ICCJ. Decizia nr. 3089/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3089/2010
Dosar nr. 16/54/2010
Şedinţa publică din 9 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 66 din 18 martie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara Primăria comunei B. împotriva ordonanţei nr. 525/P/2009 din 23 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, petiţionara Primăria comunei Bustuchin a solicitat efectuarea de cercetări faţă de notarul public C.C., pentru infracţiunile prevăzute de art. 289 şi art. 248 C. pen., motivând că aceasta a emis certificatul de moştenitor din 4 mai 2009 pentru numitul C.S. asupra succesiunii autorului C.D., în masa succesorală fiind inclus şi imobilul situat în intravilanul comunei Bustuchin, jud. Gorj, compus din teren în suprafaţă de 946 mp şi construcţii, în realitate imobilul respectiv aparţinând domeniului public al comunei Bustuchin, după cum rezultă din HG nr. 273/2002, anexa 24-inventarul bunurilor ce aparţin domeniului public al comunei Bustuchin.
S-a arătat că terenul de 946 mp, aflat iniţial în proprietatea autorului C.D. a format obiectul unui contract de schimb de terenuri, autorul primind un teren în suprafaţă de 800 mp, în vederea edificării unei locuinţe, astfel încât, la eliberarea titlului de proprietate pentru autor, s-a reconstituit numai suprafţa de 800 mp, prin titlul de proprietate din 23 iunie 2003, situaţie în care numai acest teren trebuia să fie inclus în certificatul de moştenitor. Drept urmare, s-a invocat omisiunea notarului public de a solicita informaţii de la petentă, precum şi fapta de a fi inclus în masa succesorală imobilul în litigiu, în baza contractului de vânzare-cumpărare din anul 1961, ignorându-se titlurile de proprietate actuale.
Prin ordonanţa din 23 noiembrie 2010, dată în Dosarul nr. 525/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimata notar public, pentru infracţiunile prevăzute de art. 248 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), precum şi disjungerea cauzei şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Cărbuneşti privitor la numitul C.S., pentru infracţiunea prevăzută de art. 31 alin. (1) raportat la art. 289 şi art. 248 C. pen.
În motivarea ordonanţei, s-a reţinut, din verificările efectuate, că din actele depuse la dosarul succesoral, deschis la data de 20 februarie 2009 de C.S., nu rezulta că imobilul respectiv aparţine domeniului public, situaţie în care notarul public I-a considerat inclus în masa succesorală şi a eliberat certificatul de moştenitor numitului C.S. După solicitarea acestuia de înregistrare a certificatului de moştenitor la Primăria Bustuchin, primăria a informat biroul notarial, cu adresa din 5 iunie 2009, că terenul respectiv aparţine primăriei.
Faţă de aceste considerente, s-a reţinut că notarul public nu a acţionat cu vinovăţia cerută de lege pentru infracţiunile prevăzute de art. 248 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), deoarece, la data întocmirii certificatului de moştenitor, notarul a avut reprezentarea că toate actele de proprietate prezentate de moştenitorul C.S. reflectă realitatea, acesta îndeplinindu-şi atribuţiile de serviciu în conformitate cu prevederile legale în materie.
Împotriva acestei ordonanţe, petenta a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, care, prin ordonanţa din 16 decembrie 2009, dată în Dosarul nr. 2075/ll/2/2009, a menţinut rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală şi temeinică.
Prin plângerea depusă la instanţă, petiţionara a solicitat desfiinţarea ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale, reiterând motivele de fapt din plângerea penală, precizate în sensul că la dezbaterea procedurii succesorale pot fi reţinute numai titlurile proprietate obţinute în procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991, iar nu contractul de vânzare -cumpărare încheiat în anul 1961, astfel că intimata a încălcat dispoziţiile legale în materie.
Instanţa de fond, prin sentinţa penală sus-menţionată, a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarei, reţinând, în esenţă, următoarele:
În raport de prevederile Legii nr. 36/1995 care reglementează activitatea notarului public, se constată că îndatoririle notarului în cadrul procedurii succesorale se limitează la verificarea existenţei cererii de deschidere a succesiunii, a calităţii moştenitorilor şi a bunurilor care compun masa succesorală, exclusiv în baza dovezilor prezentate de părţi. în acest sens, art. 77 alin. (1) din legea menţionată, astfel cum a fost modificată prevede că "bunurile care compun masa succesorală se dovedesc prin înscrisuri sau orice alte mijloace de probă admise de lege".
În cauză, s-a reţinut că solicitarea pentru dezbaterea succesiunii autorului C.D. a fost formulată de numitul C.S., care a prezentat notarului public atât cererea pentru deschiderea procedurii succesorale, cât şi sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale emisă de Primăria Bustuchin, iar pentru bunurile din masa succesorală a prezentat şi contractul de vânzare-cumpărare din 9 martie 1961, pentru terenul în suprafaţă de 946 mp, respectiv contractul din 4 decembrie 1972 privind schimbul acestui teren cu un teren de 0,08 ha intravilan, contract încheiat între autor şi Consiliul local Bustuchin.
S-a reţinut că, din conţinutul celor două contracte rezultă că la 9 martie 1961, C.D. a dobândit, prin cumpărare, proprietatea imobilului alcătuit din teren loc de casă în suprafaţă de 946 mp, iar prin contractul din 4 decembrie 1972, acelaşi autor a înţeles să realizeze un transfer de proprietate prin schimb, respectiv să demoleze clădirea din lemn edificată pe terenul de 946 mp, pentru a primi un teren de 0,08 ha în punctul Tărbău, pe care să edifice o casă nouă, cu materialele de construcţie procurate de Consiliul Local Bustuchin. Privitor la acest transfer de proprietate, între moştenitorul defunctului C.D., numitul C.S. şi Consiliul Local Bustuchin, s-a creat un raport juridic litigios, întrucât Cucailă Stan a solicitat anularea parţială a hotărârii Consiliului Local Bustuchin, H.C.L. nr. 37 din 22 august 1999, prin care Consiliul Local a însuşit inventarul bunurilor ce aparţin domeniului public şi privat al comunei, în sensul că terenul în suprafaţă de 946 mp, se află în domeniul public al statului, în baza contractului din 1972.
