ICCJ. Decizia nr. 4541/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4541/2010
Dosar nr. 6488/121/2008
Şedinţa publică din 14 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 178 din 03 mai 2010 a Tribunalului Galaţi, secţia penală, s-a dispus condamnarea inculpatului P.G.:
- la o pedeapsă de 20 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen., pe o durată de 6 (şase ) ani, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. a) - art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. (faptă din 24 martie 2004).
- la o pedeapsă de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. b), alin. (2)1 lit. a) C. pen. (faptă din 24 martie 2004).
- la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. (faptă din 24 martie 2004).
- la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de profanare de morminte (cadavre) prevăzută de art. 319 C. pen. (faptă din 24 martie 2004).
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul P.G. să execute pedeapsa mai grea, de 20 (douăzeci) ani închisoare sporită la 23 (douăzeci şi trei) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe o durată de 6 (şase) ani.
În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului P.G. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului P.G., iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii - 24 ore - aferentă zilei de 15 ianuarie 2007 şi a arestării preventive de la 16 ianuarie 2007 la zi.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul P.G. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 346 C. proc. pen. în ref. la art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul P.G. la plata sumei de 25.000 lei daune materiale şi 30.000 lei daune morale către partea civilă C.G.
Au fost respinse ca nefondate celelalte pretenţii civile solicitate de partea civilă.
Conf. art. 193 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă C.G.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul P.G. la plata sumei de 4000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Prin aceeaşi sentinţă, s-a constatat că procedura de preluare a judecării cauzei în privinţa inculpatului M.I.D. (fiul lui G. si C.) nu a fost realizată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în sinteză, următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 1467/P/2006 din 06 martie 2007 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.G. pentru săvârşirea infracţiunilor de omor deosebit de grav prev. de art. 174 - 175 alin. (1) lit. a) - art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) şi alin. (2) lit. a) C. pen., distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. şi profanare de cadavre prev. de art. 319 C. pen.
În fapt, în sarcina inculpatului P.G. s-a reţinut, prin actul de inculpare, că în data de 24 martie 2004, în baza înţelegerii anterioare cu incupatul M.I.D., au atras-o pe numita C.A. (H.U. din Republica Serbia, inculpatul P.G. a deposedat-o pe victima de suma de 1000 euro; ulterior pentru a ascunde urmele, au incendiat autoturismul în care se afla victima decedată.
Prin aceeaşi hotărâre s-a constatat că, într-un ciclu procesui anterior, prin sentinţa penală nr. 247 din 28 mai 2008 a Tribunalului Galaţi, fost condamnat inculpatul P.G. la o pedeapsă rezultantă - penti aceleaşi infracţiuni - de 18 ani închisoare sporită la 20 ani închisoare, pli pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 4 ani, fiind menţinută starea de arest a inculpatului. Prin Decizia penală nr. 124 din 17 octombrie2008 a Curţii de Apel Galaţi au fost admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, de inculpaţi P.G. şi de partea civilă C.G., a fost desfiinţată sentinţa penală nr. 247 din 28 mai 2008 a Tribunalului Galaţi şi s-a trimis cauza la instanţa de fond, Tribunalul Galaţi, în vederea conexării cauzei la Dosarul nr. 6488/121/2008 al Tribunalului Galaţi, privind pe inculpatul M.I.D., cercetat pentru aceleaşi fapte.
În termen legal, împotriva sentinţei nr. 178 din 3 mai 2010, a Tribunalul Galaţi, a declarat apel inculpatul P.G. solicitând, în primi rând trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că - între timp autorităţile sârbe au solicitat din nou preluarea procedurii faţă de coinculpatv M.I.D. În subsidiar, inculpatul a solicitat achitarea sa schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 262 C. pen. ori reţinerea de circumstanţe atenuante şi redozarea pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr. 165/ AP din 22 noiembrie 2010, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a admis apelul declarat de inculpatul P.G. (fiul lui I. şi T.) împotriva sentinţei penale nr. 178 din 03 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 6488/121/2008.
A desfiinţat sentinţa penală nr. 178 din 03 mai 2010 a Tribunalului Galaţi şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
A menţinut actele procedurale efectuate în cauză până la termenul din 20 aprilie 2010.
A menţinut starea de arest preventiv a inculpatului P.G.
Împotriva deciziei, inculpatul P.G. a declarat prezentul recurs.
