ICCJ. Decizia nr. 4113/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4113/2010
Dosar nr. 513/35/2010
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 69/PI/2010 din 30 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins cererea privind disjungerea cauzei faţă de intimaţii comisari ai Gărzii Financiare Bihor, N.M. şi L.A.
În baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins plângerea formulată de petiţionarul G.G., domiciliat în Oradea, B-dul D., judeţul Bihor, împotriva Rezoluţiei din 11 februarie 2010, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 321/P/2009 şi a Rezoluţiei din 15 martie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, dată în Dosarul nr. 145/II.2/2010, rezoluţii care au fost menţinute.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petiţionarul la 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin plângerea formulată în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul G.G. a solicitat admiterea acesteia şi să se dispună de către instanţă începerea urmăririi penale faţă de intimaţi, deoarece începând cu anul 1995, poliţiştii împotriva cărora a formulat plângere l-au şicanat, tracasat şi arestat de mai multe ori, pentru ca de fiecare dată, în dosarele în care a fost cercetat şi trimis în judecată, soluţia pronunţată de instanţă să fie aceea de achitare. A mai susţinut petiţionarul că de 20 de ani poliţia nu a făcut altceva decât să-i distrugă afacerea şi că, în speţă nu s-a efectuat, aşa cum se reţine în rezoluţiile atacate, un control de fond de către Garda Financiară, comisarii de la Garda Financiară încercând de fapt să acopere abuzurile comise de poliţiştii care în timpul controlului au percheziţionat un alt imobil care aparţine petiţionarului şi pentru care nu aveau autorizaţie de percheziţie. Cu privire la cei doi comisari ai Gărzii Financiare, petiţionarul a cerut disjungerea cauzei cu menţiunea că renunţă la plângerea formulată împotriva lor.
Prin Rezoluţia din 11 februarie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 321/P/2009, s-a dispus în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de B.M. şi D.M., ambii din cadrul I.P.J. Bihor - Serviciul de Investigare a Fraudelor - precum şi faţă de L.A. şi N.M., comisari în cadrul Gărzii Financiare Bihor cu privire la infracţiunile prevăzute şi pedepsite de art. 246 şi de art. 192 C. pen.
În motivarea rezoluţiei, procurorul de caz a reţinut că în toate sesizările făcute petiţionarul a arătat că de o perioadă de 15 ani, activitatea comercială a SC „S.M.O.” SRL Oradea este sabotată de un „grup de crimă organizată” din care fac parte persoane din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor - I.P.J. Bihor - şi din cadrul D.G.F.P. Bihor - Garda Financiară, - care prin controale aparent legale au urmărit împiedicarea ori suprimarea activităţii comerciale desfăşurate de el. A susţinut petiţionarul că în data de 19 ianuarie 2007 sub pretextul unui control de rutină, în incinta sediului „S.M.O.” din localitatea Borş, judeţul Bihor, cei patru făptuitori au pătruns fără acordul său şi au percheziţionat în mod nelegal toate încăperile clădirii, folosindu-se în mod abuziv de calitatea lor de funcţionari publici.
Din materialul probator administrat în cauză a rezultat că în data de 18 ianuarie 2007, în baza unui plan de activitate legal întocmit, un echipaj mixt format din comisarii Gărzii Financiare Bihor în persoana numiţilor N.M. şi L.A. şi din subcomisarul B.M. din cadrul I.P.J. Bihor, în reprezentarea Serviciului de Investigare a Fraudelor, s-au deplasat la Punctul de lucru al SC „S.M.O.” SRL situat în str. D. unde nu au reuşit să efectueze controlul din lipsa unui reprezentant al persoanei juridice menţionate.
