ICCJ. Decizia nr. 126/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 126/2011
Dosar nr. 4839/2/2010
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 301/P din 5 octombrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul P.L. împotriva ordonanţei din 20 ianuarie 2010 emisă în dosarul nr. 715/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că nemulţumirile petentului privind soluţiile pronunţate în cauze comerciale şi civile în care a fost parte, susţinându-se că doar prin comiterea unor infracţiuni de către judecători şi celelalte părţi din proces, precum şi de către avocaţii acestora, nu poate fi invocată decât prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. S-a mai reţinut în mod just de către procuror, din conţinutul actelor premergătoare efectuate în cauză că nu s-a confirmat comiterea vreunei infracţiuni de către magistraţi, cât şi de către ceilalţi participanţi la acele procese.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionarul P.L., susţinând că urmărirea penală efectuată este definitivă, solicitându-se reluarea ei.
Recursul este tardiv.
Potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., „hotărârea prin care s-a respins plângerea împotriva unei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale, poate fi atacată cu recurs, iar termenul de 10 zile, astfel cum este prevăzut de art. 3853 C. proc. pen., curge de la pronunţare pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare şi de la comunicare pentru cei care au lipsit, atât la dezbateri sau la pronunţare [art. 3853 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 363 alin. (3) C. proc. pen.].
Din practicaua sentinţei penale a primei instanţe rezultă că petiţionarul P.L. a fost prezent la dezbateri în şedinţa din 27 septembrie 2010, amânarea pronunţării fiind la data de 4 octombrie 2010 şi apoi la 5 octombrie 2010, astfel că termenul de 10 zile prevăzut de textele susmenţionate curge pentru acesta de la acest ultim termen .
Petentul a formulat recurs la data de 19 octombrie 2010, data înregistrării la registratura Curţii de Apel Bucureşti, depăşind termenul legal de recurs.
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca tardiv recursul declarat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge ca tardiv recursul declarat de petiţionarul P.L. împotriva sentinţei penale nr. 301/F din 5 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1233/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 1263/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
