ICCJ. Decizia nr. 593/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 593/2010
Dosar nr. 6061/2/2010
Şedinţa publică din 16 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 367 din 9 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul I.S., menţinându-se ca fiind legale şi temeinice ordonanţa 169/P/2009 din 16 aprilie 2010 şi rezoluţia 905/11-2/2010 din 03 iunie 2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti. A fost obligat petentul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
1. Prin ordonanţa nr. 169/P/2009 din 16 aprilie 2010, în temeiul art. 228 şi art. 10 lit. b) şi c) C. proc. pen., art. 209 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 60 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 293/2004, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de medicii B.M.D. şi, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În temeiul art. 38, art. 42 cu referire la art. 45 alin. (1) C. proc. pen. s-a disjuns cauza privind faptele reclamate a fi fost comise de către agenţii supraveghetori şi asistenţii medicali ce au efectuat serviciu pe Secţia a IV-a a Penitenciarului Bucureşti - Rahova, în perioada 19 - 24 septembrie 2008. Competenţa de soluţionare a cauzei cu privire la faptele pretins a fi comise de subofiţerii de penitenciar a fost declinată în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Prin ordonanţa procurorului s-a reţinut că medicul P.M.O. nu a fost de serviciu în perioada 19-24 septembrie 2008, motiv pentru care s-a apreciat că nu poate fi acuzată de comiterea vreuneia din faptele reclamate de petent, iar doctorul B.M.D. l-a examinat medical pe petent şi i-a întocmit bilet de trimitere către Spitalul „Bagdasar Arseni" - Secţia neurochirugie.
De asemenea, s-a reţinut că petentul nu a solicitat, în acea împrejurare, examinare sau tratament suplimentar şi nici consult medico-legal, fiindu-i administrat tratamentul pentru afecţiunile cronice de care suferea.
2. Prin rezoluţia nr. 905/l 1-2/2010 din 03 iunie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de numitul I.S. împotriva soluţiei emisă la 16 aprilie 2010 în dosarul nr. 169/P/2009, arătându-se că din examinarea conţinutului plângerii nu rezultă alte împrejurări ori alte mijloace de probă în afara celor care au fost deja avute în vedere la adoptarea soluţiei, petentul reluând aserţiunile din plângerea penală iniţială. S-a concluzionat că soluţia adoptată în cauză este temeinică şi legală.
3. Prin cererea înregistrată sub nr. 6061/2/2010 din 7 iulie 2010, petentul I.S. a formulat plângere în condiţiile art. 278/1 C. proc. pen., menţionând că nu este de acord cu cercetările efectuate de procuror.
Soluţionând plângerea, prima instanţă, în baza materialului probator administrat în cauza de faţă, a constatat că, la data de 25 septembrie 2008, sub nr. 3043/VIII-I/2008, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 5 Bucureşti, sesizarea Penitenciarului Bucureşti Rahova, în sensul că, la 19 septembrie 2008, în jurul orei 01.30, pe Secţia a IV-a regim de maximă siguranţă, la camera 413, a avut loc un conflict fizic spontan între persoanele private de libertate I.C. şi I.S., în urma căruia deţinutul I.S. a fost însoţit la cabinetul medical unde s-a constatat prezenţa plăgii contuze la nivelul ochilor, regiunea zigomatică şi echimoze la nivelul regiunii temporale dreapta. S-a menţionat că s-a întocmit raport de incident persoanei private de libertate I.C.
Fiind audiat, condamnatul I.S. a menţionat că îşi însuşeşte sesizarea făcută de Penitenciarul Rahova şi că solicită tragerea la răspundere penală a agenţilor supraveghetori de pe Secţia a IV-a care şi-au desfăşurat activitatea pe tura de zi în zilele de 19, 22, 23 şi 24 septembrie 2008, precum şi a doctorilor şi asistenţilor medicali din acea perioadă.
