ICCJ. Decizia nr. 1233/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1233/2011
Dosar nr. 10960/118/2009
Şedinţa publică din 29 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa penală nr. 170 din 12 mai 2010 a condamnat pe inculpatul R.S.I. la 8 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 37 lit. a) C. pen., precum şi la 1 an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art.41 alin. (2) şi a art. 37 lit. a) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, 8 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (1), (2), raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea următoarelor înscrisuri: cambia nr. 00.596/00.382/D-10/05/0, nr. 11 din 05 august 11 emisă la 22 mai 2005 în favoarea SC A.E. SRL Constanţa şi cambia nr. 00597/00.381/D/10/05/0, nr. 11 din 05 august 11 din aceeaşi zi, în favoarea SC M.E. SRL Constanţa.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa a reţinut următoarele:
La 07 decembrie 2007, Ministerul Economiei şi Finanţelor – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa, s-a plâns Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Constanţa, împotriva numiţilor T.C., T.E., M.A. şi R.S.I., sub aspectul săvârşirii tentativei la infracţiunea de înşelăciune, fals, uz de fals, abuz în serviciu, arătându-se că la 17 mai 2007 s-au primit două somaţii emise de Biroul executorului judecătoresc M.A., în dosarele de executare nr. 192/2007 şi nr. 193/2007, titluri executorii cambii, iar la 21 noiembrie 2007, i s-au comunicat două adrese de înfiinţare poprire, astfel: executarea silită reclamant creditor SC A.E. SRL şi reclamant creditor SC M.E. SRL, în opinia BEJ M.A. petenta având calitatea de tras în aşa-zisul raport cambial, ceea ce ar constitui obligaţii de achitare a câte 2.500.000 Euro, TVA 19% onorariu minim de executare.
Petentul a mai motivat că cele două înscrisuri constituiau fals grosolan, nu sunt cambii veritabile, nu îndeplinesc din punct de vedere formal condiţiile pentru a fi considerate instrumente de plată, obligaţia nu este valabilă, prin fraudă încercându-se păgubirea bugetului de stat.
La urmărirea penală, au fost verificate dosarele de executare silită amintite, documentele privind cele două societăţi comerciale, realitatea existenţei privind SC G.S.S.M.L.T.D. – aceasta fiind emitenta cambiilor, rezultând că aceasta nu este înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului şi nu deţinea conturi deschise la vreo instituţie bancară, până în anul 2002, R.S.I. având calitatea de asociat unic şi administrator la SC S.M. SRL Giurgiu, radiată la 28 noiembrie 2002, entitatea SC G.S.S.M.L.T.D. nu a fost niciodată autorizată şi i s-a refuzat, de mai multe ori, atribuirea CUI de către Oficiul Registrului Comerţului şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Giurgiu.
În ce priveşte denumirea M.I.G.A. (Agenţie Multilaterală de Garantare a Investiţiilor), aceasta funcţionează ca organism internaţional şi interguvernamental, cu personalitate juridică, înfiinţat prin Convenţia de constituire din 11 octombrie 1985, dar membri pot fi numai state şi nu are atribuţii de finanţare.
S-a mai constatat că SC G.S.S.M.L.T.D. nu exista în bazele de date ale Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, nu a beneficiat şi nu beneficiază de garanţii guvernamentale, nu are conturi deschise/închise, nu are dreptul să emită cambii, bilete la ordin sau alt tip de instrumente de plată sau să beneficieze de garanţii guvernamentale pentru angajarea de credite externe.