Acest litigiu a fost soluţionat prin sentinţa civilă nr. 2735 din 28 septembrie 2007 a Tribunalului Gorj, prin care, admiţându-se acţiunea reclamantului C.S., a fost anulată parţial Hotărârea nr. 37 din 22 august 1999 emisă de Consiliul Local Bustuchin, privitor la poziţia nr. 192 pct. b din anexă, pentru terenul aferent casei de locuit în suprafaţă de 946 mp. În conţinutul soluţiei s-a motivat că terenul în litigiu nu a fost expropriat prin Decretul nr. 378/1963, iar contractul încheiat între autorul C.D. şi Consiliul Local în 1972, a creat un raport juridic translativ de proprietate sub condiţia suspensivă a edificării casei de locuit şi a preluării terenului respectiv, condiţie care nu s-a îndeplinit, terenul şi casa aflându-se în continuare în proprietatea autorului. Urmare recurării sentinţei de către Consiliul local, a fost admis recursul, modificându-se sentinţa în sensul respingerii acţiunii reclamantului, cu motivarea că hotărârea Consiliului reprezintă o simplă inventariere a bunurilor şi nu produce, prin ea însăşi, efecte juridice relative la regimul juridic al bunurilor, respectiv apartenenţei acestora în proprietatea publică.
Faţă de această situaţie de fapt, s-a constatat că la data dezbaterii succesiunii autorului C.D., în luna mai 2009, moştenitorul C.S. a prezentat înscrisuri doveditoare ale proprietăţii, inclusiv pentru imobilul alcătuit din teren în suprafaţă de 946 mp. în ce priveşte suprafaţa de 800 mp indicată în titlul de proprietate din 23 iunie 2003, părţile se află în litigiu referitor la validarea numai a suprafeţei de 800 mp, iar diferenţa de 146 mp a fost validată în favoarea foştilor proprietari (fila 75 urm.penală).
În aceste condiţii, notarul public nu avea obligaţia inventarierii bunurilor, respectiv de a verifica actualitatea acestora în patrimoniul succesoral, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 36/1995 stipulând această obligaţie numai la cererea celor interesaţi, ceea ce în cauză nu s-a solicitat.
Totodată, s-a reţinut că Legea nr. 36/1995 instituie dreptul de a solicita anularea certificatului de moştenitor în procedura prevăzută de art. 88, respectiv de cei ce se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea unui certificat de moştenitor, în cadrul unei proceduri în faţa instanţei civile.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petiţionara.
Recursul declarat de petiţionar împotriva sentinţei este nefondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, după o analiză detaliată a situaţiei de fapt şi a înscrisurilor din dosar, instanţa de fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiţionară, ca nefondată.
Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reclamate în sarcina intimatului notar public, sub aspectul laturii subiective a acestora.
Astfel, din examinarea actelor dosarului, rezultă că, în cadrul procedurii emiterii certificatului de moştenitor, notarul public a respectat condiţiile prevăzute de lege, incluzând terenul în suprafaţă de 946 mp în masa succesorală, întrucât în sesizarea Primăriei Bustuchin pentru deschiderea procedurii succesorale acesta nu fusese consemnat ca ieşit din proprietatea defunctului, iar referitor la acest teren C.S. a prezentat şi contractul de vânzare-cumpărare din 9 martie 1961.
În ce priveşte contractul încheiat între autorul C.D. şi Consiliul Local Bustuchin în 1972, instanţa civilă s-a pronunţat în sensul că acesta a creat un raport juridic translativ de proprietate sub condiţia suspensivă a edificării casei de locuit şi a preluării terenului respectiv, condiţie care nu s-a îndeplinit, terenul şi casa aflându-se în continuare în proprietatea autorului.
Drept urmare, în raport de înscrisurile prezentate intimatei notar public, la data dezbaterii succesiunii autorului C.D., în luna mai 2009, se constată că notarul şi-a respectat atribuţiile notariale, întrucât nu avea obligaţia inventarierii bunurilor, respectiv de a verifica actualitatea acestora în patrimoniul succesoral, în conformitate cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 36/1995.
În ce priveşte critica invocată oral de petentă în cadrul motivelor de recurs, în sensul admiterii recursului, casării sentinţei şi, pe fond, admiterea plângerii şi trimiterea cauzei în vederea completării cercetărilor şi a începerii urmăririi penale, cel puţin pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu, aceasta nu poate fi primită, pentru următoarele considerente:
Din interpretarea dispoziţiilor art. 2871 alin. (1) din C. proc. pen., rezultă că, în cadrul acestei proceduri, plângerea în faţa instanţei poate avea ca obiect verificarea legalităţii şi temeiniciei rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror. Drept urmare, instanţa este limitată la a cerceta cauza într-un cadru strict stabilit de lege, cenzura sa vizând doar infracţiunile asupra cărora procurorul a dispus prin soluţia de netrimitere în judecată.
În raport de considerentele expuse, se constată că sentinţa instanţei de fond este temeinică şi legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiţionară Primăria comunei Bustuchin, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiţionară Primăria comunei Bustuchin împotriva sentinţei penale nr. 66 din 18 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4038/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3350/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
