ICCJ. Decizia nr. 974/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 974/2010
Dosar nr.3387/113/2008
Şedinţa publică din 15 martie 2010
Asupra recursului penal de faţă.
Prin Sentinţa penală nr. 89 din 29 mai 2009 a Tribunalului Brăila a fost condamnat inculpatul S.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., din tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.
Au fost interzise inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b), pe timpul prevăzut de art. 71 C. pen. ca pedeapsă accesorie.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă timpul reţinerii preventive în perioada 5 octombrie 2008 - 6 octombrie 2008.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unui băţ din lemn de corn, corp delict.
Sub aspectul laturii civile, în temeiul art. 14 şi 346 C. proc. pen., art. 998 şi urm. din C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească următoarele sume de bani: 241,70 RON către S.J.U. Brăila, 2330,95 RON către S.C.U. B.A. Bucureşti şi suma de 1565,82 RON către S.A. judeţul Brăila, cu titlu de despăgubiri civile.
Totodată, inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile B.F., suma de 16.861 RON despăgubiri materiale şi 10.000 RON daune morale.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul S.A. şi partea vătămată B.F. sunt consăteni, în localitatea P., judeţul Brăila, locuind în aceeaşi parte a satului.
În dimineaţa zilei de 4 octombrie 2008 partea vătămată a avut o discuţie cu soacra inculpatului referitoare la faptul că pe terenul său au fost aruncate gunoaie şi că a observat un câine cu un pui în gură intrând în curtea inculpatului.
În jurul orelor 15,30, partea vătămată a ieşit din curtea sa, îndreptându-se spre terenul unde fusese dimineaţă, având asupra sa o coasă şi o sapă.
În momentul în care partea vătămată a ajuns în dreptul locuinţei inculpatului, acesta a ieşit din curte, l-a înjurat pe B.F. şi l-a lovit cu un băţ peste mâini, după care i-a aplicat o altă lovitură cu acelaşi băţ în cap, iar urmare a loviturii primite partea vătămată a căzut la pământ. Inculpatul a ridicat victima de jos şi a împins-o cerându-i să plece spre casă.
La faţa locului a fost identificat obiectul cu care s-a comis agresiunea, şi anume un băţ din corn cu o lungime de 145 cm, la capăt cu o măciulie de 3 cm, în celălalt capăt având un înveliş metalic pe o suprafaţă de 7 cm.
În cauză s-a efectuat o expertiză medico-legală care a concluzionat că partea vătămată a prezentat leziuni produse prin lovire activă cu corp dur şi au necesitat 85 - 90 zile îngrijiri medicale, acestea nepunând în primejdie viaţa victimei.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la locul faptei, declaraţiile părţii civile, declaraţiile martorilor B.E., T.E., S.G., D.V., B.I., A.F. şi I.M., probe coroborate cu declaraţiile inculpatului care a recunoscut situaţia de fapt expusă în rechizitoriu şi reţinută de instanţa de fond.
Referitor la încadrarea juridică a faptei, prima instanţă după ce a făcut o analiză comparativă între tentativă la infracţiunea de omor şi infracţiunea de vătămare corporală gravă, a apreciat că inculpatul nu a comis fapta cu intenţie. În decelarea atitudinii subiective pornind de la împrejurările în care a fost comisă fapta de la raporturile anterioare dintre părţi, instanţa de fond a reţinut că inculpatul nu era în relaţii de duşmănie cu partea vătămată, iar băţul pe care l-a folosit pentru exercitarea violenţelor fizice făcea parte din ustensilele necesare exercitării activităţii de cioban.
Raportat şi la faptul că expertiza medico-legală a constatat că viaţa victimei nu a fost pusă în primejdie, Tribunalul Brăila a schimbat încadrarea juridică a faptei în infracţiunea prev. de art. 182 C. pen.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 110A din 12 noiembrie 2009, a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila şi de partea vătămată B.F., a desfiinţat în parte, Sentinţa penală nr. 89/2009 a Tribunalului Brăila şi, în rejudecare, în baza art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul S.A. la pedeapsa principală de 7 ani şi 6 luni închisoare şi la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A fost înlăturată dispoziţia privind confiscarea specială şi în baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. s-a restituit martorului T.E. băţul din lemn de carp, corp delict înregistrat la poziţia 59/2009 la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Brăila.
Pe latura civilă, instanţa de apel a majorat despăgubirile materiale la care a fost obligat inculpatul către partea civilă, de la 16.861 RON la 19.541 RON.
Recursul inculpatului a fost respins ca nefondat.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Galaţi, a reţinut aceeaşi situaţie de fapt însă a desfiinţat, în parte, sentinţa primei instanţe cu privire la încadrarea juridică a faptei şi la cuantumul despăgubirilor materiale acordate părţii vătămate.
