ICCJ. Decizia nr. 1203/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1203/2011
Dosar nr. 595/5V2011
Şedinţa publică din 25 martie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Pe rolul Curţii de Apel Craiova s-a înregistrat prezenta cauză având ca obiect, judecarea cererii de executare a mandatului european de arestare nr. 12 ST.271/10 d, emis de autorităţile austriece - Parchetul de pe lângă Tribunalul Klagenfurt, privind persoana solicitată P.C.Ş. (fost N.).
Astfel, la data de 15 martie 2011, pe rolul Curţii de Apel Craiova a fost înregistrată Adresa nr. 2378/H/5/2011 din 15 martie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a înaintat semnalarea transmisă spre Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional SIRENE, privind mandatul european de arestare emis de autorităţile austriece, privind pe cetăţeanul român P.C.Ş. (fost N.), fiul lui C. şi N., născut în jud. Olt, cu acelaşi domiciliu, str. A.R. adresă emisă la data de 04 noiembrie 2010, în baza mandatului de arestare nr. 12 ST 271/10 d emis de Parchetul din Klagenfurt.
Totodată, au fost înaintate procesul-verbal încheiat la data de 15 martie 2011 de procuror M.C.P. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. În cuprinsul acestuia este menţionat faptul că sus-numitul este arestat preventiv din 09 martie 2011, pe o perioadă de 29 de zile în baza mandatului de arestare preventivă din 09 martie 2011, emis de Tribunalul Olt în Dosarul 1436/104/2011.
În semnalarea emisă, se arată că persoana solicitată este căutată pentru „furt agravat prin efracţie şi pătrundere forţată", pedeapsa aplicabilă fiind de 5 ani închisoare, fapte prevăzute de art. 127, art. 128, art. 129 C. pen. austriac.
În fapt, s-a arătat că la data de 23 septembrie 2010, persoana solicitată împreună cu G.A.D. şi A.P., la Volkermarkt a sustras bunuri mobile prin pătrunderea şi escaladarea unei clădiri, sustrăgând 215 obiecte de îmbrăcăminte în valoare de 22.597,10 euro şi un seif cu cea 100 euro bani lichizi, cu intenţia de a se îmbogăţi în mod ilicit.
Prin Încheierea din 16 martie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în Dosar nr. 595/54/2011, în baza art. 90 alin. (2) din Legea 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate cetăţeanul român P.C.Ş. (fost N.), pe o durată de 5 zile, începând de la 16 martie 2011, până la 20 martie 2011, inclusiv.
S-a dispus emiterea mandatului de arestare şi s-a stabilit termen la 20 martie 2011, ora 9, pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare tradus în limba română.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs persoana solicitată, recurs respins prin Decizia nr. 1085 din 1 martie 2011, a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La dosar a fost depus mandatul european de arestare tradus în limba română nr. 12 ST.271/10 d, emis de autorităţile austriece - Parchetul de pe lângă Tribunalul Klagenfurt.
În cuprinsul mandatului european de arestare se arată că acesta se întemeiază pe ordinul de arestare al Parchetului Tribunalului Klagenfurt emis la data de 21 februarie 2011, persoana solicitată fiind căutată pentru că la data de 23 septembrie 2010, împreună cu G.A.D. şi A.P., la Volkermarkt a sustras bunuri mobile prin pătrunderea şi escaladarea unei clădiri, sustrăgând 215 obiecte de îmbrăcăminte în valoare de 22.597,10 euro şi un seif cu cea 100 euro bani lichizi, cu intenţia de a se îmbogăţi în mod ilicit, săvârşind infracţiunea de „furt agravat prin efracţie şi pătrundere forţată", fapte prev de art. 127, art. 128, art. 129 C. pen. austriac, pedeapsa aplicabilă fiind de 5 ani închisoare.
Prin Sentinţa nr. 51 din 20 martie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 595/54/2011, ţinând cont de dispoziţiile art. 90 din Legea nr. 302/2004, a admis cererea de executare a mandatului european de arestare nr. 12 ST.271/10 d, emis de autorităţile austriece - Parchetul de pe lângă Tribunalul Klagenfurt, privind persoana solicitată P.C.Ş. (fost N.) - fiul lui C. şi N., născut jud. Olt, cu acelaşi domiciliu, str. A.R. adresă emisă la data de 04 noiembrie 2010.