La data de 19 ianuarie 2007 cei doi comisari ai Gărzii Financiare însoţiţi de agentul de poliţie D.M., în acelaşi scop, au procedat la verificarea Punctului de lucru al SC „S.M.O.” SRL din localitatea Borş şi, în prezenţa reprezentantului T.V. au verificat documentele specifice, cu acordul şi fără obiecţiile reprezentantului legal al societăţii. Din punct de vedere al situării în spaţiu, controlul s-a realizat în incinta curţii punctului de lucru, în biroul reprezentantului şi în incinta restaurantului cu acces public. Controlul s-a încheiat fără ridicare de înscrisuri ori alte documente financiar-fiscale ori contabile şi nu au rezultat elemente care să necesite sesizarea vreunei instituţii competentă să ia măsuri restrictive asupra activităţii SC „S.M.O.” SRL.
Faţă de cele mai sus reţinute, procurorul de caz a concluzionat că plângerea şi memoriile petiţionarului G.G. nu concordă cu fapte reale de natură penală, ori cu presupuneri de minimă rezonabilitate în sensul existenţei unor fapte care să conţină elemente faptice de altă factură probaţională, necesare exercitării urmăririi penale.
Prin Rezoluţia din 15 martie 2010 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 145/II.2/2010, s-a respins ca neîntemeiată plângerea petiţionarului G.G. şi s-a menţinut Rezoluţia din 11 februarie 2010.
Instanţa de fond, verificând rezoluţia atacată, urmare plângerii formulată de petiţionar în temeiul dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., a constatat existenţa unui fapt cert petrecut în data de 19 ianuarie 2007 şi anume, acela că la sediul SC „S.M.O.” SRL din localitatea Borş a avut loc un control efectuat de un echipaj mixt format din N.M. şi L.A. - comisari ai Gărzii Financiare, precum şi din subcomisarul B.M. şi agentul D.M. din cadrul I.P.J. Bihor. Controlul s-a dispus în baza adresei nr. 20029/BM din 11 ianuarie 2007, comunicată Gărzii Financiare Bihor de către I.P.J. Bihor - Serviciul de Investigare a Fraudelor din care rezulta că petiţionarul s-a deplasat la Staţia de carburanţi M. şi în spatele staţiei Peco a transportat mai multe cutii luate din portbagajul autoturismului propriu în care este posibil să existe documente de firmă sau alte valori pe care le-a depozitat într-o locaţie din spatele benzinăriei. A mai reţinut instanţa de fond ca fiind cert faptul că, la respectivul sediu nu era prezent petiţionarul, ci doar reprezentanta T.V. Rezultatele controlului s-au încheiat fără ridicare de înscrisuri, ori alte documente financiar-fiscale sau contabile şi nu au fost desprinse elemente care să necesite sesizarea vreunei instituţii competente să ia măsuri restrictive asupra activităţii SC „S.M.O.” SRL. În urma controlului s-a întocmit o Notă unilaterală de către comisarii Gărzii Financiare, numiţii N.M. şi L.A.
Referitor la afirmaţiile petiţionarului în sensul că începând din anul 1995 este tracasat de cei doi poliţişti din cadrul I.P.J. Bihor, numiţii B.M. şi D.M., instanţa de fond a reţinut că nu sunt dovedite, simplul fapt că la sediul firmei petiţionarului s-a efectuat un control de către sus-numiţii, neputând fi considerată o probă în sensul existenţei vreunei fapte penale.
A mai reţinut instanţa de fond că atât petiţionarul, cât şi martora T.V. au fost citaţi la sediul I.P.J. Bihor în data de 4 februarie 2010 în vederea audierii, dar nu au fost găsiţi la domiciliu, procedura de citare realizându-se prin afişare şi că nu s-au prezentat pentru data menţionată la sediul poliţiei.