Astfel, după ce relevă confuzia făcută de instanţa de fond între infracţiunea de vătămare corporală gravă (art. 182 C. pen.) şi infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte (art. 183 C. pen.), şi după ce face trimitere la practica judiciară şi la doctrina constantă în materie, instanţa de control judiciar a reţinut că în raport de diferenţa de vârstă între inculpat şi victimă, de natura obiectului contondent folosit, de modul în care inculpatul a acţionat, de zona vizată, de intensitatea loviturii, încadrarea juridică a faptei comise de inculpat este aceea de tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i), C. pen.
Referitor la despăgubirile civile solicitate de partea civilă, instanţa de apel a reţinut ca fiind dovedite sumele de 2270 RON şi 410 RON reprezentând contravaloarea medicamentelor dovedite cu bonurile depuse la dosar şi respectiv contravaloarea cheltuielilor de transport dovedite cu biletele aflate la dosarul cauzei.
Cu privire la apelul declarat de inculpat, prin care a solicitat schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, în modalitatea pedepsei sub supraveghere (art. 861 C. pen.) şi acordarea de circumstanţe atenuante judiciare, Curtea de Apel Galaţi, a constatat că, în raport de antecedentele penale ale inculpatului, de comportamentul său violent, de atitudinea sa după comiterea faptei, apelul acestuia nu este fondat.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs prin care a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 17 şi 14, C. proc. pen., şi anume greşita schimbare a încadrării juridice a faptei şi aplicarea unei pedepse orientată spre limita minimă a disp. art. 182 C. pen.
Recursul nu este fondat.
Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârilor sub toate aspectele invocate de către apărător, precum şi din oficiu Înalta Curte constată că instanţele au reţinut temeinic starea de fapt şi vinovăţia inculpatului pe baza probelor care au fost complet administrate şi corect interpretate. Pe baza amplului probatoriu administrat în cauză şi încadrarea juridică a faptelor este corespunzătoare.
Astfel, violenţele pe care inculpatul le-a exercitat asupra victimei s-au soldat cu lovituri produse prin lovire activă cu un corp dur, leziuni ce au necesitat un număr de zile de îngrijiri medicale (85 - 90) şi care au necesitat examinări şi tratamente după expirarea timpului de îngrijiri medicale acordate în scopul precitării eventualelor soluţii definitive.
Expertiza medico-legală, a detaliat natura lovirilor şi mecanismul de producere, caracterul leziunilor, sensul şi direcţia acestora, raportul de cauzalitate şi a concluzionat că nu au pus în primejdie viaţa victimei.
Având în vedere intensitatea loviturii aplicate de inculpat victimei, mai ales cu un obiect apt să producă moartea (un băţ din lemn de esenţă tare, lung de 145 cm, la un capăt cu o măciulie de 3 cm, iar la celălalt capăt cu un înveliş metalic pe o suprafaţă de 7 cm) într-o zonă vitală a organismului (direct în cap), diferenţa mare de vârstă şi forţă fizică între inculpat (27 ani) şi victimă (67 ani) dovedesc intenţia inculpatului de a omorî, care chiar dacă nu a dorit-o a acceptat producerea rezultatului letal al acţiunii sale.
Faptul că leziunea produsă nu i-a pus viaţa victimei în pericol s-a datorat abilităţii acesteia de a se apăra şi a intervenţiilor medicale.
Sub acest aspect, doctrina şi jurisprudenţa sunt unanime în a accepta ca relevante în caracterizarea unei fapte la tentativă la infracţiunea de omor, sub raport subiectiv, sunt aspectele mai sus arătate, consecinţele efectiv produse fiind mai puţin semnificative.
Ca atare, bine a reţinut instanţa de prim control judiciar că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive de tentativă la infracţiunea de omor calificat şi nu ale celei de vătămare corporală gravă.
În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatului, instanţa de apel a avut în vedere pericolul social deosebit de grav al infracţiunii, determinat de caracterul calificat, precum şi persoana făptuitorului, care a mai fost condamnat în perioada 2001 - 2003 la mai multe pedepse pentru două infracţiuni de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. şi furt calificat, faptă prev. de art. 208, 209 C. pen., iar într-un alt caz s-a făcut aplicarea art. 181 C. pen., pentru aceleaşi infracţiuni.
Este adevărat că inculpatul a avut o atitudine sinceră cu privire la modalitatea de săvârşire a faptei reţinute în sarcina sa, însă nu trebuie omise agresivitatea inculpatului de a rezolva conflicte imaginare precum şi reacţia sa după comiterea faptei faţă de victimă, persoană în vârstă.
Toate aceste elemente de circumstanţiere ale faptei şi făptuitorului au fost avute în vedere de instanţa de apel, iar pedeapsa aplicată, în cuantumul stabilit şi în modalitatea aleasă a fost bine individualizată.
Ca atare, recursul declarat de inculpat nu este fondat şi în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat şi către partea civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.A. împotriva Deciziei penale nr. 110/A din 12 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti şi la plata sumei de 750 RON cheltuieli judiciare către partea civilă B.F.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 martie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 770/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 996/2010. Penal → |
|---|