La cercetarea judecătorească, amplul material probator administrat a relevat că R.S.I., în mod neadevărat, şi-a atribuit calitatea de reprezentant legal al unei societăţi comerciale neînregistrată, el, nereal, atestând că ar fi membră M.I.G.A. şi că, deci, legal, ar beneficia de proiecte de susţinere a unor finanţări pentru alte societăţi comerciale, a emis cambii – instrument de plată în care a înscris date şi elemente pe baza cărora a ordonat tragerea unor sume de bani totalizând 5.000.000 Euro, la care se adaugă 100.000 Euro cheltuieli de executare şi 19% TVA din conturile Ministerului Finanţelor – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa, faptele sale săvârşindu-se în lipsa vreunui raport de natură a-i da dreptul să oblige ordonat prin cambii ca Ministerul Finanţelor să plătească sumele indicate în cele două instrumente de plată, astfel urmărindu-se obţinerea unui folos material injust de către societăţile comerciale beneficiare ale cambiilor, iniţial şi, ulterior, de către SC G.S.S.M.L.T.D., rezultatul fiind investirea cu formulă executorie a cambiilor, precum şi trecerea la executarea silită a acestora, realizează conţinutul constitutiv al tentativei la infracţiunea de înşelăciune în condiţiile rezoluţiei infracţionale unice.
Totodată, punând în aplicare hotărârea de a obţine folos material injust, inculpatul, procedând la emiterea falsă de cambii (contracte de împrumut credal) acestea fiind înscrisuri sub semnătură privată în care a trecut, nereal, date privind existenţa SC G.S.S.M.L.T.D. , membră M.I.G.A., atestarea nereală, că ar beneficia de garanţii guvernamentale, predându-le ulterior lui T.C. şi T.E., care, la rândul lor, le-au supus investirii cu formulă executorie şi executării silite, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen., în condiţiile rezoluţiei infracţionale unice.
Împotriva sentinţei, au declarat apeluri Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Constanţa, precum şi inculpatul.
Apelul parchetului a vizat greşita stabilire a pedepsei aplicată, în sensul că nu s-a dat eficienţă prevederilor art. 37 lit. a) C. pen. în condiţiile prevăzute de art. 39 alin. (1) C. pen. în raport cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 1103 din 10 noiembrie 1999 a Judecătoriei Giurgiu, rămasă definitivă la 21 decembrie 1999.
Inculpatul a criticat hotărârea pentru netemeinicia pedepsei, în opinia lui infracţiunea cea mai gravă rămânând la stadiul de tentativă, pedeapsa nu a fost individualizată just.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia penală nr. 107P din 21 octombrie 2010, în temeiul dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Constanţa, a desfiinţat, în parte, sentinţa cu privire la neaplicarea prevederilor art. 37 lit. a), cu referire la art. 39 alin. (1) şi (6) C. pen. şi rejudecând, a descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare în pedepsele componente, respectiv de 8 ani închisoare şi de 1 an şi 6 luni închisoare.
S-au mai descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 456 din 21 decembrie 2005 a Tribunalului Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 4437 din 11 iulie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în pedepsele componente, 1 lună închisoare, 2 ani închisoare şi 2 ani închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 1103 din 10 noiembrie 1999 a Judecătoriei Giurgiu, revocată în baza dispoziţiilor art. 83 C. pen., pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 217 din 23 iulie 2007 a Tribunalului Suceava, definitivă la 29 aprilie 2008, în pedepsele componente de 6 luni închisoare, de 5 ani închisoare, de 1 lună închisoare, de 2 ani închisoare şi de 2 ani închisoare, revocată în baza dispoziţiilor art. 83 C. pen. prin sentinţa penală nr. 456 din 21 decembrie 2005 a Tribunalului Suceava.
În temeiul dispoziţiilor art. 39 alin. (1) şi (6) C. pen., ale art. 36 C. pen., cu referire la art. 34, art. 35 C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor de 1 lună închisoare, de 2 ani închisoare, de 6 luni închisoare, de 5 ani închisoare, de 8 ani închisoare, de 1 an şi 6 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare, sporită la 9 ani închisoare, la aceasta adăugându-se pedeapsa de 2 ani închisoare revocată astfel cum s-a arătat, inculpatul având de executat 11 ani închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 35 alin. (3) C. pen., pedeapsa complementară cea mai grea, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. aplicată prin sentinţa penală nr. 217/2007 a Tribunalului Suceava, s-a dispus a fi executată după executarea pedepsei de 11 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (1), (2), cu referire la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei de 11 ani închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare, reţinerea şi arestarea preventivă de la 24 octombrie 1996 la 23 noiembrie 1996, precum şi perioada executată de la 28 august 2006 la 22 februarie 2007 şi de la 23 februarie 2010 la zi.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 234/2008 emis în baza sentinţei penale nr. 217/2007 a Tribunalului Suceava şi emiterea unui nou mandat de executare la data rămânerii definitive a deciziei.
