ICCJ. Decizia nr. 909/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 909/2010
Dosar nr. 2812/54/2009
Şedinţa publică din 9 martie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Petentul T.A. a formulat plângere penală împotriva judecătorului A.P. de la Tribunalul Dolj pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În esenţă, petentul apreciază că acordarea unui termen de judecată în şedinţa din 10 iunie 2009 (Dosar nr. 4525/63/2009), în condiţiile în care procedura cu una din părţi a fost viciată, reprezintă infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Prin Rezoluţia din 9 septembrie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus, în baza art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de persoana reclamată, statuând că acesta a respectat normele procesuale în cauză, şi nu se poate reţine săvârşirea vreunei fapte prevăzută de legea penală.
Plângerea formulată de petent a fost respinsă prin Rezoluţia din 6 octombrie 2009 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Nemulţumit de soluţie, petentul a formulat recurs pe care, în termen legal, l-a adresat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
În esenţă, folosind un limbaj insultător la adresa magistraţilor, reiterează motivele din cele două plângeri respinse, ca nefondate, în sistemul Ministerului Public.
Recursul declarat este nefondat.
Acordarea unui termen procedural în condiţii de deplină legalitate de un judecător nu poate echivala cu săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, motiv pentru care demersul judiciar folosit de petent va fi respins ca neîntemeiat, iar acesta obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul T.A. împotriva Sentinţei penale nr. 169 din 27 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul-petiţionar la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 9 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 907/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 91/2010. Penal → |
|---|
