Europeană a Drepturilor Omului cu privire la dreptul la un proces echitabil şi egalitatea de şanse. Nici aşa zisele părţi vătămate nu au fost audiate în totalitate pentru că acestea practică aceeaşi meserie şi în continuare, fiind plecate în Spania.

A solicitat a se da eficienţă, în raport de probele administrate, de situaţia existentă în dosar, în condiţiile în care, în faza de urmărire penală nu s-a putut administra nicio probă în favoarea inculpatului, deşi organul de urmărire penală este obligat, în baza dispoziţiilor art. 202 C. proc. pen., să administreze probe, atât în favoarea, cât şi în defavoarea inculpatului, că, deşi acesta a menţionat în declaraţia dată la organele la anchetă despre participarea şi altor persoane, instanţa nu a dat eficienţă acestor declaraţii, care poate constitui o circumstanţă favorabilă inculpatului.

De asemenea, a solicitat a se avea în vedere şi faptul că părţile vătămate care au fost audiate în cursul urmăririi penale nu s-au prezentat toate în faţa instanţei de judecată, iar susţinerile acestora nu se coroborează cu alte mijloace de probă, interesul părţilor vătămate fiind determinat de anumite sume de bani.

Motivarea instanţei, care nu este decât o reluare a rechizitoriului cu privire la activitatea inculpaţilor, este parţial susţinută de probele administrate, sens în care, a solicitat instanţei a da eficienţă şi declaraţiilor pe care aceştia le-au făcut constant cu privire la situaţia de fapt şi a se avea în vedere că aşa zisele părţi vătămate niciodată nu au fost citate pentru prostituţie.

Este greu de crezut că, într-o perioadă atât de îndelungată, acestea au fost constrânse şi determinate, prin forţă, să întreţină raporturi sexuale cu diverse persoane, atâta vreme, aşa cum rezultă din actele dosarului, organele de poliţie spaniole făceau controale zilnice, erau într-o activitate pe care o desfăşurau într-un spaţiu deschis, deci, aveau, oricând, posibilitatea să se plângă dacă, într-adevăr, erau constrânse.

Astfel, în principal, a solicitat restituirea cauzei la parchet, iar, în subsidiar, în măsura în care instanţa va reţine vinovăţia inculpatului, a solicitat redozarea pedepsei, respectiv, micşorarea cuantumului acesteia.

Apelantul-inculpat T.C.J., în principal, a solicitat achitarea sa, în baza art. 10 lit. a) raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., întrucât această faptă nu a fost săvârşită de inculpat. Astfel, numai o singură parte vătămată îl incriminează pe inculpat şi anume L.F.I., într-un mod care lasă loc de foarte multe interpretări, declaraţiile acesteia fiind contradictorii.

Aceste declaraţii sunt combătute de martora I.A. din depoziţiile sale rezultând că nu i-a fost trimis niciun pachet sau vreo sumă de bani de către fiica sa de unele din persoanele vizate.

Pe de altă parte, a arătat că, la data instituirii sechestrului asigurător pe bunurile societăţii, pe 26 octombrie 2006, inculpatul se afla în stare de libertate, întrucât a fost incriminat şi arestat pe data de 15 februarie 2007, deci pentru faptele fratelui său se instituie sechestrul pe bunurile societăţii comerciale aparţinând lui.

În subsidiar, dacă instanţa va aprecia că din insuficienţa materialului probator se face vinovat de faptele pentru care a fost trimis în judecată, a solicitat a se da o mai mare eficienţă dispoziţiilor art. 74 - 76 lit. d) C. pen., coborârea pedepsei până la minimul prevăzut de lege, mai mult, condamnarea inculpatului la pedeapsa executată.

A arătat că inculpatul este infractor primar, este căsătorit, are un copil minor şi toate elementele de circumstanţiere au fost înlăturate de instanţa de fond, fără nicio motivare.

Apelanta - inculpată M.L. a solicitat achitarea sa pentru toate faptele pentru care a fost trimisă în judecată, iar, în subsidiar, a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 74 - 76 C. pen., în sensul că este infractor primar, nu a mai avut niciun conflict cu legea penală, imediat cum a aflat că este cercetată penal s-a prezentat singură în faţa autorităţilor române, poliţiştii români căutând-o în Spania, iar ea se afla în biroul procurorului. A apreciat inculpata că a avut demnitatea de a recunoaşte că s-a prostituat, celelalte fiind ameninţate constant că li se vor întocmi dosare penale dacă nu vor colabora cu anchetatorii.

Apelantul inculpat N.F.D. a arătat că, la dosarul instanţei de apel, se află ataşată o adresă emisă de D.I.I.C.O.T. Teleorman din care rezultă că acesta a denunţat persoane care au săvârşit infracţiuni grave, inculpatul formulând totodată şi o cerere prin care a solicitat să fie audiat cu identitate protejată, întrucât mama şi sora lui lucrează în Spania nu au niciun ajutor. În condiţiile în care, referindu-se la art. 19 dacă denunţă, consideră că această circumstanţă legală trebuie aplicată inculpatului.

A arătat că sentinţa penală este nelegală fiind dată cu aplicarea greşită a legii şi nu este motivată corespunzător, cuprinzând elemente străine de natura cauzei, fapt ce a determinat o apreciere eronată a probelor administrate.

Inculpatul, la data arestării, se afla în Spania, cu mama şi sora lui. În faza de urmărire penală au fost audiaţi şi administrate o serie de probe, sens în care, a solicitat a se constata că declaraţiile părţii vătămate pe care a fost „construită” această acuzare nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă care a fost administrat de către instanţă.

Referitor la martora N.N.P., zisă G., a arătat că aceasta a fost audiată de către instanţă, pentru că la momentul arestării inculpatului aceasta a depus mărturie în faţa instanţei. La filele nr. 88 - 91 şi fila nr. 255 sunt depuse mai multe fotografii din care rezultă că inculpaţii N.F.D., D.A. şi N.N.P. şi partea vătămată S.I. în data de 01 iunie 2006, s-au aflat, împreună, în Spania, instanţa făcând confuzie între V.T. şi S.I.

În principal, a solicitat achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2), întrucât infracţiunea nu subzistă, din punct de vedere al laturii obiective.

Dacă instanţa va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei, a solicitat aplicarea unei pedepse orientată sub minimul special prevăzut de lege sau, eventual, o pedeapsă egală cu durata arestului preventiv, urmând a se reţine circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 - 76 C. pen., în sensul că, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine sinceră, în raport de probele care au fost administrate.

Apelantul-inculpat D.A.D. a arătat că primul motiv de apel vizează faptul că instanţa nu s-a pronunţat asupra unei cereri esenţială pentru inculpat, respectiv, cererea de schimbare a încadrării juridice, care reiese, cu evidenţă, din încheierea de şedinţă din data de 22 aprilie 2008. Instanţa a făcut vorbire despre această cerere, însă, ulterior, prin sentinţa penală atacată, nu s-a pronunţat cu privire la această cerere, solicitând desfiinţarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Cel de-al doilea motiv de apel l-a vizat greşita condamnare a inculpatului în temeiul art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, tocmai din perspectiva faptului că nu a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice.

Dacă instanţa va trece peste primul motiv de apel, a solicitat individualizarea pedepsei având în vedere circumstanţele personale ale inculpatului, în sensul că nu este cunoscut cu antecedente penale.

Astfel, a solicitat coborârea pedepsei, putând fi aplicabile dispoziţiile art. 81 C. pen.

Apelanta - parte civilă S.E. a arătat că, cuantumul daunelor morale stabilite de instanţa de fond este nesatisfăcător în raport de prejudiciul, de violenţele la care a fost supusă şi de umilinţele pe care le-a îndurat în cele 6 zile, în care a fost obligată să se prostitueze.

A mai arătat că, la data venirii în Spania, partea vătămată era însărcinată în luna a treia, iar la 6 luni după ce a reuşit să fugă de acolo a născut fetiţa, sens în care, a solicitat a se avea în vedere că, la dosarul cauzei, se află certificatul de naştere al minorei. Deci, în opinia sa, nu se poate afirma despre partea vătămată că s-a dus în Spania pentru a se prostitua. În prezent, partea vătămată este căsătorită şi are cetăţenie spaniolă.

A arătat că nu solicită un cuantum exorbitant, şi reapreciind prejudiciul moral a se mări cuantumul daunelor morale. Referitor la cheltuielile de judecată, a arătat că instanţa de fond nu le-a acordat, acestea reprezentând onorariul de avocat şi transportul, respectiv, bilete de avion.

Apelantul-contestator N.C. a solicitat ridicarea sechestrului asigurator şi restituirea bunului către acesta, întrucât, din probele administrate în cauză, nu rezultă cu certitudine că titularul şi proprietarul maşinii este inculpatul T. Din actele de proprietate rezultă că autoturismul aparţine contestatorului N.C., acte ce nu au fost anulate. Atâta timp cât acestea nu au fost anulate, nu poate veni peste aceste înscrisuri cu o probă şi anume audierea unei părţi vătămate care susţine că a fost prezentă la data achiziţionării acestui autoturism din Germania şi care a fost de faţă când a fost achitată vama şi în Germania, lucruri total neadevărate, declaraţia dată de partea vătămată R.A.M. fiind contradictorie.

Apelanta - parte civilă G.L. a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie, atât în ceea ce priveşte latura penală, cât şi latura civilă, astfel că, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii apelate şi, având în vedere motivele invocate şi depuse în scris la dosar, a se proceda conform dispoziţiilor art. 345 şi 346 C. proc. pen., în sensul pronunţării unei hotărâri prin care să se dispună o reindividualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor, respectiv, majorarea cuantumului pedepselor, având în vedere gradul de pericol social ridicat al infracţiunilor şi reţinerea circumstanţelor agravante prevăzute de art. 75 C. pen. În ceea ce priveşte latura civilă, a solicitat obligarea inculpaţilor la plata daunelor materiale şi morale în modalitatea în care au fost solicitate la termenul la care partea vătămată a fost audiată.

Totodată, a solicitat cheltuieli de judecată.

Apelanta - parte vătămată R.A.M. a arătat că unul din scopurile procesului penal este acela de a apăra libertăţile persoanei, drepturilor acesteia, ori, instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererii acordării daunelor morale. Un alt principiu este principiul rolului activ, sens în care, a solicitat reţinerea dispoziţiilor art. 373 C. proc. pen., urmând ca instanţa de apel să se pronunţe asupra cererii de acordare a daunelor morale.

Prin Decizia penală nr. 254/A din data de 06 noiembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, de apelanţii inculpaţi T.M.C., M.L.M., T.C.J., D.A.D., N.F.D., de apelantele părţi civile S.E. şi G.E. şi de apelantul contestator N.C.

A desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând în fond.

A admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Parchet.

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul N.F.D. în legătură cu infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată.

S-au respins cererile de restituire la Parchet formulată de apelanţii inculpaţi T.M.C. şi T.C.J.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpaţii T.M.C., M.L.M. şi P.S., după cum urmează:

- pentru inculpatul T.M.C. din art. 13 alin. (1) şi (3) din aceeaşi lege cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din aceeaşi lege cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);

- pentru inculpata M.L.M. din art. 26 raportat la art. 13 alin. (1) şi (3) din aceeaşi lege modificată, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) în art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din aceeaşi lege modificată, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);

- pentru inculpatul P.S. din infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din aceeaşi lege modificată, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);

A înlăturat dispoziţiile art. 33 - 34 C. pen. pentru inculpaţii T.M.C. şi M.L.M. şi a repus pedepsele în individualitatea lor.

În baza art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 678/2001 modificată cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) a condamnat pe inculpatul T.M.C. la 8 (opt) ani închisoare.

În baza art. 33 - 34 C. pen. a contopit această pedeapsă cu celelalte pedepse aplicate prin sentinţa fondului şi dat spre executare inculpatului 8 (opt) ani închisoare cu aplicarea art. 71 - 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 12 C. pen. alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe inculpata M.L.M. la 5 (cinci) ani închisoare.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 678/2001 modificată a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedeapsa închisorii de 5 (cinci) ani.

A redus pedeapsa aplicată inculpatei pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. la 5 ani închisoare.

În baza art. 33 - 34 C. pen. a contopit aceste pedepse, cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa apelată pentru infracţiunea prevăzută de art. 328 C. pen. şi a dat spre executare inculpatei pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea 678/2001 modificată a condamnat pe inculpatul P.S. la 5 (cinci) ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din aceeaşi lege modificată, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat la (cinci) ani închisoare.

