ICCJ. Decizia nr. 773/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 773/2010
Dosar nr. 5505/2/2009
Şedinţa publică din 26 februarie 2010
Asupra recursului penal de faţă:
Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 2 Bucureşti la data de 11 februarie 2008, cetăţeanul britanic A.R.M.S. a solicitat tragerea la răspundere penală a avocatei D.C. şi a C.C. SPRL, sub aspectul comiterii infracţiunii de fals în declaraţii prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
În motivarea sesizării s-a arătat că, atât în procesul având ca obiect procedura insolvenţei SC „E.E.” SA Bucureşti, cât şi în cauza ce a format obiect al Dosarului penal nr. 7587/P/2006 al Secţiei 6 Poliţie, la datele de 9 februarie 2006 şi, respectiv, 12 iunie 2006, făptuitoarele au făcut declaraţii necorespunzătoare adevărului cu consecinţa nerecunoaşterii calităţii de reprezentant al societăţii aflate în insolvenţă a numitului A.R.M.S.
Prin Ordonanţa din 18 martie 2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 2 Bucureşti a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe numita D.C. în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, având în vedere calitatea de avocat a acesteia.
Cauza a fost înregistrată sub nr. 550/P/2008, iar prin Rezoluţia cu acelaşi număr din 23 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de avocatul D.C. şi SC C.C. SPRL, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în declaraţii prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
S-a reţinut că fapta nu întruneşte elementele constitutive ale acestei infracţiuni. Declararea necorespunzătoare adevărului constituie infracţiunea prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) doar atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declaraţia serveşte pentru producerea acelei consecinţe, cerinţă care nu este îndeplinită în cauză.
Soluţia a fost verificată, la plângerea petiţionarului, în conformitate cu prevederile art. 278 C. proc. pen., de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, care, prin Rezoluţia din 16 februarie 2009, a menţinut-o ca legală şi temeinică.
Petiţionarul a formulat, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale adresată instanţei de judecată; Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Sentinţa penală nr. 286 din 27 octombrie 2009, a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarului, apreciind că soluţia procurorului este legală şi temeinică, întrucât simpla negare a calităţii de reprezentant de către una dintre părţi nu poate produce consecinţe juridice, fără a fi constatată de instanţă pe bază de probe.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionarul A.R.M.S., care a reiterat susţinerile din plângerea penală iniţială, solicitând tragerea la răspundere penală a intimaţilor pentru infracţiunea reclamată.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, analizând sentinţa penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate, cât şi în conformitate cu disp. art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele, apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Potrivit art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), se săvârşeşte infracţiunea de fals în declaraţii prin declararea necorespunzătoare a adevărului, în vederea producerii unei consecinţe juridice, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declaraţia făcută serveşte pentru producerea acelei consecinţe.
Din actele premergătoare efectuate a rezultat că intimatele au fost desemnate de instanţă, prin încheierea de şedinţă din data de 9 februarie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a comercială, în Dosarul nr. 5470/3/2003, lichidator judiciar, fiind singurele care reprezentau în instanţă societatea aflată în procedura de lichidare.
Mai mult, s-a depus la dosar adresa obţinută de la Ambasada României din Londra din care reieşeau firmele aflate în lichidare, situaţie conformă cu realitatea.
Aşa cum corect s-a reţinut, chiar şi în situaţia în care intimatele i-ar fi contestat petiţionarului calitatea de reprezentant, această faptă nu îmbracă forma penală a infracţiunii de fals în declaraţii, întrucât în cursul procedurii judiciare, părţile îşi pot contesta calitatea, instanţa fiind cea care va decide cu privire la excepţia invocată.
În consecinţă, în mod corect s-a apreciat că fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), soluţia de neîncepere a urmăririi penale fiind legală şi temeinică.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionar, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul A.R.M.S. împotriva Sentinţei penale nr. 286 din 27 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul-petiţionar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 996/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 776/2010. Penal. Extrădare pasivă (Legea... → |
|---|
