ICCJ. Decizia nr. 968/2010. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 968/2010
Dosar nr. 991/83/2007
Şedinţa publică din 15 martie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 83 din 10 martie 2009 a Tribunalului Satu Mare au fost condamnaţi inculpaţii P.V. (fiul lui V. şi al M., născut în Bixad, judeţul Satu Mare, studii 10 clase şi 1 an şcoala profesională, administrator la SC M.N. SRL Bixad, căsătorit, 2 copii minori, domiciliat în Bixad, str. C., fără antecedente penale) în baza art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi 76 C. pen. la 1 an închisoare şi V.D.I. (fiul lui G. şi al M., născut în Satu Mare, studii superioare, agent şef adjunct la Serviciul public comunitar regim permise de conducere şi înmatriculare vehicule, divorţat, 1 copil minor, domiciliat în Satu Mare, str. N., fără antecedente penale) în baza art. 257 alin. (1) C. pen., la 2 ani închisoare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru ambii inculpaţi, iar în baza art. 81 C. pen. s-a dispus, suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate inculpaţilor pe durata termenelor de încercare prevăzute de art. 52 C. pen. de 3 ani în cazul inculpatului P.V. şi de 4 ani în cazul inculpatului V.D.I.
Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii, iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedepse durata reţinerii de 24 ore din data de 10 octombrie 2007 pentru inculpatul P.V. şi din data de 11 ianuarie 2007 pentru inculpatul V.D.I.
S-au aplicat dispoziţiile art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. pen.
În baza art. 257 alin. (2) raportat la art. 256 alin. (2) C. pen. s-a dispus confiscarea sumei de 2000 euro ridicată de la inculpatul P.V. şi depusă la camera de valori a tribunalului.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea telefoanelor ridicate de la inculpat şi depuse la camera de corpuri delicte a tribunalului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în fapt că, la data de 2 ianuarie 2007, martorul denunţător A.I.N. a luat legătura cu inculpatul P.V., care i-a promis că va interveni pe lângă un lucrător al Serviciului de circulaţie din cadrul I.P.J. Satu Mare, care îi va facilita obţinerea permisului de conducere, respectiv reuşita la examenul desfăşurat în vederea obţinerii permisului de conducere, contra sumei de 2000 euro.
Cu acel prilej, inculpatul P.V. i-a adus la cunoştinţă că va fi necesar să cumpere două cartele de telefon, o cartelă să rămână la martorul denunţător şi cealaltă să i-o dea inculpatului P.V. care urma la rândul său să o transmită altei persoane, care, prin mesaj va comunica răspunsurile corecte la chestionar.
În prealabil, martorul denunţător trebuia să comunice prin mesaj, numărul chestionarului către numărul de telefon al cartelei încredinţate aceluiaşi inculpat.
În dimineaţa de 10 ianuarie 2007, în jurul orelor 650, martorul denunţător l-a sunat pe inculpatul P.V. pe telefonul său mobil şi s-au înţeles ca inculpatul să treacă pe la domiciliul martorului din comuna Vama şi să meargă împreună cu autoturismul inculpatului la Satu Mare.
După ce au ajuns în oraş, în spatele Restaurantului ";C.";, în apropierea sălii de examinare auto, martorul denunţător a scos cele două cartele cumpărate la sugestia inculpatului P.V., una cu nr. x şi a reţinut-o, iar cealaltă cu nr. y a remis-o inculpatului.
Imediat după primirea cartelei, inculpatul a spus să meargă să ducă cartela unei persoane fără a preciza de cine este vorba şi a pornit către sala de examinare.
Din locul unde se afla, martorul denunţător nu a putut vedea dacă inculpatul a intrat sau nu în sala de examinare.
Acelaşi martor a relatat că inculpatul s-a întors după aproximativ 5 - 10 minute şi a spus că totul este în regulă, apoi i-a pretins încă odată suma de 2000 euro.