În baza art. 33 - 34 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate acestuia şi a dat inculpatului spre executare pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare cu aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b) C. pen.

A înlăturat graţierea dispusă de instanţa de fond cu privire la acest inculpat.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen. a condamnat pe inculpatul T.C.J. la 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 650/2001 cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 33 - 34 C. pen. a contopit pedepsele aplicate şi a dat spre executare inculpatului 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 86 - 86¹ C. proc. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei pe durata termenului de încercare de 6 (şase) ani.

S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 86³ C. proc. pen. după cum urmează:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Teleorman:

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea să le fie controlate mijloacele de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiile art. 86⁶ C. proc. pen.

S-a dispus punerea în libertate a inculpatului, de îndată, dacă nu este arestat în altă cauză.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. cu privire la pedepsele accesorii.

În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 686/2002 a condamnat pe inculpatul N.F.D. la 2 (doi) ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 81 - 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare, de 4 ani şi 6 luni.

S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen., a căror nerespectare atrag revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

S-a dispus punerea în libertate, de îndată, a inculpatului N.F.D., dacă nu este arestat în altă cauză.

S-a disjuns cauza cu privire la inculpatul D.A.D. şi s-a trimis cauza spre rejudecare la instanţa fondului - Tribunalul Teleorman.

S-a revocat măsura arestării preventive a inculpatului D.A.D. şi s-a dispus punerea lui în libertate, dacă nu este arestat în altă cauză.

Au fost obligaţi inculpaţii T.M.C. şi M.L.M., la cheltuieli de judecată către părţile civile S.E., 1000 RON reprezentând onorariu de avocat şi echivalentul în lei la data efectuării plăţi a sumei de 785,61 euro cu titlu de bilete avion şi G.E. - 1500 RON reprezentând onorariu avocat.

S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător de pe autoturismul marca V.T. cu nr. de înmatriculare XX 111 aparţinând contestatorului N.C. şi restituirea acestui bun către acesta.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

În baza art. 381 C. proc. pen. s-a computat prevenţia inculpaţilor, după cum urmează: T.M.C. de la 5 octombrie 2006 la zi; M.L.M. de la 8 martie 2007 la zi; D.A.D. de la 11 decembrie 2007 la zi.

S-a menţinut starea de arest a inculpaţilor T.M.C. şi M.L.M.

S-a luat act că inculpatul T.C.J. a fost arestat din 14 octombrie 2007 şi N.F.D. a fost arestat din 14 aprilie 2007.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Probele administrate în cauză au justificat aprecierea instanţei de fond că nu există niciun dubiu cu privire la săvârşirea de către inculpaţi a infracţiunilor deduse judecăţii, astfel că soluţia de condamnare a acestora este corectă.

Această situaţie de fapt a fost reţinută din declaraţiile părţilor vătămate, audiate nemijlocit şi în faza de apel, a martorilor propuşi prin actul de sesizare, rezultând însă imposibilitatea reaudierii unora din părţile vătămate pentru care s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen., după cum şi a inculpaţilor şi în prezenta fază procesuală.

Analiza critică a declaraţiilor testimoniale a impus pentru Curte luarea în considerare, pe de o parte a faptului că toate părţile vătămate au dobândit prin propriile simţuri cunoştinţe despre fapte şi împrejurări de natură să servească la aflarea adevărului şi la stabilirea situaţiei de fapt.

Evaluând declaraţiile testimoniale administrate în cauză, în principal cele iniţiale, mai apropiate de momentul perceperii directe a faptelor astfel cum au fost derulate şi trăite, Curtea a constatat că valoarea probatorie conţinută de acestea, formează convingerea certă şi de netăgăduit, că aşa cum au fost reţinute de instanţa fondului, ele s-au petrecut în materialitatea lor şi în derularea menţionată, iar împrejurarea că în faţa instanţei unele din părţile vătămate nu au mai putut să-şi amintească amănunte ale episodului infracţional, nu le poate micşora verosimilitatea, fiindcă nu li se poate cere acestora să-şi amintească de fiecare amănunt, al faptelor pendinte.

Curtea a achiesat la concluzia parchetului că reţinerea prevederilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 modificată, atrage incidenţa reţinerii art. 4 şi al art. 13 alături de alin. (1) şi (3) ale acestei legi, astfel că în baza art. 334 C. proc. pen. a operat schimbarea de încadrare juridică pentru inculpaţii T.M.C., M.L. şi P.S., astfel:

- pentru inculpatul T.M.C. din art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 modificată cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din aceeaşi lege modificată cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP):

- pentru inculpata M.L.M. din infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 modificată cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din aceeaşi lege, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);

- pentru inculpatul P.S. din infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 modificată cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din aceeaşi lege modificată cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

Curtea a respins ca neîntemeiate cererile de restituire a cauzei la Parchet formulate de inculpaţii T.M.C. şi T.C.J. pentru lipsa dovezilor de prezentare a materialului de urmărire penală, întrucât din numerotarea paginilor vol. VII - dosar de urmărire penală a rezultat că ele au făcut parte din acest volum, dată fiind cronologia consecutivă, dar din care, la un moment dat, se observă file lipsă, atestând că ele au existat, dar nu se mai regăsesc în acesta.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul D.A.D., Curtea a constatat că instanţa fondului nu s-a pronunţat asupra unei cereri esenţiale pentru el, respectiv cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 în cea de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen., cerere susţinută cu ocazia dezbaterilor în fond şi pe care, atât procurorul, cât şi ale părţii civile S.E. prin avocat, ceea ce echivalează cu nerezolvarea fondului cauzei legată de acest inculpat. În acest sens s-a dispus disjungerea cauzei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Teleorman, revocându-se măsura arestării preventive şi dispunând punerea lui în libertate, dacă nu este arestat în altă cauză.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor T.M.C., M.L., P.S., T.CJ. şi N.F.D., Curtea a apreciat că, deşi săvârşirea unor astfel de fapte ar impune aplicarea unor sancţiuni severe, atunci când acestea sunt comise de tineri cum sunt inculpaţii M.L., P.S. şi N.F.D., se apreciază că scopul legii penale poate fi atins doar atunci când datele ce-i caracterizează în mod pozitiv sunt apreciate ca atare, aşa încât raportul dintre cuantumul sancţiunii ce trebuie aplicată în vederea reeducării şi scopul său educativ să fie cât mai echilibrat.

Prin urmare, faţă de împrejurarea că aceştia, ca şi coinculpatul T.M.C. şi T.C.J. sunt la primul conflict cu legea penală, Curtea a procedat la o redozare a pedepsei aplicate, după cum urmează:

- pentru inculpaţii M.L.M. şi T.M.C. a redus pedepsele la 5 ani şi respectiv 8 ani închisoare;

- pentru inculpatul N.F.D. a redus pedeapsa la 2 ani şi 6 luni închisoare şi ca efect al aplicării art. 19 din Legea nr. 686/2002 ca urmare a denunţului formulat şi confirmat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a dispus ca executarea pedepsei să se facă prin suspendarea ei condiţionată, prin aplicarea art. 81 - 83 C. pen.

Lipsa antecedentelor penale a inculpatului T.C.J. a fost calificată de instanţă drept circumstanţă atenuantă prevăzută de art. 74 C. pen., reducându-i-se pedeapsa în temeiul art. 76 şi suspendată pedeapsa sub supraveghere conform art. 86¹ - 86² pe durata termenului de încercare, timp în care se va supune măsurilor impuse de art. 86³ C. pen.

I s-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 86⁴ C. pen.

Pe apelurile declarate de părţile civile S.E. şi G.E., Curtea a constatat că acestea sunt îndrituite doar la plata onorariilor de către avocat, conform chitanţelor depuse la dosar şi a biletelor de avion, celelalte pretenţii nefiind susţinute de probe ori necesare a fi majorate.

Şi apelul contestatorului N.C. este fondat, fiind admis ca atare, întrucât acesta este proprietarul autoturismului marca W.T. cu nr. de înmatriculare XX 111, sens în care s-a dispus să-i fie restituit prin ridicarea sechestrului asigurător.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, partea civilă S.E., părţile vătămate G.L., G. (fostă R.) A.M. şi inculpaţii T.M.C., T.C.J., M.L.M., N.F.D. şi P.S.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 10 şi pct. 14 C. proc. pen. şi a criticat decizia pronunţată de instanţa de apel sub următoarele aspecte:

- în mod greşit, instanţa de prim control judiciar s-a pronunţat - în sensul admiterii - asupra unui apel al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, apel care de fapt nu fusese declarat în cauză;

- în mod nelegal, instanţa de apel a uzitat, pentru înlăturarea dispoziţiei vizând admiterea apelului declarat de parchet (apel inexistent în cauză) de instituţia prevăzută în art. 195 C. proc. pen., pronunţând încheierea de îndreptare eroare materială din 07 noiembrie 2008, o astfel de modificare nereprezentând eroare materială în sensul legii procesual penale;

- greşita revocare a măsurii arestării preventive a inculpatului D.A.D.;

- omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa asupra apelurilor declarate de părţile civile G.L. (apel care a vizat atât latura penală cât şi latura civilă a cauzei) şi G. (fostă R.) A.M.;

- greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor T.M.C., M.L.M., T.C.J. şi N.F.D.;

- omisiunea instanţei de apel de a aplica pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi - obligatorie prin norma de incriminare - alături de pedeapsa principală stabilită inculpatului N.F.D.;

- greşita reţinere în favoarea inculpatului N.F.D. a incidenţei dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor;

- greşita modalitate de executare a pedepselor, stabilită de instanţa de apel pentru inculpaţii T.C.J. şi N.F.D.

Pentru toate aceste considerente parchetul a solicitat casarea deciziei pronunţate de instanţa de apel şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, respectiv, Curţii de Apel Bucureşti.

Recurenta - parte civilă S.E. nu a formulat motive scrise de recurs dar, prin apărătorul desemnat din oficiu, a declarat că-şi însuşeşte toate motivele de recurs ale parchetului, aşa cum au fost evidenţiate mai sus.

În plus, recurenta parte civilă a solicitat majorarea cuantumului daunelor morale, apreciind că instanţa de apel i le-a acordat într-un cuantum ce nu acoperă suferinţa ce i-a fost pricinuită prin faptele săvârşite de inculpaţi.

Recurenta - parte vătămată G. (fostă R.) A.M., prin apărătorul ales, a solicitat casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, întrucât atât instanţa de fond, cât şi cea de apel, nu s-au pronunţat pe solicitarea sa de acordare a daunelor morale, pe care era îndreptăţită să le primească, deoarece a fost exploatată sexual, umilită şi minţită de inculpatul T.M.C.

Totodată, şi-a însuşit, în totalitate, motivele de recurs ale parchetului.

Recurenta - parte vătămată G.L., prin apărătorul ales, a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 9 şi 10 C. proc. pen., solicitând casarea deciziei pronunţate în apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, întrucât instanţa de prim control judiciar, deşi s-a pronunţat în sensul admiterii apelului pe care l-a declarat, în considerentele hotărârii nu a arătat sub ce aspecte i-a fost admisă calea de atac promovată.

Totodată, şi-a însuşit, în totalitate, motivele de recurs invocate de parchet în propria cale de atac.

Inculpatul T.M.C., prin apărătorul ales, a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 9, pct. 10 şi pct. 18 C. proc. pen.

În principal, s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, întrucât aceasta s-a pronunţat cu privire la un apel inexistent în cauză - aşa-zisul apel declarat de parchet - iar în condiţiile în care s-a dispus admiterea apelului inculpatului, i s-a agravat situaţia în propria cale de atac, prin schimbarea încadrării juridice a faptei într-o infracţiune mai gravă.

În subsidiar, inculpatul recurent a solicitat să se dispună achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. sub aspectul infracţiunilor de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni şi spălare de bani, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora.

Recurentul-inculpat T.C.J., prin apărătorul ales, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., solicitând, în principal, achitarea sa, în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu a săvârşit faptele ce i-au fost reţinute în sarcină.

În subsidiar, a solicitat să se menţină hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, apreciată ca fiind legală şi temeinică, atât prin recunoaşterea de circumstanţe atenuante, cât şi prin modalitatea de executare stabilită pentru pedeapsa ce i-a fost aplicată, respectiv, suspendarea sub supraveghere.

