ICCJ. Decizia nr. 4042/2010. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4042/2010
Dosar nr. 5263/121/2008
Şedinţa publică de la 12 noiembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 37 din 28 ianuarie 2010 a Tribunalului Galaţi, în baza art. 11 pct. 2 lit. c) cu referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului H.G. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. d), f) şi alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Galaţi a reţinut următoarele:
Inculpatul H.G. zis „B."; locuieşte cu părinţii săi, martorii H.I. şi H.M. în sat Vârlezi, comuna Vârlezi, judeţ Galaţi. Inculpatul nu a fost căsătorit niciodată, nu este un consumator înrăit de băuturi alcoolice, dar este cunoscut în comună ca fiind o persoană retrasă, ciudată, necomunicativă şi ca fiind un împătimit al jocurilor pronosport. Nu s-a manifestat violent în raporturile cu străinii însă, la data de 30 octombrie 1999, pentru simplul motiv că mama sa, martora H.I., nu i-a pus de mâncare, a lovit-o pe aceasta cu piciorul în faţă, urmare loviturii martora pierzându-şi vederea la un ochi.
În cursul anului 1999, martora H.I. - mama inculpatului, muncea la victima V.T., pentru munca prestată aceasta fiind plătită de victimă.
Pentru unele activităţi mai grele, inculpatul H.G., venea şi el la locuinţa victimei, de asemenea, fiind plătit cu diverse sume de bani pentru munca prestată.
Victima era cunoscută în comună ca fiind o persoană liniştită, retrasă, o femeie de încredere, nu consuma băuturi alcoolice şi dispunea mai tot timpul de sume de bani, fiind pensionară. De asemenea, victima avea un defect la picior, se deplasa greu, tocmai din acest motiv, nepărăsind locuinţa sa. Victima obişnuia să-i împrumute cu bani pe martora H.I. şi inculpatul H.G., în schimbul acestor împrumuturi, cei doi prestând diverse activităţi în gospodăria victimei.
S-a reţinut că în ziua de 9 mai 1999, în jurul orelor 18,30, inculpatul H.G. a plecat de la locuinţa sa la „B.P.";, unde a jucat tenis de masă cu mai mulţi consăteni şi a consumat 200 ml coniac pe datorie. La acel moment, inculpatul avea la martorul C.L. (barman) o datorie veche de 5 RON pentru consumaţia pe care o făcuse în altă zi şi nu o achitase. A plecat de la acest bar în jurul orelor 21,30, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice.
Ajuns acasă, inculpatul s-a uitat la televizor şi, pentru că nu avea bani, avea datorii la bar, iar în zilele următoare vroia să joace o sumă mare de bani la Pronosport, a hotărât să meargă la domiciliul victimei V.T. pentru a face rost de bani. Inculpatul ştia că victima are mai tot timpul bani, că are o pensie de cea 4.000 RON pe lună şi că ţine banii într-o poşetă în camera ei. A plecat spre domiciliul victimei în jurul orelor 22,30, având asupra sa un cuţit luat de la locuinţa sa, un cuţit cu lungimea de aproximativ 25 cm iar lama de aproximativ 10 - 12 cm. Deoarece poarta era încuiată, inculpatul a escaladat gardul împrejmuitor şi a pătruns în curte. A mers la locuinţa victimei, becul de deasupra uşii de acces fiind aprins. Uşa de la locuinţă era închisă şi descuiată. Inculpatul a intrat în hol şi apoi în camera din dreapta unde a căutat banii în toate obiectele de la mobilier. Nu a găsit nimic şi a mers în bucătărie unde, de asemenea, a căutat peste tot bani. Întrucât nu a găsit nici aici, s-a hotărât să meargă în camera în care dormea victima V.T. şi în care ştia că se găsesc banii într-o poşetă. A intrat în cameră, a aprins lumina iar victima V.T. s-a trezit şi a început să întrebe „cine este";. Inculpatul s-a dus la o poşetă care se afla sub o masă şi a luat toţi banii din poşetă. Între timp, victima s-a ridicat din pat şi s-a îndreptat spre hol, în ideea, cel mai probabil, de a-şi alerta vecinii. Inculpatul a dat să părăsească locuinţa victimei dar, pe hol, victima l-a apucat de mâna dreaptă. Pentru a-şi asigura scăparea, a lovit-o pe victimă cu cuţitul, victima căzând pe hol. În timp ce victima se afla căzută, inculpatul a mai lovit-o de câteva ori cu pumnul şi cu picioarele. A ieşit din casă, a smuls globul cu bec ce se afla deasupra uşii şi l-a aruncat pe jos în grădină după care a plecat spre locuinţa sa. Când a ajuns acasă a numărat banii şi a constatat că luase de la victimă 30 RON, respectiv două de 5 RON şi restul de 10 RON.
