ICCJ. Decizia nr. 4499/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4499/2010
Dosar nr. 6647/1/2010
Şedinţa publică din 13 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea formulată la 21 februarie 2005 petiţionara P.I. şi alte persoane au solicitat tragerea la răspunderea penală a avocaţilor L.I. şi G.C. din cadrul Baroului Timiş pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1) şi (2), art. 290 şi art. 291 C. pen. şi a magistratului judecător C.E. din cadrul Tribunalului Timiş pentru infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În motivarea plângerii s-a susţinut că cei doi avocaţi au introdus o acţiune în revendicarea imobilului din Timişoara, str. R., în numele reclamanţilor K.H.N., K.E. şi J.G.H. şi S.H., folosind procurori speciale şi unele acte de moştenire false, iar magistratul judecător a făcut o aplicare preferenţială a legilor în vigoare şi a refuzat să verifice existenţa moştenitorilor şi eventualelor despăgubiri primite de reclamanţi.
Prin Ordonanţa nr. 1366/P/2008 din 9 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus clasarea cauzei privind infracţiunile de înşelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (2), art. 290 şi art. 291 C. pen. întrucât, urmărirea penală a fost începută „in rem” şi nu există învinuit în cauză şi totodată, disjungerea şi declinarea cauzei cu privire la faptele referitoare la revendicarea altor imobile, pretins comise de cei doi avocaţi în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Împotriva acestei soluţii petiţionara P.I. şi alte persoane au formulat plângerea care a fost respinsă prin Rezoluţia nr. 6419/3003/II/2/2009 din 2 iulie 2009 a procurorului şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
S-a apreciat că soluţia de clasare adoptată de procuror este legală şi temeinică.
Împotriva ordonanţei procurorului a formulat plângere petiţionara P.I. care a susţinut că actele întocmite şi folosite de avocaţi la revendicarea imobilului sunt false şi că se impune începerea urmăririi penale împotriva persoanelor reclamate.
Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, prin Sentinţa penală nr. 160 PI din 14 iulie 2010 a respins ca nefondată plângere petiţionarei constatând că nu există motive de desfiinţare a actelor procurorului.
Astfel, referitor la acţiunea în revendicarea imobilului din Timişoara, Bd. R. au fost prezentate acte legale, respectiv certificatul de moştenitor din 3 iunie 2003 eliberat de B.N.P. L. care atesta calitatea de moştenitor a reclamanţilor K.E., J.G.H. şi S.H.B., certificate de stare civilă ale reclamantei J.G.H. şi certificatul de moştenitor care atesta calitatea reclamantelor J.G.H. şi S.H. de succesori ai defunctului F.T.J.
Referitor la cei doi avocaţi s-a reţinut că aceştia au depus procuri legale de reprezentare din partea reclamantelor.
Privitor la magistratul judecător s-a constatat că la soluţionarea acţiunii în revendicare prin Sentinţa civilă nr. 1492/2004 a respectat dispoziţiile legii şi nu a rezultat încălcarea de către acesta, cu ştiinţă, a altor atribuţii de serviciu, cu consecinţa producerii unor vătămări a intereselor legale ale petiţionarei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiţionara P.I. care, invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 18 C. proc. pen. a susţinut că soluţia primei instanţe este nelegală şi netemeinică fiind urmarea greşitei aplicări a legii şi a unei erori grave de fapt.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Din examinarea actelor dosarului se constată că petiţionara şi celelalte persoane care au formulat plângerea au cunoscut şi nu au contestat calitatea de moştenitor pe care o aveau reclamanţii K.E., J.G.H. şi S.H.B., cu privire la imobilul din Timişoara, str. R. dovedită cu acte de stare civilă şi certificate de moştenitori emise de notari publici.
Se mai constată că avocaţii L.I. şi G.C. au prezentat la introducerea acţiunii în revendicare, procuri de reprezentare legale din partea reclamanţilor şi că în baza probelor administrate în cauză şi a dispoziţiilor procesual civile incidente, magistratul judecător C.E., prin Sentinţa civilă nr. 1492 din 29 noiembrie 2004 a Tribunalului Timiş a admis acţiunea şi a constatat că imobilul în litigiu, proprietatea autorilor reclamantelor, a fost trecut în proprietatea statului cu nerespectarea Decretului nr. 92/1950 şi că petiţionara, ca şi celelalte persoane, nu au fost de bună-credinţă la achiziţionarea apartamentelor deţinute în imobil în calitate de chiriaş, la momentul cumpărării.
Întrucât urmărirea penală a început „in rem” şi nu a existat învinuit în cauză, iar privitor la infracţiunile reclamate prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (2), art. 290, art. 291 şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) nu sunt întrunite elementele lor constitutive, în mod justificat prima instanţă a menţinut ordonanţa procurorului de clasare a respectivei cauze.
Faţă de considerentele ce preced, constatând că motivele de casare invocate nu pot fi primite şi la examinarea întregii hotărârii în baza art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. nu se constată aspecte de nelegalitate şi netemeinicie care pot fi luate în considerare, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionara P.I., cu obligarea acesteia la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionara P.I. împotriva Sentinţei penale nr. 160/PI din 14 iulie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 13 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 461/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 463/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
