ICCJ. Decizia nr. 623/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.623/2010
Dosar nr. 1295/1/2010
Şedinţa publică din 17 februarie 2010
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
A. Prin încheierea de şedinţă din 29 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. 1314/36/2010, în baza art. 300/2 şi art. 160/b C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului B.D.D. pe o perioadă de 60 zile.
Instanţa investită cu soluţionarea apelului, prin încheierea menţionată, a repus cauza pe rol în vederea punerii în discuţie a schimbării încadrării juridice dată faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat în primă instanţă, reţinând că se impune menţinerea arestării preventive luate faţă de acesta, fără a se încălca prezumţia de nevinovăţie, întrucât temeiurile care au determinat această măsură nu s-au modificat şi nici nu au intervenit date noi care să justifice revocarea sa iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din natura infracţiunilor pentru care acesta este judecat şi din împrejurările concrete în care au fost comise faptele.
B. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul B.D.D. solicitând, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, revocarea măsurii arestării preventive deoarece nu există date că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Examinând încheierea atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat.
Inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv şi apoi condamnat la 6 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 331 din 4 septembrie 2009 a Tribunalului Constanţa pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 197 alin. (1), (2) lit. b/1) şi alin. (3) C. pen., art. 20 rap. la art. 203 C. pen., reţinându-se în esenţă că, în noaptea de 14/15 martie 2009, a încercat să întreţină raporturi sexuale cu sora sa F.N., în vârstă de 10 ani, profitând de faptul că aceasta dormea.
Astfel cum în mod just a reţinut şi prima instanţa, ÎNALTA CURTE constată că temeiurile care au determinat luarea şi ulterior prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului nu au încetat să existe şi, mai mult, acesta a fost condamnat de instanţa de fond. Faţă de gravitatea faptei, de împrejurările şi modalitatea în care a fost comisă, de necesitatea evitării riscului exercitării de presiuni de către inculpat asupra părţii vătămate şi a martorilor, în mod corect, instanţa de apel a apreciat că sunt probe certe, fiind întrunite condiţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică iar temeiurile care au determinat această măsură nu s-au modificat sau încetat; totodată, măsura preventivă se justifică în continuare deoarece a fost luată pe baza presupunerii rezonabile în sensul comiterii unei infracţiuni, confirmată de instanţa de fond şi nu tinde să reprezinte o executare anticipată a pedepsei - durata nedepăşind la acest moment procesual 1 an, timp în care au fost parcurse două stadii procesuale.
În consecinţă, recursul declarat de inculpat împotriva încheierii pronunţată de Curtea de Apel Constanţa urmează a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul - inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.D.D. împotriva încheierii de şedinţă din 29 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 1314/36/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 979/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 987/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