A doua zi, inculpatul s-a deplasat la „B.P"; şi a achitat martorului C.L. datoria de 5 RON. La data de 11 mai 1999, s-a deplasat la Agenţia Loto unde, cu o parte din banii luaţi de la victimă, respectiv cam 100 RON, a jucat la Pronosport. Restul banilor până la 30 RON, i-a cheltuit în zilele următoare, în interes personal.
Victima V.T. a fost găsită în dimineaţa de 10 mai 1999, în jurul orelor 10,30 - 11,00, de martorii B.I. şi Z.E., în spatele uşii de la intrarea în camera ei.
Victima era în viaţă şi prezenta multiple leziuni pe faţă şi pe corp. A fost transportată la Spitalul Clinic de Urgenţă Galaţi unde, la data de 15 mai 1999, a decedat. Deoarece victima locuia singură şi era o persoană nu tocmai comunicativă, niciunul dintre apropiaţii ei nu a putut preciza dacă lipseşte vreun bun din locuinţa sa, dacă lipsesc bani şi care este exact suma de bani sustrasă.
La data de 29 martie 2000, în prezenţa avocatului din oficiu şi a martorilor asistenţi B.I. şi C.N., inculpatul H.G. a efectuat o reconstituire, ocazie cu care a indicat pe momente modul în care a pătruns în curtea şi locuinţa victimei, modul în care a căutat banii în locuinţa victimei, modul în care a lovit-o pe aceasta şi modul în care a părăsit locul faptei.
La data de 29 martie 2000, în prezenţa martorilor B.I. şi C.N. şi a avocatului din oficiu, inculpatul a indicat din grup de obiecte cuţitul de care s-a folosit la comiterea faptei.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică privind detecţia psihologică a comportamentului simulat din 6 martie 2000, întocmit de I.P.J. Bacău - Serviciul Criminalistic, rezultă că la întrebările relevante ale cauzei (inculpatul a negat comiterea faptei a cărei victimă a fost V.T.), în comportamentul inculpatului H.G. au fost evidenţiate modificări ale stresului emoţional, semnificativ caracteristicilor comportamentului simulat.
Prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi din data de 1 octombrie 2007 s-a dispus efectuarea constatării tehnico-ştiinţifice poligraf de către I.G.P.R. - Institutul de Criminalistică. Testarea nu a putut fi efectuată deoarece inculpatul a susţinut că suferă de sinuzită şi inflamare a amigdalelor, ceea ce îi împiedică atât respiraţia cât şi deglutiţia. Fiind examinat de către medicul legist, s-a concluzionat că inculpatul prezintă amigdalită cronică hipertrofică şi rinosinuzită alergică, fără tulburări respiratorii sau alterarea stării generale. Afecţiunile din sfera O.R.L. erau cronice şi nu necesitau intervenţii chirurgicale.
Ca atare, la data de 8 noiembrie 2007, s-a procedat la întocmirea unei noi ordonanţe prin care s-a dispus testarea cu aparatul poligraf a inculpatului.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 13 noiembrie 2007, întocmit de I.G.P.R. - Institutul de Criminalistică - Serviciul de Expertize şi Cercetare la Faţa Locului, rezultă că pentru răspunsurile inculpatului H.G. la întrebările relevante ale cauzei (inculpatul nu a recunoscut comiterea infracţiunilor a căror victimă a fost V.T.), au fost evidenţiate reacţii specifice comportamentului simulat.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică biocriminalistică rezultă că petele de substanţă brun-roşcată de pe obiectele puse la dispoziţie (obiecte de îmbrăcăminte ale victimei) sunt de sânge uman care aparţine grupei sangvine 01 (grupa sangvină a victimei). Din raportul de constatare medico-legală întocmit cu prilejul autopsierii victimei V.T. rezultă următoarele:
- moartea victimei a fost violentă;
- ea s-a datorat şocului traumatic consecutiv unui politraumatism cu echimoze multiple şi hematoame subcutanate faciale, toraco-abdominale şi ale membrelor, cu emfizem subcutanat, fracturi costale cu rupturi pleurale şi pulmonare, hemotorax stâng, contuzie cerebrală şi hepatică;
- leziunile au putut fi produse prin:
- echimozele faciale, toraco-abdominale şi de pe membre prin loviri cu corpuri contondente;
- echimoza buzei superioare şi plaga contuză jugală prin lovire cu corp contondent sau prin comprimare cu mâna;
- infiltratele hemoragice epicraniene, hemoragia subarahnoidiană, contuzia cerebrală prin lovire cu sau/şi de corpuri dure;
- plaga latero-cervicală stânga şi cea de pe antebraţul stâng posibil prin lovire cu corp tăietor, iar plaga de pe braţul stâng posibil prin lovire cu corp tăietor-înţepător;
- fracturile costale stângi, prin comprimarea toracelui în sens antero-posterior (posibil victima în poziţia culcată comprimată de planul dur al solului);
- echimozele albastre-violacee de pe coapse sunt ulterioare traumatismului, produse de personalul medical;
- politraumatismul poate data de 9 mai 1999;
- între leziuni şi decesul victimei există legătură directă de cauzalitate;
- data morţii este 15 mai 1999;
- sângele victimei aparţine grupei sanguine 01, Rh pozitiv;
- la internare nu s-a pus în evidenţă alcool.
