ICCJ. Decizia nr. 4651/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4651/2010
Dosar nr. 10580/1/2010
Şedinţa publică din 29 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 30 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul penal nr. 16367/299/2010 (3160/2010) s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaţilor F.G.A., U.I.I. şi T.N.A. şi s-a menţinut starea de arest preventiv a acestora.
Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa a reţinut următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 311 din 26 martie 2010 pronunţată de Judecătoria Sector 1, în temeiul art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul F.G.A. la 5 pedepse a câte 7 ani închisoare pentru săvârşirea a 5 infracţiuni de tâlhărie în formă calificată.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 1 an, în total, 8 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (1), art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă prevenţia de la 13 mai 2009 la zi.
În temeiul art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul U.I.I. la 3 pedepse a câte 7 ani închisoare, fiecare pentru săvârşirea a 3 infracţiuni de tâlhărie în formă calificată.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni, în total, 7 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (1), art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă prevenţia de la 06 iunie 2009 la zi.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul T.N.A. a fost trimis în judecată, în sensul că s-a reţinut faptul că fiecare dintre cele 3 infracţiuni a fost săvârşită în stare de recidivă postcondamnatorie şi, în consecinţă, în temeiul art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.N.A. la 3 pedepse a câte 7 ani închisoare, pentru săvârşirea a 3 infracţiuni de tâlhărie în formă calificată în stare de recidivă postcondamnatorie.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (1), art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni, în total, 7 ani şi 6 luni închisoare
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (1), art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 117/P din 18 aprilie 2008 a Judecătoriei Mangalia şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani şi 6 luni închisoare.
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă prevenţia de la 06 iunie 2009 la zi.
Prin Decizia penală nr. 634/A din 07 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpaţi şi a fost dedusă din durata pedepselor aplicate prevenţia de la 13 mai 2009 la zi pentru inculpatul F.G.A. şi de la 06 iunie 2009 la zi pentru inculpaţii T.N.A. şi U.I.I.
Împotriva deciziei au declarat recursuri inculpaţii F.G.A., U.I.I. şi T.N.A., cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. 16367/299/2010 (3160/2010).
Instanţa de recurs, analizând temeiurile de fapt şi de drept care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv art. 148 lit. f) C. proc. pen., a apreciat că acestea se menţin în continuare şi impun privarea de libertate a inculpaţilor.
Astfel, probele avute în vedere la pronunţarea hotărârii primei instanţe constituie indicii temeinice în accepţiunea prevăzută de art. 143 alin. (1) şi de art. 681 C. proc. pen., ce justifică presupunerea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit faptele reţinute în sarcina lor prin actul de sesizare a instanţei şi pentru care s-a dispus condamnarea de către prima instanţă.
Totodată, instanţa de recurs a apreciat că sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată este mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În acest sens, instanţa de recurs a avut în vedere natura şi gravitatea infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor, împrejurările concrete în care se presupune că au comis faptele, gradul ridicat de pericol social pe care îl relevă natura acestor infracţiuni.
Toate elementele sus-menţionate, în opinia instanţei de recurs, justifică privarea de libertate în continuare a inculpaţilor, în vederea asigurării finalităţii procesului penal.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul F.G.A. care, atât personal, în ultimul cuvânt, cât şi prin apărătorul desemnat din oficiu, a lăsat la aprecierea instanţei soluţia ce se va pronunţa în cauză, în raport de excepţia de inadmisibilitate a recursului pusă în discuţia părţilor din oficiu de către instanţă.
Examinând hotărârea atacată din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 141 alin. (1) C. proc. pen., încheierea dată în primă instanţă şi în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive, precum şi încheierea prin care se dispune menţinerea arestării preventive, pot fi atacate cu recurs de procuror sau de inculpat, în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi şi de la comunicare, pentru cei lipsă.
Din interpretarea dispoziţiilor legale sus-menţionate, rezultă că încheierile vizând luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea de drept sau menţinerea unei măsuri preventive care pot fi atacate cu recurs, sunt numai cele pronunţate în primă instanţă şi în apel.
Încheierea care face obiectul recursului de faţă este pronunţată de instanţa de control judiciar învestită cu soluţionarea recursului formulat de inculpat împotriva deciziei penale pronunţată de tribunal ca instanţă de apel, deci nu face parte din categoria hotărârilor menţionate expres şi limitativ în dispoziţiile art. 141 alin. (1) C. proc. pen. - care reglementează calea de atac împotriva încheierii pronunţată de instanţă în cursul judecăţii privind măsurile preventive - şi care pot fi atacate separat cu recurs.
În consecinţă, recursul fiind formulat de inculpat împotriva unei încheieri definitive, care nu este supusă niciunei căi de atac, este inadmisibil şi se va respinge ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat F.G.A. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 RON, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul F.G.A. împotriva încheierii din 30 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 16367/299/2010.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2163/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2178/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
