ICCJ. Decizia nr. 950/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 950/2010
Dosar nr.14706/3/2009
Şedinţa publică din 12 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 736 din 14 septembrie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a dispus, între altele, condamnarea şi a inculpatului B.F. la pedeapsa de 16 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi pedeapsa de 4 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 16 ani închisoare.
În baza art. 39 alin. (2) C. pen. s-a contopit această pedeapsă cu restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1343/2004 a Tribunalului Bucureşti, inculpatul executând în final pedeapsa de 16 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul B.F., apel ce a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 222/A din 30 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, arătând că este nemulţumit de soluţia pronunţată, solicitând şi repunerea în termenul de recurs întrucât Decizia pronunţată în apel i-a fost comunicată cu întârziere.
Cererea de repunere în termenul de recurs este nefondată iar recursul este tardiv.
Înalta Curte, verificând actele şi lucrările dosarului, reţine că recurentului-inculpat i-a fost comunicată soluţia pronunţată în apel la data de 05 noiembrie 2009, conform dovezii de comunicare aflată la dosarul instanţei de apel, dovadă pe care inculpatul a menţionat că nu înţelege să declare recurs.
Ulterior, inculpatul a declarat recurs la data de 28 ianuarie 2010 (data poştei).
Termenul de recurs este prevăzut de art. 3853 alin. (1) C. proc. pen. şi este de 10 zile. Acesta curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv pentru situaţia reglementată de art. 3853 alin. (2) raportat la art. 363 alin. (3) C. proc. pen. (pentru inculpatul deţinut care a lipsit de la pronunţare).
În speţă, inculpatului i-a fost comunicată hotărârea în data de 05 noiembrie 2009 şi a formulat recurs la data de 28 ianuarie 2010 (data poştei) cu depăşirea termenului de 10 zile prevăzut de textele de lege mai sus evocate.
Solicitarea recurentului de repunere în termenul de recurs nu poate fi primită întrucât, conform art. 3853 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 364 C. proc. pen., pentru a opera această instituţie este necesar ca întârzierea să fi fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, condiţie neîndeplinită în speţă, recurentul neinvocând, practic, nicio cauză în susţinerea cererii sale, ci doar arătând că hotărârea i s-a comunicat cu întârziere, aspect contrazis de dovada de comunicare aflată la dosar.
Prin urmare, Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termenul de recurs ca nefondată şi ca tardiv recursul, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de B.F.
Respinge, ca tardiv, recursul declarat inculpatul B.F. împotriva Deciziei penale nr. 222/A din 30 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 martie 2010.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 766/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 954/2010. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