În faza cercetării judecătoreşti au fost audiaţi nemijlocit: martorii B.I., B.l., H.M., H.I., B.C.V., B.I., C.N., C.L., martorul H.N., fratele inculpatului, s-a prevalat de dispoziţiile art. 80 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul nu a dorit să dea declaraţie, prevalându-se de dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen.
Analizând probele administrate în cauză, atât în faza urmăririi penale cât şi în faza cercetării judecătoreşti, instanţa a reţinut că în cauză nu există probe care să dovedească, dincolo de orice dubiu, că inculpatul H.G. ar fi comis infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Situaţia de fapt, reţinută prin rechizitoriu, referitoare la ce s-a întâmplat în noaptea de 9/10 mai 1999, respectiv că inculpatul H.G. este cel care a pătruns fără drept, prin escaladare, în curtea şi în locuinţa victimei V.T., din comuna Vârlezi, judeţul Galaţi şi a sustras suma de 30 RON şi, fiind depistat de victimă, a aplicat acesteia lovituri multiple pentru a-şi asigura scăparea, în urma loviturilor primite aceasta decedând, se bazează doar pe una din declaraţiile de recunoaştere a inculpatului, fără a se corobora cu alte fapte şi împrejurări ce rezultă din probele existente în cauză, contrar dispoziţiilor art. 69 C. proc. pen.
S-a constatat că inculpatul a dat în cursul urmăririi penale 3 declaraţii olografice în care recunoştea faptele imputate, pe care ulterior le retracta, însă niciuna dintre acestea nu prezintă elemente asemănătoare cu privire la modul de comitere al faptei.
Astfel, în prima declaraţie, dată la data de 24 februarie 2000 inculpatul a precizat că:
- în ziua de 9 mai 1999, în jurul orelor 18,30 a plecat de acasă la „B.P."; din comună unde a jucat tenis de masă cu mai mulţi săteni şi a consumat 200 ml coniac pe datorie. La martorul C.L. (barman) avea o datorie veche de 5 RON pentru consumaţia pe care o făcuse în altă zi şi nu o achitase; a plecat de la acest bar în jurul orelor 21,30 în stare de ebrietate; acasă a urcat în pat şi, în timp ce se uita la televizor, s-a gândit că nu avea niciun ban, avea datorii la bar şi intenţiona să joace zilele următoare o sumă mare de bani la Pronosport. A hotărât să meargă la domiciliul victimei V.T. pe care o cunoştea de foarte mult timp, iar în cursul anului 1998 a lucrat la ea la munca câmpului; ştia că are o pensie de cea 400 RON pe lună şi că ţine banii într-o poşetă în camera ei; a plecat spre locuinţa victimei la ora 22,30 iar aici a găsit poarta încuiată, motiv pentru care a sărit gardul; becul de deasupra uşii era aprins, iar uşa a găsit-o închisă şi descuiată. A intrat în hol şi apoi în camera din dreapta unde a căutat banii în toate obiectele de la mobilier; nu a găsit nimic şi a mers în bucătărie unde, de asemenea, a căutat peste tot bani; întrucât nu a găsit nici aici, a luat un cuţit de pe masă cu lungimea de aproximativ 25 cm cu lama lungă de 10 - 12 cm şi s-a hotărât să meargă în camera în care dormea victima şi în care ştia că se găsesc banii într-o poşetă. A intrat în cameră şi a aprins lumina; atunci a observat-o pe victima V.T., care se trezise şi a început să întrebe „cine este";. Inculpatul s-a dus la o poşetă care se afla sub o masă şi a luat toţi banii din poşetă; între timp, victima s-a ridicat din pat şi s-a îndreptat spre hol; inculpatul s-a hotărât să iasă din casă dar pe hol, victima l-a apucat de mâna dreaptă. Pentru a scăpa, a lovit-o o dată cu cuţitul, victima căzând pe hol; în timp ce victima se afla căzută pe hol, a mai lovit-o de câteva ori cu pumnul şi cu picioarele.
A ieşit din casă, a smuls globul cu bec ce se afla deasupra uşii şi l-a aruncat pe jos în grădină după care a plecat spre locuinţa sa. Cuţitul pe care îl luase din bucătăria victimei şi cu care o lovise pe victimă, era murdar de sânge şi l-a aruncat pe uliţă, pe drum spre casă. Când a ajuns acasă a numărat banii şi a constatat că luase de la victimă 30 RON, respectiv două de 5 RON şi restul de 10 RON. Inculpatul a mai precizat că atunci când a vrut să iasă din casă, victima l-a apucat şi de păr; a doua zi s-a deplasat la „B.P."; şi a achitat martorului C.L. datoria de 5 RON; la data de 11 mai 1999, s-a deplasat la Agenţia Loto unde, cu o parte din banii luaţi de la victimă, respectiv cam 10 RON, a jucat la Pronosport; restul banilor până la 30 RON, i-a cheltuit în zilele următoare.