Totodată, recurentul inculpat a solicitat ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit prin Ordonanţa nr. 43/D/P din 26 octombrie 2006 a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Teleorman, întrucât unele din bunurile sechestrate şi pentru care s-a dispus confiscarea aparţin unei societăţi comerciale la care era coacţionară şi soţia sa. De asemenea, recurentul inculpat a susţinut că, în măsura în care vor fi admise recursurile declarate de celelalte părţi şi se va aprecia că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, solicită admiterea recursului declarat de parchet, dar numai cu privire la primul motiv invocat, susţinut oral în şedinţă publică.

Recurenta-inculpată M.L.M., prin apărătorul desemnat din oficiu, a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 18 şi pct. 14 C. proc. pen., solicitând, în principal, achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunile prevăzute de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 26 raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 26 raportat la art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), întrucât nu se face vinovată de comiterea acestor fapte.

În subsidiar, recurenta inculpată a solicitat redozarea pedepsei, în sensul stabilirii cuantumului acesteia la limita perioadei deja executate.

Recurentul-inculpat N.F.D., prin apărătorul ales, a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 17 şi pct. 14 C. proc. pen., solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată, în infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen.

În subsidiar, recurentul inculpat a solicitat reindividualizarea pedepsei, în sensul stabilirii acesteia la limita celei deja executate, de 1 an şi 7 luni, apreciind că, în mod corect, instanţa de apel a reţinut în favoarea sa, ca fiind incidente, dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, precum şi circumstanţe atenuante personale, care au avut drept consecinţă aplicabilitatea prevederilor art. 76 alin. (3) C. pen., respectiv, înlăturarea pedepsei complementare privative de drepturi prevăzută de norma incriminatoare.

Recurentul-inculpat P.S., prin apărătorul ales, a invocat cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., solicitând casarea deciziei pronunţate în apel şi menţinerea, ca fiind legală şi temeinică a hotărârii primei instanţe, întrucât instanţa de apel a procedat greşit atunci când a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei reţinută în sarcina sa, agravându-i situaţia în propria cale de atac exercitată.

Prin Decizia nr. 1916 din data de 25 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 9247/1/2008 s-au admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, de partea civilă S.E., de părţile vătămate G.L., G. (fostă R.) A.M., de inculpaţii T.M.C., T.C.J., M.L.M., N.F.D. şi P.S. împotriva Deciziei penale nr. 254/A din 06 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind şi pe inculpatul D.A.D.

S-a casat decizia penală sus-menţionată şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

S-a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor T.M.C., M.L.M. şi D.A.D.

S-au menţinut actele procedurale îndeplinite în faţa instanţei până la 16 octombrie 2008.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de recurs a constatat următoarele:

În mod greşit, instanţa de apel s-a pronunţat - în sensul admiterii - asupra unui apel al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, apel care de fapt nu fusese declarat în cauză. Totodată, s-a constatat că, în mod nelegal, instanţa de prim control judiciar a uzitat, pentru înlăturarea dispoziţiei vizând „admiterea apelului declarat de parchet” de instituţia prevăzută în art. 195 C. proc. pen., pronunţând încheierea de îndreptare eroare materială din 07 noiembrie 2008, o astfel de modificare nereprezentând eroare materială în sensul legii procesual penale.

Aceasta deoarece, pentru a fi supuse procedurii de îndreptare prevăzută de art. 195 C. proc. pen., erorile trebuie să fie materiale şi evidente.

Constituie erori materiale evidente doar acele greşeli scriptice, făcute în cazul scrierii numelui sau prenumelui unei persoane (ex.: Pop în loc de Popa; Ion în loc de Ioan), al unei sume (100 RON în loc de 10 RON), al unor date calendaristice la care se referă actul procedural sau asupra datei întocmirii actului, evidenţa erorii traducându-se în lipsa oricărui dubiu cu privire la aceasta, certitudinea ei fiind manifestă, neimpunându-se deliberarea, reaprecierea ori exprimarea unei convingeri.

Eroarea materială evidentă nu trebuie dovedită, nefiind necesară administrarea de probe sau recurgerea la alte mijloace, respectiv stabilirea ei ca urmare a unei deliberări şi ca exprimare a unei convingeri.

În speţă, menţionarea greşită de către instanţa de apel în dispozitivul deciziei a admiterii unui apel inexistent (al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti) nu poate constitui o eroare materială, ci una de conţinut, care a implicat o deliberare a membrilor completului de judecată asupra hotărârii atacate, cu privire la toate aspectele dezvoltate, precum şi la soluţia ce urma a fi adoptată în rezolvarea cauzei.

Înalta Curte a apreciat că o astfel de modificare a dispozitivului deciziei pronunţată de instanţa de apel nu putea fi efectuată decât prin exercitarea căii ordinare de atac a recursului.

În mod corect, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a atacat o dată cu decizia recurată şi încheierea de îndreptare eroare materială din 07 noiembrie 2008, întrucât, potrivit art. 385¹ alin. (3) C. proc. pen., recursul declarat împotriva deciziei se socoteşte făcut şi împotriva încheierilor, chiar dacă acestea au fost date după pronunţarea hotărârii.

Motivul de recurs invocat de parchet vizând greşita revocare a măsurii arestării preventive a inculpatului D.A.D. a fost examinat separat, având în vedere că dosarul a fost înregistrat în recurs la Înalta Curte pe data de 07 noiembrie 2008, iar starea de arest a inculpatului expiră la 09 noiembrie 2008.

Astfel, prin Decizia penală nr. 3627 din 09 noiembrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 571/87/2007 a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 254/A din 06 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost casată decizia penală atacată cu privire la dispoziţia referitoare la revocarea măsurii arestării preventive dispusă faţă de inculpatul D.A.D., dispoziţie ce a fost înlăturată şi a fost menţinută starea de arest a inculpatului D.A.D., în temeiul art. 300² raportat la art. 160^b C. proc. pen.

Înalta Curte a constatat, de asemenea, că instanţa de apel a omis să se pronunţe asupra apelurilor declarate de părţile vătămate G.L. şi G. (R.) A.M.

Astfel, s-a constatat că partea vătămată G.L. a declarat apel în cauză, apel care a fost depus înaintea termenului de judecată din 12 iunie 2008, odată cu apelul declarat de partea civilă S.E.

La termenul de judecată din 12 iunie 2008, deşi partea vătămată G.L. a formulat cerere de repunere în termen a apelului declarat, conform art. 364 C. proc. pen., instanţa a prorogat discutarea cererii, mai întâi, pentru termenul din 26 iunie 2008, iar, ulterior, pentru termenul din 03 iulie 2008.

Totodată, s-a mai constatat că şi partea vătămată G. (R.) A.M. a declarat apel în cauză, apel care a fost depus la termenul de judecată din 26 iunie 2008, prin care partea vătămată a solicitat instanţei repunerea în termenul de apel, conform art. 364 C. proc. pen.

Prin încheierea de şedinţă din 03 iulie 2008 instanţa a constatat că partea vătămată G.L. a promovat un apel peste termen, fiind incidente dispoziţiile art. 365 C. proc. pen., iar cu privire la apelul declarat de partea vătămată G. (R.) A.M. a constatat că a fost tardiv introdus.

Înalta Curte a constatat că, omisiunea instanţei de prim control judiciar de a consemna în minuta şi în dispozitivul deciziei pronunţate soluţia dată apelurilor declarate de părţile vătămate G.L. şi G. (R.) A.M. se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., care, potrivit dispoziţiilor art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen. atrage rejudecarea cauzei de către instanţa a cărei hotărâre a fost casată.

Potrivit art. 378 alin. (3) C. proc. pen. instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor de apel invocate.

Aceasta înseamnă că, în cadrul deliberării, prin decizia pronunţată, instanţa de apel are obligaţia - dacă în cauză au fost declarate mai multe apeluri - să le examineze pe toate şi să se pronunţe asupra tuturor, inclusiv asupra tuturor motivelor de apel invocate în susţinerea acestora, pentru a nu lăsa necenzurate greşelile care eventual ar exista în cauza supusă verificării sale.

În prezenta cauză, omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa prin decizie asupra apelurilor declarate de părţile vătămate G.L. şi G. (R.) A.M. - apelul părţii vătămate G.L. vizând nu numai latura civilă a cauzei, ci şi latura penală, aceasta solicitând majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor - conduce la concluzia că instanţa de prim control judiciar, pronunţându-se, printre altele - şi în sensul schimbării încadrării juridice a faptelor pentru inculpaţii T.M.C., M.L.M. şi P.S. din infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, într-o formă agravată a infracţiunii, prin reţinerea şi a alineatului (4) al art. 13 din Legea nr. 678/2001, cât şi în ce priveşte înlăturarea prevederilor privind graţierea faţă de inculpatul P.S. - a agravat situaţia acestora în propria cale de atac exercitată, în cauză neexistând un apel al parchetului în defavoarea inculpaţilor.

În aceste condiţii, procedeul folosit de instanţa de apel de „a se pronunţa” asupra apelurilor declarate de părţile vătămate G.L. şi G. (R.) A.M. printr-o încheiere, respectiv, prin încheierea din 3 iulie 2008, este nelegal, legea impunând ca pronunţarea asupra tuturor apelurilor declarate într-o cauză să se facă prin hotărârea finală, respectiv, prin decizie (art. 379 C. proc. pen. raportat la art. 311 alin. (2) C. proc. pen.).

Mai mult, s-a constatat că, în dispozitivul deciziei pronunţate în apel, instanţa face referire la admiterea apelului părţii civile G.E. (în cauză neexistând o parte civilă cu acest nume), ceea ce ar putea conduce la concluzia că indicarea greşită a numelui părţii vătămate G.L. este o eroare materială (eroare care însă nu a fost îndreptată prin încheierea din 07 noiembrie 2008, deşi s-ar fi impus, dacă soluţia o viza pe această parte vătămată).

Dar, chiar dacă s-ar admite, ca reală, o astfel de ipoteză, Înalta Curte a constatat că apare, totuşi, o contradicţie între dispozitivul deciziei din apel (în care instanţa admite apelul părţii civile G.E.) şi încheierea de şedinţă din 03 iulie 2008, în care s-a constatat că partea vătămată a promovat un apel peste termen, instanţa de prim control judiciar având obligaţia de a se pronunţa în sensul admiterii apelului peste termen promovat de partea vătămată G.L., ceea ce, însă, nu a făcut.

Cu ocazia rejudecării apelurilor declarate în cauză, după casarea cu trimitere, Curtea a procedat la reascultarea părţilor vătămate S.I. şi G. (fostă R.) A.M.

De asemenea, la dosar a fost ataşată xerocopie de pe ordonanţa din 13 iulie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 41/D/P/2008 al Biroului Teritorial Teleorman din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

Prin Decizia penală nr. 70/A din 18 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-au admis apelurile declarate de partea vătămată S.E. şi inculpaţii D.A.D. şi N.F.D. şi apelul peste termen declarat de partea vătămată I. (fostă G.) L.

S-au extins efectele apelurilor declarate de părţile vătămate şi cu privire la partea vătămată G. (fostă R.) A.M.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând în fond:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului T.M.C., de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară, în pedepsele componente de:

- 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);

- 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. şi, respectiv,

- 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, pe care le-a repus în individualitatea lor.

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de la 8 ani închisoare la 12 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate faţă de inculpatul T.M.C., în fond şi apel, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie pe lângă fiecare pedeapsă principală şi pe lângă pedeapsa rezultantă.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei M.L.M. de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară, în pedepsele componente de:

- 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);

- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 328 C. pen. şi, respectiv,

- 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., pe care le-a repus în individualitatea lor.

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de la 7 ani închisoare la 10 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate faţă de inculpata M.L.M., în fond şi apel, urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie pe lângă fiecare pedeapsă principală şi pe lângă pedeapsa rezultantă.

A fost obligat inculpatul T.M.C. la plata contravalorii, în RON, la data plăţii, a sumei de 30.000 euro, către partea civilă S.E., cu titlu de daune morale.

Au fost obligaţi inculpaţii T.M.C. şi M.L.M., în solidar, la plata contravalorii, în RON, la data plăţii, a sumelor de câte 30.000 euro pentru fiecare dintre părţile civile I. (fostă G.) L. şi G. (fostă R.) A.M., cu titlu de daune morale.

S-a luat act că partea vătămată S.I. nu s-a mai constituit parte civilă în procesul penal şi, pe cale de consecinţă, a fost înlăturată obligarea inculpaţilor D.A.D. şi N.F.D. la plata a câte 5000 euro fiecare, cu titlu de daune morale, către partea vătămată S.I.

S-a respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., formulată de inculpatul D.A.D.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

S-a respins, ca tardiv, apelul declarat de partea vătămată G. (fostă R.) A.M. şi a fost obligată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

S-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii M.L.M., T.C.J. şi T.M.C. şi contestatorul N.C.

