ICCJ. Decizia nr. 4104/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4104/2010
Dosar nr. 9259/1/2010
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2010
Asupra recursurilor penale de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea de şedinţă din 3 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. 336/1372/2010 s-a dispus, printre altele, menţinerea stării de arest a inculpaţilor O.I.I. şi O.D.O.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 98/S din 22 septembrie 2010, pronunţată de Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov s-a dispus condamnarea inculpaţilor O.I.I. şi O.D.O. la pedepse rezultante de 10 ani închisoare, respectiv 20 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prev.de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. d) şi art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) şi art. 211 alin. (1) şi alin. (21) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) faţă de inculpatul minor O.I.I.
S-a apreciat că temeiul arestării - art. 148 lit. f) C. proc. pen. - subzistă şi în prezent, pericolul concret pentru ordinea publică fiind exprimat atât de modul concret de comitere a faptelor - într-un loc public, de două sau mai multe persoane împreună, dintre care unul minor - dar şi de agresivitatea deosebită de care inculpaţii au dat dovadă.
Raportat la stadiul procesului penal - cauza fiind în apel - la necesitatea lămuririi cauzei sub toate aspectele, s-a apreciat că durata arestului preventiv nu a depăşit termenul rezonabil prevăzut de art. 5 parag. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, impunându-se menţinerea, în continuare a stării de arest.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii O.I.I. şi O.D.O., solicitând casarea hotărârii şi revocarea măsurii arestării preventive.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând recursurile, prin prisma motivelor invocate dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Prin Sentinţa penală nr. 98/S din 22 septembrie 2010 pronunţată de Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, s-a dispus condamnarea inculpatului minor O.I.I. şi a inculpatului major O.D.O. la pedepse rezultante de 10 ani închisoare, respectiv 20 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de omor deosebit de grav prev.de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., respectiv tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi alin. (21) lit. a) C. pen., reţinându-se, în fapt, că în data de 13 martie 2010 cei doi inculpaţi au agresat victima M.G., aplicându-i mai multe lovituri cu corpuri dure, cauzându-i leziuni care au condus la deces, după care au transportat cadavrul într-un boss de ciment prin care curgea apă în canal.
Anterior exercitării actelor de agresiune, cei doi inculpaţi, potrivit unei înţelegeri prealabile, i-au dat victimei să consume băuturi alcoolice pentru a o aduce în stare de neputinţă de a se apăra, scopul urmărit fiind acela de a sustrage oi din turma victimei.
După decesul victimei cei doi inculpaţi au sustras din turmă 7 oi.
Potrivit dispoziţiilor art. 160b C. proc. pen., în cursul judecăţii, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Dacă instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau există temeiuri noi care justifică această măsură, dispune menţinerea acesteia.
În cauza dedusă judecăţii, instanţa de apel a considerat că temeiurile arestării preventive - art. 148 lit. f) C. proc. pen. - subzistă, că acestea nu au dispărut, iar în cursul judecăţii în prima instanţă s-a stabilit vinovăţia inculpaţilor.
Presupunerea rezonabilă privind săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie şi omor deosebit de grav, precum şi modalitatea de săvârşire a acestora denotă un potenţial criminogen ridicat şi un pericol social substanţial.
În concluzie, existenţa cazului de arestare prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., este pe deplin probat, astfel că revocarea măsurii arestării preventive nu se impune.
Pe de altă parte, hotărârea provizorie de condamnare justifică privarea de libertate în scopul garantării executării pedepsei, astfel cum rezultă şi din analiza dispoziţiilor art. 5 parag. 1 din Convenţie.
Chiar dacă, hotărârea de condamnare a inculpaţilor în primă instanţă, nu are caracter definitiv, fiind apelată de inculpaţi, ea este totuşi de natură să justifice continuarea privării de libertate a acestora în condiţiile parag. 2 lit. a) din Convenţie.
Cât priveşte durata detenţiei provizorii, instanţa europeană a statuat că aceasta are în vedere complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului şi comportamentul autorităţilor competente.
În cauza dedusă judecăţii se impune a se observa că nu s-a depăşit durata rezonabilă a arestului în condiţiile date de complexitatea cauzei, de administrarea tuturor probelor necesare lămuririi situaţiei de fapt şi încadrarea juridică a faptelor săvârşite.
Nu poate fi reţinută nici culpa autorităţilor în derularea procedurilor, în perioada detenţiei provizorii, fiind finalizată urmărirea penală dar şi judecata în primă instanţă.
Faţă de considerentele expuse anterior, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii O.I.I. şi O.D.O.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii O.I.I. şi O.D.O. împotriva Încheierii de şedinţă din 03 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 336/1372/2010.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 948/2010. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 4107/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