În a doua declaraţie, dată la data de 23 martie 2000, inculpatul a susţinut că:
- în cursul anului 1998, a lucrat cu ziua la victima V.T., în sensul că îi tăia lemne, o ajuta la treburile gospodăreşti şi îi muncea pământul; pentru aceste activităţi era plătit de victimă cu suma de 2 RON pe zi, bani pe care îi dădea la fiecare sfârşit de zi. Inculpatul a precizat că, de obicei, cât timp lucra în curte, bătrâna stătea în casă, întrucât se deplasa foarte greu; când îi dădea banii pe ziua lucrată, îl invita în casă; cu aceste ocazii, a observat că bătrâna ţinea banii într-o poşetă, iar pe aceasta o ţinea în prima cameră din stânga, câteodată sub patul mare, iar altădată într-un sertar de noptieră sub oglindă. Tot din această perioadă, inculpatul a reţinut că bătrâna avea în permanenţă bani în poşeta respectivă, chiar şi înainte de pensie, respectiv între zilele 14 - 17 ale lunii.
Inculpatul ştia că pensia victimei se ridica la 300 - 400 RON. Tot în perioada anului 1998, mama inculpatului - martora H.I., a lucrat la victimă cu ziua, însă se ocupa de spălat şi curăţenie în casă. Inculpatul a susţinut că a renunţat să mai lucreze la victimă în toamna anului 1998, după ce i-a prăşit via, întrucât aceasta voia să îi reducă ziua de muncă la 15 RON. În primăvara anului 1999, inculpatul a admis că se confrunta cu o lipsă de bani pentru a juca la Pronosport şi pentru nevoile zilnice. În jurul datei de 9 mai 1999, s-a gândit să meargă la victimă şi să-i fure banii din casă pentru că ştia că are şi unde îi ţine. În ziua de 9 mai 1999, în jurul orelor 18,30 a mers la „B.P."; iar în jurul orelor 21,30 a revenit acasă unde se aflau părinţii săi care dormeau în camera lor, respectiv în camera a doua (fără ca aceştia să aibă efectiv posibilitatea când vine şi pleacă de acasă inculpatul). Inculpatul a precizat că a intrat în prima cameră şi a vizionat la televizor, timp în care a mai băut două pahare cu vin; a adormit cu televizorul deschis şi s-a trezit pe la ora 23,00; gândindu-se că nu are bani, a luat din casă un cuţit cu mâner de plastic alb în lungime totală de 20 cm şi s-a hotărât să meargă acasă la victimă pentru a lua bani de la ea. A plecat pe lângă „B.P."; şi a intrat în curtea victimei pe poarta care era deschisă; când a ajuns pe prispă, a smuls globul şi becul din peretele de deasupra uşii şi Ie-a pus jos lângă balcon; a intrat în casă pe uşa pe care a găsit-o descuiată, în prima cameră de pe hol, din dreapta. Aici, a căutat în dulapuri şi sertare după care a mers în bucătărie şi a căutat în bufet şi pe pat însă nu a găsit banii, a mers apoi în prima cameră din stânga, unde dormea bătrâna şi a început să caute sub patul mare. în continuare, inculpatul a căutat la noptieră şi a găsit poşeta în care ştia că ţine banii victima, între timp, victima V.T. s-a trezit şi a plecat pe hol, iar inculpatul a luat toţi banii din poşetă şi a încercat să iasă afară, însă pe hol a fost agăţat de mână de bătrână. A scos cuţitul şi a lovit-o la mână, victima a căzut şi a mai lovit-o cu pumnii şi picioarele în zona pieptului, bătrâna a rămas căzută pe hol, lângă lada de lemne, după care inculpatul a plecat spre casă tot pe acelaşi drum. Nu a discutat cu nimeni despre această faptă, a fost de acord să conducă organele de urmărire penală la locul faptei pentru a arăta cum a procedat. Inculpatul a mai susţinut că, în data de 24 februarie 2000, când s-a deplasat cu organele de anchetă la faţa locului pentru a face reconstituirea, a văzut-o pe mama sa în curtea Postului de Poliţie, a avut un sentiment ciudat pe moment şi a negat că este autorul faptei şi nu s-a mai efectuat reconstituirea.
În a treia declaraţie, dată la data de 8 noiembrie 2007, inculpatul precizează că el este cel care a intrat în curtea şi locuinţa victimei V.T. în noaptea de 9/10 mai 1999, în jurul orelor 22,00, pentru a împrumuta 10 RON ca să joace la pronosport, victima a refuzat să-i dea banii, a venit către el la uşă, i-a aplicat acesteia o lovitură cu palma peste faţă, aceasta căzând, a luat o bancnotă de 10 RON de sub o vază, iar a doua zi a mers la Agenţia Loto din Târgu Bujor şi a luat bilet la pronosport.
