ICCJ. Decizia nr. 651/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 651/2010
Dosar nr. 1529/33/2009
Şedinţa publică din 19 februarie 2010
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 81 din 10 noiembrie 2009 Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de către petentul Sindicatul Independent al Juriştilor din România, cu sediul în Bucureşti, sector 3, împotriva Rezoluţiei din data de 14 iulie 2009 a procurorului şef secţie urmărire penală de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Dosar nr. 180/P/2009.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petentul să plătească suma de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că în Dosarul penal nr. 180/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, s-au efectuat acte premergătoare începerii urmăririi penale faţă de Ţ.A. şi S.G.M. pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. şi ped. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), comise prin aceea că au refuzat trimiterea dosarului la Curtea Constituţională în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate ridicată de inculpatul M.G., l-au condamnat pe inculpat în lipsă, fără a-l audia, fără a-i permite angajarea unui alt apărător, având în vedere că avocatul ales a renunţat să îl apere, şi au refuzat reluarea cercetării judecătoreşti sau a dezbaterilor, deşi inculpatul a invocat în scris dispoziţiile art. 344 C. proc. pen.
Pe baza cercetărilor efectuate, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de Ţ.A. şi S.G.M. pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), reţinându-se că fapta penală reclamată nu există.
S-a stabilit că din cuprinsul sesizării formulate de denunţător împotriva judecătorilor menţionaţi se desprinde ideea că cercetarea judecătorească ar fi fost desfăşurată cu nerespectarea normelor procesual penale, iar decizia dată în soluţionarea apelului ar fi fost pronunţată abuziv, cu încălcarea dispoziţiilor legale în materie.
Ori, atribuţiile de serviciu ale judecătorilor se circumscriu soluţionării cauzelor cu care sunt învestiţi, respectiv interpretării şi aplicării dispoziţiilor legale, în acord cu principiile dreptului substanţial şi ale celui procedural.
Eventualele erori apărute în acest proces de interpretare şi aplicare a legii nu echivalează cu o exercitare abuzivă a atribuţiilor de serviciu, în sensul legii penale, ele putând fi îndreptate în urma exercitării căilor de atac prevăzut de lege în fiecare caz în parte, aceasta fiind de fapt şi justificarea existenţei lor.
De altfel, inculpatul, nemulţumit de decizia pronunţată în apel de cei doi judecători, a exercitat calea de atac a recursului, iar instanţa de control judiciar, Curtea de Apel Cluj, a admis recursul, a casat hotărârile anterioare şi a constatat intervenită prescripţia răspunderii penale pentru infracţiunea de exercitare fără drept a unei profesii.
Nu este posibilă o suplimentare a gradelor de jurisdicţie prin promovarea unei plângeri penale împotriva magistraţilor care au soluţionat cauza penală.
Dacă s-ar accepta calea unei sesizări penale împotriva judecătorului sau judecătorilor cărora le-a fost repartizată spre soluţionare o cauză penală, în timpul cercetării judecătoreşti ori după pronunţarea unor hotărâri într-o astfel de cauză, ar însemna să se permită o imixtiune a procurorului în afara atribuţiilor şi competenţei ce îi sunt conferite de lege în aprecierea ori stabilirea unor situaţii de fapt sau chestiuni de drept în cauze aflate pe rolul instanţelor de judecată, ori în aprecierea soluţiilor pronunţate de aceştia, ceea ce ar echivala cu o atingere adusă principiului independenţei judecătorilor, înscris în art. 124 alin. (3) din Constituţia României.
Plângerea petentului împotriva acestei rezoluţii a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj prin Rezoluţia din data de 30 iulie 2009, Dosar nr. 599/II/2/2009.
Împotriva acestei soluţii, în baza disp. art. 2781 C. proc. pen., a formulat plângere petentul Sindicatul Independent al Juriştilor din România.
Prin Sentinţa penală nr. 81 din 10 noiembrie 2009 Curtea de Apel Cluj a respins plângerea, ca nefondată, reţinând că soluţia dată de procuror este legală şi temeinică, din actele premergătoare efectuate în cauză nerezultând indicii cu privire la existenţa infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Reţine instanţa de fond că prin plângerea formulată petentul nu face altceva decât să reitereze motivele invocate în recurs de inculpatul M.G. care, deşi era direct interesat, nu a formulat el însuşi direct o plângere penală.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat recurs petiţionarul Sindicatul Independent al Juriştilor din România, solicitând casarea sentinţei recurate şi trimiterea în judecată a magistraţilor Ţ.A. şi S.G.M. din cadrul Tribunalului Cluj întrucât, pronunţând Decizia penală nr. 65 din 16 martie 2009 au încălcat dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil ale inculpatului M.G., membru în cadrul sindicatului.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de petiţionar nu este fondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru considerentele ce urmează.
Soluţia de menţinere a soluţiei dispusă prin Rezoluţia din 14 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj este legală şi temeinică, actele premergătoare efectuate în cauză nu relevă aspecte de natură penală în activitatea desfăşurată de judecătorii Ţ.A. şi S.G.M. cu ocazia soluţionării cauzei penale ce a format obiectul Dosarului nr. 630/117/2007.
Respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate ridicată de inculpatul M.G. şi judecarea acestuia în lipsă, fără a-l audia şi fără a-i permite angajarea unui alt apărător nu pot constitui împrejurări care să facă posibilă tragerea la răspundere penală a intimaţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Orice parte nemulţumită de soluţia pronunţată de instanţă are posibilitatea să uzeze de căile de atac prevăzute de lege, instanţa superioară urmând să exercite controlul judecătoresc în raport de criticile formulate.
De altfel, inculpatul nemulţumit de decizia pronunţată în apel de cei doi judecători a uzat de calea de atac a recursului, iar instanţa de control judiciar l-a admis, a casat hotărârile anterioare şi a constatat că a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru infracţiunea de exercitare fără drept a unei profesii.
A admite posibilitatea formulării unei plângeri penale împotriva judecătorului faţă de modul de soluţionare a unei cauze ar echivala cu o imixtiune în activitatea de judecată şi în acelaşi timp ar fi afectat principiul independenţei judecătorului, care trebuie să se supună numai legii şi nu să judece cauza constrâns de faptul că respingerea unei cereri formulată de oricare dintre părţi ar putea să determine introducerea unei plângeri penale împotriva sa.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul petentului.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul Sindicatul Independent al Juriştilor din România împotriva Sentinţei penale nr. 81 din 10 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul-petiţionar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 646/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 350/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