A fost obligată inculpata M.L.M. la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 400 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Au fost obligaţi inculpaţii T.C.J. şi T.M.C. la câte 200 RON fiecare şi contestatorul N.C. la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

A fost obligat inculpatul T.M.C. la plata sumei de 3.000 RON şi a contravalorii, în RON, la data plăţii, a sumei de 536,39 euro, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în fond, precum şi la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel, către partea civilă S.E.

Au fost obligaţi inculpaţii T.M.C. şi M.L.M., la plata sumei de 5.660 RON, câte 2.830 RON fiecare, către partea civilă I. (fostă G.) L., cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel.

S-a respins, ca neîntemeiată, plângerea în contra măsurii asigurătorii luate, formulată de inculpatul T.C.J.

S-a respins, ca neîntemeiată, cererea de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, formulată de inculpatul T.M.C.

S-a menţinut arestarea preventivă a apelanţilor-inculpaţi D.A.D., M.L.M. şi T.M.C.

S-a dedus prevenţia inculpaţilor, după cum urmează:

- pentru inculpatul D.A.D., de la 11 decembrie 2007 la zi;

- pentru inculpata M.L.M., de la 08 martie 2007 la zi;

- pentru inculpatul T.M.C., de la 05 octombrie 2006 la zi;

- pentru inculpatul N.F.D., de la 14 aprilie 2007 la 06 noiembrie 2008;

- pentru inculpatul T.C.J., de la 14 februarie 2007 la 06 noiembrie 2008.

S-a constatat că inculpatul P.S. a fost arestat preventiv de la 12 octombrie 2007 la 28 noiembrie 2007.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale atacate, prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele:

În mod corect, instanţa de fond a stabilit situaţia de fapt constând în aceea că, apelantul-inculpat T.M.C., în perioada ianuarie 2002 - septembrie 2006, în mod repetat şi în baza unei rezoluţii infracţionale unice, prin promisiunea mincinoasă a unui loc de muncă decent, a cazat în apartamente din Madrid, Spania, pe victimele traficului de persoane S.E., C.M., N.M., I. (fostă G.) L., A.G.S., P.I., L.I., S.D.D., G. (fostă R.) A.M., T.V., U.M.L. şi S.I. (cele mai multe dintre acestea fiind recrutate chiar de către inculpat), pe care, apoi, le-a constrâns, prin ameninţare şi violenţă, cu ajutorul inculpatei M.L.M., să practice prostituţia stradal în „C.C.” din Madrid, Spania, însuşindu-şi sumele de bani rezultate din practicarea prostituţiei de către victimele traficului de persoane.

În luna februarie 2002, apelantul-inculpat T.M.C., sub promisiunea unui loc de muncă decent, a cazat-o, într-un apartament din Madrid, pe victima traficului de persoane P.C.F., minoră la data respectivă (născută la data de 07 mai 1985), pe care, apoi, prin ameninţare şi violenţă, ajutat fiind de inculpata M.L.M., a obligat-o să se prostitueze stradal în „C.C.” din Madrid, chiar după ce victima a devenit majoră, exploatând-o sexual şi însuşindu-şi sumele de bani rezultate din practicarea prostituţiei.

Acelaşi inculpat, în perioada anilor 2004 - 2006, în nume propriu sau pe numele unor persoane interpuse, a spălat suma totală de 233.232,72 euro şi 235.000.000 lei (ROL), prin cumpărarea, în România, de imobile şi maşini de lux (vilă în Buşteni, apartament în Ploieşti, autoturismele marca „V.T.”, „M.B.C.” şi autotractorul marca ”M.B.A.”), în scopul ascunderii ilicite a sumelor respective, bani care proveneau din săvârşirea de către inculpat a infracţiunii de trafic de persoane.

Apelanta-inculpată M.L.M., în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în mod repetat, în perioada ianuarie 2002 - septembrie 2006, l-a ajutat pe inculpatul T.M.C. să le exploateze sexual pe victimele traficului de persoane S.E., C.M., N.M., I. (fostă G.) L., A.G.S., P.I., L.I., S.D.D., G. (fostă R.) A.M., T.V., U.M.L. şi S.I., precum şi pe victima minoră P.C.F., în luna februarie 2002.

În perioada februarie 2002 - septembrie 2006, inculpata M.L.M. a practicat raporturi sexuale cu diferite persoane, obţinând, pentru sine, din această activitate, sume mari de bani.

Apelanţii-inculpaţi T.M.C. şi M.L.M., la începutul anului 2002, s-au asociat în vederea săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane, asociere urmată, în perioada februarie 2002 - septembrie 2006, de comiterea acestei infracţiuni.

Apelantul-inculpat T.C.J., în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada anilor 2003 - 2006, l-a ajutat pe inculpatul T.M.C. în exploatarea sexuală a victimelor traficului de persoane, prin menţinerea în eroare a familiilor victimelor cu privire la adevărata ocupaţie din Spania a acestora, familii cărora le aducea pachete şi sume de bani din partea inculpatului T.M.C. şi, totodată, pe unele dintre victime le prelua când veneau în ţară pentru viză şi apoi le însoţea din nou în Spania pentru ca acestea să ajungă la inculpatul T.M.C. - victimele G. (fostă R.) A.M. şi U.M.L.

Acelaşi inculpat, în perioada anilor 2003 - 2006, în nume propriu sau pe numele S.C. „L.” S.R.L. Putineiu, a spălat suma totală de 92.924 euro şi 197.379,47 lei (RON), prin cumpărarea, în România, a unui imobil, microbuz de lux, maşini şi utilaje agricole - apartamentul din Turnu Măgurele, microbuzul marca „M.S.”, două combine, un tractor cu plug şi un culegător de porumb -, şi aport de capital social la S.C. „L.” S.R.L. Putineiu, în scopul ascunderii originii ilicite a sumelor respective, despre care cunoştea că proveneau din săvârşirea de către inculpatul T.M.C. a infracţiunii de trafic de persoane.

Apelantul-inculpat N.F.D., în luna octombrie 2005, cu promisiuni mincinoase de muncă decentă în Spania, a recrutat-o în scopul exploatării sexuale pe partea vătămată S.I. pe care, la data de 02 noiembrie 2005, a transportat-o la Madrid, unde aceasta a fost obligată să se prostitueze de către inculpatul T.M.C. şi, apoi, de către inculpatul N.F.D., care, apoi, a şi vândut-o inculpatului D.A.D. cu suma de 2.000 euro.

Apelantul-inculpat D.A.D., după ce a cumpărat-o cu suma de 2.000 euro pe partea vătămată S.I., de la inculpatul N.F.D., a obligat-o pe aceasta să se prostitueze stradal în Poligonul Industrial „V.”, de la periferia Madridului, exploatând-o sexual şi însuşindu-şi suma de 18.000 euro din practicarea prostituţiei de către partea vătămată S.I.

Situaţia de fapt a fost stabilită de instanţa de fond în urma coroborării întregului material probatoriu administrat în cauză.

Astfel, probele administrate în cauză au justificat aprecierea instanţei de fond că nu există niciun dubiu cu privire la săvârşirea de către inculpaţi a infracţiunilor deduse judecăţii, astfel că, soluţia de condamnare a acestora este corectă.

Această situaţie de fapt a fost reţinută din declaraţiile părţilor vătămate, a martorilor propuşi prin actul de sesizare, dar şi a inculpaţilor.

Evaluând declaraţiile părţilor vătămate şi ale martorilor, administrate în cauză, în principal, cele iniţiale, mai apropiate de momentul perceperii directe a faptelor, astfel cum au fost derulate, Curtea a constatat că valoarea probatorie conţinută de aceste probe, formează convingerea, certă şi de netăgăduit, că faptele s-au petrecut în materialitatea lor şi în derularea menţionată, iar împrejurarea că, în faţa instanţei, unele din părţile vătămate nu au mai putut să-şi amintească amănunte ale episodului infracţional, nu le poate micşora verosimilitatea, deoarece, dată fiind trecerea timpului, este posibil ca părţile vătămate să nu mai reţină, în amănunt, succesiunea faptelor.

De asemenea, Curtea a constatat că, într-adevăr, partea vătămată S.I. şi-a retractat declaraţiile date anterior în cauză, în faţa instanţei de apel, menţionând că a practicat prostituţia, pe cont propriu, în deplină cunoştinţă de cauză şi nu a fost forţată de către inculpaţi, iar declaraţiile anterioare au fost date sub presiunea organelor de cercetare penală, însă, această retractare a declaraţiilor anterioare, cu o astfel de motivare nu are niciun fel de acoperire faptică şi, coroborând declaraţiile date iniţial de către această parte vătămată cu declaraţiile martorilor D.L.M. şi D.P.D. rezultă, în mod evident, că această parte vătămată a fost constrânsă de către cei trei inculpaţi - T.M.C., N.F.D. şi D.A.D. -, succesiv, să practice prostituţia, banii obţinuţi fiind luaţi de către aceştia din urmă.

Faptul că partea vătămată S.I. a fost exploatată de inculpaţii T.M.C., N.F.D. şi D.A., a fost cunoscut, aşa cum s-a arătat mai sus, şi de martorul D.L.M. Însă, părţile vătămate şi martorii din această cauză, au manifestat în faţa instanţei reţineri în declaraţii, fiind ameninţaţi de familiile inculpaţilor ori de cunoştinţele acestora. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu martorul D.L.M., care a fost mai reţinut în a detalia faptele în faţa instanţei de fond, însă, a subliniat, de două ori, că îşi menţine declaraţia din faza de urmărire penală.

Din dosarul cauzei a rezultat că partea vătămată S.I. o cunoştea pe martora N.N.P., care, în faţa instanţei, a susţinut că i se mai spunea şi „G.”. Fiind prietene, partea vătămată ar fi ştiut dacă martorei i se mai spune şi „G.”. Dimpotrivă, partea vătămată a declarat - cu excepţia depoziţiei dată în faţa instanţei de apel, analizată mai sus - că „G.” era o altă persoană pe care a cunoscut-o în Spania, la inculpatul N.F.D., şi, nicidecum, N.N.P., cu care era prietenă în România.

Aşa fiind, Curtea a constatat că, în mod corect, instanţa de fond a înlăturat depoziţia martorei N.N.P., deoarece nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză şi nu este de natură să servească la aflarea adevărului în procesul penal.

Totodată, corect, nu s-a reţinut că N.N.P. este aceeaşi persoană cu „G.”, ce nu a putut fi identificată, în condiţiile în care, partea vătămată S.I. şi „G.” au fost duse să se prostitueze în perioada decembrie 2005 - ianuarie 2006, înainte de sosirea, în Spania, a martorei N.N.P.

De altfel, odată cu sosirea în Spania a martorei, concubina inculpatului N.F.D., acesta din urmă a vândut-o pe partea vătămată S.I. inculpatului D.A.D.

De asemenea, Curtea a constatat că, în mod legal, instanţa de fond a încadrat juridic faptele săvârşite de către apelanţii-inculpaţi, după cum urmează:

Pentru inculpatul T.M.C., în dispoziţiile art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată (12 fapte) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 modificată cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

Pentru inculpata M.L.M., în dispoziţiile art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată (12 fapte) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 modificată cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 328 C. pen.

Pentru inculpaţii T.M.C. şi M.L.M., în dispoziţiile art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.

Pentru inculpatul T.C.J., în dispoziţiile art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

Pentru inculpaţii N.F.D. şi D.A.D., în dispoziţiile art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată.

Curtea a constatat că, în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de minori, săvârşită de către inculpaţii T.M.C., M.L.M. şi P.S., asupra părţii vătămate P.C.F., încadrarea juridică corectă era cea prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 678/2001 modificată cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), însă, nu va proceda la schimbarea încadrării juridice a faptei, în condiţiile art. 334 C. proc. pen., pentru următoarele considerente:

Apelul celor două părţi vătămate, respectiv, S.E. şi I. (fostă G.) L. privesc numai pe inculpaţii T.M.C. şi M.L.M., ce au fost condamnaţi, în primă instanţă, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.

În primul ciclu procesual, în apel, s-a solicitat această schimbare de încadrare juridică, în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii T.M.C. şi M.L.M., însă, în lipsa apelului declarat de parchet - în defavoarea acestor inculpaţi sau al părţii vătămate minore P.C.F. -, nu se poate îndrepta situaţia, întrucât, ar însemna să se agraveze situaţia inculpaţilor în propria lor cale de atac, prin încălcarea prevederilor art. 372 alin. (1) C. proc. pen.