S-a constatat că există neconcordanţe majore cu privire la modul în care s-ar fi comis fapta, respectiv dacă inculpatul a intrat în curte pe poartă sau a sărit gardul, dacă a smuls globul şi becul din peretele de deasupra uşii înainte de a intra în casă sau după ce a ieşit, dacă cuţitul I-a luat de acasă sau din bucătăria victimei, dacă a aruncat cuţitul sau nu pe uliţă, dacă a lovit victima cu cuţitul, pumnii şi picioarele sau i-a dat doar o palmă, dacă a sustras 30 RON sau numai 10 RON.
Dacă inculpatul ar fi comis faptele ar fi spus de fiecare dată aceeaşi variantă.
Neconcordanţe există şi între declaraţiile inculpatului şi împrejurările constatate prin procesul-verbal de cercetare la faţa locului, procesul-verbal de reconstituire, raportul de constatare medico-legală privind necropsia victimei şi planşele foto aferente.
Astfel, inculpatul a arătat, la reconstituire, că a lovit victima o dată cu cuţitul la mâna dreaptă, apoi cu pumnul în faţă pe partea dreaptă, după ce mutase cuţitul în mâna stângă, aceasta căzând pe hol, după care a mai lovit-o de câteva ori cu pumnul şi cu picioarele, însă, din raportul de constatare medico-legală privind necropsia victimei rezultă că victima a fost tăiată la mâna stângă şi în zona gâtului tot pe partea stângă, iar din procesul-verbal de cercetare la faţa locului rezultă că victima a fost găsită în camera sa (camera din stânga, cum se intră pe hol), lângă pat fiind găsite urme de sânge.
Pe hol nu s-au găsit urme de sânge, urme care ar fi trebuit să se găsească dacă victima ar fi fost tăiată de inculpat şi aceasta ar fi căzut pe hol.
Având în vedere că victima era în vârstă, avea un defect la picior, se deplasa greu, precum şi leziunile grave descrise în raportul de constatare medico-legală, aceasta nu se mai putea deplasa din hol (unde căzuse, după spusele inculpatului) în camera sa unde a fost găsită de martorii B.I. şi Z.E.
În primele două declaraţii inculpatul a arătat că ştia locul unde victima avea banii, respectiv într-o poşetă pe care o ţinea sub pat sau într-un sertar la noptieră sub oglinda din camera sa (camera din stânga, cum se intră pe hol). În aceste condiţii este ilogic ca inculpatul să caute banii mai întâi în celelalte camere, să răvăşească lucrurile din acestea şi, negăsind banii, să se ducă apoi în camera victimei, să caute sub pat, la noptieră ori sub masă şi să găsească poşeta din care a luat banii, deşi cunoştea dinainte că aceasta ţinea banii în camera ei.
Aspectele consemnate cu ocazia reconstituirii provin tot din declaraţiile inculpatului, declaraţii care nu se coroborează cu alte probe, fiind chiar contradictorii cu privire la locul altercaţiei dintre inculpat şi victimă şi leziunile produse acesteia faţă de cele consemnate în procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi raportul de constatare medico-legală privind necropsia victimei.
În actul de sesizare s-au reţinut două motive pentru care inculpatul ar fi comis fapta, respectiv că ar fi avut o datorie de 5 RON la martorul C.L., barman la „B.P.";, pentru consumaţia pe care o făcuse în altă zi şi nu o achitase şi că vroia să joace o sumă mare de bani la Pronosport, aspecte care rezultă tot din declaraţiile inculpatului, însă acestea nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză.
Astfel, martorul C.L. a arătat că inculpatul obişnuia să frecventeze barul, să mai consume bere şi să joace tenis de masă dar, în general, era o fire închisă şi nu consuma băuturi alcoolice în mod excesiv, doar câte o bere şi nu se îmbăta, îi plăcea să joace fotbal. A mai precizat că se mai întâmpla să îi mai dea inculpatului câte o bere pe datorie dar că, de regulă, acesta venea şi-şi achita datoriile (de până la 5 RON) într-o zi sau două. Martorul nu a putut preciza dacă în luna mai 1999, inculpatul a acumulat datorii şi dacă şi când a achitat aceste datorii.
Având în vedere că, pentru anul 1999, suma de 5 RON era o sumă destul de mare, că inculpatul nu consuma decât câte o bere, nu se îmbăta, că martorul C.L. îi mai dădea câte o bere pe datorie, că datoriile nu treceau de 5 RON nu s-a putut reţine că inculpatul a avut o datorie de 5 RON la bar.
Cu privire la al doilea motiv s-a constatat că este ilogic ca inculpatul să se ducă, în miez de noapte, la victimă pentru a face rost/împrumuta bani pentru a juca la pronosport în condiţiile în care următorul joc la pronosport era programat peste o săptămână, pe 16 mai 1999, timp suficient pentru ca inculpatul să meargă la victimă să-i ceară banii necesari, mai ales că aceasta îl mai împrumutase cu bani şi în alte rânduri iar inculpatul o ajutase la diferite munci în gospodărie pentru banii împrumutaţi.
