ICCJ. Decizia nr. 4636/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4636/2010
Dosar nr. 10483/1/2010
Şedinţa publică din 29 decembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 08 decembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosar nr. 7488/2/2010 (nr. 2274/2010), s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor S.N., D.V., P.C., R.N.C., S.M.D., B.C., D.F. şi G.A., reţinându-se că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, reglementate de dispoziţiile art. 143 C. proc. pen., art. 681 C. proc. pen. şi art. 148 lit. f) C. proc. pen., că nu a fost înfrântă prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază inculpaţii, împotriva cărora nu a fost pronunţată o hotărâre de condamnare.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii D.V., R.N.C. şi G.A., criticând-o ca fiind netemeinică, întrucât s-a apreciat greşit că lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Au solicitat admiterea recursurilor formulate, casarea în parte a încheierii atacate şi, în rejudecare, revocarea măsurii arestării preventive, cu consecinţa punerii de îndată în libertate.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate de inculpaţii recurenţi, cu referire la dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că hotărârea recurată este legală şi temeinică.
Potrivit dispoziţiilor art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., în cursul judecăţii, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune prin încheiere motivată menţinerea arestării preventive.
Raportat la dispoziţiile legale menţionate şi la probatoriul administrat în cauză până la momentul verificării legalităţii şi temeiniciei arestării preventive a inculpaţilor în cursul judecăţii, instanţa de fond a constatat în mod corect că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestora impun în continuare privarea de libertate, întrucât acestea nu s-au schimbat, astfel încât, în mod legal nu se poate dispune revocarea măsurii arestării preventive, în temeiul dispoziţiilor art. 160b alin. (2) C. proc. pen.
Verificând şi analizând materialul probator, respectiv declaraţiile de recunoaştere a săvârşirii faptelor de către inculpaţii recurenţi D.V., R.N.C. şi G.A., coroborate cu declaraţiile inculpaţilor S.N., P.C., S.M.D., B.C., D.F., declaraţiile martorilor asistenţi, procesele-verbale întocmite de investigatorii sub acoperire Z.I., C.T., P.M., rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică ale S.R.I., procesele-verbale şi notele de redare ale convorbirilor audio-video din mediul ambiental interceptate şi înregistrate în mod autorizat, se constată că există indicii temeinice şi probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpaţii recurenţi au săvârşit faptele penale pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
Astfel, referitor la inculpatul D.V., s-a apreciat corect că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive reglementate de art. 143 C. proc. pen., art. 681 C. proc. pen. şi art. 148 lit. f) C. proc. pen., întrucât din declaraţia acestuia dată la instanţă coroborată cu probele administrate în faza de urmărire penală şi cu declaraţia inculpatului S.N. rezultă indicii temeinice că acesta a participat la săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc. Aşa fiind, dispoziţiile instanţei de fond, privind menţinerea stării de arest a acestuia este întemeiată, făcându-se în mod corect aplicarea dispoziţiilor art. 3002 C. proc. pen.
De asemenea, pentru recurentul inculpat R.N.C. se menţin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive în sensul că subzistă presupunerea rezonabilă că acesta a vândut patru punguţe de heroină în amestec cu cofeină, cu masa de 0,73 grame, colaboratorului acoperit ";G.D.";, în schimbul sumei de 200 RON, iar la data de 27 martie 2010, sus-numitul a vândut colaboratorilor acoperiţi ";G.D."; şi ";C.S."; două punguţe de heroină cu masa de 0,34 grame în schimbul sumei de 100 RON.
Pentru recurenta inculpată G.A., corect s-a reţinut că aceasta se află în situaţia prevăzută de art. 148 lit. f) C. proc. pen., întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În fapt s-a reţinut că, în data de 18 august 2009, a vândut împreună cu concubinul său, inculpatul D.F. zis ";L.";, o doză de heroină în amestec cu cofeină şi aspirină, colaboratorului acoperit ";P.S."; - nume de cod, cu masa de 0,09 grame în schimbul sumei de 50 RON, iar la aceeaşi dată, a vândut aceluiaşi colaborator o doză de heroină în amestec cu cofeină şi paracetamol cu masa de 0,06 grame în schimbul sumei de 50 RON, aspect ce conturează, în contextul probator, presupunerea rezonabilă că a săvârşit faptele pentru care a fost trimisă în judecată.
Totodată, s-a constatat în mod just că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că sunt întrunite cumulativ cerinţele art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc în formă continuată pentru inculpaţii S.N. şi D.V. [în condiţiile agravanţei prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.], este închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea caracterului concret al pericolului pentru ordinea publică, instanţa a avut în vedere atât natura şi gravitatea faptelor pentru care a fost dispusă trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilor, cât şi modalitatea concretă de săvârşire a acestora, de numărul mare al cauzelor penale având ca obiect judecarea persoanelor trimise în judecată pentru trafic ilicit de droguri de mare risc, amploarea fenomenului consumului şi traficului de droguri.
Punerea de către inculpaţi la dispoziţia consumatorilor a acestor droguri, de mare risc, are consecinţe foarte grave asupra sănătăţii fizice şi psihice a acestor persoane, asupra familiilor acestora, precum şi asupra societăţii în ansamblul ei.
Judecarea inculpaţilor în stare de arest preventiv nu poate fi interpretată ca o încălcare a principiului nevinovăţiei, care guvernează procesul penal ori ca o executare anticipată a vreunei pedepse şi nici nu constituie o obligaţie a instanţei de a pronunţa o soluţie de condamnare, hotărârea, fie de condamnare a inculpaţilor, fie de achitare a acestora, fiind consecinţa analizei vinovăţiei inculpaţilor pe baza tuturor probelor administrate, fără legătură cu modalitatea în care s-a desfăşurat cercetarea inculpaţilor, în stare de arest preventiv sau în stare de libertate.
Se constată că măsura arestării preventive este legal luată, legal prelungită şi se impune menţinerea acesteia şi, în raport cu scopul măsurilor preventive reglementat în art. 136 C. proc. pen. Aşadar, pentru a nu fi periclitată buna desfăşurare a procesului penal, se impune menţinerea măsurii arestării preventive, cum de altfel, a dispus în mod corect instanţa de fond.
Pentru considerentele arătate, văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii D.V., R.N.C. şi G.A. împotriva încheierii din 08 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în Dosarul nr. 7488/2/2010.
În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a dispune obligarea recurenţilor inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.V., R.N.C. şi G.A. împotriva încheierii din 8 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 7488/2/2010.
Obligă pe recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 decembrie 2010.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 4631/2010. Penal. înlocuirea măsurii... | ICCJ. Decizia nr. 2113/2010. Penal → |
|---|