Martorul denunţător a scos suma compusă din 38 bancnote a 50 euro şi 1 bancnotă a 100 euro, a pus banii într-un plic aflat pe bordul maşinii. În aceeaşi împrejurare, inculpatul i-a spus martorului că poate folosi telefonul mobil în sală fără nicio problemă, deoarece examinatorii ştiu despre ce este vorba, însă să aibă grijă să nu fie observat de ceilalţi participanţi la examen.
După ce martorul denunţător a intrat în sală, în timp ce se desfăşura examenul pentru obţinerea permisului de conducere, iar din comisia de examinare făceau parte comisar C.I., inspector principal R.M. şi agentul şef A.I.N., conform înţelegerii avute cu inculpatul P.V., şi-a pus telefonul între genunchi şi după ce a aflat numărul chestionarului, a transmis SMS de la nr. x corespunzător cartelei introduse în telefonul său mobil şi a primit tot prin SMS răspunsurile la chestionare de pe telefonul mobil nr. y.
Ca urmare, martorul denunţător a reuşit să consemneze pe chestionar răspunsurile până la întrebarea 18, moment în care a fost surprins de agentul A.M., care i-a luat telefonul mobil şi chestionarul şi a întrerupt examinarea.
După aceasta, martorul denunţător a dat imediat relaţii despre înţelegerea avută cu inculpatul P.V., relatând în scris despre aceasta. Întrucât s-a aflat că inculpatul P.V. se găsea în apropierea sălii de examinare şi cu ce maşină, organele poliţiei s-au deplasat la microbuzul marca M., unde l-au depistat pe inculpat împreună cu martorul B.V. care se pregătea să înmâneze dosarul său inculpatului, care îi promisese că prin relaţiile pe care le are în cadrul Serviciului public comunitar permise auto, îl poate ajuta să fie înscris mai repede la examenul pentru obţinerea permisului, întrucât îi expira fişa medicală la 19 ianuarie 2007 şi dorea să se prezinte la examen până la acea dată.
Martorul B.V. a declarat că în prima săptămână din luna ianuarie 2007, s-a întâlnit cu inculpatul V.D.I., agent şef adjunct la Serviciul public comunitar regim permise de conducere şi înmatriculare vehicule Satu Mare, pe care îl cunoştea din anul 2003, că a purtat o discuţie cu el, i-a explicat că ştie o persoană care doreşte obţinerea permisului de conducere, dar că ";nu este în stare";, întrucât ";a mai picat"; acest examen.
Inculpatul V.D.I. a menţionat că îl poate ajuta, arătând că va fi necesar să cumpere două cartele de telefon mobil, una pe care să i-o dea lui şi o alta să fie păstrată de candidatul la examen. Acesta urma să-i trimită mesaj pe numărul cartelei încredinţate inculpatului V.D.I. cu numărul chestionarului, iar inculpatul folosind acelaşi mijloc, prin SMS urma să-i transmită răspunsurile corecte.
Cu acelaşi prilej, inculpatul P.V. l-a întrebat pe inculpatul V.D.I. pentru ce sumă este dispus să facă acest lucru, cel chestionat precizând că îl poate ajuta pentru suma de 1500 euro, care urma să fie remisă de inculpatul P.V., după ce candidatul promova examenul.
S-a reţinut că înţelegerea celor doi inculpaţi a fost ca martorul denunţător să promoveze întreg examenul, în vederea obţinerii permisului, atât sala cât şi examenul practic pe teren.
Inculpatul P.V. nu i-a precizat martorului A.D.I. numele persoanei cu care avea înţelegerea şi l-a instruit cum trebuie să procedeze şi i-a cerut să cumpere cele două cartele şi l-a însoţit pe martor la examen în ziua de 10 ianuarie 2007.
