ICCJ. Decizia nr. 617/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 617/2010
Dosar nr. 904/42/2009
Şedinţa publică din 17 februarie 2010
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 186 din 2 decembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 904/42/2009 s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a plângerii formulate de S.A. Inoteşti, prin reprezentant legal D.M..
A obligat petiţionara la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
Petiţionara S.A. Inoteşti, prin reprezentant legal D.M., a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, solicitând efectuarea cercetărilor cu privire la faptul că Dosarul nr. 2352/259/2008 al Judecătoriei Mizil, precum şi Dosarul nr. 926/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil, au fost sustrase, cauzele aflându-se pe rolul Tribunalului Prahova cu termen de judecată la 16 februarie 2009.
De asemenea, se susţine că un alt dosar ce avea ca obiect o contestaţie în anulare, cu termen de judecată la 13 martie 2009, a fost sustras.
Prin Referatul din 1 iulie 2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti din Dosarul nr. 579/VIII din 1 iulie 2009 s-a constatat că plângerea petentului este nefondată, dispunându-se clasarea lucrării, întrucât aspectele invocate nu au corespondent în realitate.
Împotriva referatului întocmit de procuror petiţionara a formulat plângere la instanţa de fond, în condiţiile prev. de art. 278 C. proc. pen.
Examinând plângerea, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 2781 C. proc. pen., măsurile dispuse de procuror neputând fi supuse cenzurii instanţei, ci doar soluţiile de netrimitere în judecată.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs petiţionara S.A. Inoteşti, fără a fi invocat, în concret, motivele de nelegalitate şi de netemeinicie ale hotărârii.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul în conformitate cu prevederile art. 38514 şi art. 2781 C. proc. pen., constată că acesta este nefondat.
Potrivit disp. art. 2781 C. proc. pen., după respingerea plângerii făcută conform disp. art. 275 - 278 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice altă persoană ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi art. 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Din analiza textului invocat rezultă că legiuitorul a prevăzut în mod expres şi limitativ care dintre actele emise de procuror pot fi supuse controlului judecătoresc în procedura specială instituită prin art. 2781 C. proc. pen.
În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că procurorul nu a dispus vreuna din soluţiile enumerate, ci a clasat lucrarea, întrucât cele sesizate nu corespund realităţii.
Pe cale de consecinţă, respingerea plângerii de către instanţa de fond, ca fiind inadmisibilă, este legală.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul disp. art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara S.A. Inoteşti, prin reprezentant legal D.M. împotriva Sentinţei penale nr. 186 din 2 decembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta-petiţionară la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara S.A. Inoteşti, prin reprezentant legal D.M. împotriva Sentinţei penale nr. 186 din 2 decembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta-petiţionară la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 593/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 242/2010. Penal. Infracţiuni la alte legi... → |
|---|