Solicitarea petiţionarului de a se dispune disjungerea cauzei faţă de cei doi comisari ai Gărzii Financiare cu privire la care a înţeles să renunţe la plângerea formulată împotriva lor a fost respinsă de către prima instanţă deoarece, plângerea vizează soluţia dată de procuror, soluţie care îi priveşte pe toţi cei patru intimaţi, astfel că renunţarea nu se poate face doar cu privire la doi dintre ei cu atât mai mult cu cât, plângerea petiţionarului nu se referă la infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, situaţie în care ar fi aplicabil principiul disponibilităţii.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petiţionarul G.G. solicitând casarea acesteia, trimiterea cauzei spre rejudecare, desfiinţarea Rezoluţiei procurorului din data de 11 februarie 2010 şi a procurorului general din data de 15 martie 2010 şi restituirea dosarului la parchet în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi a infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută şi pedepsită de art. 192 C. pen.
În motivele scrise depuse la dosar şi susţinute oral, petiţionarul a arătat că în realitate, SC „S.M.O.” SRL şi-a desfăşurat activitatea într-o porţiune din proprietatea lui, situată în comuna Borş, judeţul Bihor, iar intimaţii, angajaţi ai I.P.J. Bihor au pătruns fără acordul său şi în lipsa unei autorizaţii de percheziţie emisă de organul competent în spaţiile pe care societatea sus-menţionată nu le deţinea în exploatare astfel că, numita T.V., reprezentanta SC „S.M.O.” SRL nu avea nicio calitate sau împuternicire din partea petiţionarului să le permită sau să le interzică inspectorilor prezenţa pe proprietăţile sale. În realitate, în opinia petiţionarului, nu s-a efectuat niciun control de fond de către Garda Financiară, ci funcţionarii acestei instituţii au încercat să acopere abuzurile comise de cei doi poliţişti care începând cu anul 1995 l-au tracasat şi persecutat, întocmindu-i mai multe dosare penale care s-au finalizat cu soluţii de achitare. A mai susţinut petiţionarul că nu a avut cunoştinţă de faptul că urma să se prezinte la procuror în data de 4 februarie 2010 în vederea audierii, deoarece nu a primit citaţie, iar organul de urmărire penală nu şi-a respectat obligaţia de a repeta procedura de citare pentru a asigura prezenţa sa şi a martorei T.V. pentru a fi ascultaţi şi a da lămuririle necesare în legătură cu aspectele reclamate.
Examinând hotărârea atacată atât prin prisma motivelor invocate de petiţionar, cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Din actele premergătoare efectuate de procuror, care au stat la baza adoptării Rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 321/P/2009 din 11 februarie 2010 împotriva căreia recurentul petiţionar a formulat plângere întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. rezultă că, prin adresa nr. 20029/BM din 11 ianuarie 2007, I.P.J. Bihor - Serviciul de Investigare a Fraudelor - a sesizat Garda Financiară Bihor cu faptul că din datele pe care organele de poliţie le deţin rezultă că petiţionarul s-a deplasat la staţia de carburanţi M., situată la circa 1 km de Vama Borş şi, în spatele staţiei Peco a transportat mai multe cutii luate din portbagajul autoturismului propriu, în care este posibil să existe documente de firmă sau alte valori pe care le-a depozitat într-o locaţie din spatele respectivei benzinării. Prin adresa susmenţionată, conducerea I.P.J. Bihor a solicitat conducerii Gărzii Financiare, desemnarea a doi comisari în vederea efectuării unui control care să aibă ca scop identificarea şi verificarea documentelor.
Urmare adresei sus-menţionate, în baza unui plan de activitate legal întocmit, în data de 18 ianuarie 2007, un echipaj mixt format din intimaţii N.M. şi L.A. - comisari în cadrul Gărzii Financiare Bihor -, precum şi subcomisar B.M. din cadrul I.P.J. Bihor - Serviciul de Investigare a Fraudelor - s-au deplasat la punctul de lucru al SC „S.M.O.” SRL situat în str. D., dar nu au reuşit să efectueze controlul din lipsa reprezentanţilor societăţii. Urmare discuţiei telefonice pe care au avut-o cu T.V., în ziua de 19 iulie 2007, intimaţii N.M. şi L.A., însoţiţi de intimatul D.M. - agent de poliţie, s-au deplasat la punctul de lucru al SC „S.M.O.” SRL din localitatea Borş şi, în prezenţa reprezentantei acestei societăţi - numita T.V. - au verificat documentele financiar-contabile cu acordul şi fără obiecţiuni din partea acesteia. Controlul efectuat s-a finalizat fără a fi ridicate de la sediul societăţii verificate înscrisuri sau alte documente financiar-fiscale ori contabile şi fără a fi dispuse măsuri restrictive asupra activităţii SC „S.M.O.” SRL. Rezultatele controlului au fost menţionate într-o Notă unilaterală întocmită de N.M. şi L.A..