Totodată, Curtea a constatat că, în mod legal, instanţa de fond a respins, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpaţii T.M.C., T.C.J. şi N.F.D., din infracţiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunile prevăzute de art. 329 C. pen., respectiv, art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 329 C. pen. şi art. 329 C. pen., însă, într-adevăr, a omis să se pronunţe şi cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., formulată de inculpatul D.A.D.

Această omisiune nu poate constitui motiv de desfiinţare a hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece nu este prevăzut de dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., instanţa de apel fiind obligată să suplinească lipsurile hotărârii instanţei de fond.

Curtea a constatat că, în cauză, s-a dovedit că inculpaţii au săvârşit infracţiunea de trafic de persoane, ocupându-se de racolarea, transportarea, transferarea, cazarea, prin ameninţare, prin constrângere şi prin înşelăciune a victimelor, în scopul exploatării sexuale a acestora din urmă. Ceea ce au comis inculpaţii a fost o reţea bine organizată de trafic de persoane şi nu numai îndemnul ori înlesnirea practicării prostituţiei sau tragerea de foloase de pe urma practicării acesteia, în sensul art. 329 alin. (1) C. pen.

Părţile vătămate au fost constrânse, de către inculpaţi, să practice prostituţia, banii obţinuţi fiind luaţi de aceştia din urmă.

În ceea ce priveşte reţinerea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la încadrarea juridică a infracţiunii de trafic de persoane reţinută în sarcina inculpaţilor T.M.C., M.L.M. şi T.C.J., Curtea a avut în vedere Decizia nr. 49 din 04 iunie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite prin care, admiţându-se recursul în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit că, traficul de persoane, incriminat prin dispoziţiile art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001, comis asupra mai multor subiecţi pasivi, în aceleaşi condiţii de loc şi de timp, constituie o infracţiune unică, în formă continuată, iar nu mai multe infracţiuni aflate în concurs.

Criteriul de diferenţiere între cele două infracţiuni - trafic de persoane şi proxenetism -, îl constituie existenţa sau absenţa elementului de viciere a poziţiei subiective - a manifestării libere de conştiinţă şi voinţă - a persoanei care se prostituează, viciere realizabilă prin violenţa psihică sau fizică, inducerea în eroare sau orice formă de constrângere.

Din această perspectivă, atunci când elementul de denaturare a factorului subiectiv există, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane. Activităţile ce constituie elementul material al acestei infracţiuni se săvârşesc prin mijloace care presupun, cu necesitate, înfrângerea libertăţii de voinţă şi conştiinţă a subiectului pasiv, în scopul exploatării sexuale a victimei.

Concursul de calificări existent, soluţionat pe baza principiului specialităţii, dă prioritate de aplicare normei speciale, astfel că, încadrarea juridică este reprezentată de art. 12 din Legea nr. 678/2001, cu excluderea art. 329 alin. (2) teza ultimă C. pen. Aceeaşi concluzie se impune utilizând şi criteriul cronologic şi care reprezintă, de regulă, o ilustrare particulară a principiului specialităţii.

Mai mult, probatoriul administrat în cauză a relevat împrejurarea că părţile vătămate au fost exploatate sexual, motiv pentru care, au fost ameninţate şi lovite.

În această situaţie, corecta încadrare juridică este cea de trafic de persoane.

În ceea ce priveşte apelurile declarate de părţile vătămate I. (fostă G.) L. şi G. (fostă R.) A.M., Curtea a constatat că, prin decizia instanţei de casare, în baza art. 385¹⁷ alin. 4 C. proc. pen. raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen. s-au menţinut actele procedurale îndeplinite în faţa instanţei de apel până la data de 16 octombrie 2008.

Or, din moment ce Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a menţinut toate actele procedurale îndeplinite în faţa instanţei de apel până la termenul din data de 16 octombrie 2008, Curtea este ţinută, în conformitate cu prevederile art. 385¹⁸ alin. (1) C. proc. pen., de dispoziţiile date prin încheierea de şedinţă din data de 03 iulie 2008, la prima judecare a apelurilor, prin care, pe de o parte, s-a constatat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 365 C. proc. pen. cu privire la apelul peste termen promovat de partea vătămată I. (fostă G.) L., iar, pe de altă parte, s-a constatat că apelul declarat de partea vătămată G. (fostă R.) A.M. este tardiv.

În privinţa apelurilor promovate de părţile vătămate S.E. şi I. (fostă G.) L., Curtea le-a apreciat ca fondate, atât sub aspectul laturii penale cât şi sub aspectul laturii civile a cauzei, în considerarea următoarelor argumente:

Sub aspectul laturii penale a cauzei, Curtea a apreciat că pedepsele principale aplicate inculpaţilor T.M.C. şi M.L.M., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane se impun a fi majorate, la limita mediului special prevăzut de lege, având în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinând, în acest sens, natura şi gravitatea deosebită a infracţiunii săvârşite, modalitatea şi împrejurările concrete în care s-a acţionat şi suferinţele provocate părţilor vătămate, împrejurarea că faptele au fost săvârşite de mai multe persoane, împreună, prin cruzimi, prin umilinţe, profitând de imposibilitatea victimelor de a se apăra, pericolul social concret ridicat al fiecărei fapte săvârşite, forma continuată a infracţiunii - 12 acte materiale -, numărul mare de victime exploatate sexual - printre acestea aflându-se şi o minoră -, dar şi perioada îndelungată de timp pe parcursul căreia s-a desfăşurat activitatea infracţională, respectiv, de 4 ani şi 8 luni, inculpaţii dând dovadă de o stăruinţă deosebită în săvârşirea acestor fapte.

Curtea a avut în vedere faptele de o gravitate deosebită săvârşite de către inculpatul T.M.C. care, în dorinţa de a obţine câştiguri ilicite fabuloase din exploatarea sexuală a părţilor vătămate, le-a lovit, pe acestea din urmă, cauzându-le suferinţe imense - lovirea peste organele genitale cu cablul de la televizor, smulgerea părului şi a pielii de pe cap, lovirea cu pumnii a celei care îi deschidea uşa, tăierea gipsului aplicat de medic la un picior, deşi nu era vindecată, şi trimiterea victimei P.C.F. să se prostitueze - ; le-a umilit, urinând în gura acestora; le-a obligat să facă perversiuni sexuale între ele, cu el, dar şi cu inculpata M.L.M., ca sancţiune că nu obţineau mai mulţi bani din exploatarea lor sexuală; a închiriat un apartament, cu pază, în care victimele erau trimise să-şi vindece rănile produse de el, dar unde erau abuzate, sexual, de paznicii lor, victimele neîndrăznind, nici măcar între ele, să vorbească despre situaţia în care se aflau.

Nu în ultimul rând, Curtea a avut în vedere conduita procesuală a inculpatului, de negare a săvârşirii faptelor, astfel cum au fost reţinute mai sus, dar şi împrejurarea că, anterior reţinerii sale, deşi, la data de 05 octombrie 2006, era citat, pentru audiere, la Biroul Teritorial Teleorman din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, inculpatul T.M.C. nu s-a prezentat şi a încercat să fugă din ţară, pentru a scăpa de răspunderea penală pentru faptele comise, fiind adus, sub escortă, de la vama Nădlac. În timp ce era adus sub escortă, pe raza municipiului Roşiorii de Vede, judeţul Teleorman, inculpatul T.M.C. a încercat să fugă din maşină, fiind oprit de către organele de poliţie. După arestarea sa, prin persoane interpuse, inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului în cauză, prin influenţarea unor părţi vătămate - numitele N.M. şi U.M.L. - şi a unor martori - P.S. şi P.I.M.

Pe de altă parte, Curtea a constatat că, în mod temeinic, instanţa de fond a apreciat că, în favoarea inculpatului T.M.C., nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 modificată privind reducerea, la jumătate, a limitelor pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunea la trafic de persoane, deoarece, anterior denunţului făcut de acesta, se cunoştea despre activitatea infracţională a inculpaţilor P.S., N.F.D. şi D.A.D. În cauză, urmărirea penală era începută din data de 03 iulie 2006, faţă de inculpaţii T.M.C., P.S., N.F.D., D.A.D., iar la data de 23 octombrie 2006 se începuse urmărirea penală faţă de inculpata M.L.M.

În ceea ce o priveşte pe inculpata M.L.M., Curtea a avut în vedere că şi aceasta a comis fapte deosebit de grave, contribuind, în mod nemijlocit, prin înlesnirea şi ajutarea inculpatului T.M.C. la săvârşirea faptelor.

Astfel, inculpata M.L.M. l-a ajutat pe inculpatul T.M.C. prin organizarea activităţii de prostituţie stradală şi supravegherea victimelor, atât în apartament, cât şi pe stradă.

Mai mult, a arătat fiecărei victime, în parte, cum să racoleze clienţii, le-a făcut demonstraţii cum se folosesc prezervativele, le-a echipat adecvat, foarte sumar şi a trimis părţile vătămate să se prostitueze, chiar dacă afară era foarte frig.

Apelanta-inculpată M.L.M. a acţionat cu josnicie, lovind victimele, prostituându-se, uneori, în acelaşi autoturism cu părţile vătămate, pentru a le supraveghea mai bine, luându-le banii şi predându-i inculpatului T.M.C. De nenumărate ori, l-a sesizat pe inculpat în legătură cu comportamentul victimelor, deşi ştia şi era de faţă la corecţiile aplicate, faţă de care nu şi-a arătat niciodată dezacordul.

Inculpata a dat dovadă de lipsă de compasiune aruncându-le ceaiul victimelor din termos atunci când acestea erau pe stradă şi încercau să se mai încălzească cu un ceai fierbinte.

Chiar dacă le-a ajutat, uneori, pe victime să-şi spele rănile produse de inculpatul T.M.C., a făcut-o, fără niciun fel de înţelegere, ci, pur şi simplu, pentru că trebuiau înlăturate urmele de violenţă, iar victimele urmau să se întoarcă, cât mai repede, în stradă.

Inculpata nu s-a opus niciodată atunci când victimele erau obligate să facă perversiuni sexuale cu ea şi cu inculpatul T.M.C., ori când acesta le lovea ori urina în gura lor.

Curtea a reţinut că, după ce s-a sustras urmăririi penale, la data de 08 martie 2007, inculpata M.L.M. s-a predat la procuror, fiind prezentată la instanţa de fond în vederea punerii în executare a mandatului de arestare preventivă emis, în lipsă, la data de 06 februarie 2007, iar, pe parcursul procesului penal a avut o atitudine procesuală parţial sinceră, recunoscând, doar, săvârşirea infracţiunii de prostituţie.

Faţă de aspectele reţinute, Curtea a apreciat că scopul educativ şi preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins, în condiţii optime, numai prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, orientată spre maximul special prevăzut de lege, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul T.M.C., şi, respectiv, spre mediul special prevăzut de lege, în ceea ce o priveşte pe inculpata M.L.M., cu executare în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi, respectiv, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de persoane, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Sub aspectul laturii civile a cauzei, Curtea a constatat că partea vătămată S.E. s-a constituit parte civilă în procesul penal, faţă de inculpatul T.M.C., cu suma de 150.000 euro, reprezentând daune morale, Tribunalul Teleorman acordându-i suma de 20.000 euro.

Partea vătămată I. (fostă G.) L. s-a constituit parte civilă în procesul penal, iniţial, faţă de inculpatul T.M.C., cu suma de 300.000 euro, reprezentând daune morale, iar, ulterior, faţă de inculpaţii T.M.C. şi M.L.M., cu suma de 50.000 euro, reprezentând daune morale, Tribunalul Teleorman acordându-i suma de 20.000 euro.

 Partea vătămată G. (fostă R.) A.M. s-a constituit parte civilă în procesul penal, iniţial, faţă de inculpatul T.M.C., cu sumele de 150.000 euro, reprezentând daune morale şi 225.000 euro, reprezentând daune materiale, iar, ulterior, faţă de inculpaţii T.M.C. şi M.L.M., cu suma de 150.000 euro, reprezentând daune morale.

Curtea a constatat că Tribunalul Teleorman a respins solicitarea acestei părţi vătămate de acordare a despăgubirilor materiale, însă, a omis să se pronunţe şi cu privire la cererea privind daunele morale.