În faţa sediului Poliţiei Satu Mare, inculpatul P.V. l-a sunat de pe mobilul său personal pe inculpatul V.D.I., s-a întâlnit cu acesta în apropierea clădirii unde i-a înmânat cartela cu nr. y împreună cu un bileţel pe care scria numele lui A.D.I.
La sosirea organelor poliţiei, în locul de parcare arătat mai sus unde inculpatul P.V. discuta cu martorul B.V., acest inculpat a precizat că avea în bordul maşinii sale un plic conţinând suma de 2000 euro dată de martorul denunţător A.I.N., din care 1500 euro erau destinaţi inculpatului V.D.I. şi numai 200 euro erau pentru P.V.
Privitor la inculpatul V.D.I. care a negat comiterea faptei, s-a reţinut că el avea cheile de la chestionare de la o persoană cu atribuţii în susţinerea examenului şi a cerut numele persoanei candidate şi pe care inculpatul P.V. l-a scris pe un bileţel, întrucât urma să cumpere influenţă unei persoane care să poată asigura promovarea examenului practic şi nu doar cel teoretic.
Mai mult, potrivit procesului-verbal din 22 februarie 2007, întocmit de Direcţia Generală Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea, Biroul anticorupţie pentru judeţul Satu Mare, la data de 10 ianuarie 1007 în terminalul mobil având seria z, aparţinând inculpatului V.D.I., a fost introdusă cartela la ";A.C."; cu nr. y care a fost activată şi folosită prin primirea unui mesaj scris de la cartela ";A.C."; cu nr. x (cartela folosită de martorul denunţător). Astfel, s-a dovedit că la 10 ianuarie 2007, în telefonul mobil al inculpatului V.D.I. a fost introdusă cartela cumpărată de martorul denunţător A.I.N. şi a fost folosită pentru transmiterea răspunsurilor corecte la chestionarul pe care trebuia să-l completeze candidatul la examen.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite în baza declaraţiilor martorului denunţător A.I.N., a proceselor-verbale de citire telefoane, a procesului-verbal de consemnare a codului I., a copiei chestionarului completat de denunţător, a declaraţiilor martorilor C.I., Z.O.N., A.G.M., R.S.A., F.I., H.G., B.V., T.O., a procesului-verbal întocmit cu prilejul ridicării de la inculpatul P.V. a sumei de 2215 euro, din care prin ordonanţa procurorului din 26 februarie 2007 a fost restituită aceluiaşi inculpat suma de 215 euro, probe coroborate cu declaraţiile inculpaţilor.
În favoarea inculpatului P.V. au fost reţinute circumstanţe atenuante, conform art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi pentru ambii inculpaţi s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executare conform art. 81 C. pen.
Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 60/A din 26 iunie 2009 a admis apelurile declarate de inculpaţii P.V. şi V.D.I. şi a desfiinţat sentinţa primei instanţe, în sensul că a fost înlăturată dispoziţia de condamnare a inculpatului V.D.I., faţă de care s-a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.
S-a constatat că inculpatul a fost reţinut 24 ore, în data de 1 ianuarie 2007.
Totodată, s-a dispus înlăturarea dispoziţiilor art. 118 lit. b) C. pen. şi restituirea către inculpatul P.V. a telefonului N. ridicat de la acesta şi depus la camera de corpuri delicte a tribunalului.
De asemenea, au fost restituite către inculpatul V.D.I. un telefon Z. şi un telefon s, ridicate de la acesta şi depuse la camera de corpuri delicte a tribunalului.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de control judiciar a considerat că există dubii că de pe telefonul inculpatului V.D.I. au fost transmise martorului denunţător răspunsurile la acest chestionar utilizat la examenul pentru obţinerea permisului de conducere.
Totodată, s-a apreciat că infracţiunea nu putea fi săvârşită decât de o persoană care deţinea ilicit informaţii în virtutea atribuţiilor de serviciu legate de examenul pentru obţinerea permisului auto.
Ca urmare a achitării, instanţa de apel a considerat că cele două telefoane se impun a fi restituite inculpatului.