S-a constatat că inculpatul a executat pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2984 din 23 iunie 2006 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 803 din 24 noiembrie 2006 a Tribunalului Iaşi în perioada 23 februarie 2007 – 22 februarie 2010.
În temeiul dispoziţiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., apelul inculpatului a fost respins ca nefondat.
La 03 noiembrie 2010, Curtea de Apel Constanţa, în temeiul dispoziţiilor art. 195 alin. (1) C. proc. pen. a admis cererea, formulată din oficiu, de îndreptare a erorii materiale din minuta şi dispozitivul deciziei, în sensul menţionării anulării mandatului de executare a pedepsei nr. 243/2008, în loc de nr. 234/2008 cum, din eroare, se trecuse.
Împotriva deciziei instanţei de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac nemotivată în scris.
La dosar, inculpatul a depus începând cu 10 februarie 2011, note scrise, din conţinutul cărora se desprinde că sunt referiri la Arbitraj Administrativ Fiscal, Administrativ Comercial Fiscal, Arbitraj Administrativ Judiciar Fiscal Internaţional Local (astfel se adresează inculpatul), în acestea enumerând nr. de dosare, persoane, acte normative, adresări către Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Curtea de Justiţie a Comunităţii Europene, Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga, el susţinând că este investitor strategic, angajator şi răspunde în faţa Consiliului Guvernatorilor, Organizaţiei Mondiale a Comerţului, Departamentului Afacerilor Fiscale FMI, Curţii de Conturi, Serviciului Economic pentru Combaterea Criminalităţii Informaţiei (astfel menţionează (filele 11-25 dosar I.C.C.J. s.p.).
Oral, apărătorul desemnat din oficiu, a susţinut cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi pct. 14 C. proc. pen., în cadrul primului impunându-se achitarea inculpatului conform dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar cu privire la pedeapsă, individualizarea acesteia cu luarea în considerare a existenţei unor circumstanţe atenuante favorabile persoanei inculpatului.
Recursul nu este fondat.
Din verificarea lucrărilor cauzei, se reţine că instanţele au stabilit o corectă situaţie de fapt, aceasta fiind probată atât cu înscrisurile emanate de la autorităţile statale cu atribuţii în domeniu, respectiv s-a probat că SC G.S.S.M.L.T.D. nu a existat legal niciodată, nu a avut un act constitutiv recunoscut, nu avea personalitate juridică întrucât nu a fost niciodată înscrisă în baza de date a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, codul CAEN sau CUI nu au existat, CUI susţinut de către inculpat fusese atribuit la înfiinţarea SC S.M. SRL Giurgiu, societate radiată însă încă din anul 2002.
Totodată, G.S.S.M.L.T.D. nu a figurat niciodată nici în evidenţele Ministerului Finanţelor cu conturi închise/deschise, nu a avut, cu această entitate, relaţii comerciale sau financiare, nu a deţinut niciodată conturi deschise la vreo unitate bancară, şi, ca atare, nu întruneşte condiţiile pentru a fi considerată persoană juridică (Decretul nr. 31/1954), implicarea infracţională a inculpatului fiind, de asemenea, probată şi cu declaraţiile martorilor audiaţi atât la urmărirea penală, cât şi la cercetarea judecătorească.
Fapta comisă, respectiv inducerea în eroare a reprezentanţilor SC A.E. SRL Constanţa şi SC M.E. SRL Constanţa, prin prezentarea ca adevărate a aspectelor legate de calitatea de alocator de credite şi de finanţator al G.S.S.M.L.T.D. , menţinerea lor în eroare cu privire la calitatea sa de reprezentant al Comitetului Naţional pentru Coordonare a Programelor de Dezvoltare Regională ale Guvernului României cu ocazia emiterii cambiilor, aceasta şi pentru a obţine şi pentru sine un folos material ilicit, toate acestea având ca rezultat investirea cu formulă executorie a celor două instrumente de plată, trecerea la executare silită (câte 2.500.000 Euro din contul Ministerului Finanţelor), constituie tentativă la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 37 lit. a) C. pen.
