ICCJ. Decizia nr. 91/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 91/2010
Dosar nr. 959./89/2008
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 180 din 14 aprilie 2009 a Tribunalului Vaslui s-a dispus condamnarea inculpatului D.B.S., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. c) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare de 4 ani, conform art. 862 C. pen.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen., dispunându-se suspendarea executării pedepsei accesorii conform art. 71 alin. (5) C. pen.
Inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 C. pen.
S-a confiscat de la inculpat suma de 750 RON obţinută din vânzarea drogurilor, conform art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că în perioada 13 septembrie 2007 - 23 martie 2008 inculpatul a cumpărat, a vândut şi a oferit droguri de risc unor persoane.
În baza informaţiilor deţinute de organele de urmărire penală, acestea au solicitat şi obţinut începând cu 15 octombrie 2007 autorizaţii de interceptare şi înregistrare a convorbirilor telefonice efectuate de către inculpatul D.B.S. şi alte persoane precum şi imagini în mediul ambiental în cadrul unei activităţi de supraveghere operativă.
Prin Ordonanţa procurorului din 13 septembrie 2007 s-a autorizat folosirea în cauză a investigatorului acoperit şi a unui colaborator cu nume de cod „M.A.";, în vederea procurării unei cantităţi de drog de la inculpat.
În baza acestei autorizaţii colaboratorul a cumpărat de la inculpatul D.B.S. - cantitatea de 0,2 grame rezină de canabis. Această cantitate de drog a fost expertizată şi s-a constatat că este rezină de canabis, drog de risc, conform tabelului anexă nr. 3 din Legea nr. 143/2000.
Din conţinutul convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate rezultă modul de operare al inculpatului care procura droguri din Iaşi şi le trimitea, contra-cost la prietenii săi din Vaslui sau Focşani.
Sunt relevante convorbirile din 27 şi 28 noiembrie 2007, pe care inculpatul D.B.S. le-a avut cu unul dintre prietenii săi şi din care rezultă că acesta procura droguri din Iaşi pe care le trimitea prin şoferii de maxi - taxi la Focşani sau Vaslui.
În ziua de 23 martie 2008, inculpatul a fost contactat de către prietenul său C.I. care locuieşte în Focşani şi care i-a solicitat să-i trimită o cantitate de droguri. În urma discuţiei telefonice purtate de cei doi, s-a stabilit ca banii pentru drogurile ce urmau a fi trimise la Focşani, să-i fie achitaţi inculpatului de către martorul T.D.
După ce a primit suma de 50 RON de la martorul T.D., inculpatul D.B.S. a cumpărat o cantitate de droguri pe care a ambalat-o într-un colet de mici dimensiuni, după care, împreună cu martorul s-a deplasat în autogara Codreanu din municipiul Iaşi unde prin intermediul martorului a predat conducătorului unui microbuz ce urma să efectueze o cursă Iaşi - Focşani, pachetul în care se aflau drogurile.
Microbuzul a ajuns în staţia Dogan, din municipiul Focşani, la ora 23,30. La şoferul microbuzului a venit numitul C.I. care a preluat de la şofer pachetul trimis de către inculpatul D.B.S.
Organele de supraveghere l-au imobilizat pe C.I. şi în pachetul găsit asupra acestuia s-a constatat că se afla cantitatea de 0,4 grame rezină de canabis. Şi această cantitate a fost supusă unei constatări tehnico-ştiinţifice şi s-a stabilit că reprezenta rezină de canabis, substanţă înscrisă în Anexa 3 din Legea nr. 143/2000.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel inculpatul, care a solicitat achitarea întrucât nu a săvârşit fapta reţinută în sarcina sa.
În subsidiar, inculpatul a solicitat redozarea pedepsei şi aplicarea art. 81 C. pen.
Instanţa de apel a apreciat ca nefondată solicitarea inculpatului de achitare, reţinând că probele administrate au dovedit vinovăţia acestuia. Mai mult, din materialul probator au rezultat mai multe fapte de trafic de droguri, dar instanţa de fond nu a reţinut incidenţa art. 33 lit. a) C. pen. sau a art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), iar în lipsa apelului parchetului, inculpatului nu i se poate face o situaţie mai grea în propria cale de atac.
S-a reţinut ca întemeiată critica doar pentru faptele din 13 septembrie 2007 şi 27/28 noiembrie 2007, care nu au fost dovedite prin niciun mijloc legal de probă corespunzător, s-a redus cuantumul sumei confiscate, provenite din vânzarea drogurilor.
De asemenea, s-a apreciat întemeiată critica vizând individualizarea pedepsei, în sensul că datele şi circumstanţele personale ale inculpatului justifică o reducere a cuantumului pedepsei şi o aplicare a art. 81 C. pen. privind suspendarea condiţionată a executării acestuia.
În consecinţă, prin Decizia penală nr. 123 din 15 octombrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi s-a admis apelul inculpatului şi s-a desfiinţat în parte hotărârea primei instanţe.
S-a redus de la 2 ani la 6 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani şi 6 luni.
Pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. a fost suspendată conform art. 71 alin. (5) C. pen.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat suma de 50 lei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul D.B.S., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. şi solicitând achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. întrucât nu a săvârşit fapta, adevăratul autor fiind T.D.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte, analizând decizia recurată, atât prin prisma criticii formulate de inculpat, cât şi în conformitate cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
În apel s-a reţinut vinovăţia inculpatului doar pentru fapta de trafic de droguri din data de 23 martie 2008, dovedită de materialul probator administrat.
Astfel, rezultă din probe că inculpatul a fost contactat de prietenul său C.I. şi a solicitat să-i trimită droguri, convenindu-se ca suma necesară pentru droguri să fie dată inculpatului de martorul T.D., care se afla în Iaşi.
Inculpatul a primit suma de 50 de RON de la acest martor şi a cumpărat o cantitate de droguri pe care a ambalat-o într-un colet de mici dimensiuni. Ulterior, împreună cu martorul s-a deplasat în autogara „Codreanu” din Iaşi unde, prin intermediul martorului, a înmânat coletul conducătorului auto al microbuzului care efectua cursa Iaşi - Focşani.
Microbuzul a fost supravegheat, stabilindu-se că a plecat din Iaşi la ora 19,45 şi a ajuns la Focşani la ora 23,30.
În momentul în care autobuzul a ajuns în staţie, coletul a fost preluat de la şofer de către C.I., care a fost imobilizat şi percheziţionat, în colet găsindu-se cantitatea de 0,4 grame rezină cannabis.
Fapta a fost probată prin declaraţiile martorilor C.I., T.D., prin înregistrarea convorbirilor telefonice purtate în ziua de 23 martie 2008 între inculpat şi martorul C.I., prin procesul-verbal întocmit de organul de urmărire penală ca urmare a supravegherii din autogara „Codreanu”.
În aceste condiţii, apărarea inculpatului în sensul că nu el este autorul traficului de droguri din 23 martie 2008 nu poate fi reţinută, vinovăţia acestuia fiind dovedită de probele mai sus evocate.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.B.S. împotriva Deciziei penale nr. 123 din 15 octombrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 909/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 915/2010. Penal → |
|---|
