ICCJ. Decizia nr. 915/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 915/2010
Dosar nr. 1878/89/2009
Şedinţa publică din 10 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 332 din 16 septembrie 2009 Tribunalul Vaslui l-a condamnat pe inculpatul C.D., cetăţenie română, studii 10 clase, fără ocupaţie, cu antecedente penale, în baza art. 174 C. pen., la 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A dedus reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului de la data de 18 februarie 2009 la zi, menţinând măsura privativă de libertate.
A admis acţiunile civile şi l-a obligat pe inculpat să plătească părţilor civile B.I.S., B.J.M. şi B.J.K. suma de 7500 lire sterline precum şi către Serviciul de Ambulanţă Judeţean Vaslui suma de 401,40 RON.
Inculpatul a mai fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut în fapt, că în anul 2007 inculpatul C.D. în vârstă de 46 ani, a părăsit municipiul Bârlad, plecând din ţară în Irlanda de Nord, unde în cursul anului 2008 a cunoscut-o pe victima B.J., în vârstă de 53 ani, cu care a iniţiat o relaţie de concubinaj.
La sfârşitul anului 2008 victima a intentat acţiunea de divorţ, iar în luna decembrie a aceluiaşi an aceasta a venit în vizită în România împreună cu inculpatul.
Cei doi şi-au stabilit reşedinţa în municipiul Bârlad, într-un apartament al familiei inculpatului şi, sporadic rămâneau şi în comuna B., satul S., judeţul Vaslui, la locuinţa mamei inculpatului.
Atât inculpatul, cât şi victima obişnuiau să consume băuturi alcoolice în exces.
În seara de 7 februarie 2009 inculpatul a plecat din locuinţa mamei sale la barul din satul S. unde a consumat băuturi alcoolice şi a făcut unele cumpărături, în timp ce victima B.J., rămasă acasă, a consumat la rândul ei alcool, după care s-a retras în camera sa.
Revenit acasă în jurul orelor 2030, inculpatul, după lăsarea bunurilor cumpărate în bucătărie, unde se afla mama sa, a mers în camera în care se retrăsese victima.
Constatând că aceasta se afla aşezată pe pat, în stare de ebrietate şi văzând că dintr-un recipient de 5 litri din plastic lipsea o cantitate însemnată de alcool, inculpatul C.D. a apucat victima de păr, trântind-o pe pardoseală, după care i-a aplicat multiple lovituri cu picioarele în zona toraco-abdominală şi apoi, întorcând-o cu faţa în sus, a lovit-o cu pumnii, urcându-se cu picioarele peste aceasta.
Actele de violenţă au fost exercitate timp de circa 30 minute, fără ca mama inculpatului, C.M. şi martorul C.I., aflaţi în bucătărie, să sesizeze.
După încetarea violenţelor, inculpatul C.D., constatând că victima este în stare inertă şi fără puls, a încercat să o aducă în simţiri, făcându-i respiraţie artificială însă neobţinând vreun rezultat, a mers în bucătărie unde i-a spus mamei sale că el crede că a omorât-o pe J.
Nici încercările mamei inculpatului de a resuscita pe victimă nu au dat rezultat, astfel că în jurul orelor 2315 inculpatul a apelat serviciul de urgenţă „112” anunţând decesul victimei şi solicitând intervenţia ambulanţei şi a poliţiei.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală (autopsie) al Serviciului Medico-Legal Judeţean Vaslui, moartea numitei B.J. a fost violentă, având drept cauză şocul traumatic şi hemoragic urmare unui politraumatism cu o componenţă importantă toracică (fractură de coloană vertebrală toracală, fracturi costale multiple, ruptură de pulmon drept, hemotorax drept) o componentă importantă abdominală (contuzii şi rupturi la nivelul marelui epiplon, ale mezenterului şi mezocolonului, dilacerare pancreatică, hemoperitoneu masiv), o componentă cranio-facială (echimoze, hematoame, plăgi, excoriaţii) şi alte leziuni la nivelul membrelor, existând legătură de cauzalitate directă şi necondiţionată între traumatism şi deces.
Sângele recoltat de la victimă conţine 3,05 grame ‰ alcool.
Inculpatul şi-a recunoscut vinovăţia.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul C.D. a declarat apel, solicitând reţinerea circumstanţelor atenuante în considerarea conduitei sale sincere şi reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 6 din 19 ianuarie 2010 Curtea de Apel Iaşi a respins ca nefondat apelul inculpatului, constatând că faţă de împrejurările concrete ale săvârşirii faptei, multitudinea şi gravitatea leziunilor produse prin actele de violenţă, în contextul încrederii victimei în inculpat, prin a-l însoţi în România de sărbătorile de iarnă, pedeapsa aplicată a fost corect individualizată.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpat, care a solicitat, prin motivele scrise şi concluziile orale, reducerea pedepsei, susţinând că fapta reprezintă un accident, având reală afecţiune faţă de victimă, cu care intenţiona să se căsătorească.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursul, susţinut în considerarea cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., este nefondat.
Situaţia de fapt a fost corect reţinută, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi în cel al judecăţii.
Raportul de expertiză medico-legală (autopsie) consemnează obiectiv leziunile constatate pe corpul victimei, multitudinea, dispunerea şi gravitatea acestora, toate înscriindu-se drept cauză unică şi directă a decesului.
Mecanismul de producere a acestor leziuni, descris prin acelaşi raport, corespunde împrejurărilor şi modalităţii de săvârşire a actelor de violenţă, declarate de inculpat şi apoi reproduse, în parte, cu prilejul procedurii judiciare a neconstituirii.
Inculpatul, aşa cum s-a arătat, a recunoscut comiterea actelor de violenţă, explicându-le prin nestăpânirea de sine la vederea victimei în stare de ebrietate.
Aceste explicaţii, însă, nu justifică crima şi nici nu atenuează răspunderea penală, în condiţiile, recunoscute de inculpat, în care atât el, cât şi victima consumau frecvent băuturi alcoolice.
Fapta, prin împrejurările, modalităţile de săvârşire - victima fiind o persoană în imposibilitate de apărare - precum şi urmări, prezintă un ridicat grad de pericol social.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi asigură realizarea atât a funcţiilor - de constrângere şi reeducare - ale sancţiunii, cât şi a scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Conduita sinceră a inculpatului în cursul procesului a fost avută în vedere la individualizarea pedepsei între limitele legale speciale, astfel încât cererea acestuia, de reducere a pedepsei, nu este întemeiată.
Neconstatând nici din examinarea din oficiu a hotărârii atacate existenţa vreunuia dintre celelalte cazuri de casare prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul inculpatului urmează să fie respins ca nefondat.
Din pedeapsa aplicată urmează să fie dedusă durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 18 februarie 2009 la 10 martie 2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva Deciziei penale nr. 6 din 19 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 februarie 2009 la 10 martie 2010.
Obligă recurentul inculpat la 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 martie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 91/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 917/2010. Penal → |
|---|