În cauză, sunt întrunite, cumulativ, condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prevăzute de art. 998 şi urm. C. civ., şi anume: infracţiunea de trafic de persoane a cauzat un prejudiciu, moral, victimelor exploatate sexual; între infracţiunea săvârşită şi prejudiciul cerut a fi acoperit există o legătură, directă, de cauzalitate; prejudiciul este cert, sigur, atât sub aspectul existenţei sale, cât şi sub aspectul posibilităţilor de evaluare şi nu a fost reparat.

Dauna morală constă, tocmai, în prejudiciul care nu se pretează unei evaluări pecuniare, iar, în cazul de faţă, repararea daunelor morale trebuie acordată victimelor traficului de persoane.

De asemenea, Curtea a constatat că întinderea unei atari despăgubiri este, pe deplin justificată, într-un cuantum ce urmează a fi stabilit de instanţa de apel în raport de datele cauzei, ţinând cont de regimul de teroare în care părţile vătămate au fost ţinute în permanenţă, suferinţa fizică şi psihică la care au fost supuse, fiindu-le grav afectat dreptul la libertatea şi inviolabilitatea sexuală a oricărei persoane de sex feminin.

Astfel, în ceea ce o priveşte pe apelanta - parte civilă S.E., Curtea a apreciat că, cuantumul daunelor morale stabilite de instanţa de fond este nesatisfăcător în raport de prejudiciul de ordin nepatrimonial suferit, de violenţele la care a fost supusă şi de umilinţele pe care le-a îndurat în cele 6 zile, în care a fost obligată să se prostitueze, reţinând şi împrejurarea că, la data sosirii în Spania, partea vătămată era însărcinată în luna a treia.

În privinţa apelantelor - părţi civile I. (fostă G.) L. şi G. (fostă R.) A.M., de asemenea, Curtea a constatat existenţa unui prejudiciu de ordin nepatrimonial rezultat din exploatarea sexuală a acestora, din violenţele şi umilinţele la care au fost supuse.

Cu privire la apelurile declarate de inculpaţii D.A.D. şi N.F.D., Curtea le-a apreciat ca fondate, numai în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., luând act că partea vătămată S.I. nu s-a mai constituit parte civilă în procesul penal - având în vedere declaraţia acesteia dată în faţa instanţei de apel - şi, pe cale de consecinţă, înlăturând obligarea inculpaţilor la plata a câte 5000 euro fiecare, cu titlu de daune morale, către partea vătămată S.I.

În ceea ce priveşte solicitările inculpaţilor D.A.D. şi N.F.D. privind aplicarea de circumstanţe atenuante şi, pe cale de consecinţă, reducerea pedepselor, în cazul inculpatului N.F.D. şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei închisorii aplicată de instanţa de fond, raportat la modalitatea în care s-a acţionat asupra părţii vătămate S.I. şi la urmarea pe care a avut-o, dar, mai ales, pe care ar fi putut-o avea, săvârşirea acestei infracţiuni, reţinerea de circumstanţe atenuante nu se justifică, iar pedeapsa aplicată este în concordanţă cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Dealtfel, pedeapsa aplicată fiecăruia dintre aceşti doi inculpaţi este orientată spre minimul special prevăzut de lege, instanţa de fond reţinând, în mod temeinic, la individualizarea pedepselor, pericolul social concret al infracţiunilor săvârşite, dar şi persoanele inculpaţilor care sunt tineri şi nu au antecedente penale.

În acord cu tribunalul, şi Curtea a apreciat că scopul educativ şi preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins, în condiţii optime, numai prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, orientată spre minimul special prevăzut de lege, în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii D.A.D. şi N.F.D., cu executare în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

De asemenea, Curtea nu a reţinut, în favoarea inculpatului N.F.D., incidenţa prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, deoarece nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de acest text de lege, prin raportare şi la dispoziţiile art. 2 lit. a) pct. 2 din Legea nr. 682/2002.

Astfel, fără a avea o calitate procesuală în cauză - de martor -, prin informaţii şi date cu caracter determinant, inculpatul trebuia să contribuie la aflarea adevărului în cauze privind infracţiuni grave sau la prevenirea producerii unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârşirea unor astfel de infracţiuni sau la recuperarea acestora.

Or, în cauza respectivă, s-au efectuat doar acte premergătoare, în sensul art. 224 alin. (1) C. proc. pen., dispunându-se, în final, neînceperea urmăririi penale, pe motivul inexistenţei faptei, pentru care s-a formulat denunţul, de către inculpatul N.F.D. şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, sub aspectul unei eventuale săvârşiri a infracţiunii de proxenetism (a se vedea xerocopia de pe ordonanţa din 13 iulie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 41/D/P/2008 al Biroului Teritorial Teleorman din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism depusă la dosarul instanţei de apel).

Cu privire la apelul declarat de inculpatul T.C.J., Curtea l-a apreciat ca nefondat, în considerarea următoarelor argumente:

Din întregul material probatoriu administrat în cauză, a rezultat, în mod clar, că inculpatul T.C.J. l-a ajutat, în mod nemijlocit şi determinant, pe fratele său, inculpatul T.M.C., să săvârşească infracţiunile reţinute în sarcina acestuia, în sensul că, a preluat, pe de o parte, anumite părţi vătămate la venirea lor în ţară şi le-a controlat, iar, pe de altă parte, a dus anumite sume de bani şi bunuri către familiile părţilor vătămate, pentru ca acestea să nu realizeze că părţile vătămate, în Spania, sunt constrânse să practice prostituţia.

Astfel, inculpatul T.C.J. a transportat în şi din Spania victimele traficului de persoane, a adus pachete şi bani familiilor acestora, pentru a le menţine în eroare.

Acesta a ştiut, în permanenţă, cu ce se ocupă fratele său şi niciodată nu şi-a făcut probleme de ce transporta atâtea persoane, de sex feminin, tinere, la fratele său.

Inculpatul T.C.J. mergea foarte des în Spania la fratele său şi a putut să constate că acesta nu avea niciun loc de muncă, dar obţinea câştiguri fabuloase, pe care, în parte, chiar el le-a spălat în România, cumpărând bunuri de mare valoare.

Inculpatul T.C.J. a încercat să dovedească cu martorii G.I. şi I.N., că o parte din preţul unor utilaje, de 21.000 euro şi 15.000 euro, a fost împrumutată.

Curtea a constatat că depoziţiile martorilor G.I. şi I.N., date pro causa, au fost înlăturate din ansamblul probator administrat în cauză, în mod corect, instanţa de fond reţinând inexistenţa unor înscrisuri care să dovedească împrumutul sau restituirea acestuia, mai ales că, utilajele au fost cumpărate pentru persoana juridică S.C. L. S.R.L., şi cu atât mai mult cu cât, Garda Financiară Teleorman a constatat că societatea sus-menţionată nu a avut lucrări contractate şi nu a obţinut rezultate financiare.

În ceea ce priveşte infracţiunea de spălare de bani, toate probele administrate în cauză dovedesc existenţa acestei infracţiuni.

Totodată, Curtea a constatat că instanţa de fond a aplicat, în mod temeinic, criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), având în vedere natura şi gravitatea sporită a infracţiunilor săvârşite, modalitatea şi împrejurările concrete de comitere a faptelor, împrejurarea că faptele au fost săvârşite de mai multe persoane, împreună, pericolul social concret ridicat al fiecărei fapte săvârşite, forma continuată a infracţiunii, numărul mare de victime exploatate sexual, dar şi perioada îndelungată de timp pe parcursul căreia s-a desfăşurat activitatea infracţională, respectiv, de 3 ani, inculpatul dând dovadă de o stăruinţă deosebită în săvârşirea acestor fapte, dar şi persoana şi conduita procesuală a inculpatului care a avut o poziţie total nesinceră pe parcursul procesului penal, nu este cunoscut cu antecedente penale, este bine caracterizat de primarul comunei şi de persoanele care îl cunosc.

Faţă de aspectele reţinute mai sus, Curtea a apreciat că reindividualizarea pedepselor aplicate de instanţa de fond inculpatului T.C.J., în sensul reducerii cuantumului acestora şi schimbării modalităţii de executare a pedepsei rezultante a închisorii nu se impune, pedepsele aplicate fiind conforme scopului acestora prevăzut de art. 52 C. pen.

De asemenea, Curtea a constatat că sechestrul asigurător a fost corect instituit, în raport de prevederile art. 163 alin. (1) C. proc. pen., conform cărora, măsurile asigurătorii se instituie, nu numai în vederea garantării acoperirii prejudiciului cauzat părţii vătămate, ci şi în vederea unei confiscări speciale, ulterioare, a bunurilor. Bunurile care au fost sechestrate şi, ulterior, prin hotărârea apelată, confiscate, vizează infracţiunea de spălare de bani, şi nu infracţiunea de trafic de persoane.

Totodată, Curtea a constatat că sechestrul asigurător a fost legal instituit, în conformitate cu dispoziţiile art. 163 alin. (2) C. proc. pen., asupra bunurilor inculpatului T.C.J. şi ale societăţii comerciale al cărei administrator şi asociat era inculpatul T.C.J., Garda Financiară Teleorman constatând, dealtfel, că S.C. L. S.R.L. nu a avut lucrări contractate şi nu a obţinut rezultate financiare.

Cu privire la apelul declarat de inculpata M.L.M., având în vedere că aceasta a săvârşit o multitudine de fapte prevăzute de legea penală, descrise mai sus, ţinând seama de activităţile întreprinse de către inculpată, de ajutorul absolut necesar şi, fără de care, inculpatul T.M.C. nu ar fi putut să-şi atingă scopurile, Curtea apreciază că pedepsele aplicate nu se impun a fi micşorate, ci, dimpotrivă, majorate, aşa cum s-a arătat anterior, motiv pentru care, apelul declarat de inculpată este nefondat.

Cu privire la apelul declarat de inculpatul T.M.C., Curtea l-a apreciat ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Referitor la cererea de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, pe motiv de neprezentare a materialului de urmărire penală, Curtea constată că, în volumul VII din dosarul de urmărire penală, se observă, la numerotarea paginilor, faptul că există filele nr. 242 şi nr. 244, iar fila nr. 243 lipseşte.

De asemenea, Curtea a constatat că acest aspect de neprezentare a materialului de urmărire penală nu s-a invocat în faţa primei instanţe, tocmai pentru faptul că, în mod evident, exista o filă ce conţinea exact acest proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, dată fiind numerotarea consecutivă, iar la fila nr. 241 există un proces-verbal întocmit de către procurorul de caz în care se menţionează că a prezentat materialul de urmărire penală inculpaţilor.

În ceea ce priveşte motivul de apel vizând greşita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de trafic de persoane în infracţiunea de proxenetism, din probele administrate a rezultat, în mod clar, că inculpatul T.M.C. a acţionat de o manieră violentă, în sensul lovirii, cu bestialitate, a părţilor vătămate, în scopul exploatării sexuale a acestora, nefiind aplicabile, cum corect a reţinut instanţa de fond, dispoziţiile art. 329 C. proc. pen.

Referitor la infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, este adevărat că, poate, unii dintre inculpaţi nu se cunosc, însă, acest aspect nu are relevanţă juridică, în condiţiile în care, această faptă a fost reţinută în raport de asocierea inculpatului T.M.C. cu inculpata M.L.M. Aceştia se cunoşteau, întreţineau o relaţie de concubinaj şi au colaborat, împreună, pentru a supune voinţa părţilor vătămate să se prostitueze.

Or, asocierea, în înţelesul art. 323 C. pen., presupune o reunire, cu perspectiva unei durate în timp, în cauză, de 4 ani şi 8 luni, a unor persoane, în vederea realizării unui scop infracţional comun.

În ceea ce priveşte infracţiunea de spălare de bani, Curtea a constatat că probele administrate în cauză dovedesc faptul că inculpaţii T.M.C. şi T.C.J. au achiziţionat, cu sume provenite din săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, mai multe bunuri, în nume propriu sau prin persoane interpuse, tocmai pentru a ascunde şi a da o aparenţă legală acestor sume de bani.

Inculpatul T.M.C., în urma exploatării sexuale a victimelor, a obţinut sume uriaşe, pe care le-a spălat, investind în apartamente, vile, autovehicule şi utilaje agricole.

Având în vedere că acesta a săvârşit o multitudine de fapte prevăzute de legea penală, descrise mai sus, ţinând seama de activităţile întreprinse de către inculpat, de modul în care a acţionat, cu brutalitate, Curtea a apreciat că pedepsele aplicate nu se impun a fi micşorate, ci, dimpotrivă, majorate, aşa cum s-a arătat anterior, motive pentru care, apelul declarat de inculpat este nefondat.

