ICCJ. Decizia nr. 65/2010. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 65/2010
Dosar nr. 9055/1/2009
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 165 din 29 august 2007, Tribunalul Sibiu l-a condamnat pe inculpatul Ţ.F.Ş. la o pedeapsă de 2 ani şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. b), alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 64 lit. a) - c) C. pen., şi art. 71 C. pen.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., rap. la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile G.A. suma de 380 RON, daune materiale.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea inculpatului la plata daunelor morale şi a beneficiului nerealizat.
Prin Decizia penală nr. 169/A din 20 noiembrie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpat şi de partea civilă împotriva Sentinţei penale nr. 165 din 29 august 2007 a Tribunalului Sibiu.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin Decizia nr. 872 din 11 martie 2008, a respins, ca nefondat, recursul declarat peste termen de inculpatul Ţ.F.Ş. împotriva Deciziei penale nr. 169 /A din 20 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Împotriva Deciziei penale nr. 872 din 11 martie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a formulat contestaţie în anulare contestatorul Ţ.F.Ş.
În temeiul art. 386 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a solicitat desfiinţarea hotărârii atacate, admiterea recursului în baza dispoziţiilor art. 3859 pct. 21 C. proc. pen. şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
În motivarea cererii s-a susţinut că, pe parcursul procesului penal, inclusiv în faza procesuală a recursului nu a fost citat la adresa corectă: Sibiu, str. T. şi, în aceste condiţii, nu a avut cunoştinţă de existenţa unui proces penal, neavând posibilitatea de a se apăra.
În temeiul art. 390 C. proc. pen. a solicitat şi suspendarea executării deciziei atacate.
Examinând admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare, potrivit art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 129 din Constituţie, părţile interesate pot exercita căile de atac, în condiţiile legii procesuale.
Corespunzător acestor prevederi legea procesual penală stabileşte hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac şi titularii acestora, precum şi cazurile de reformare sau retractare.
Prin urmare, admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de legea procesual penală.
Cu privire la titularii căilor de atac, sediul materiei se regăseşte în art. 362 la care se face trimitere în cazul exercitării altor căi de atac decât apelul.
Prin textul de lege menţionat au fost stabiliţi participanţii la procesul penal care pot exercita căile de atac şi limitele în care instanţa sesizată poate verifica hotărârea atacată.
Or, prin textul de lege menţionat au fost stabiliţi, ca titulari ai unei căi de atac, părţile şi alţi participanţi, fiind prevăzut şi dreptul la exercitarea unei căi de atac în numele şi interesul unei părţi, al reprezentantului legal, al apărătorului iar pentru inculpat, al soţului acestuia.
Examinând actele şi lucrările dosarului se constată că cererea de contestaţie în anulare este semnată de Ţ.F.Ş. prin avocat.
Cum apărătorul nu a depus la dosar împuternicire avocaţială, contestaţia în anulare va fi respinsă, ca inadmisibilă, persoana care a semnat cererea neavând calitatea de reprezentant al contestatorului.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge, ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul Ţ.F.Ş. împotriva Deciziei penale nr. 872 din 11 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală. Totodată contestatorul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul Ţ.F.Ş. împotriva Deciziei penale nr. 872 din 11 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la 160 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 47/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5/2010. Penal → |
|---|