Înalta Curte constată că nu poate fi primită solicitarea recurentului petiţionar, în sensul de a se dispune trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de cei patru intimaţi pentru comiterea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 246 şi de art. 192 C. pen. deoarece, din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă că intimaţii şi-au exercitat abuziv atribuţiile de serviciu şi prin aceasta au produs o vătămare intereselor legale ale petiţionarului şi nici că au pătruns fără drept în incinta SC „S.M.O.” SRL din localitatea Borş.
Dimpotrivă, aşa cum rezultă din cele ce preced, controlul a fost efectuat de cei doi comisari ai Gărzii Financiare, urmare sesizării făcute de organele de poliţie şi a vizat, contrar celor susţinute de recurent, - exclusiv - încăperile la care avea acces T.V., reprezentanta firmei, cea în prezenţa căreia au fost verificate documentele financiar contabile ale societăţii şi care a permis accesul intimaţilor L.M. şi N.M. în incinta societăţii. În ceea ce îl priveşte pe intimatul B.M., subcomisar în cadrul I.P.J. Bihor - reprezentant al Serviciului de Investigare a Fraudelor -, acesta i-a însoţit pe comisarii Gărzii Financiare la Punctul de lucru al SC „S.M.O.” SRL situat în str. D., în ziua de 18 ianuarie 2007, data la care nu s-a efectuat niciun control din lipsa unui reprezentant al persoanei juridice vizate, iar intimatul agent de poliţie, D.M. este cel care în ziua de 19 ianuarie 2007, i-a însoţit pe cei doi comisari ai Gărzii Financiare la sediul SC „S.M.O.” SRL, fără a desfăşura vreo activitate care să se circumscrie prevederilor art. 246 sau ale art. 192 C. pen.
Referitor la susţinerea recurentului petiţionar în sensul că nu a fost legal citat pentru a fi ascultat de procuror, Înalta Curte constată că organul de urmărire penală a făcut demersuri apreciate ca rezonabile pentru a asigura prezenţa atât a petiţionarului, cât şi a martorei T.V. în vederea audierii în legătură cu aspectele sesizate în plângere, respectiv cele referitoare la modul şi împrejurările în care s-a desfăşurat controlul din data de 19 ianuarie 2007 la sediul SC „S.M.O.” SRL din localitatea Borş, judeţul Bihor.
În acest sens, organul de urmărire penală a procedat la citarea recurentului petiţionar în conformitate cu dispoziţiile art. 177 alin. (1) C. proc. pen., citaţia fiind afişată pe uşa principală a locuinţei, întrucât nicio persoană nu a fost găsită şi nici nu s-a putut afla data când cel citat poate fi găsit. În contextul celor mai sus arătate nu se poate reţine că dreptul la apărare al petiţionarului nu a fost respectat de către procuror şi nici că procedura de citare cu acesta nu a fost legal îndeplinită.
Faţă de cele mai sus arătate, reţinând că soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă în cauză este legală şi temeinică, recursul declarat de petiţionarul G.G. se priveşte ca nefondat şi se va respinge ca atare potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar G.G. împotriva Sentinţei penale nr. 69/PI din 30 iunie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1254/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4117/2010. Penal. Excepţie de... → |
|---|
