ICCJ. Decizia nr. 73/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 73/2010
Dosar nr. 9177/1/2009
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2010
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la această instanţă sub numărul de mai sus, petenţii P.A., A.P., P.A.A., M.S.F. şi I.V.F. au înţeles ataca expres „rezoluţia nr. 8987/4357/VIII/1 din 29 septembrie 2009 a Procurorului şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie".
Facem precizarea că plângerile petenţilor deşi înregistrate separat au acelaşi conţinut şi fiecare face trimitere expresă la aceeaşi rezoluţie cu nr. 8987/4357.
Pe parcursul instrumentării cauzei, aceeaşi petenţi, tot prin înscrisuri separate dar cu conţinut identic (f.17-20), cu precizări orale şi din partea numitului I.V.F., au specificat că înţeleg a formula şi „plângere împotriva rezoluţiei 5395/VIII/1 din 16 noiembrie 2009 a Procurorului General".
Ca şi motivare, se arată că ordonanţa nr. 2135/1251/VIII/2008 a Procurorului General este nelegală întrucât nu au fost audiaţi toţi militarii implicaţi în represiunea demonstraţiilor desfăşurate în decembrie 1989 şi totodată nu s-a procedat la o reconstituire la faţa locului, ori atâta vreme cât pe calea soluţiei nr. 8987 se respinge plângerea formulată împotriva ordonanţei 2135/1251, devine şi acesta nelegală şi netemeinică urmând să se dispună reluarea cercetărilor în dosarul Revoluţiei de la Târgu Mureş.
Pe de altă parte, raportat la rezoluţia 5395, acesta are la bază tot soluţia menţionată, cu numărul 2135/1251, astfel că se impune infirmarea rezoluţiei şi să se dispună redeschiderea urmăririi penale.
Instanţa de judecată examinând plângerile petiţionarilor, cu precizările aduse, prin care se atacă practic două soluţii propuse de procurori - 8987/4357/VIII/1 din 29 septembrie şi respectiv 5395/VIII/1 din 16 noiembrie 2009, în funcţie de derulările anchetei efectuate, specificate de petenţi, dar mai ales din conţinutul acestor două rezoluţii, depuse la dosar, din care se desprind cu claritate etapele efectuate, reţine următoarele:
Prezentând într-o anumită ordine soluţiile propuse de procurori cu ocazia anchetei penale vizând „evenimentele din decembrie 1989 petrecute la Târgu Mureş", este de consemnat că în seara zilei de 21 decembrie 1989 în Târgu Mureş s-a intervenit împotriva manifestanţilor anticomunişti de către forţele de ordine şi militari având drept rezultat decesul şi vătămarea a 6, respectiv 21 de persoane şi arestarea altor câţiva. Cercetările au fost declanşate din oficiu şi au format obiectul dosarului 2/P/1990 a fostului Parchet Militar Târgu Mureş.
După ce se dispusese iniţial începerea urmăririi penale a unor persoane, ulterior, prin ordonanţa din 12 aprilie 1994 s-a dispus scoaterea şi neînceperea urmăririi penale a acestora.
Urmare plângerii Asociaţiei 21 decembrie 1989, prin ordonanţa nr. 2170 din 26 noiembrie 1999 s-a dispus infirmarea parţială a ordonanţei 2/P/1990 şi clasarea cauzei.
Cert este că, într-o altă etapă, în dosarul 529/P/1999 a Secţiei Parchetelor Militare prin ordonanţa din 26 septembrie 2007 s-a admis plângerea Asociaţiei 21 decembrie 1989 şi s-a infirmat soluţia de scoatere de sub urmărire penală adoptată la 22 octombrie 2003 dispunându-se reluarea urmăririi penale.
În dosarul nr. 172/P/2007 al Secţiei Parchetelor Militare, prin ordonanţa din 21 ianuarie 2008 s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Secţiei de urmărire penală şi criminalistică.
La un moment dat intervine ordonanţa adusă în discuţie de petenţi, cu nr. 2135/1251/VIII/2008 din 15 aprilie 2008 unde s-a consemnat că ordonanţa 529/P/1999 din 26 septembrie 2007 a Secţiei Parchetelor Militare a fost adoptată după intrarea în vigoare a deciziei 610 din 20 iunie 2007 a Curţii Constituţionale care stabilea o altă regulă de competenţă. Aşadar ordonanţa este lovită de nulitate absolută. În consecinţă, la data de 15 aprilie 2008 prin ordonanţa 2135 amintită a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a infirmat ordonanţa 529 din 26 septembrie 2007 dispusă de procurorul militar şef adjunct dar şi respingerea ca neîntemeiată a plângerii Asociaţiei 21 Decembrie 1989 formulată împotriva rezoluţiei 529 din 22 octombrie 2003.
Aceasta este derularea cauzei, însă în continuare petenţii au înţeles a iniţia două plângeri prin care, pe de o parte, în dosarul 8987/4357, formulează plângere împotriva ordonanţei 2135 ( unde doar cât au primit explicaţii că procurorul ierarhic superior a soluţionat o plângere cu titlu definitiv) şi, pe de altă parte, nr. 5395/VIII/2009 unde, de asemenea, se respinge ca neîntemeiată o plângere a petenţilor împotriva rezoluţiei 529/P/1999 din 22 octombrie 2003, după cum s-a arătat.
În aceste condiţii, văzând disp. art. 278/1 alin. (1) c. proc. pen. care fac trimitere expresă la soluţiile ce pot fi atacate pe calea unei astfel de plângeri, de neîncepere, de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, aşadar nu şi soluţiile mai sus precizate, calea urmată de petenţii de faţă nu poate fi privită decât ca inadmisibilă, vizând cele două soluţii prezentate, ce astfel vor fi menţinute, fără o dezbatere pe fond a situaţiei. După cum s-a precizat expres, aspecte concretizate inclusiv în preambulul rezoluţiilor amintite, unde se specifică că se atacă „ordonanţa nr. 2135/1251/VIII/1/2008 din 15 aprilie 2008 a Procurorului General", pe calea respectivă s-a infirmat ordonanţa 529 din 26 septembrie 2007 precum şi respingerea unei plângeri - din punct de vedere a fazei de urmărire penală, plângerea împotriva actelor şi măsurilor de urmărire penală este reglementată de disp. art. 278 C. proc. pen., fără alte completări în cazul în care nu avem de a face cu incidenţa art. 278/1 C. proc. pen.
Legea nu prevede şi o cale de atac împotriva modului de soluţionare a plângerilor contra actelor şi măsurilor de urmărire penală, în faţa instanţei de judecată, în afara celor delimitate concret în cuprinsul art. 278/1 alin. (1) C. proc. pen.
În concluzie, actele procurorului general, în contextul menţionat, nu sunt atacabile pe disp. art. 278/1 C. proc. pen.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiţionarii P.A., I.V.F., A.P., P.A.A. şi M.S.F. împotriva rezoluţiilor nr. 8987/4357/VIII/1/2009 din 28 septembrie 2009 şi nr. 5395/VIII/1/2009 din 16 noiembrie 2009 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, pe care le menţine.
Obligă petiţionarii la plata sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4123/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4124/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