Nu s-a putut reţine că inculpatul era un înrăit al jocurilor pronosport de vreme ce la domiciliul său s-au găsit doar 3 asemenea bilete, în valoare totală de 1.23 RON.
Susţinerile martorilor B.C. şi P.I. cum că l-au văzut pe inculpat sărind noaptea în/din curtea victimei, cu alte ocazii, precum şi cele ale martorului B.l. că l-a văzut pe inculpat într-o altă seară la poarta victimei, nu au relevanţă în cauză întrucât nu privesc faptele deduse judecăţii. Toţi aceşti martori au declarat că nu şi-au făcut griji de ceea ce văzuseră întrucât îl cunoşteau pe inculpat şi ştiau că lucrează pe la victimă.
Împrejurarea că inculpatul a discutat cu părinţii săi despre faptul că a recunoscut la poliţie că el ar fi comis faptele, de frica unui poliţist anchetator, nu constituie o probă care să-i dovedească vinovăţia, ci o simplă discuţie despre ceea ce s-a întâmplat când a fost chemat la audieri.
Cu privire la declaraţiile inculpatului din martie 2008 în care nu a recunoscut comiterea faptelor, dar a precizat că a auzit despre agresarea victimei V.T. în dimineaţa de 10 mai 1999, în jurul orelor 730, când a mers la prăşit la vie, în condiţiile în care fapta nu fusese sesizată (martorul B.I. a găsit-o pe victimă în locuinţa sa în ziua de 10 mai 1999 în jurul orelor 1030 - 1100) s-a constatat că acestea sunt contradictorii cu declaraţiile date în cursul anului 2000, în care a arătat că a aflat despre agresarea victimei V.T. a doua zi, pe 10 mai 1999, de prin sat, fără a preciza o anumită oră. S-a apreciat că declaraţia dată în cursul anului 2000, fiind mai apropiată în timp e momentul comiterii faptelor iar amintirile mai proaspete, reflectă adevărul. De altfel, cu greu, dacă nu imposibil, o persoană poate să-şi aducă aminte detalii referitoare la ce anume a făcut într-o anumită zi şi la o anumită oră în urmă cu circa 9 ani.
Cu privire la testarea inculpatului cu ajutorul tehnicii de tip poligraf se constată că aceasta nu face parte dintre mijloacele de probă, cum nu se înscrie nici printre modalităţile de ascultare a învinuitului sau inculpatului. Faptul că inculpatul a prezentat reacţii specifice comportamentului simulat la testarea cu poligraful o constituie o probă care să conducă la concluzia că el a comis faptele deduse judecăţii, ci simple indicii care trebuie completate cu alte mijloace de probă, nu doar cu declaraţiile inculpatului.
Faţă de cele arătate s-a constatat că declaraţiile inculpatului, prin care acesta recunoaşte comiterea faptelor, nu se coroborează cu alte probe, directe sau indirecte, care să conducă la stabilirea vinovăţiei acestuia, existând dubiu cu privire la comiterea infracţiunilor deduse judecăţii de către inculpat, dubiu ce profită acestuia.
Dubiu este cu atât mai mare cu cât în cauză s-au făcut cercetări şi pe altă pistă, la care s-a renunţat fără a se da o soluţie (nici măcar de neîncepere a urmăririi penale), şi, iniţial, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului, practic, pe baza aceluiaşi material probator.
Astfel, s-au făcut cercetări cu privire la făptuitorii S.l. şi C.G. S.l. a arătat că în noaptea de 9/10 mai 1999 a mers împreună cu C.G. până în apropierea locuinţei victimei, C.G. a intrat în curte pe poartă şi apoi în locuinţă iar S.l. a rămas la poartă. După o jumătate de oră C.G. s-a întors şi i-a spus că a lovit-o pe victimă cu pumnii şi picioarele, precum şi cu un cuţit pe care îl avea la el, că a căutat bani, găsind 1 RON. C.G. nu a recunoscut arătând că ar fi plecat din Vârlezi în după amiaza zilei de duminică, pe 9 mai 1999. Ambii au fost testaţi cu aparatul poligraf, rezultând că S.l. nu a evidenţiat reacţii specifice comportamentului simulat iar C.G. a evidenţiat reacţii specifice comportamentului simulat.
Pe această pistă au fost audiaţi mai mulţi martori, printre care T.G., B.V., G.F., S.C. care au arătat că l-ar fi auzit pe C.G., în după amiaza zilei de duminică, 9 mai 1999, că vrea să plece la Târgu Bujor, precum şi pe martorul P.V. care a arătat că s-a întâlnit cu C.G. în ziua de luni, 10 mai 1999, pe drumul dintre Târgu Bujor şi Vârlezi, acesta deplasându-se spre Târgu Bujor. Nu au fost verificate susţinerile lui C.G. care a arătat că după ce a plecat din Vârlezi în după amiaza zilei de duminică, 9 mai 1999, a ajuns la Tecuci şi apoi la Focşani pe la ora 3,30 unde s-ar fi întâlnit cu numitul O.A. (N.) care l-ar fi dus la locuinţa sa din bulevardul L., zona bariera Coteşti. A fost audiată o persoană pe nume O.A. dar, deşi îl cunoaşte pe C.G., nu este aceeaşi persoană cu care susţine C.G. că s-ar fi întâlnit la Focşani întrucât acesta locuieşte în satul Găneşti, comuna Cavadineşti, judeţul Galaţi şi nu l-a văzut în acea perioadă pe C.G. Ulterior, S.l. a arătat că nu a comis nicio faptă cu C.G. în noaptea de 9/10 mai 1999, fără a explica această revenire asupra declaraţiilor anterioare.