La Înalta Curte, inculpatul şi apărătorul său ales au menţionat, în mod expres, că singurul motiv de recurs vizează dispoziţia de menţinere a stării de arest, întrucât dispoziţia din soluţia pe fond dispusă de curtea de apel {casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanţă) îi este favorabilă şi nu înţelege să o atace.
Luând act de restrângerea obiectului judecăţii în recurs, în acord cu manifestarea de voinţă a inculpatului personal, precum şi a apărătorului său ales, Înalta Curte - cu privire la critica referitoare la menţinerea stării de arest - reţine următoarele:
În raport cu soluţia de rejudecare a cauzei de către instanţa de fond, soluţie pe care inculpatul şi avocatul ales, au înţeles să nu o critice deoarece au considerat-o favorabilă apărării, Înalta Curte apreciază, pe de o parte, că a fost legal şi temeinic menţinută starea de arest, iar pe de altă parte, că se impune şi în continuare menţinerea stării de arest a inculpatului, conform art. 3002 cu referire la art. 160b C. proc. pen., cauza penală aflându-se încă în cursul judecăţii, aceste dispoziţii legale făcând parte din Titlul II, Judecata, Capitolul I, Dispoziţii generale, C. proc. pen.
Împrejurarea că inculpatul este arestat de mai mult timp şi că faptele datează din anul 2004, nu este suficientă, prin ea însăşi, să justifice temeinicia cererii de punere în libertate a inculpatului deoarece:
- faptele cercetate şi deduse judecăţii prezintă un ridicat grad de pericol social, şi o complexitate deosebită prin modalitatea de obţinere şi administrare a probatoriului, fiind exclusă culpa procesuală a organelor judiciare române;
- rejudecarea cauzei a fost impusă de necesitatea reunirii dosarului său, cu cel al inculpatului M.I.D., arestat în Republica Serbia;
În cauză, datorită elementelor de extraneitate, s-a impus desfăşurarea unei activităţi de cooperare judiciară internaţională în materie penală;
- de fiecare dată, atunci când s-a dispus rejudecarea cauzei în primă instanţă, a fost avută în vedere, cu prioritate, garantarea dreptului de apărare al inculpatului prin asigurarea judecării unitare a celor 2 dosare;
- la această situaţie juridică s-a ajuns şi ca urmare a unor soluţii contrare pronunţate de autorităţile judecătoreşti din Republica Serbia (Tribunalul Districtual din Negotin şi Curtea Supremă a Republicii Serbia, astfel cum rezultă din actele şi lucrările dosarului).
Or, Înalta Curte constată că motivele care au impus luarea măsurii arestării nu au dispărut, şi nici nu s-au diminuat într-o modalitate categorică care să justifice o soluţie contrară cu privire la menţinerea acestei măsuri preventive.
În acord cu instanţa de apel, Înalta Curte are în vedere că fapta de săvârşirea căreia este acuzat inculpatul prezintă o gravitate ridicată, de natură să trezească în rândul opiniei publice un profund sentiment de indignare, astfel încât - pentru păstrarea ordinii publice - se impune menţinerea persoanei acuzată de comiterea unei asemenea fapte în stare de arest preventiv, chiar pentru o perioadă mai mare de timp.
Înalta Curte apreciază ca fiind pertinente şi celelalte 2 argumente ale instanţei de apel referitoare la împrejurarea că, cea mai mare parte a duratei privării de libertate a inculpatului a avut ca temei legal 2 hotărâri judecătoreşti de condamnare, chiar nedefinitive, prin care s-a dispus executarea unor pedepse cu închisoarea într-un cuantum ridicat, ceea ce justifică concluzia că, în concret, durata arestării preventive a inculpatului nu a depăşit un termen rezonabil, precum şi cea referitoare la împrejurarea că în celălalt dosar, al autorităţilor judiciare din Republica Serbia, coinculpatul M.I.D. se află în stare de arest preventiv, astfel încât înlocuirea ori revocarea măsurii arestării în prezentul dosar, faţă de inculpatul P.G., ar fi inoportună, date fiind acuzaţiile comune aduse celor doi.
În consecinţă, faţă de cele reţinute, Înalta Curte - în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. - va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea formulată de inculpatul P.G. şi preschimbă termenul de judecare a recursului de la 15 februarie 2011 la 14 decembrie 2010.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.G. împotriva Deciziei penale nr. 165/ A din 22 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Menţine starea de arest preventiv a inculpatului.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 14 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4518/2010. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 4554/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
