ICCJ. Decizia nr. 4053/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4053/2010
Dosar nr. 268/1/2010
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2010
Asupra contestaţiei de faţă
În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 1584 din 23 aprilie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul R.C. împotriva Deciziei penale nr. 8/A din 23 februarie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin care au fost admise apelurile declarate de procuror şi de inculpaţi şi a fost casată sentinţa penală cauza fiind trimisă spre rejudecare la instanţa de fond, respectiv Tribunalul Satu Mare.
S-a reţinut astfel, că în raport de motivele de apel invocate de inculpatul R.C., de aspectele avute în vedere de instanţa de apel, care a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, în raport şi de prevederile art. 3855 C. proc. pen., recursul declarat de inculpat este nefondat. Această concluzie se impunea întrucât cu ocazia rejudecării inculpatul are posibilitatea să-şi facă toate apărările pe care le consideră necesare în legătură cu infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a formulat contestaţie în anulare, înregistrată pe rolul instanţei la 13 mai 2010, invocând prevederile art. 386 lit. a) C. proc. pen. Astfel, contestatorul a arătat că pentru termenul de judecată din 23 aprilie 2010 acesta nu a recepţionat citaţia, aflând ulterior despre soluţia pronunţate de pe portalul instanţei de judecată.
Contestaţia în anulare formulată este nefondată.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 386 lit. a) C. proc. pen., care să impună admiterea contestaţiei formulate.
Verificând actele dosarului şi hotărârile pronunţate, se constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 55 din 5 februarie 2007 pronunţată de Tribunalul Satu Mare inculpatul R.C. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 1 lit. a) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Prin Decizia penală nr. 8 din23 februarie 2010 a Curţii de Apel Oradea, au fost admise apelurile declarate de procuror şi de inculpaţi, a fost casată sentinţa penală şi a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de fond, respectiv Tribunalul Satu Mare.
Prin Decizia nr. 1584 din 23 aprilie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul R.C., fiind menţinută ca legală şi temeinică hotărârea atacată.
Potrivit art. 387 alin. (1) şi (2) cererea de contestaţie poate fi făcută de oricare dintre părţi iar în cererea de contestaţie trebuie să se arate toate cazurile de contestaţie pe care le poate invoca contestatorul şi toate motivele aduse în sprijinul acestora.
Examinând, conform art. 391 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., contestaţia formulată se constată că deşi este introdusă în termen legal, nefiind începută executarea, aceasta nu cuprinde motive din cele menţionate în textul evocat şi nu indică dovezi în sprijinul acesteia.
Astfel, conform art. 386 lit. a) C. proc. pen. există motiv de contestaţie în anulare când ";procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii";.
Din dispoziţia legală menţionată rezultă expres că una dintre condiţiile esenţiale pentru a exista acest caz de contestaţie în anulare este ca inculpatul să fi fost citat în mod legal la termenul fixat pentru judecarea recursului.
Or, în speţă această condiţie nu este îndeplinită din verificările efectuate în cauză rezultând că inculpatul a fost citat în mod legal pentru termenul din 23 aprilie 2010.
Având în vedere considerentele expuse Curtea va respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul R.C.I. împotriva Deciziei penale nr. 1584 din 23 aprilie 2010 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 623/35/2008.
Obligă contestatorul la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 512/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 531/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