De asemenea, fapta inculpatului de a pune în aplicare hotărârea sa de a obţine folos material injust (tragere din contul Ministerului Finanţelor a sumelor de câte 2.500.000 Euro), prin rezoluţie infracţională unică, procedând la emiterea de instrumente de plată (cambii), acestea fiind contracte de împrumut credal, înscrisuri sub semnătură privată, în acestea el personal înscriind date nereale: existenţa SC G.S.S.M.L.T.D., calitatea de membru M.I.G.A., atestarea în fals că respectiva societate ar fi beneficiară de garanţii guvernamentale, el predând cele două instrumente de plată pentru a fi supuse instanţei spre investire cu formulă executorie şi pe urmă trecerea la executare silită, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 37 lit. a) C. pen., înscrisul falsificat, alterat, constituind produsul infracţiunii, el a emanat de la inculpat ca persoană particulară, a fost semnat şi datat, a produs consecinţe juridice odată ce a şi fost încredinţat celor două reprezentante, aceasta constituind stare de pericol pentru valoarea ocrotită de lege, inculpatul acţionând cu intenţie directă, el urmărind producerea de consecinţe juridice, fictivitatea lor rezidând din inexistenţa legală a SC G.S.S.L.T.D. aşa cum s-a mai arătat.
S-a mai constatat că inculpatul, la datele comiterii faptelor, nu avea calitatea de asociat sau administrator la niciun agent economic din România, iar cu privire la consecinţele produse prin folosirea înscrisurilor false, s-a ajuns la executarea silită a Ministerului Finanţelor, stopată numai urmare promovării, de către acesta, a contestaţiei la executare şi, ulterior, plângere penală.
Cu referire la achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. (faptele nu există) aceasta nu poate fi primită, în cauză probându-se situaţia de fapt şi vinovăţia sa, simplul fapt că el s-a adresat, în numele SC G.S.S.L.T.D., nereprezentând o confirmare a existenţei legale a societăţii menţionate, nici o recunoaştere oficială că acţiunile sale s-au desfăşurat în concordanţă cu dispoziţiile legale, iar faptul că societatea, astfel cum acreditează inculpatul, a stat în faţa mai multor instanţe de judecată, nu reprezintă dovadă legală a existenţei şi instanţa nu a fost investită cu analiza valabilităţii cambiilor prin prisma reglementărilor aduse de Legea nr. 58/1934, în cauză analizându-se şi dovedindu-se că SC G.S.S.L.T.D. nu a fost înfiinţată, nu există, cambiile sunt înscrisuri sub semnătură privată care conţin date fictive şi au fost încredinţate de către inculpat altor persoane spre a fi folosite în vederea producerii de consecinţe juridice, iar aspectele aduse de inculpat în apărare astfel cum s-a detaliat, exced obiectului cauzei, cele invocate făcând sau au făcut obiectul judecăţii în comercial, contencios administrativ ş.a.
În ce priveşte pedeapsa, în acord cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, gradul deosebit de ridicat de pericol social, precum şi persoana inculpatului, recidivist inclusiv din fapte de acelaşi gen, reprezintă justeţea cuantumului aplicat, 11 ani închisoare constituind rezultanta astfel cum corect a decis instanţa de apel. Cazierul judiciar al inculpatului (fila 86 dosar urmărire penală) înscrie mai multe condamnări pentru comiterea unor infracţiuni de aceeaşi natură cu cele din cauză, iar în ce priveşte persoana sa, tot la urmărirea penală, s-a procedat la examinarea medico-legală psihiatrică pentru a se lămuri aspectul dacă are discernământul păstrat, concluziile fiind că el are discernământ, fiind diagnosticat cu tulburare de personalitate de tip paranoic, iar atât atunci cât şi în raport cu faptele discernământul este/a fost păstrat (vol.II, filele 10-11 dosar urmărire penală).
Ca atare, Decizia instanţei de apel fiind legală şi temeinică, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) acelaşi cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.S.I. împotriva deciziei penale nr. 107/P din 21 octombrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 29 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 122/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 126/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