Privitor la inculpatul P.V. s-a reţinut că probele administrate au confirmat vinovăţia lui, dar că se impune restituirea telefonului ce i-a fost ridicat şi care nu a fost folosit la comiterea faptei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi inculpatul P.V.
În recursul declarat de parchet, întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., s-a susţinut că soluţia de achitare a inculpatului V.D.I. este greşită, fiind urmarea unei erori grave de fapt, că probele administrate au confirmat vinovăţia acestuia şi că se impune menţinerea sentinţei primei instanţe de condamnare a acestui inculpat.
La rândul său, inculpatul P.V., în temeiul dispoziţiilor art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 171 C. proc. pen., a susţinut în recurs că urmare a soluţiei de achitare a inculpatului V.D.I. în sarcina sa nu poate fi reţinută infracţiunea de trafic de influenţă, neexistând persoana de la care să cumpere influenţă şi a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Examinând hotărârea atacată în baza criticilor formulate de constată întemeiat recursul declarat de procuror şi neîntemeiat recursul declarat de inculpat.
1. Din analiza materialului probator al cauzei se constată că participaţia inculpatului V.D.I. la activitatea de fraudare a examenului pentru obţinerea permisului auto de către martorul denunţător a fost dovedită.
Astfel, potrivit declaraţiilor inculpatului P.V., inculpatul V.D.I. a fost de acord, contra sumei de 1500 euro să participe personal sau prin alte persoane (faţă de care s-a dispus urmărirea penală), la fraudarea examenului susţinut de condidatul A.I.N.
Conform aceloraşi declaraţii ale inculpatului P.V., inculpatul V.D.I. a stabilit modalitatea fizică de fraudare pe care a transmis-o martorului denunţător care s-a conformat şi a cumpărat cele două cartele telefonice.
În dimineaţa zilei de 10 ianuarie 2007, în jurul orei 820, data examenului, inculpatul P.V. a sunat de pe telefonul său mobil pe telefonul mobil al inculpatului V.D.I., pentru a se interveni în vederea predării celei de a doua cartele telefonice, iar cei doi s-au întâlnit, predându-i-se inculpatului V.D.I. cartela telefonică împreună cu un bileţel pe care era scris numele candidatului.
Martorul denunţător A.I.N. în declaraţiile sale, a confirmat această stare de fapt, iar declaraţiile sale se coroborează cu cele ale inculpatului P.V., care i-a pretins în schimbul influenţei sale, suma de 2000 euro, din care 1500 pentru persoana care îl va ajuta la promovarea frauduloasă a examenului.
Acelaşi martor a confirmat că a cumpărat cele două cartele, că în dimineaţa de 10 ianuarie 2007 a predat cartela cu nr. y inculpatului P.V., că acesta a plecat cu cartela pentru a o remite altei persoane şi că la întoarcere a susţinut că a predat-o.
Martorul a confirmat că în cursul examenului a trimis de pe cartela rămasă asupra sa, un mesaj către numărul y şi după câteva minute a primit un SMS de răspuns de la acest număr, conţinând răspunsurile la întrebările destinatarului său.
Potrivit listei convorbirilor efectuate şi primite la 10 ianuarie 2007 de către inculpatul P.V. de pe telefon, se constată că în ziua de 10 ianuarie 2007, acesta a apelat numărul de telefon aparţinând inculpatului V.D.I., durata convorbirii fiind de 15 secunde.
La fel, potrivit listei convorbirilor efectuate şi primite la 10 ianuarie 2007 de către inculpatul V.D.I. la ora 820, acesta a primit pe telefonul său un apel de pe telefonul aparţinând inculpatului P.V., durata convorbirii fiind de 15 secunde.
