ICCJ. Decizia nr. 4098/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4098/2010
Dosar nr. 660/64/2010
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. 1. La data de 19 mai 2009, petenta M.E. a sesizat Inspectoratul Judeţean de Poliţie Braşov cu plângere penală împotriva notarului public V.V. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), respectiv împotriva numiţilor V.T., V.S. şi T.E. pentru infracţiunile prevăzute de art. 291 C. pen. şi art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)
În motivare, petenta a arătat că notarul public i-a smuls semnătura pe acel înscris prin care ar fi împuternicit-o pe T.S. să se ocupe de intabularea şi vânzarea locuinţei sale proprietate personală, situată în municipiul Braşov, str. B. către V.T. şi S.
2. Prin ordonanţa procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov din 30 iunie 2010, emisă în Dosar nr. 1787/P/2009, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public V.V. pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), fiind disjunsă şi declinată cauza în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov în vederea efectuării de cercetări penale faţă de T.S., V.T. şi V.S. pentru infracţiunile prevăzute de art. 291 C. pen. şi art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)
Pentru a dispune astfel, procurorul care a instrumentat cauza în faza actelor premergătoare a procedat la audierea notarului public V.V., care a confirmat întocmirea şi autentificarea procurii speciale prin care M.E. o împuternicea pe T.S. să intabuleze şi să vândă imobilul în discuţie, precum şi legalizarea semnăturilor în cadrul unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare asupra garsonierei între promitenta vânzător M.E. şi promitenţii cumpărători V.T. şi S.
Pentru clarificarea stării de fapt, s-a efectuat o constatare tehnico-ştiinţifică de natură grafică, care a concluzionat că semnătura de la rubrica ";mandantă"; existentă pe procura specială autentificată prin încheierea din 24 ianuarie 2006 la Biroul Notarului Public V.V. a fost executată de aceeaşi persoană care a realizat semnăturile de pe actul de partaj voluntar autentificat prin încheierea din 17 mai 2002, fotocopia actului de identitate pe numele M.E. şi promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare datată 21 ianuarie 2006.
3. Prin rezoluţia nr. 525/II/2/2010 din data de 4 august 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate în baza art. 278 C. proc. pen.
B. În baza art. 2781 C. proc. pen., petenta a formulat plângere în faţa judecătorului, arătând în motivarea acesteia că notarul public i-a smuls semnătura în momentul când a întocmit şi semnat promisiunea de vânzare-cumpărare, în sensul că ar fi mandatat o persoană să vândă imobilul proprietatea sa şi să ia toţi banii. Cu ocazia semnării actelor, printre ele se afla şi acela prin care împuternicea o persoană să vândă casa, înscris al cărui conţinut nu îl cunoştea.
Nu a primit banii despre care face vorbire în promisiunea de vânzare-cumpărare, astfel că solicită anularea contractului de vânzare-cumpărare şi revenirea la situaţia anterioară.
Prin Sentinţa penală nr. 71/F din 25 august 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentă împotriva rezoluţiei din 30 iunie 2010 dată în Dosarul nr. 1787/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, fiind obligat petenta la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că modul în care notarul public V.V. şi-a îndeplinit atribuţiile sunt în concordanţă cu dispoziţiile legale şi nu se poate reţine vreo faptă de natură penală.
Astfel, procura specială autentificată sub nr. x din 24 ianuarie 2006, promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare între părţile contractante M.E., V.T. şi V.S. sunt acte notariale întocmite de notarul public V.V. cu respectarea dispoziţiilor în materie, între care şi semnătura părţilor, respectiv au fost semnate la rubrica ";mandantă sau promitent vânzător"; de către petenta M.E., în acest sens fiind şi concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 7 aprilie 2010 emis de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Braşov, Serviciul Criminalistic şi aflat la dosar urmărire penală.
Mai mult, preţul imobilului aparţinând petentei M.E., situat în Braşov, str. B., judeţul Braşov, imobil ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. y din 27 martie 2009 a fost de 9.400 euro aşa cum rezultă şi din pct. 2.4. al înscrisului promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. z din 24 ianuarie 2006, dată la care s-a şi achitat de către promitenţii cumpărători.