A dispus executarea mandatului european de arestare nr. 12 ST.271/10 d emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Klagenfurt şi predarea persoanei solicitate către autorităţile austriece sub condiţiile prevăzute de art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
A menţinut arestarea persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile începând de la 21 martie 2011 până la 19 aprilie 2011 inclusiv, în vederea predării. Pentru a hotărî astfel a reţinut următoarele:
Curtea de Apel Craiova a constatat că mandatul european de arestare cuprinde informaţiile prevăzute de art. 79 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, fiind îndeplinite şi condiţiile prevăzute de art. 85 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, în sensul că faptele pentru care este căutată persoana solicitată constituie infracţiuni şi potrivit legii române, iar durata maximă a pedepsei privative de libertate, care poate fi aplicată este de 5 ani închisoare.
Totodată, Curtea de Apel Craiova a apreciat că nu există niciunul din motivele de refuz din cele prevăzute de art. 88 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004, iar faptul că persoana solicitată este urmărită penal de autorităţile judiciare române pentru o faptă diferită de cea care motivează mandatul european de arestare, nu constituie motiv de refuz al executării în sensul dispoziţiilor art. 88 din Legea nr. 302/2004, ci eventual un motiv de amânare a predării.
Având în vedere faptul că Tribunalul Olt a dispus arestarea preventivă a inculpatului P.C.Ş. (fost N.), în Dosarul nr. 1436/104/2011, pentru comiterea infracţiunilor prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 288, art. 290, art. 291 art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., pe teritoriul României, dar prin Încheierea nr. 48 din 17 martie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, s-a admis recursul declarat de inculpat, s-a revocat măsura arestării preventive, luându-se faţă de acesta măsura obligării de a nu părăsi ţara pe o durată de 30 de zile, Curtea a apreciat că este oportună predarea imediată a persoanei solicitate către autorităţile austriece, având în vedere şi faptul că cercetările privind faptele comise pe teritoriul României sunt într-o fază incipientă, iar în cazul în care persoana solicitată va fi condamnată de către autorităţile austriece, la o pedeapsă privativă de libertate, aceasta va fi executată în România, astfel cum a solicitat persoana solicitată.
S-a mai reţinut că motivele de sănătate invocate de persoana solicitată nu constituie un motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, ţinând cont şi de faptul că persoanei solicitate i se poate acorda asistenţă medicală şi în regim de detenţie atât de autorităţile române, cât şi de autorităţile austriece.
Împotriva Sentinţei nr. 51 din 20 martie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 595/54/2011 a declarat recurs persoana solicitată P. (fost N.) C.Ş., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 595/54/1011.
Recurentul a criticat hotărârea primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie a solicitat admiterea recursului, solicitând casarea sentinţei penale atacate şi rejudecând cauza pe fond, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara. A mai arătat că se opune predării către autorităţile austriece considerând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 24 din Legea nr. 302/2004, arătând că nu există garanţii suficiente că i se va respecta dreptul la un proces echitabil de către autorităţile austriece, şi că este cercetat într-o cauză penală de către DIICOT Olt şi că prezenţa sa ar fi necesară la acest proces.
A mai susţinut că un alt motiv pentru care se opune predării autorităţilor austriece este acela al stării grave de sănătate a recurentului care necesită tratament medical permanent şi un regim alimentar corespunzător iar dacă s-ar proceda la predare, starea lui de sănătate ar putea fi pusă în pericol.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, examinând atât motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu cauza, potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 302/2004, constată că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
În cauza supusă analizei, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze minori, a fost învestită cu solicitarea autorităţilor austriece de predare a numitului P. (fost N.) C.Ş. în vederea executării unui mandat european de arestare, cu privire la care, după traducerea sa în limba română, s-a procedat la verificarea conţinutului său şi, astfel, prima instanţă a constatat că acesta cuprinde toate informaţiile necesare potrivit dispoziţiilor art. 79 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, fiind îndeplinite şi condiţiile prevăzute de art. 85 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004.
Persoana solicitată a fost arestată preventiv din data de 09 martie 2011, pe o perioadă de 29 de zile în baza mandatului de arestare preventivă din 09 martie 2011 emis de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 1436/104/2011.
Ulterior, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze minori, văzând că au fost îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată, prin încheierea din 16 martie 2011 în Dosar nr. 595/54/2011, şi menţinută prin Decizia nr. 1085 din 1 martie 2011 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a dispus, arestarea persoanei solicitate P. (fost N.) C.Ş. în vederea predării, pentru o perioadă de 5 zile, începând cu 16 martie 2011 până la 20 martie 2011 inclusiv.
Se mai reţine că la data de 15 martie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în condiţiile art. 881 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, modificată, persoana solicitată a fost informată cu privire la faptul că autorităţile judiciare austriece au emis pe numele său un mandat european de arestare sub nr. 12 ST.271/10 d, pentru săvârşirea infracţiunii de furt agravat prin efracţie şi pătrundere forţată conform art. 127, art. 128, art. 129 C. pen. Austriac, în baza căruia s-a emis Semnalarea Biroului Naţional SIRENE din Austria din data de 11 martie 2011.
Procedura de urmat în cadrul învestirii instanţei cu un mandat european de arestare, cu privire la audiere, se desfăşoară astfel cum este prevăzută de dispoziţiile art. 90 alin. (3) - (7) din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 222/2008.
În speţa supusă controlului judiciar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că prima instanţă, a procedat potrivit dispoziţiilor art. 90 din Legea nr. 302/2004, modificată, luând totodată act de opoziţia persoanei solicitate la predarea către autorităţile judiciare austriece, sub condiţiile prevăzute de art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie mai constată că, într-adevăr, persoana solicitată P. (fost N.) C.Ş. este cercetată de autorităţile judiciare austriece respectiv, Parchetul de pe lângă Tribunalul Klagenfurt care a emis mandatul european de arestare nr. 12 ST.271/10 d sub aspectul săvârşirii săvârşirea infracţiunii de furt agravat prin efracţie şi pătrundere forţată conform art. 127, art. 128, art. 129 C. pen. Austriac.
Faţă de această împrejurare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că instanţa de fond a procedat în mod corect, atunci când a considerat aplicabile în cauză dispoziţiile art. 92 din Legea nr. 302/2004 şi, pentru o mai bună înfăptuire a actului de justiţie, a considerat că se impune predarea persoanei solicitate P. (fost N.) C.Ş. către autorităţile austriece, care, în mod evident, este de natură a asigura condiţii pentru exercitarea în bune condiţii a urmăririi penale şi pentru aflarea adevărului în cauză, cu atât mai mult cu cât persoana solicitată nu a recunoscut învinuirile aduse, acesta declarând că în Republica Austria s-a aflat doar în trecere în anul 2010 şi că nu a lucrat şi nici nu a locuit efectiv în Austria vreodată, iar pe rolul instanţelor naţionale se află în curs de desfăşurare altă cauză penală în care persoana solicitată este cercetat.
Raţiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanţia că infractorii nu se pot sustrage justiţiei pe întreg teritoriul Uniunii Europene, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în faţa justiţiei statului emitent pentru instrumentarea procedurilor penale.
În acelaşi sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că mandatul european de arestare se execută, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 77 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată, pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Decizie-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L.190/1 din 18 iulie 2002.
Existând un mandat european de arestare, instanţa de fond a procedat corect, conformându-se dispoziţiilor art. 89 şi urm. din Legea nr. 302/2004, modificată, procedând în consecinţă şi luând măsuri privind predarea persoanei solicitate, potrivit art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, faţă de cele anterior relevate, constată că sunt nefondate toate susţinerile formulate de recurentul persoană solicitată, prin apărător, astfel că nu se impune amânarea punerii în executare a mandatului european de arestare emis împotriva persoanei solicitate P. (fost N.) C.Ş. şi nici revocarea măsurii arestării preventive dispusă faţă de aceasta ori luarea faţă de persoana solicitată a măsurii obligării de a nu părăsi ţara, întrucât prima instanţă a ţinut cont de opoziţia la predare, iar motivul refuzului la predare, prevăzut în art. 88 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004, este unul opţional, aşa încât la momentul în care dispoziţia de predare a fost luată, în mod justificat, a fost apreciată ca temeinică şi oportună.
Referitor la faptul că persoana solicitată are în curs de derulare afaceri judiciare pe rolul instanţelor din România, prima instanţă, în mod judicios şi motivat a constatat că prevederile art. 97 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004 nu sunt obligatorii, ci sunt la latitudinea instanţei, în sensul că, opţional, se poate amâna predarea persoanei solicitate ori, la solicitarea autorităţii judiciare străine, se poate dispune predarea temporară a acesteia.
Cu privire la dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 302/2004, invocate atât în motivele de recurs dar şi în faţa instanţei de fond, Înalta Curte constată că, instanţa de fond, respectiv Curtea de Apel Craiova a constatat corect că aceste dispoziţii nu au legătură cu prezenta cauză, în condiţiile în care acest articol este prevăzut în titlul II al legii şi se referă la extrădare, iar mandatul european de arestare este reglementat de titlul III al legii, care cuprinde dispoziţii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei cadru nr. 202/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002, privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată P. (fost N.) C.Ş. împotriva Sentinţei nr. 51 din 20 martie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 595/54/2011.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul persoană solicitată la cheltuieli judiciare conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată P. (fost N.) C.Ş. împotriva Sentinţei nr. 51 din 20 martie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 595/54/2011.
Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 420 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 martie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1152/2011. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 1204/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
