ICCJ. Decizia nr. 987/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 987/2010
Dosar nr. 10933/2/2009
Şedinţa publică din 15 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea formulată la 11 aprilie 2008 petiţionarul F.S. a solicitat tragerea la răspundere penală a magistratului judecător R.A. din cadrul Judecătoriei Turnu Măgurele şi a lucrătorului de poliţie E.I. din cadrul Poliţiei Mun.Turnu Măgurele.
În motivarea plângerii petiţionarul a susţinut că, în calitate de preşedinte al completului care a soluţionat Dosarul civil nr. 2676/1997 al Judecătoriei Turnu Măgurele, judecătorul R.A. a dat o interpretare proprie obiectului cererii de chemare în judecată şi a dispus obligarea petiţionarului la plata unei taxe de timbru mult mai mari şi că a pronunţat Sentinţa civilă nr. 704 din 14 noiembrie 1998, cu ignorarea Deciziei civile nr. 854 din 14 noiembrie 1985 a Tribunalului Teleorman.
De asemenea, a mai susţinut că lucrătorul de poliţie E.I. nu a efectuat cercetările ce se impuneau în Dosarul penal nr. 677/P/1998 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele, şi a propus prin referatul din 7 august 1998 a nu se începe urmărirea penală faţă de cele 8 persoane reclamate de către petent.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin Rezoluţia nr. 742/P/2008 din 17 iulie 2009 a dispus, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. şi a art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de R.A., fost judecător la Judecătoria Turnu Măgurele, în prezent pensionată, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi faţă de E.I., în prezent comisar şef în cadrul Poliţiei Municipiului Turnu Măgurele, Biroul Ordine Publică Urbană, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., cu motivarea că s-a împlinit termenul prescripţiei răspunderii penale şi că această cauză împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale.
Împotriva acestei soluţii petiţionarul a formulat plângere, care a fost respinsă ca nefondată prin Rezoluţia nr. 1601/II/2/2009 din 26 octombrie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În contra soluţiei procurorului de netrimitere în judecată, petiţionarul F.S. a formulat plângere în baza art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. care a fost respinsă prin Sentinţa penală nr. 13 din 15 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în cauză este împlinit temeiul de prescripţie a răspunderii penale, că aceasta împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale şi că astfel se impune menţinerea rezoluţiei atacate.
În contra aceste hotărâri a declarat recurs în termen legal petiţionarul F.S., care a susţinut că soluţia de neîncepere a urmăririi penale este nelegală şi că se impune tragerea la răspundere penală a persoanelor reclamate pentru abuzurile comise în exercitarea funcţiilor lor.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Din examinarea lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei se constată că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale este legală şi temeinică.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 228 alin. (1) C. proc. pen. organul de urmărire penală dispune prin rezoluţie începerea urmăririi penale când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale.
Pe de altă parte, potrivit art. 121 alin. (1) C. pen. prescripţia înlătură răspunderea penală, iar în baza art. 10 lit. g) C. proc. pen., acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare dacă a intervenit prescripţia răspunderii penale.
Or, în cauză s-a reţinut de către procuror, în mod corect, că termenele de prescripţie a răspunderii penale prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. c) şi d) C. pen., calculate de la data pretinselor fapte, de 8 ani şi respectiv 5 ani, s-au împlinit în cazul infracţiunii prevăzute de art. 264 C. pen. imputată lucrătorului de poliţie şi de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) imputată atât fostului magistrat judecător şi aceluiaşi lucrător de poliţie.
Astfel, termenul de prescripţie de 5 ani început, în cazul magistratului, să curgă de la data de 14 mai 1998 când a fost pronunţată Sentinţa civilă nr. 704/1998 în Dosarul nr. 2676/1997 al Judecătoriei Turnu Măgurele şi s-a împlinit la 14 mai 2003, iar în cazul lucrătorului de poliţie acelaşi termen a început să curgă la 7 august 1998 când cercetările efectuate în Dosarul nr. 677/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele s-au finalizat cu propunerea de neînceperea urmăririi penale şi s-a împlinit la 7 august 2003.
Referitor la infracţiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., termenul de prescripţie de 8 ani, calculat de la 7 august 1998 s-a împlinit la 7 august 2006.
Întrucât termenele de prescripţie a răspunderii penale erau împlinite în momentul formulării plângerii petiţionarului iar în cauză nu au existat acte de întrerupere a cursului acestor termene, în mod justificat, prima instanţă a menţinut rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale.
În consecinţă, Curtea, constatând neîntemeiate criticile formulate de recurent, urmează, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a respinge recursul declarat cu obligarea petiţionarului la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul F.S. împotriva Sentinţei penale nr. 13 din 15 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 623/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 75/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