Cu privire la apelul declarat de contestatorul N.C., Curtea l-a apreciat ca nefondat, având în vedere că, din probele administrate în cauză a rezultat că autoturismul a fost cumpărat din sumele de bani obţinute, în mod ilicit, de către inculpatul T.M.C.

Astfel, la data de 11 august 2004, inculpatul T.M.C. a cumpărat din Stuttgart - Germania un autoturism marca „V.T.”, (serie saşiu xx001 şi serie motor 001), cu suma de 43.441 euro, autoturism care, pentru a se ascunde originea ilicită a sumei plătite, a fost cumpărat de inculpat, pe numele contestatorului N.C., pe numele căruia s-a plătit şi vama pentru autoturism, înmatriculat, apoi, de numitul N.C., sub numărul yy001.

Partea vătămată G. (fostă R.) A.M. a fost de faţă la cumpărarea autoturismului de către inculpat, a văzut când preţul autoturismului a fost plătit, cu numerar, de către inculpatul T.M.C., care i-a explicat, în mod mincinos, că întocmeşte actele de provenienţă ale autoturismului, pe numele contestatorului N.C., deoarece se afla în proces de partaj cu fosta sa soţie.

Contestatorul N.C. a susţinut că a cumpărat, personal, autoturismul, aspect infirmat de declaraţia părţii vătămate G. (fostă R.) A.M., martor ocular la cumpărarea autoturismului, precum şi de faptul că, din verificările efectuate, a rezultat că numitul N.C. nu avea venituri pentru a-şi putea cumpăra acel autoturism de lux.

Astfel, din adresa din 03 noiembrie 2006 emisă de Administraţia Finanţelor Publice Ploieşti, a rezultat că numitul N.C., în perioada anilor 2000 - 2005, nu figurează în evidenţe cu venituri declarate şi obţinute din salarii, din cedarea folosinţei bunurilor sau din activităţi independente.

Din adresa din 07 noiembrie 2006 emisă de Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională Vamală Bucureşti, a reieşit că numitul N.C. nu figurează cu declaraţii vamale sau alte documente de introducere sau scoatere din ţară de bunuri sau bani.

Dealtfel, autoturismul respectiv a fost folosit în ţară şi chiar în Spania de către inculpatul T.M.C., aspect ce rezultă din declaraţiile părţilor vătămate şi ale martorilor audiaţi în cauză, iar când autoturismul nu era folosit de către inculpat, acesta se afla în grija numitului N.C., ca, de altfel, şi alt bun al inculpatului, respectiv, apartamentul din municipiul Ploieşti.

Împotriva Deciziei penale nr. 70/A din 18 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în termen legal au declarat recurs inculpaţii T.C.J., D.A.D., M.L.M., T.M.C., N.F.D. şi contestatorul N.C.

Inculpatul T.C.J. a criticat decizia recurată pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 9 şi 14 C. proc. pen.

Un prim motiv de recurs se referă la împrejurarea că motivarea soluţiei contrazice dispozitivul deciziei atacate, în sensul că deşi în considerente instanţa arată că nu se impune reindividualizarea pedepselor, în dispozitiv nu se pronunţă explicit asupra pedepsei pe care urmează să o execute, limitându-se a respinge recursul ca nefondat.

Al doilea motiv de recurs priveşte greşita individualizare a pedepsei aplicate, care nu a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv faptul că s-a integrat în societate, are un copil minor în întreţinere şi o bună conduită în societate.

În mod nelegal, inculpatului i s-a respins cererea contra măsurilor asigurătorii luate la urmărirea penală, bunurile aparţinând S.C. L. S.R.L. şi au fost sechestrate ilegal pentru fapte comise de inculpatul T.M.C.

Inculpatul D.A.D. a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea prevăzută de art. 329 C. pen., întrucât consimţământul părţii vătămate S.I. nu a fost viciat, aceasta revenind asupra propriilor declaraţii şi arătând că din proprie iniţiativă a practicat prostituţia, aplicarea unei pedepse corespunzătoare şi suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.

În subsidiar, inculpatul a solicitat reţinerea de circumstanţe personale şi aplicarea unei pedepse egală cu perioada executată sau aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege care să poată fi suspendată condiţionat.

Inculpata M.L.M. a criticat decizia recurată pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru faptele pentru care a fost trimisă în judecată faţă de împrejurarea că părţile vătămate au revenit asupra declaraţiilor date la urmărirea penală, motiv pentru care solicită achitarea.

În subsidiar, inculpata solicită reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. şi reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege.

Inculpatul T.M.C. a criticat hotărârea recurată pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:

- decizia pronunţată în apel este nelegală având în vedere că i s-a agravat inculpatului situaţia în propria cale de atac, prin obligarea sa la plata către partea civilă G.A.M. a sumei de 30.000 euro daune morale şi majorarea pedepsei aplicate acestuia;

- în mod greşit instanţele nu au făcut aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 privind reducerea la jumătate a limitelor pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunea de trafic de persoane întrucât, prin denunţul formulat, inculpatul a ajutat organele de urmărire penală şi instanţele de judecată să stabilească vinovăţia persoanelor denunţate şi tragerea lor la răspundere penală;

- greşita încadrare juridică a faptelor în infracţiunile de trafic de persoane şi trafic de minori, acestea întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen., consimţământul părţilor vătămate la practicarea prostituţiei fiind liber şi neviciat, motiv pentru care solicită schimbarea încadrării juridice şi aplicarea unei pedepse pentru infracţiunea de proxenetism;

- greşita condamnare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002.

Inculpatul arată că pentru aceste infracţiuni nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală, hotărârile recurate fiind lovite de nulitatea absolută, motiv pentru care solicită fie achitarea, fie încetarea procesului penal.

Pe de altă parte, inculpatul arată că nici nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora, solicitând achitarea în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

- inculpatul nu a beneficiat de un proces echitabil, în sensul că instanţele nu au procedat la audierea tuturor martorilor şi a tuturor părţilor vătămate;

- inculpatului nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală, lipsind procesul-verbal de prezentare a acestuia;

- greşita aplicare a pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. a) teza I C. pen.;

- referitor la infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), acţiunea penală nu a fost extinsă pentru un număr de 9 acte materiale reţinute în sarcina sa;

- hotărârile sunt nelegale pentru că nu s-au respectat dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 referitoare la desfăşurarea şedinţelor de judecată, acestea fiind publice în condiţiile în care partea vătămată P.C.F. era minoră;

- procedura de citare nu a fost legal îndeplinită întrucât minora P.C.F. nu a fost citată şi prin reprezentant legal;

- greşita confiscare a bunurilor inculpatului întrucât acesta nu a comis infracţiunea de spălare de bani.

Inculpatul N.F.D. a criticat hotărârile recurate pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru infracţiunea ce i s-a reţinut în sarcină, asupra părţii vătămate S.I. nefiind exercitate ameninţări sau loviri de către inculpatul N.F.D.

De asemenea, instanţele au înlăturat nejustificat unele probe administrate în favoarea inculpatului, care erau de natură să influenţeze soluţia procesului.

Inculpatul N.F.D. solicită achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicate pe care o consideră prea aspră.

Recurentul contestator N.C. a solicitat înlăturarea măsurii sechestrului asigurator întrucât acesta a fost aplicat în mod abuziv.

În drept, inculpaţii şi-au întemeiat recursurile pe dispoziţiile art. 385⁹ pct. 9, 10, 12, 14, 17, 17¹ şi 18 C. proc. pen.

Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârilor recurate prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte reţine că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:

1. Referitor la recursul declarat de inculpatul T.C.J., cazurile de casare invocate de acesta nu sunt incidente în cauză.

Astfel, potrivit art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen. hotărârea este supusă casării când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia ori motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înţelege.

În speţă, nu suntem în prezenţa unei astfel de contradicţii, aşa cum susţine inculpatul, instanţa de apel arătând în considerentele deciziei că nu se impune reducerea pedepsei, motiv pentru care a respins ca nefondat apelul acestuia.

Pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, modalitatea concretă în care se reţine că au fost săvârşite, perioada de desfăşurare a activităţii infracţionale de aproximativ 3 ani, numărul mare de victime exploatate sexual, atitudinea procesuală nesinceră a inculpatului, datele care circumstanţiază persoana acestuia.

Din actele dosarului rezultă că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, este căsătorit, are în întreţinere un copil minor, are o bună conduită în familie şi societate, conform actelor în circumstanţiere depuse la dosar.

Pedeapsa aplicată inculpatului, prin cuantumul său şi modalitatea de executare, este în măsură să corespundă scopului educativ şi preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune o reducere a acesteia şi schimbarea modalităţii de executare.

Critica privind instituirea sechestrului asigurător este, de asemenea, nefondată.

Potrivit art. 163 alin. (1) C. proc. pen. măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanţa de judecată şi constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile şi imobile, în vederea confiscării speciale a reparării pagubei prin infracţiune, precum şi pentru garantarea executării pedepsei amenzii.

În speţă, au fost respectate dispoziţiile art. 163 alin. (1) C. proc. pen. şi ale art. 24¹ din Legea nr. 656/2002, bunurile fiind sechestrate în vederea confiscării speciale, conform art. 118 C. pen. şi art. 25 din Legea nr. 656/2002, inculpatul fiind condamnat şi pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, iar bunurile confiscate aparţin acestuia sau S.C. L. S.R.L. al cărei administrator şi asociat este inculpatul, societate ce nu a avut lucrări contractate şi nu a obţinut rezultate financiare.

2. Recursurile declarate de inculpaţii D.A.D. şi N.F.D., întemeiate pe dispoziţiile art. 385⁹ pct. 12, 14 şi 17 C. proc. pen., sunt nefondate.

Inculpatul D.A.D. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, reţinându-se că, după ce a cumpărat-o cu suma de 2000 euro pe partea vătămată S.I. de la inculpatul N.F.D., a obligat-o pe aceasta să se prostitueze stradal în Poligonul Industrial „V.” de la periferia Madridului, exploatând-o sexual şi însuşindu-şi suma de 18000 euro din practicarea prostituţiei de către aceasta.

Inculpatul N.F.D., prin promisiuni mincinoase de muncă în Spania, a recrutat-o pe partea vătămată S.I., în scopul exploatării sexuale, pe care a transportat-o la Madrid unde a fost obligată să se prostitueze de către inculpatul T.M.C. şi apoi de către inculpaţii, N.F.D. şi D.A.D.

Partea vătămată S.I. în declaraţiile sale a arătat că a fost înşelată de inculpatul N.F.D., care i-a promis că îi va găsi în Spania un loc de muncă într-un local, ca ospătăriţă, iar în Spania a fost constrânsă de către acesta şi de către inculpatul D.A.D. să practice prostituţia.

Inculpatul N.F.D. a ameninţat-o pe aceasta că va avea probleme, putând fi omorâtă sau vândută oriunde s-ar duce pe teritoriul Spaniei, dacă nu practică prostituţia în condiţiile pe care acesta i le impunea.

De asemenea, inculpatul D.A.D., după ce a cumpărat-o pe partea vătămată de la inculpatul N.F.D. contra sumei de 2000 euro, a cazat-o pe aceasta într-un apartament al său şi a obligat-o să practice prostituţia, sumele obţinute fiind încasate de către inculpat.

Este real că în cursul judecăţii partea vătămată S.I. a revenit asupra declaraţiilor date la urmărirea penală, susţinând că a practicat prostituţia pe cont propriu, iar declaraţiile date ulterior au fost făcute sub presiunea organelor de cercetare penală, însă această revenire nu este justificată şi nu se coroborează cu declaraţiile martorilor D.L.M. şi D.P.D.

Pedepsele aplicate inculpaţilor au fost just individualizate, avându-se în vedere gradul de pericol social concret al faptei comise, modalitatea de săvârşire a acesteia, urmările produse, persoana inculpaţilor care sunt tineri şi nu posedă antecedente penale.

Pedepsele sunt orientate către minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea comisă, iar în favoarea inculpaţilor nu se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante care să conducă la reducerea pedepselor.

3. Referitor la recursul declarat de inculpata M.L.M., Înalta Curte reţine că şi acesta este nefondat.

Inculpata a solicitat achitarea sa pentru faptele pentru care a fost trimisă în judecată invocând dispoziţiile art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.

Potrivit acestor dispoziţii legale, hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.

Pentru a constitui caz de casare, în sensul art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., eroarea de fapt trebuie să fie evidentă, respectiv starea de fapt reţinută de instanţă să fie vădit şi necontroversat contrară probelor existente la dosar şi esenţială - să conducă la adoptarea unei hotărâri greşite de condamnare sau de achitare.