Petentul - condamnat a precizat că, în data de 19 septembrie 2008, în jurul orei 01.30, a fost agresat fizic de deţinuţii I.C. şi C.D., în interiorul camerei 413, de pe Secţia a IV-a a Penitenciarului Rahova, după ce fusese transferat de la Spitalul Penitenciar Rahova. A menţionat că a mai stat în camera 413 şi, până în acea seară, nu a avut probleme cu colegii, dar atunci, după ce a fost introdus in cameră, agentul supraveghetor „M." ar fi spus „luaţi-l şi omorâţi-l !".
A mai relatat că a fost condus la cabinetul medical unde a fost bandajat, iar dimineaţă a fost dus la Spitalul Bagdasar unde i s-a făcut o radiografie iar, în următoarele zile, deşi a solicitat agenţilor supraveghetori să fie examinat medico-legal şi să fie condus la cabinetul medical pentru a i se da zilnic medicamentele pentru afecţiunile de care suferă, aşa cum au prescris medicii, nu s-a dat curs solicitărilor sale.
Potrivit adresei nr. l/216387 din 31 octombrie 2008 a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, în perioada 18-25 septembrie 2008, printre agenţii supraveghetori, asistenţii medicali şi medicii care şi-au desfăşurat activitatea pe Secţia a IV-a a Penitenciarului Rahova a fost medicul inspector principal de penitenciare P.M.O., iar potrivit fotocopiei din Registrul de consultaţii al cabinetului de tură, la 19 septembrie 2008, petentul I.S. a fost consultat de medicul subinspector de penitenciare M.D.B. (filele 11 şi 21).
Faţă de dispoziţiile privind competenţa după calitatea persoanei prevăzute de art. 60 alin. (3) coroborat cu art. 25 din Legea nr. 293/2004 (modificată) privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, în mod legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus disjungerea cauzei pentru faptele reclamate a fi comise de agenţii supraveghetori de penitenciare (inclusiv asistent medical B.E.) şi a dispus numai cu privire la medicul inspector principal de penitenciare, P.M.O. şi medicul subinspector de penitenciare, B.M.D.
Fiind audiat, agentul şef adjunct M.N. a declarat că petentul I.S., după ce a fost adus în seara de 18 septembrie 2008, în jurul orei 21.40, de la alt penitenciar, a fost introdus în camera 413, pe care o ocupase anterior plecării, iar după incidentul pe care l-a avut cu deţinutul I.C., din aceeaşi cameră, a fost condus la cabinetul medical unde a fost consultat de asistentul de serviciu şi apoi a fost introdus în altă cameră (filele 11,12).
Potrivit „Raportului de activitate" întocmit în seara de 18 septembrie 2008, petentul condamnat a fost adus, în jurul orei 23.10, de la Spitalul Penitenciar Bucureşti şi introdus în camera de unde plecase, iar din cauză că nu a fost mulţumit de patul în care a fost cazat (singurul liber), a avut o altercaţie cu condamnatul I.C. Prezentând leziuni la nivelul feţei, a fost prezentat la cabinetul medical şi apoi mutat la camera 414 (fila 29).
Din fotocopia Registrului de consultaţii al cabinetului de tură, rezultă că la data de 18 septembrie 2008, ora 24.40, petentul condamnat I.S. a fost consultat medical şi prezenta leziuni cauzate de agresiune umană (plăgi, echimoze) care i-au fost tratate şi pansate (filele 17, 20).
Subinspectorul de penitenciare - medic specialist medicină de familie, B.M.D. a declarat că, în dimineaţa zilei de 19 septembrie 2008, l-a consultat pe petentul I.S. şi i-a întocmit bilet de trimitere la Spitalul Bagdasar Arseni - Secţia neurochirugie. A mai arătat că petentul nu a solicitat consult medico-legal, în acest sens neexistând nici vreo cerere scrisă (fila 16).
Declaraţia acestui medic se coroborează cu înregistrările efectuate în Registrul de consultaţii al cabinetului de tură din data de 19 septembrie 2008, unde este consemnat rezultatul consultului medical (escoriaţii şi echimoze la nivelul feţei) şi tratamentul prescris (bilet de trimitere la Spitalul Clinic Bagdasar Arseni - Secţia neurochirurgie) - fila 21.
