ICCJ. Decizia nr. 996/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 996/2010
Dosar nr.3139/104/2008
Şedinţa publică din 16 martie 2010
Prin Sentinţa penală nr. 3 din 19 ianuarie 2009 Tribunalul Olt prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din aceeaşi lege cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a dispus condamnarea inculpatului M. (S.) N., la 3 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsă suspendată în condiţiile art. 861 şi urm. C. pen. pe timp de 5 ani şi 6 luni.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă timpul reţinerii de o zi.
În baza art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile către părţile civile, respectiv: 1000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii către C.M., 1000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii către L.C.A., 4000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii către G.I., 3000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii către S.C., 3000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii către S.F.I., 4000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii către G.A., 3000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii către D.G.I., la 3000 RON euro sau echivalentul în RON la data plăţii către G.C.I.
S-a dispus restituirea bunurilor ridicate de la inculpat potrivit procesului-verbal de percheziţie domiciliară.
A fost obligat inculpatul la 1.700 RON cheltuieli judiciare către stat.
În cursul lunii august 2007, inculpatul M.N., care locuieşte în municipiul Caracal, jud. Olt, a contactat mai multe persoane de pe raza oraşelor Piatra Olt şi Corabia, cărora le-a promis locuri de muncă în Spania, mai precis în localitatea Albacete, unde urmau să desfăşoare activităţi în agricultură, fiind plătiţi cu 50 euro/zi.
De asemenea, inculpatul le-a propus şi promis acestora că vor lucra 6 zile/săptămână, între orele 9,00 - 16,00, că le va asigura cazare în condiţii decente, precum şi 3 mese pe zi.
Întrucât marea majoritate a persoanelor racolate nu aveau un loc de muncă stabil în ţară, aceştia au acceptat oferta inculpatului, care le-a promis că îi va transporta gratuit în Spania şi ulterior, banii pentru transport îi vor achita în rate, după ce vor desfăşura diferite munci în agricultură, promise de inculpat.
Astfel, numiţii G.C.I., D.G.I., S.C., G.A., S.F.I., L.C.A., C.M., G.I., au fost racolaţi de inculpatul M.N., promiţându-le locuri de muncă plătite cu 50 euro/zi în Spania, condiţii decente de cazare, 3 mese pe zi precum şi un program de lucru între 9,00 - 16,00.
Numitul G.C.I., a arătat că a acceptat propunerea inculpatului, iar la data de 29 august 2007, împreună cu alte persoane, au fost îmbarcaţi de inculpatul M.N. într-un autovehicul înmatriculat în judeţul Satu Mare şi împreună cu inculpatul s-au deplasat în Spania.
După circa 3 zile au ajuns în Spania în localitatea Albacete, unde inculpatul i-a cazat pe aceştia în corturi la marginea localităţii, fără curent, apă, canalizare, neexistând condiţii minime pentru întreţinerea igienei personale.
Încă de a doua zi, atât martorul cât şi celelalte persoane au fost duşi la recoltat de ceapă, struguri şi măsline, fiind obligaţi să muncească 7 zile pe săptămână, câte 12 - 13 ore/zi şi cu toate că erau plătiţi cu 50 euro pe zi, banii au fost încasaţi de inculpatul M.N.
Mai mult decât atât, încă de când au ajuns în Spania, actele de identitate ale tuturor persoanelor au fost ridicate de inculpat, pe motiv că vor fi în siguranţă la el, însă adevăratul motiv era acela de a preîntâmpina fuga acestora de la locurile unde erau obligaţi să muncească.
A rezultat din declaraţia martorului - parte vătămată că o singură masă li se asigura pe zi, iar în momentul în care i-au reproşat acestuia condiţiile în care locuiau şi mâncau, au fost ameninţaţi cu moartea.
În aceste condiţii, numitul G.C.I. a muncit circa 2 luni de zile, după care a reuşit să părăsească locul de muncă, profitând de faptul că inculpatul M.N. plecase în ţară.