Actele depuse în copie la dosarul cauzei, în şedinţă publică, nu dovedesc în niciun fel împrejurarea că era absolut necesară prezenţa petentei în localitate şi, ca atare, nu ar fi putut împuternici o altă persoană în a-i intabula şi vinde locuinţa sa.
Aşa fiind, constatând că în mod legal şi temeinic s-a stabilit că nu pot fi reţinute infracţiunile prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) în sarcina notarului public V.V., prima instanţă a menţinut ordonanţa contestată.
C. Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs petenta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând în esenţă criticile din plângerea penală şi cea adresată primei instanţe şi solicitând admiterea în fond a plângerii şi trimiterea dosarului la parchet pentru continuarea cercetărilor faţă de notarul public.
Examinând recursul declarat de petentă sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.
Instanţa de fond, în baza materialului probator administrat în faza actelor premergătoare, a analizat situaţia de fapt reclamată de petentă apreciind, în mod corect, că activităţile desfăşurate de intimata notar V.V. în exercitarea atribuţiilor de serviciu sunt în concordanţă cu dispoziţiile legale şi nu constituie infracţiunile prev. de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Prin prisma propriului examen, Înalta Curte constată că petenta a semnat la rubrica ";mandantă"; şi ";promitent vânzător"; procura specială din 24 ianuarie 2006 şi promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare între părţile contractante M.E., V.T. şi V.S., în acest sens fiind şi concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 7 aprilie 2010 emis de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Braşov, Serviciul Criminalistic şi aflat la dosar urmărire penală.
Susţinerea petentei că a semnat din eroare procura prin care împuternicea o persoană să vândă casa, fără a-i cunoaşte conţinutul, nu poate fi reţinută, având în vedere că era în sarcina acesteia să citească ceea ce semnează, mai ales că restul înscrisurilor pe care nu le contestă erau acte cu titlu oneros.
În ceea ce priveşte susţinerea că nu a primit decât o parte din suma de bani ce reprezenta preţul vânzării, chiar dacă ar fi reală, nu poate atrage răspunderea penală a notarului, atâta vreme cât petenta nu contestă că a semnat promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare sau că a fost indusă în eroare la semnarea acesteia. Cum preţul este stipulat clar în promisiune, atât în RON cât şi în euro, cu menţiunea că a fost achitat integral la data semnării promisiunii, iar petenta nu reclamă nici o conduită dolozivă a notarului public la semnarea acestui act, prezentul demers judiciar al acesteia este de neînţeles, atâta vreme cât prin procura contestată împuternicea pe mandatară să se ocupe efectiv doar de încheierea actului de vânzare-cumpărare în formă autentică, precum şi de formalităţile aferente, lucru imposibil de realizat la momentul semnării promisiunii deoarece imobilul nu era intabulat.
Practic, tranzacţia propriu zisă s-a finalizat în momentul semnării promisiunii bilaterale şi a achitării preţului stabilit de părţi, fiind dublată de semnarea, în aceeaşi zi, a unei procuri pentru încheierea contractului, ca o măsură de precauţie luată de cumpărători în cazul în care petenta nu ar fi revenit prea curând în ţară pentru îndeplinirea formalităţilor.
Totodată, Înalta Curte constată că deşi petenta susţine că nu a primit decât 5000 euro din cei 9400 euro stipulaţi în promisiune, aceasta nu doreşte diferenţa de bani ci doar să se constate că a fost înşelată - împrejurare ce atestă că în realitate doreşte desfiinţarea actului de vânzare-cumpărare pe cale subsecventă, urmărind iniţial atragerea răspunderii penale a notarului public căruia nu i se poate totuşi imputa vreo conduită culpabilă.
Ca atare, pentru aceste considerente, constatând că rezoluţia procurorului precum şi sentinţa pronunţată în cauză sunt legale şi temeinice, văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod va obliga recurenta la cheltuieli judiciare către stat.
Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 193 alin. (6) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare reprezentând onorariul avocatului ales al intimatei, conform chitanţei fiscale depusă la dosarul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara M.E. împotriva Sentinţei penale nr. 71/F din 25 august 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat şi la 300 RON cheltuieli judiciare către intimata V.V.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 559/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 568/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
