ICCJ. Decizia nr. 4103/2010. Penal. Excepţie de neconstituţionalitate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4103/2010
Dosar nr. 9256/1/2010
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin încheierea de şedinţă din 05 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 4730/62/2010, s-a amânat pronunţarea cauzei la data de 22 noiembrie 2010.
Cu drept de recurs în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, în termen de 48 de ore de la pronunţare, iar pentru recurentul petent de la comunicare.
S-a reţinut că pe rol fiind soluţionarea recursului declarat de petentul C.A., împotriva Sentinţei penale nr. 253/S din 2 iunie 2010, pronunţată de Tribunalul Braşov în Dosarul penal nr. 4730/62/2010.
Constată că la dosarul cauzei, prin serviciul registratură al instanţei, recurentul petent C.A. a depus note scrise de şedinţă prin care se invocă, pe cale de excepţie, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. (8), lit. a) C. proc. pen., art. 278 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., precum şi a dispoziţiilor art. 277 C. proc. pen.
Instanţa pune în discuţia părţilor excepţia invocată de recurentul petent şi anume aceea de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., art. 278 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi art. 277 C. proc. pen.
Având cuvântul asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocată de recurentul petent, apărătorul intimaţilor făptuitori declară că lasă la aprecierea instanţei asupra acesteia.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii în sensul respingerii, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., art. 278 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi art. 277 C. proc. pen., invocată de petentul recurent.
Instanţa, în urma deliberării, în baza art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 republicată, respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată de recurentul petent, ca fiind inadmisibilă, inadmisibilitatea este determinată de faptul că recurentul petent susţine prin excepţia invocată, că este necesară o anumită reglementare legală a unei situaţii particulare. Nu se invocă practic neconstituţionalitatea unei dispoziţii legale, nefiind îndeplinită astfel condiţia prev. de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată.
II. Împotriva acestei încheieri de şedinţă a declarat recurs petiţionarul C.A., criticând-o ca netemeinică, solicitând casarea ei şi cu ocazia rejudecării a se dispune admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a disp. art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., art. 278 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. precum şi a disp. art. 277 C. proc. pen.
Examinând actele şi lucrările dosarului, încheierea recurată în raport de motivul de critică invocat, cât şi din oficiu sub toate aspectele aşa cum prevăd disp. art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul de faţă declarat de petiţionarul C.A. se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare în baza disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Aceasta întrucât în mod judicios în tiparul procedural al disp. art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 republicată, privind organizarea Curţii Constituţionale, instanţa de recurs a Curţii de Apel Braşov învestită cu soluţionarea recursului declarat de petentul C.A., împotriva Sentinţei penale nr. 253/S din 2 iunie 2010, pronunţată de Tribunalul Braşov în Dosarul penal nr. 4730/62/2010, prin care s-a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul C.A. împotriva rezoluţiei procurorului nr. 1123/II-6/2009 pronunţată în Dosarul penal nr. 1896/P/2009 al parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov şi împotriva măsurii prim-procurorului de nesoluţionare a plângerii în termenul prev. de art. 277 C. proc. pen., a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu referire la excepţia de neconstituţionalitate invocată de petiţionarul C.A.
Într-adevăr, inadmisibilitatea semnificată ca prohibiţia legală absolută a exerciţiului acestei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale este manifestă, fiind derivată din aceea că petiţionarul C.A. a pretins prin excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale sus-indicate că este necesară o anume reglementare legală a propriei sale situaţii particulare.
Cum, întrucât în realitatea de faţă a speţei nu se invocă neconstituţionalitatea unei dispoziţii din textele legale existente, ci se pretinde înlăturarea unei omisiuni a legii în mod judicios s-a statuat ca nefiind îndeplinită astfel condiţia prev. de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.A. împotriva încheierii de şedinţă din 05 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 4730/62/2010.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4100/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 892/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