În acest sens este şi declaraţia lui C.M., persoană care a muncit în condiţii forţate timp de 20 zile şi nu a primit niciun ban.
De asemenea, L.C.A. a susţinut că în aceeaşi perioadă de timp a prestat activitate iar banii i-au fost însuşiţi de inculpat, lucrând împreună cu C.M.
Numitul G.I., potrivit declaraţiei aflate la dosar, reiese că a fost forţat să muncească timp de 80 zile, fără însă a primi plata. Este de menţionat că acesta a lucrat în toată această perioadă de timp împreună cu G.A.
S.C., D.G.I. şi S.F.I. au prestat în mod forţat muncă în favoarea inculpatului timp de 60 zile.
În declaraţia dată în faza de urmărire penală, martorul L.D. a precizat că la sfârşitul anului 2007, respectiv în luna decembrie, fiind în Spania, a fost sunat de către numitul L.C.A., care i-a spus că se află şi el în Spania, unde este împreună cu mai mulţi prieteni, fiind obligat să muncească în agricultură de către inculpatul M.N., persoană care încasa toţi banii obţinuţi.
Totodată, a relatat martorul că l-a ajutat pe L.C.A. să fugă de sub autoritatea inculpatului.
S-a mai avut în vedere pe lângă toate declaraţiile şi procesul-verbal de percheziţie domiciliară din data de 3 iulie 2008 şi procesele-verbale pentru recunoaşterea inculpatului după planşe fotografice.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel Parchetul Tribunalului Olt criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie deoarece pedeapsa aplicată inculpatului nu a fost bine individualizată sub aspectul cuantumului şi a modalităţii de executare, sub aspectul interzicerii inculpatului în mod nelegal a interzicerii executării dreptului prevăzut de art. 64 lit. a) ambele teze, în sensul că trebuia să i se aplice dispoziţiile art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b), C. proc. pen. şi în sfârşit referitor la obligaţia restituirii bunurilor (proces-verbal percheziţie 5 iulie 2008) şi că acestea nu au fost identificate.
Prin Decizia penală nr. 116 din 25 mai 2009 Curtea de Apel Craiova, astfel a admis apelul parchetului, a desfiinţat sentinţa şi în baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), l-a condamnat pe inculpat la 4 ani şi 6 luni închisoare.
A înlăturat dispoziţiile art. 861 - 864 şi art. 71 alin. (5) C. pen. s-au interzis inculpatului executarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), pe timp de 2 ani.
În sfârşit a dispus restituirea către inculpat a tuturor documentelor şi bunurilor ridicate conform procesului-verbal de percheziţie domiciliară reţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii şi în rejudecare menţinerea sentinţei instanţei de fond, apreciind că pedeapsa aplicată este îndestulătoare raportat şi la circumstanţele personale.
Recursul este nefondat.
Din verificarea lucrărilor dosarului, se reţine că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului în comiterea faptei sunt corect reţinute, materialul probator reliefând din coroborarea declaraţiilor părţilor vătămate, martorilor în procesul-verbal de percheziţie domiciliară şi procesele-verbale de recunoaştere a inculpatului, că acesta a exploatat, părţile vătămate, în scopul obţinerii de venituri.
În ce priveşte pedeapsa, în acord cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în orientarea la 4 ani şi 6 luni de închisoare, s-au avut în vedere pericolul social concret, fapta aducând atingere demnităţii şi sănătăţii persoanei, limitele de pedeapsă fixată de textul încriminator, executarea în regim de detenţie, se apreciază că corespunde şi scopului ei, astfel cum este prevăzut în art. 52 C. pen.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b), C. proc. pen. va fi respins.
Se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M. (fost S.) N. împotriva Deciziei penale nr. 116 din 25 mai 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatelor părţi vătămate, în sumă de 400 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 800 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 16 martie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 974/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 773/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