Afirmaţia medicului B.M.D., în sensul că l-a consultat pe petent în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, în intervalul în care şi-a desfăşurat activitatea „la secţia de instanţă", se coroborează cu susţinerea petentului condamnat că la 19 septembrie 2008, în jurul orei 07.10, când trebuia să meargă la instanţă, a solicitat să fie dus la cabinetul medical, iar medicul a hotărât „să fie dus în oraş, la spital (filele 26 d.i., fila 16d.u.p.).
Prin declaraţia sa, medicul inspector principal de penitenciare P.M.O. a relevat că deţinutul I.S. de pe Secţia a IV-a pe care o avea în evidenţă, a fost consultat la 19 septembrie 2008 de medicul B.M. şi a fost trimis la Spitalul Bagdasar pentru consult neurologic, că acesta nu necesita tratament zilnic, astfel cum rezultă din evidenţe, iar pentru afecţiunile sale cronice, tratamentul se înmâna lunar, petentul urmând să şi-l administreze conform recomandărilor. A mai precizat că nu are cunoştinţă ca petentul să fi solicitat agenţilor supraveghetori să fie prezentat la cabinetul medical al Secţiei a IV-a unde era cazat şi nici că acesta ar fi solicitat consult medico-legal, situaţie în care cererea scrisă ajungea la cabinetul medical (pentru a se cere INML - Mina Minovici prezenţa unei persoane abilitate să efectueze consult medico-legal), după ce era înregistrată la Comandantul Secţiei a IV-a a Penitenciarului Rahova (fila 13).
Potrivit procesului verbal din 09 martie 2010 şi fotocopiilor „Registrului de Consultaţii şi Tratament al Secţiei a IV-a" (nr. l 250.559/vol.III din 11 iulie 2008), la datele de 18-19 septembrie 2008 şi 22-24 septembrie 2008 nu există consemnări cu privire la petentul condamnat I.S., iar la data de 25 septembrie 2008, este scos la cabinetul medical pentru acordarea tratamentului cronic, ocazie cu care nu solicită altceva (filele 17,18, 19).
Având în vedere actele premergătoare efectuate în cauză se constatată că după agresiunea fizică din noaptea de 18/19 septembrie 2008 în care a fost implicat petentul condamnat I.S., acesta a fost prezentat, în timpul nopţii, la cabinetul medical unde i-au fost acordate îngrijiri de asistentul medical, iar dimineaţă a fost din nou consultat de medicul inspector de penitenciare B.M.D. şi trimis la Spitalul Clinic Bagdasar Arseni pentru control neurochirurgical.
Astfel, nu există date sau indicii că doctorul M.D.B. nu a îndeplinit sau a îndeplinit defectuos vreun act cu prilejul consultului medical efectuat la 19 septembrie 2008, cu privire la petentul condamnat I.S., acordându-i acestuia asistentă medicală.
Din această perspectivă, soluţia de netrimitere în judecată a medicului subinspector de penitenciare B.M.D., în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen., este legală şi temeinică, întrucât fapta acesteia nu este prevăzută de legea penală.
Cât priveşte medicul inspector principal de penitenciare P.M.O., care avea în evidentă deţinuţii Secţiei a IV-a a Penitenciarului Rahova, se reţine că nu este persoana care a acordat asistenţă medicală petentului condamnat în ziua de 19 septembrie 2008. De asemenea, nici unul dintre actele premergătoare efectuate în cauză nu a dovedit că a avut cunoştinţă de eventualele cereri ale petentului de a fi prezentat la cabinetul medical sau de a fi supus unui examen medico-legal, astfel cum rezultă chiar din declaraţia petentului, că, cererile Ie-a adresat agenţilor supraveghetori.