Având în vedere că declaraţiile inculpatului, prin care acesta recunoaşte comiterea faptelor, pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu alte fapte şi împrejurări ce rezultă din probele existente în cauză, condiţie care nu este îndeplinită în cauză, s-a constatat că nu poate fi reţinută ca fiind dovedită fără echivoc vinovăţia inculpatului pentru comiterea infracţiunilor deduse judecăţii.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, criticând-o ca fiind nelegală sub aspectul achitării inculpatului H.G..
Prin Decizia penală nr. 72/A din 10 mai 2010 a Curţii de Apel Galaţi s-a respins ca nefondat apelul declarat de procuror.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul achitării inculpatului H.G. pentru cele două infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată.
În motivarea recursului se arată că din analiza coroborată a probelor administrate în cauză în faza de urmărire penală, precum şi pe parcursul cercetării judecătoreşti rezultă vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie urmată de moartea victimei şi violare de domiciliu.
La stabilirea vinovăţiei inculpatului trebuie analizate declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului date în cursul urmăririi penale la 24 februarie 2000, 23 martie 2000 şi 8 noiembrie 2007, ce se coroborează cu raportul de constatare medică-legală, procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi declaraţiile martorilor din lucrări.
Examinând recursul declarat în cauză prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte reţine că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Prin rechizitoriul nr. 714/P/2000 din 22 iulie 2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi a fost trimis în judecată inculpatul H.G. pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie urmată de moartea victimei şi violare de domiciliu prevăzute de art. 291 alin. (1), (2) lit. d) şi f) şi alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În fapt s-a reţinut că în noaptea de 9/10 mai 1999, inculpatul a pătruns fără drept, prin escaladare, în curtea şi locuinţa victimei V.T. din comuna Vârlezi, judeţul Galaţi, a sustras suma de aproximativ 30 RON şi, fiind depistat de victimă, ar fi aplicat acesteia lovituri multiple pentru a-şi asigura scăparea, iar în urma loviturilor primite victima a decedat.
Ambele instanţe au reţinut corect că probele administrate atât la urmărirea penală, cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti nu au dovedit dincolo de orice dubiu că inculpatul este autorul faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
Inculpatul a recunoscut comiterea infracţiunilor în declaraţiile date în cursul urmăririi penale la datele de 24 februarie 2000, 23 martie 2000 şi 8 noiembrie 2007, însă aceste declaraţii sunt contradictorii în ceea ce priveşte modalitatea de comitere a faptelor, declaraţiei ce nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate.
Or, potrivit art. 69 C. proc. pen., declaraţiile inculpatului, făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Astfel, în declaraţia dată la 24 februarie 2000 inculpatul arată că, după ce a pătruns în locuinţa victimei şi a căutat bani, a mers în bucătărie, a luat un cuţit de pe masă, după care s-a hotărât să meargă în camera unde dormea victima şi unde ştia că se găsesc banii într-o sacoşă. În camera victimei inculpatul a luat toţi banii din poşetă, timp în care victima s-a ridicat din pat, l-a apucat de mâna dreaptă, însă pentru a scăpa inculpatul a lovit-o o dată cu cuţitul, victima căzând pe hol. În timp ce se afla căzută, inculpatul i-a mai aplicat câteva lovituri cu pumnii şi picioarele. Cuţitul cu care a lovit-o pe victimă era murdar de sânge şi l-a aruncat pe uliţă, în drum spre casă.
În cea de a doua declaraţie din data de 23 martie 2000, inculpatul arată că în jurul orelor 23,00, pentru a face rost de bani, a luat de acasă un cuţit cu lungimea de 20 cm şi s-a hotărât să meargă la casa victimei pentru a lua bani de la ea. Ajuns aici a intrat pe poarta care era deschisă, pe prispă a stins becul şi globul din peretele de deasupra uşii, a intrat în locuinţă pe uşa de acces care era descuiată, a căutat banii şi pentru că nu a găsit a mers în camera unde dormea victima. Aici a găsit banii într-o poşetă aflată pe noptieră, între timp victima s-a trezit şi s-a îndreptat pe hol. Inculpatul a lovit-o la mână, victima a căzut pe hol, unde inculpatul a mai lovit-o cu pumnii şi picioarele.
