ICCJ. Decizia nr. 4115/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4115/2010
Dosar nr. 518/59/2010
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 133/PI din 27 mai 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, a fost respinsă, în temeiul prevederilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiţionarul A.P.G. împotriva Ordonanţei nr. 27/VI 11/1/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin plângerea întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., petentul A.P. a solicitat desfiinţarea Ordonanţei nr. 27/VII 1/1/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, motivând că în mod nelegal i-a fost respinsă cererea de recuzare a organelor de cercetare penală.
Examinând actele dosarului, instanţa a constatat că prin ordonanţa a cărei desfiinţare s-a solicitat s-a dispus declinarea competenţei soluţionării plângerii în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, competenţa aparţinând prim-procurorului acestui parchet. Potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., astfel de ordonanţe nu sunt supuse analizei controlului judecătoresc, astfel că plângerea a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petiţionarul.
Recursul declarat de petiţionar împotriva sentinţei este nefondat.
Din examinarea lucrărilor şi actelor dosarului, se constată că, în mod corect, prima instanţă a dispus respingerea plângerii formulate de petiţionar, ca inadmisibilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) din C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Or, în cauză, obiectul plângerii a fost ordonanţa prin care s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a plângerii formulate de petiţionar, act al procurorului care nu se numără printre cele expres şi limitativ prevăzute de textul de lege şi nu poate fi supus unei căi de atac.
În raport de considerentele expuse, se constată că sentinţa instanţei de fond este temeinică şi legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar A.P.G. împotriva Sentinţei penale nr. 133/PI din 27 mai 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar A.P.G. împotriva Sentinţei penale nr. 133/PI din 27 mai 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 657/2010. Penal. Abuz în serviciu contra... | ICCJ. Decizia nr. 659/2010. Penal. Conflict de competenţă... → |
|---|