Aceeaşi situaţie este confirmată şi de lista convorbirilor efectuate în perioada 1 decembrie 2006 - 10 ianuarie 2007 de la numărul de telefon aparţinâţnd inculpatului P.V., lista înaintată de S.R.I. la cererea instanţei de fond, în care se consemnează că, la 10 ianuarie 2007, ora 820 de pe numărul de telefon arătat, inculpatul P.V. a apelat nr. aparţinând lui V.D.I., durata convorbirii fiind de 15 secunde.
Prin procesul-verbal întocmit de D.G.A. - Serviciul Teritorial Oradea - Biroul judeţean Satu Mare s-a constatat că la 10 ianuarie 2007 a fost activată şi folosită cartela ";A.C."; cu nr. y, prin primirea unui mesaj scris de la cartela ";A.C."; cu nr. x, iar de pe cartela y a fost iniţiat un mesaj scris la aceeaşi dată de 10 ianuarie 2007 către cartela nr. x.
În sfârşit, potrivit adresei din 31 ianuarie 2007, emisă de S.R.I., declasificată la solicitarea instanţei de fond, postul telefonic cu nr. de apel x corespunde unei cartele plătite, activată la 10 ianuarie 2007 şi folosită în ziua activării pentru a iniţia un mesaj, scris către cartela preplătită cu nr. de telefon y.
În acelaşi sens, se menţionează că telefonul mobil folosit de inculpatul V.D.I. are seria w, şi că, de pe el, cu nr. x, corespunzător cartelei ";A.C."; au fost primite şi transmise mesajele menţionate anterior.
Toate aceste probe, coroborate cu materialul probator al cauzei au confirmat că la data de 10 ianuarie 2007, inculpatul V.D.I. a fost contactat telefonic de inculpatul P.V., cu care apoi s-a întâlnit, că la întâlnire a preluat cartela telefonică cu nr. x şi că aceasta a fost folosită la fraudarea examenului de către martorul denunţător A.I.N., prin transmiterea răspunsurilor la chestionarul primit.
Ca atare, concluzia care se impune este că inculpatul V.D.I. este autor al infracţiunii de trafic de influenţă.
Întrucât soluţia de achitare a inculpatului V.D.I. pronunţată de instanţa de apel este urmarea unei erori grave de fapt, prin nesocotirea probelor de vinovăţie administrate, critica din recursul declarat de procuror, formulată în baza art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. este întemeiată.
2. Referitor la recursul declarat de inculpatul P.V., care a susţinut că urmare a soluţiei de achitare a inculpatului V.D.I., pronunţată în apel, neexistând o persoană faţă de care să se execute influenţa, se impune achitarea sa, această susţinere nu poate fi primită.
Critica recurentului inculpat P.V. urmează a fi analizată în baza art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. referitoare la eroarea gravă de fapt, şi nicidecum în baza pct. 17 şi 171 din acelaşi text greşit indicate.
Astfel, conform celor ce preced, instanţa supremă, considerând întemeiat motivul de recurs invocat de procuror, constată că vinovăţia inculpatului V.D.I. este pe deplin dovedită şi că tot astfel, probele cauzei au confirmat vinovăţia inculpatului P.V. în săvârşirea faptei.
Aşa fiind, soluţia de condamnare a acestui recurent este conformă cu probele de vinovăţie administrate şi nu subzistă eroarea gravă de fapt prevăzută de dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. incidente în cauză.
3. Faţă de considerentele arătate, Curtea, în baza art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de parchet privind pe inculpatul V.D.I., a casa decizia atacată şi a menţine hotărârea primei instanţe.
4. Totodată, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.V., cu obligarea acestuia potrivit art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, la cheltuielile judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu desemnat inculpatului P.V., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva Deciziei penale nr. 60/A din 26 iunie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul V.D.
Casează decizia atacată şi menţine Sentinţa penală nr. 83 din 10 martie 2009 a Tribunalului Satu Mare, secţia penală.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V. împotriva Deciziei penale nr. 60/A din 26 iunie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat P.V. la plata sumei de 350 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 615/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 622/2010. Penal → |
|---|
