ICCJ. Decizia nr. 461/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 461/2010
Dosar nr. 927/1/2010
Şedinţa publică din 5 februarie 2010
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarel.
Prin sentinţa penală nr. 148/S din 18 decembrie 2009 a Tribunalului pentru minori şi familie Braşov s-a dispus condamnarea inculpatului P.A. la pedeapsa principală a închisorii de 15 ani pentru săvârşirea unei infracţiuni de viol prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu deducerea arestului preventiv din 5 august 2009 la zi şi cu menţinerea stării sale de arest.
Împotriva hotărârii s-a exercitat calea de atac a apelului de către inculpat.
Dosarul fiind înregistrat pe rolul instanţei superioare, respectiv Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în vederea instrumentării apelului, s-a luat în dezbaterea la data de 27 ianuarie 2010 problema stării de arest în care se află inculpat în final aceasta fiind menţinută conf. art. 300/2 rap. la art. 160/b alin. (3) C. proc. pen.
Inculpatul s-a arătat nemulţumit de această dispoziţie şi, în termen legal, a promovat calea de atac a recursului separat faţă de soluţia de menţinere a stării sale de arest. A invocat că apreciază că lăsarea sa în libertate nu ar impieta justa soluţionare a cauzei.
Î.C.C.J analizând recursul promovat, motivele invocate, cu examinarea cauzei prin prisma disp. art. 385/6 C. proc. pen., reţine următoarele:
Indiciile temeinice ale comiterii unei fapte penale reprobabile, de altfel necontestate, subzistă în continuare - întruna din zilele lunii februarie 2009 inculpatul ar fi obligat-o pe partea civilă minoră R.I.M., în vârstă de 13 ani şi 11 luni, să întreţină un raport sexual normal folosindu-se de ameninţări şi profitând de imposibilitatea ei de a-şi exprima voinţa.
Este incident în continuare cazul prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen. având în vedere că pedeapsa legală este mai mare de 4 ani iar lăsarea sa în libertate prezintă un evident pericol social desprins din conţinutul material al pretinsei fapte comise, sentimentul de insecuritate pe care l-ar putea crea, sancţiunea consistentă aplicată deja acestuia.
Aşa fiind, pe considerentele art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge recursul formulat ca nefondat.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.A. împotriva încheierii din 27 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 557/1372/P/ Ap.urg./2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4077/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4499/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