Ca urmare, prima instanţă a constatat ca fiind legală şi temeinică soluţia de netrimitere în judecată dispusă faţă de medicul inspector principal de penitenciare P.M.O., pentru infracţiunea de abuz în serviciu, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât fapta nu este comisă de aceasta.
După cum a comunicat Penitenciarul Giurgiu, la dosarul medical al petentului condamnat se află un act medical întocmit cu prilejul consultului NCH din 19 septembrie 2008, din care rezultă leziunile pe care Ie-a prezentat deţinutul şi rezultatul controlului medical (fila 25). Referitor la acest act medical, se observă că parafa (aproape ilizibilă) aparţine unui alt doctor şi nu medicilor B.M.D. sau P.M.O. (cu privire la care s-a dispus de către procuror neînceperea urmăririi penale).
Prima instanţă a mai reţinut că nu s-au efectuat acte premergătoare şi cu privire la acest al treilea medic, dar faţă de dispoziţiile legale prev. art. 2781 C. proc. pen., care reglementează expres şi limitativ soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa, nu se poate dispune trimiterea cauzei la procuror pentru completarea cercetărilor şi a se aprecia asupra începerii urmăririi penale faţă de acesta.
Totodată, prima instanţă a mai reţinut că, fiind disjunsă cauza faţă de agenţii de penitenciare, verificarea vinovăţiei acestora nu poate forma obiectul prezentei cauze, ci a unităţii de parchet şi instanţei competente după calitatea persoanei, în conformitate cu dispoziţiile Legii 293/2004, modificată.
În privinţa sentinţei penale nr. 1003 din 27 iulie 2010 pronunţată de Judecătoria sector 5 Bucureşti în dosarul nr. 5113/302/2010, definitivă prin nerecurare, prima instanţă a reţinut că aceasta nu poate avea repercusiuni asupra fondului prezentei cauze întrucât această hotărâre a stabilit asupra netemeinciei hotărârii nr. 1092 din 07 octombrie 2008 a comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului Rahova prin care petentului condamnat îi fusese aplicată sancţiunea disciplinară constând în suspendarea dreptului de a primi vizite pe o perioadă de 3 luni, urmare conflictului din 19 septembrie 2008 avut cu deţinutul I.C.
B. Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petentul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând susţinerile din plângere ce vizează fondul acesteia.
Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, întrucât atât procurorul cât şi instanţa de fond au apreciat în mod corect, în baza actelor premergătoare efectuate în cauză, că după agresiunea fizică din noaptea de 18/19 septembrie 2008 în care a fost implicat petentul condamnat I.S., acesta a fost prezentat în timpul nopţii, la cabinetul medical unde i-au fost acordate îngrijiri de către asistentul medical, iar dimineaţă a fost din nou consultat de medicul inspector de penitenciare B.M.D. a şi trimis la Spitalul Clinic Bagdasar Arseni pentru control neurochirurgical, neexistând date sau indicii că intimata M.D.B. nu a îndeplinit sau a îndeplinit defectuos vreun act cu prilejul consultului medical efectuat la 19 septembrie 2008, cu privire la petentul condamnat I.S.
Totodată, în ceea ce priveşte pe medicul inspector principal de penitenciare P.M.O., care avea în evidenţă deţinuţii Secţiei a IV-a a Penitenciarului Rahova, în mod corect atât procurorul cât şi instanţa de fond a reţinut că aceasta nu este persoana care a acordat asistenţă medicală petentului - condamnat în ziua de 19 septembrie 2008 şi nici nu a avut cunoştinţă de eventualele cereri ale petentului de a fi prezentat la cabinetul medical sau de a fi supus unui examen medico-legal.
De altfel, aşa cum rezultă din chiar declaraţia petentului, aceste cereri Ie-a adresat agenţilor supraveghetori, faţă de care cauza s-a disjuns, urmând a se face cercetări de către parchetul competent în raport de gradul profesional al acestora.
În consecinţă, pentru toate aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul I.S. împotriva sentinţei penale nr. 367 din 9 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 591/2010. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 622/2010. Penal. Denunţarea calomnioasă... → |
|---|
