ICCJ. Decizia nr. 1020/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1020/2010
Dosar nr. 3341/1/2010
Şedinţa publică din 11 iunie 2010
Asupra cauzei penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 19 aprilie 2010 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, propunerea formulată de petentul A.I. împotriva rezoluţiei nr. 1094/P/2009 din 2 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Analizând înscrisurile existente la dosar, Înalta Curte reţine că la data de 18 august 2009 petentul A.I. a formulat plângere penală împotriva intimatului I.M., procuror şef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, solicitând a se efectua cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorului, fals intelectual, împiedicarea participării la proces, omisiunea sesizării organelor judiciare şi complicitate la infracţiunea de omor.
În motivarea plângerii, petiţionarul arată că magistratul a comis aceste infracţiuni prin emiterea rezoluţiei nr. 7873/3655/II/2/2009 prin care a fost respinsă plângerea formulată de petent împotriva soluţiei dispuse în Dosarul nr. 1462/P/2008 al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică.
Prin rezoluţia nr. 1094/P/2009 din 2 martie 2010 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen., fals intelectual prev. de art. 289 C. pen., împiedicarea participării în proces prev. de art. 2611 C. pen., omisiunea sesizării organelor judiciare prev. de art. 263 C. pen. şi complicitate la infracţiunea de omor prev. de art. 26 raportat la art. 174 C. pen. faţă de I.M., procuror şef la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, întrucât faptele nu există.
Din considerentele rezoluţiei atacate rezultă că nu se pot reţine acte de conduită contrare atribuţiilor de serviciu pretins a fi săvârşite de magistratul I.M. care să facă posibilă cercetarea acestuia sub aspectul faptelor reclamate.
Se apreciază că petentul este nemulţumit de soluţia dispusă de intimat, situaţie ce nu poate conduce la cercetarea penală a unui magistrat, el având posibilitatea să uzeze de căile de atac prevăzute de lege.
Plângerea formulată de petent împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluţia nr. 2395/1205/II/2/2010 din 30 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, în termen legal, în baza dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen. a formulat plângere petentul A.I., solicitând a se avea în vedere că „Parchetul a refuzat cercetarea cauzei actele probatorii împotriva procurorului I.M. şi deşi a depus aceste probatorii ce au totalizat şase file cât şi plângerea la Dosarul nr. 1094/P/2009 realizând un conflict de interese, subordonatul cercetându-şi şeful ierarhic, adoptă din nou rezoluţia cu nerespectarea hotărârii judecătoreşti definitive şi executorii prin sentinţa penală nr. 1632/2007 a Judecătoriei Arad şi refuzând să cerceteze tentativele de omor”.
Analizând lucrările dosarului Înalta Curte reţine că plângerea formulată de petentul A.I. nu este fondată, urmând a fi respinsă ca atare pentru considerentele ce urmează.
Soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin rezoluţia nr. 1094/P/2009 din 2 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, este legală şi temeinică, înscrisurile existente la dosar nefiind în măsură să facă dovada existenţei infracţiunilor reclamate de petiţionar şi totodată să facă posibilă tragerea la răspundere penală a intimatului magistrat sub aspectul săvârşirii presupuselor infracţiuni.
Nemulţumirea petiţionarului determinată de soluţia dispusă de intimat prin rezoluţia nr. 7873/3655/II/2/2009 nu poate face posibilă tragerea la răspundere penală a intimatului, el având la îndemână procedura reglementată de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. ca şi căile de atac reglementate de aceleaşi dispoziţii legale.
De altfel din conţinutul plângerii penale formulată de petiţionar nu rezultă în ce constă presupusa activitate infracţională desfăşurată de magistratul I.M. în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
Nici plângerea adresată Înaltei Curţi nu arată motivele pentru care a formulat plângere în baza art. 2781 C. proc. pen., plângere care cuprinde de altfel o înşiruire de fraze şi de infracţiuni fără nici o legătură între ele şi fără nici un suport probator.
Dreptul la petiţie reprezintă o modalitate de exercitare a liberului acces la justiţie dar nu înseamnă că acest drept poate fi folosit în mod abuziv în sensul de a formula plângeri penale împotriva magistraţilor care soluţionează cererile adresate de petiţionar organelor judiciare cât timp legea reglementează diferite posibilităţi de a ataca soluţiile dispuse de magistraţi.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. să respingă, ca nefondată, plângerea formulată de petent împotriva rezoluţiei atacate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul A.I. împotriva rezoluţiei nr. 1094/P/2009 din 2 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, pe care o menţine.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 862/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 543/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