În cauză, nu suntem în prezenţa unei erori grave de fapt, situaţia de fapt reţinută pe larg de instanţa fondului nu este contrară probelor administrate, din analiza coroborată a acestora rezultând fără dubiu că recurenţii se fac vinovaţi de infracţiunile pentru care au fost condamnaţi.

Astfel, inculpata, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada ianuarie 2002 - septembrie 2006, l-a ajutat pe inculpatul T.M.C. să le exploateze sexual pe părţile vătămate S.E., C.M., N.M., I.L., A.G.S., P.I., L.I.F., S.D.D., G.A.., T.V., U.M.L., S.I. şi P.C.F.

La începutul anului 2002 inculpata s-a asociat cu inculpatul T.M.C. în vederea săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane, asociere urmată de comiterea acestei infracţiuni, iar în perioada februarie 2002 - septembrie 2006 a practicat raporturi sexuale cu diferite persoane obţinând pentru sine mari sume de bani.

Situaţia de fapt corect reţinută de instanţa fondului rezultă din declaraţiile părţilor vătămate ce se coroborează cu cele ale martorilor din acte şi parţial cu declaraţiile inculpaţilor.

Pedepsele aplicate inculpatei pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimisă în judecată reflectă gradul de pericol social ridicat al faptelor, ţinându-se seama şi de celelalte criterii prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv perioada de desfăşurare a activităţii infracţionale, modalitatea de comitere a infracţiunilor respective, atitudinea şi comportamentul inculpatei faţă de victime, atitudinea procesuală parţial sinceră a inculpatei, aceasta recunoscând practic doar comiterea infracţiunii de prostituţie, faptul că iniţial s-a sustras de la urmărirea penală.

Faţă de aspectele arătate în favoarea inculpatei nu pot fi reţinute circumstanţe atenuante, iar pedepsele reduse, aşa cum solicită aceasta, pedepsele aplicate - prin cuantumul lor şi modalitatea de executare - fiind în măsură să corespundă scopului educativ şi preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

4. În ceea ce priveşte recursul declarat de inculpatul T.M.C., Înalta Curte reţine că nu sunt incidente cazurile de casare invocate de inculpat.

Pe baza probelor administrate atât la urmărirea penală, cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti instanţele au reţinut corect în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (12 fapte); trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (parte vătămată fiind P.C.F.), asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. şi spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, dispoziţiile art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. nefiind incidente în cauză, după cum s-a arătat şi în analiza recursului declarat de inculpata M.L.M.

Inculpatul a susţinut că i s-a agravat situaţia în propria cale de atac, prin obligarea sa la despăgubiri către partea civilă G.A.M. şi prin majorarea pedepsei.

Din examinarea deciziei recurate rezultă că pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost majorată în apelurile declarate de părţile vătămate S.E. şi I. (G.) L., apeluri care au vizat atât latura penală (solicitându-se majorarea pedepsei), cât şi latura civilă, sub aspectul căreia a fost obligat şi la daune morale către partea civilă G. (fostă R.) A.M.

Cea de a doua critică este, de asemenea, nefondată, în mod corect nefiind reţinute dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001.

Potrivit acestor dispoziţii legale persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute în Legea nr. 678/2001, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni prevăzute de prezenta lege beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

La data de 27 octombrie 2006, inculpatul T.M.C. i-a denunţat pe inculpaţii P.S., N.F.D., D.A.D. şi M.L.M. însă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 întrucât urmărirea penală faţă de aceştia era începută la data de 3 iulie 2006 şi respectiv 23 octombrie 2006, cunoscându-se activitatea infracţională a acestora.

Inculpatul T.M.C. a mai solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunile de trafic de persoane şi trafic de minori în infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen., consimţământul părţilor vătămate la practicarea prostituţiei fiind liber şi neviciat, făcându-se referire la declaraţiile părţilor vătămate S.I. şi P.C.

Nici această critică nu este întemeiată.

Inculpatul, prin promisiunea mincinoasă a găsirii unui loc de muncă decent în Spania, le-a recrutat pe majoritatea părţilor vătămate, le-a cazat pe acestea în apartamente din Madrid, după care le-a constrâns prin ameninţare şi violenţă să practice prostituţia, ipoteză în care sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane şi respectiv trafic de minori (în cazul părţii vătămate P.C.F.).

Împrejurarea că partea vătămată S.I. a revenit nejustificat asupra declaraţiilor date la urmărirea penală nu poate forma convingerea instanţei că părţile vătămate au practicat de bunăvoie prostituţia, din moment ce nu se coroborează cu celelalte probe administrate, inclusiv declaraţiile părţilor vătămate.

Referitor la netemeinicia hotărârii de condamnare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1) şi (2) şi art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, Înalta Curte reţine că prin rechizitoriul nr. 43/D/P/2006 din 12 martie 2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Teleorman s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului şi pentru aceste infracţiuni, precum şi pentru infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (12 fapte) în cuprinsul rechizitoriului fiind descrise în amănunt aceste infracţiuni.

Chiar dacă rechizitoriul nu cuprinde în dispozitiv şi menţiunea expresă de punere în mişcare a acţiunii penale pentru infracţiunile prevăzute de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, Înalta Curte apreciază că această dispoziţie este practic implicită, prin trimiterea în judecată a inculpatului dispunându-se implicit şi punerea în mişcare a acţiunii penale pentru infracţiunile respective, precum şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în întregul său.

Inculpatul a mai solicitat achitarea sa în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., fără însă a motiva această solicitare.

Din probele administrate rezultă fără dubiu că inculpatul, la începutul anului 2002, s-a asociat cu inculpata M.L.M. în vederea săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane, iar în perioada 2002 - septembrie 2006 a comis infracţiunile de trafic de persoane şi trafic de minori.

Din săvârşirea acestei infracţiuni, inculpatul a obţinut importante sume de bani (233.232,72 euro şi 235.000.000 ROL) pe care le-a folosit pentru a cumpăra în România, pe numele său sau al altor persoane, a unor imobile şi maşini de lux, cu scopul ascunderii originii ilicite a sumelor respective.

Reţinându-se în sarcina inculpatului şi infracţiunea de spălare de bani, în mod corect s-a dispus confiscarea bunurilor dobândite din sumele obţinute ilicit, conform dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 656/2002.

Inculpatul T.M.C. nu a avut un loc de muncă în Spania, iar conform adresei din 3 noiembrie 2006 a A.F.P. Ploieşti rezultă că în perioada 2000 - 2005 acesta nu a figurat în evidenţe cu venituri declarate şi obţinute din salarii, din cedarea folosinţei bunurilor sau din activităţi independente.

Din adresa din 23 octombrie 2006 a Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Judeţean Prahova reiese că inculpatul nu este asociat sau administrator la nicio societate comercială înregistrată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Prahova.

Inculpatul a mai criticat hotărârile recurate susţinând că nu a beneficiat de un proces echitabil, în sensul că instanţele nu au procedat la audierea tuturor părţilor vătămate şi a martorilor din acte.

Într-adevăr în cauză nu au putut fi audiate toate părţile vătămate şi toţi martorii din acte, deşi instanţa a făcut eforturi pentru a fi ascultaţi, din procesele-verbale de îndeplinire a mandatelor de aducere rezultând că aceştia nu au fost găsiţi la domiciliile indicate. Cu toate acestea, nu se poate susţine că inculpatul nu a beneficiat de un proces echitabil, dispoziţiile art. 327 alin. (3) C. proc. pen. fiind aplicabile în cazul în care ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibilă.

Referitor la prezentarea materialului de urmărire penală, în actul de sesizare se reţine că inculpaţilor T.M.C., T.C.J. şi M.L.M. li s-a prezentat materialul de urmărire penală la data de 9 martie 2007 în prezenţa apărătorilor aleşi, iar la dosarul de urmărire penală vol. VII există un proces-verbal în care se consemnează că procurorul de caz a prezentat materialul de urmărire penală inculpaţilor.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la prezentarea materialului de urmărire penală este sancţionată cu o nulitate relativă, ce trebuia invocată la judecata în primă instanţă, potrivit dispoziţiilor art. 197 alin. (4) C. proc. pen. şi nu direct în faţa instanţei de apel.

În mod corect inculpatului i s-a interzis şi dreptul de a alege, ca pedeapsă accesorie, faţă de natura şi gravitatea infracţiunilor ce i s-au reţinut în sarcină.

Inculpatul a mai criticat hotărârile pentru nelegalitate întrucât şedinţele de judecată au fost publice, încălcându-se dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, partea vătămată P.C.F. fiind minoră.

Într-adevăr, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şedinţele de judecată în cauzele privind infracţiunea de trafic de persoane prevăzută la art. 13 şi de pornografie infantilă prevăzută la art. 18 nu sunt publice.

Însă, în speţă, inculpatul a fost trimis în judecată pentru mai multe infracţiuni, dintre care unele se judecă în şedinţă publică, iar infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 în şedinţă nepublică, situaţie în care, sub sancţiunea nulităţii absolute, cauza se judecă în şedinţă publică, excepţiile de la regula publicităţii şedinţei de judecată fiind de strictă aplicare şi interpretare, neputând fi extinse la alte infracţiuni decât cele la care face referire art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

Inculpatul T.M.C. a mai invocat incidenţa dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 21 C. proc. pen. întrucât procedura de citare a părţii vătămate minore nu a fost îndeplinită conform legii.

Şi în această ipoteză, încălcarea dispoziţiilor relative la procedura de citare este sancţionată cu o nulitate relativă ce trebuie invocată în condiţiile prevăzute de art. 197 alin. (4) C. proc. pen., respectiv numai de partea care a suferit vătămarea prin pretinsa încălcare a legii.

Or, inculpatul nu poate invoca o astfel de nulitate ce o priveşte pe partea vătămată.

Pedeapsa aplicată inculpatului T.M.C. a fost just individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, numărul mare de persoane traficate, forma continuată a infracţiunii de trafic de persoane, împrejurările în care au fost săvârşite infracţiunile - umilirea, lovirea părţilor vătămate, exploatarea acestora în scopul obţinerii unor sume cât mai mari de bani, perioada mare de timp în care s-a desfăşurat activitatea infracţională (cca 4 ani şi 8 luni).

Instanţa de prim control judiciar a avut în vedere şi conduita procesuală a inculpatului care a încercat să se sustragă de la urmărirea penală, nu a recunoscut faptele, iar, după arestarea sa, prin persoane interpuse, a încercat să zădărnicească aflarea adevărului în cauză prin influenţarea părţilor vătămate N.M., U.M.L. şi a martorilor P.S. şi P.I.M.

Recursul declarat de contestatorul N.C., prin care acesta solicită înlăturarea măsurii sechestrului asigurător, este nefondat.

Din probele administrate rezultă neîndoielnic împrejurarea că suma de bani achitată pentru autoturismul marca „V.T.” a fost obţinută în mod ilicit de inculpatul T.M.C. din traficarea părţilor vătămate, autoturismul fiind cumpărat de către acest inculpat pe numele numitului N.C.

Partea vătămată G.A.M. a fost de faţă la cumpărarea autoturismului, când inculpatul T.M.C. a achitat contravaloarea acestuia în numerar, iar din adresa din 3 noiembrie 2006 a A.F.P. Ploieşti rezultă că N.C. în perioada anilor 2000 - 2005 nu figurează în evidenţe cu venituri declarate şi obţinute din salarii, din cedarea folosinţei bunurilor sau din activităţi independente.

Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.

Conform dispoziţiilor art. 385¹⁶ raportat la art. 381 C. proc. pen., Înalta Curte va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor D.A.D., M.L.M. şi T.M.C. perioadele executate.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii T.C.J., D.A.D., M.L.M., T.M.C. şi N.F.D. şi de contestatorul N.C. împotriva Deciziei penale nr. 70/A din 18 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului D.A.D., durata arestării preventive de la 11 decembrie 2007, la 12 noiembrie 2010.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei M.L.M., durata arestării preventive de la 8 martie 2007, la 12 noiembrie 2010.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului T.M.C., durata arestării preventive de la 5 octombrie 2006, la 12 noiembrie 2010.

Obligă recurenţii inculpaţi T.C.J., M.L.M., T.M.C. şi N.F.D. la plata sumei de câte 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentul inculpat D.A.D., la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul contestator N.C. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 noiembrie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 2914/2010. Penal. înlocuirea măsurii...		ICCJ. Decizia nr. 4038/2010. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 4038/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 4039/2010. Penal