ICCJ. Decizia nr. 4619/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4619/2010

Dosar nr. 10291/1/2010

Şedinţa publică din 22 decembrie 2010

Asupra recursurilor penale de faţă:

Prin încheierea din 30 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 3002 rap. la art. 160b alin. (3) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor S.R.T., S.F., R.N., R.T., C.R.C., R.L. şi D.Ş.C.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că temeiurile care au determinat arestarea iniţială a apelanţilor inculpaţi S.R.T., S.F., R.N., R.T., C.R.C., R.L. şi D.Ş.C. se menţin, fiind îndeplinită una din condiţiile alternative prevăzute de art. 160b alin. (3) C. proc. pen.

Astfel, în cauză, există indicii temeinice, în sensul art. 68 C. proc. pen. raportat la art. 143 alin. (1) C. proc. pen., din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit infracţiunile pentru care s-a pronunţat o hotărâre de condamnare, în fond, a acestora, indicii temeinice ce rezultă din probele administrate pe parcursul procesului penal până în prezent.

Pe de altă parte, se constată că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile pentru care inculpaţii sunt cercetaţi este închisoarea mai mare de patru ani şi există probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul pentru ordinea publică rezultă din natura şi gravitatea deosebită a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, din modalitatea şi împrejurările concrete de comitere a infracţiunilor, din gradul ridicat de pericol social al faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, precum şi în raport de circumstanţele personale ale acestora.

De asemenea, Curtea a apreciat că nu s-a încălcat principiul rezonabilităţii prevenţiei pentru inculpaţi, având în vedere că, până la acest moment, au fost administrate probe atât de către organele de urmărire penală, cât şi de către instanţa de fond, ţinând seama şi de împrejurarea că cerinţa Convenţiei Europene a Drepturilor Omului ca examinarea cauzei să se facă într-un termen rezonabil trebuie raportată la fiecare caz în parte, luând în considerare durata procedurii penale, complexitatea procesului, comportamentul autorităţilor şi al părţilor.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs inculpaţii S.R.T. şi R.T., solicitând revocarea măsurii arestării preventive, întrucât temeiurile care au stat la baza luării acesteia nu mai subzistă în prezent.

Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:

Recurenţii inculpaţi au fost trimişi în judecată, în stare de arest preventiv dispusă în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi, respectiv, art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (iulie - septembrie 2008); art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (fapta din 7 mai 2008); art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (fapta din data de 07 mai 2008), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin Sentinţa penală nr. 375 din 21 mai 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, inculpatul S.R.T. a fost condamnat la 16 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., iar inculpatul R.T. la o pedeapsă rezultantă de 14 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată.

Instanţa de prim control judiciar, verificând legalitatea şi temeinicia arestării preventive a inculpaţilor conform art. 3002 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a acestora, constatând că temeiurile care au determinat luarea măsurii subzistă şi impun în continuare privarea de libertate a inculpaţilor.

Astfel, în cauză, există probe că inculpaţii au comis infracţiunile ce li se reţin în sarcină, pedeapsa prevăzută de lege pentru aceste infracţiuni este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din natura şi gravitatea faptelor comise, modalitatea de săvârşire a acestora, forma continuată a infracţiunilor de trafic de droguri, riscul ca puşi în libertate inculpaţii să-şi reia activitatea infracţională, inculpatul R.T. fiind şi recidivist.

Pe de altă parte, împotriva inculpaţilor a fost deja pronunţată o hotărâre de condamnare, detenţia acestora fiind legală, conform acestei hotărâri, chiar dacă inculpaţii au exercitat calea de atac a apelului.

Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.R.T. şi R.T. împotriva încheierii din 30 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 2975/3/2009.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 decembrie 2010.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4619/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs