ICCJ. Decizia nr. 122/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 122/2011
Dosar nr. 475/36/2010
Şedinţa publică din 17 ianuarie 201.
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin ordonanţa nr. 385/II/2/2009 din 03 noiembrie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa s-a dispus, între altele, neînceperea urmăririi penale faţă de ofiţerul de poliţie judiciară S.M., sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 189 C. pen., în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Pentru a dispune în acest sens s-a reţinut ca în plângerea penală formulată la data de 24 aprilie 2009, petentul A.M.M.A.H. a solicitat efectuarea de cercetări faţă de ofiţerul de poliţie judiciară S.M., sub aspectul infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.
Or, din actele dosarului rezultă că în cursul cercetărilor penale efectuate în dosarul nr. 1557/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, A.M.M.A.H. a încercat să se sustragă cercetărilor.
Drept urmare, ofiţerul de poliţie S.M. a emis mandat de aducere, care a fost executat în data de 14 ianuarie 2009, orele 1230.
Inculpatul a fost audiat în prezenţa unui apărător şi a unui translator, după care s-a dispus măsura reţinerii pe 24 ore, măsură care a fost adusă la cunoştinţa acestuia.
La introducerea în arest a fost de acord cu conţinutul procesului verbal de percheziţie corporală, pe care 1-a şi semnat personal.
Pe data de 19 februarie 2009 a primit toate valorile şi bunurile consemnate în procesul verbal menţionat.
Lipsirea de libertate a petentului s-a făcut în mod legal, pe data de 14 ianuarie 2009, în baza ordonanţei de reţinere nr. 1557/P/2008, iar arestarea preventivă pe 29 de zile, începând cu data de 15 ianuarie 2009, în baza hotărârii pronunţate în acest sens de către instanţa de judecată.
Prin urmare, actele premergătoare neevidenţiind indicii săvârşirii infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de ofiţerul de poliţie judiciară S.M., constatându-se incidenţa cazului de împiedicare a punerii în mişcare sau exercitării acţiunii penale prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen.).
Anterior, prin rezoluţia nr. 306/P/2009 din 25 mai 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de subcomisarul de poliţie S.M., sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), reţinându-se de asemeni că actele premergătoare efectuate în cauză au dus la concluzia că faptele reclamate nu există.
Prin rezoluţia nr. 1762/615/II/2/2010, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petent împotriva ordonanţei nr. 385/II/2/2009 din 3 noiembrie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, reţinând că soluţiile primare de neurmărire penală sunt legale şi temeinice.
Împotriva soluţiei primare de netrimitere în judecată confirmată de procurorul ierarhic superior, petentul a formulat plângere, criticile prezentate oral în faţa primei instanţe privind nemulţumirea sa pentru faptul că, aşa cum susţine acesta, a fost reţinut de ofiţerul de poliţie judiciară şi dus în vederea audierii la sediul Poliţiei Transporturi, unde a fost încătuşat de un calorifer, fără a i se prezenta niciun act prin care s-ar fi dispus reţinerea sa. În aceeaşi manieră i-au fost ridicate telefoanele mobile şi cartelele SIM pe care le deţinea şi despre a căror existenţă a aflat numai ulterior, cu ocazia unui termen de grefă. În fine, petentul susţine că nu corespunde adevărului că a fost audiat în jurul orelor 1200, în fapt fiind audiat efectiv în jurul orelor 1600.
Prin sentinţa penala nr. 45/P din 14 ianuarie 2010, pronunţată în dosarul nr. 475/36/2010 al Tribunalului Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, instanţa de fond a respins plângerea, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel prima instanţa a reţinut că din actele dosarului rezultă sustragerea inculpatului A.M.M.A.H. de la efectuarea cercetărilor penale efectuate în dosarul nr. l557/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanta, sub aspectul săvârşirii de către acesta a infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi art. 290 C. pen., emiterea mandatului de aducere şi executarea acestuia în data de 14 ianuarie 2009.
Inculpatului i-au fost puse cătuşe, ca urmare a faptului ca acesta s-a împotrivit executării mandatului de aducere.
La sediul poliţiei i-au fost scoase cătuşele, supravegherea acestuia fiind asigurată de doi lucrători de poliţe.
Cu ocazia audierii acestuia i-a fost asigurată asistenţa juridică prin desemnarea ca apărător din oficiu a avocatului L.C., precum şi un interpret în persoana d-lui P.B.
Reţinerea, introducerea în arest şi arestarea preventivă a acestuia, au avut loc în condiţiile legii, împrejurări dovedite de actele şi lucrările dosarului.
Prima instanţă a mai reţinut că plângerea petentului nu se coroborează nici cu declaraţia soţiei acestuia, nici cu declaraţia interpretului care a asistat la audierea petentului la sediul Poliţiei Transporturi şi nici cu procesul verbal de percheziţie corporală, respectiv cu dovada de primire întocmită la ieşirea petentului din arestul IPJ Constanţa.
Prin urmare, în mod corect prin ordonanţa atacată pe această cale, respectiv prin rezoluţia emisă anterior ordonanţei, s-a reţinut că faptele reclamate de către petent nu există.
Împotriva hotărârii primei instanţe a declarat recurs petentul, fără a formula critici şi fără a invoca niciunul dintre cazurile de casare reglementate prin art. 3859 C. proc. pen.
Examinând cauza în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. se constată că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, neafectată de niciuna dintre erorile jurisdicţionale şi greşelile procedurale care fac obiectul cazurilor de casare ce se iau întotdeauna în considerare din oficiu.
Totodată, nici alte cazuri de casare susceptibile a fi invocate din oficiu nu se constată.
În consecinţă, pentru motivele expuse, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de petentul A.M.M.A.H. împotriva sentinţei penale nr. 45/P din 14 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionarul A.M.M.A.H. împotriva sentinţei penale nr. 45/P din 6 mai 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul interpretului de limbă arabă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1192/2011. Penal. Extrădare activă (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 1233/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