La data de 8 noiembrie 2007, inculpatul neagă că i-ar fi aplicat victimei lovituri cu cuţitul, precizând că a lovit-o pe aceasta cu palma peste faţă, iar victima a căzut, sustrăgând suma de 10 RON de sub o vază.
Declaraţiile de recunoaştere a faptelor cuprind contradicţii în ceea ce priveşte cuţitul cu care a fost lovită victima, dacă a fost luat din domiciliul inculpatului sau din bucătăria victimei, dacă inculpatul a lovit-o pe victimă cu cuţitul, pumnii şi picioarele sau i-a aplicat doar o palmă, dacă a sustras suma de 30 RON din partea victimei sau suma de 10 RON aflată sub o vază.
În momentul efectuării reconstituirii inculpatul a susţinut că, pe hol, a lovit-o pe victimă cu cuţitul la unul din braţe cu care victima îl apucase de mână, apoi a lovit-o cu pumnul, iar victima a căzut pe hol, peste o ladă cu lemne, unde i-a mai aplicat două lovituri cu piciorul stâng.
Din procesul-verbal de cercetare la faţa locului rezultă că victima a fost găsită în camera sa, lângă pat pe pardoseală şi pe lenjerie fiind descoperite urme de sânge.
Or, victima fiind o persoană în vârstă, cu un defect la picior, în condiţiile în care i s-au produs leziunile grave descrise în raportul medico-legal de necropsie, aceasta nu se putea deplasa singură din hol în camera sa.
În plus, în ipoteza în care susţinerile inculpatului în sensul că a lovit victima pe hol ar fi reale, petele de sânge ar fi trebuit să existe şi pe hol, nu doar în dormitorul victimei.
Faptul că inculpatul a descris cu lux de amănunte interiorul locuinţei victimei se datorează împrejurării că acesta fusese de mai multe ori la victimă unde presta diferite munci împreună cu mama sa.
În ceea ce priveşte testarea inculpatului cu ajutorul tehnicii de tip poligraf, Înalta Curte reţine că aceasta nu face parte dintre mijloacele de probă enumerate de art. 64 C. proc. pen., ci oferă numai indicii referitoare la un posibil comportament simulat al inculpatului, indicii ce trebuie apreciate în raport cu mijloacele de probă administrate în cauză.
Or, prin coroborarea acestora, nu rezultă cu certitudine că inculpatul a fost cel care în noaptea de 9/10 mai 1999 a pătruns în curtea victimei, a sustras suma de cca. 30 RON şi a aplicat lovituri acesteia pentru a-şi asigura scăparea, existând serioase dubii sub acest aspect, ce trebuie interpretate în favoarea inculpatului, conform principiului in dubio pro reo.
În actul de sesizare s-a reţinut că a doua zi după comiterea faptelor, inculpatul s-a deplasat la „B.P."; şi a achitat martorului C.L. datoria de 5 RON.
Din declaraţiile martorului C.L. rezultă că inculpatul obişnuia să mai bea câte o bere la barul unde acesta lucra, fără a se îmbăta, uneori se întâmpla să-i mai dea bani pe datorie, acesta îi aducea banii într-o zi, două, iar datoriile nu au depăşit suma de 5 RON.
Martorul nu relatează nimic despre plata sumei de 5 RON la data de 10 mai 1999, după uciderea victimei.
Martorii B.C.V. şi P.I. au arătat că l-au văzut pe inculpat, cu alte ocazii, sărind noaptea în şi din curtea victimei, nu însă şi în noaptea de 9/10 mai 1999, când s-au comis faptele.
Referitor la declaraţiile martorului B.C.V., Înalta Curte observă că acesta nu aduce elemente noi, de natură să contribuie la stabilirea vinovăţiei inculpatului.
Martorul a relatat că, fiind deţinut în Penitenciarul Galaţi, s-a întâlnit cu inculpatul care i-a spus că este cercetat pentru agresarea victimei V.T. fără a-i oferi alte amănunte. Faptul că inculpatul nu a negat niciodată în prezenţa martorului că este autorul faptei l-a determinat pe acesta să creadă că inculpatul a săvârşit fapta, formulând şi un denunţ în acest sens.
În cauză au mai fost efectuate cercetări şi cu privire la numiţii S. . şi C.G. fără a se dispune vreo soluţie cu privire la aceştia, iar pe baza aceloraşi probe s-a dispus faţă de inculpat scoaterea de sub urmărire penală prin Ordonanţa nr. 714/P/2000 din 10 septembrie 2001 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi.
Faţă de considerentele arătate, întrucât nu s-a putut stabili cu certitudine că inculpatul este autorul faptelor pentru care a fost trimis în judecată, soluţiile instanţelor sunt legale şi temeinice, recursul urmând a fi respins în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva Deciziei penale nr. 72/A din 10 mai 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, privind pe intimatul inculpat H.G.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 496/2010. Penal. Abuz în serviciu contra... | ICCJ. Decizia nr. 51/2010. Penal. Abuz în serviciu contra... → |
|---|
