ICCJ. Decizia nr. 1303/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1303/2011
Dosar nr. 3625/91/2009
Şedinţa publică din 1 aprilie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 36 din 26 februarie 2010, Tribunalul Vrancea a condamnat pe inculpaţii: M.V., zis „C.", pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de :
- art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. b), c) şi pct. 2 C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. la 2 ( doi) ani şi 10 (zece) luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 641 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;
- art. 3 alin. (1) din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. b), c) C. pen. şi pct. 2 din art. 74 C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., la 4 ( patru) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen..
- art. 4 alin. (1) din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. b), c) pct. 2 C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. la 5 (cinci) luni închisoare;
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În condiţiile art. 71 C. pen., a interzis inculpatului M.V. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 12 octombrie 2009, până la pronunţare.
O.D.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:
- art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a), b) şi c) şi pct. 2 C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. la 3 (trei) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;
- art. 4 alin. (1) din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a), b) şi c) şi pct. 2 C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. la 5 (cinci) luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. h) C. pen.
În condiţiile art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) ip. a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 861 şi art. 862 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe termenul de încercare de 6 ani.
A stabilit că organul de supraveghere Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vrancea.
În temeiul art. 71 pct. 5 C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, a suspendat executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 350 C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului O.D.A., dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenţia de la 12 octombrie 2009 până la data punerii efective în libertate a inculpatului.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere;
- să se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vrancea;
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă ori locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice locul de muncă şi eventual schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă ale sale;
În conformitate cu disp. art. 863 alin. (3) C. pen., a obligat pe inculpat să urmeze un program educativ specific, organizat de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vrancea.
A făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen., atrăgându-i atenţia asupra disp. art. 864 C. pen.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea 143/2000 a dispus confiscarea de la inculpaţi a cantităţii de droguri de risc, cantitatea consemnată în dovada cu seria H nr. 0001789 ( fila 219), cât şi a ambalajului folosit.
În baza art. 18 alin. (1) din Legea 143/2000 a dispus distrugerea cantităţii de droguri de risc, ce a fost confiscată, conform art. 17 din Legea 143/2000, cu excepţia contraprobelor.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea bunurilor ridicate de la cei doi inculpaţi cu ocazia efectuării activităţii de prindere în flagrant şi percheziţiei domiciliare, precum şi cu privire la sumele de bani obţinute de către inculpaţi din activităţi ilicite cu droguri de risc, indisponibilizate prin Ordonanţa din 02 octombrie 2009( fila 266).
În baza art. 189 şi urm. C. proc. pen. a obligat pe inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că la data de 24 august 2009 lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul S.C.C.O. Vrancea s-au sesizat cu privire la faptul că, doi tineri cu domiciliul în mun. Focşani, respectiv E.C.D. şi D.S.I., s-au constituit într-un grup infracţional organizat implicat în activităţi de trafic şi consum ilicit de droguri de risc (haşiş).
Tot în procesul verbal de sesizare din oficiu se mai face precizarea că cei doi tineri, în derularea activităţilor infracţionale sunt ajutaţi de către o persoană cu numele de A., care, caută diferiţi clienţi interesaţi de cumpărarea unor asemenea substanţe şi tot „A." se întâlneşte cu persoanele respective pentru a le vinde droguri. Ca loc de întâlnire, fiind un apartament din mun. Focşani, închiriat de D.S., unde locuieşte fără forme legale. Ulterior s-a reuşit a se identifica persoana „A.", ca fiind numitul O.D.A. ( fila 62).
Organele de anchetă pe linia cercetării sub aspectul desfăşurării unor activităţi ilegale privind traficul de droguri, au verificat conform procesului verbal din 12 octombrie 2009 (fila 4) mai multe persoane, printre care M.V., O.D.A., E.C.D., D.S.I., ş.a., ca în final, prin rezoluţiile din 12 octombrie 2009 orele 19,20 şi 19,30 să se dispună începerea urmăririi penale, numai faţă de numiţii O.D.A. şi M.V.
Din probele administrate pe parcursul procesului penal, atât în faza de urmărire penală cât şi-n cursul cercetării judecătoreşti, rezultă că cei doi inculpaţi, se cunoşteau de mai multă vreme, ambii având rude şi cunoştinţe (prieteni) în satul Bogza, comuna Sihlea, Jud. Vrancea.
De asemenea, cei doi tineri o perioadă de timp au lucrat în Italia, fără să se întâlnească în ţara respectivă.
Inculpatul O.D.A., în luna decembrie 2008, s-a întors în ţară, unde a stat tot timpul în mediul rural, locuind cu mama sa, în satul Bogza, com. Sihlea, Jud. Vrancea.
Inculpatul M.V., de asemenea s-a întors din Italia în luna mai 2009, locuind până în luna octombrie 2009 în satul Bogza, com. Sihlea, Jud. Vrancea, la domiciliul bunicii sale M.E.
In luna august 2009, cei doi inculpaţi întâmplător s-au întâlnit în satul Bogza, unde printre alte probleme pe care le-au discutat, inculpatul M.V., îi prezintă lui O.D.A. o substanţă, ce părea a fi o „ciocolată", precizându-i că „substanţa" respectivă este haşiş, ce se poate consuma, prin introducerea în ţigări, făcându-i şi o demonstraţie în acest sens.
De asemenea, i-a mai spus, că, din vânzarea substanţei respective se poate obţine „mulţi bani", sens în care i-a propus să-l „ajute" în comercializarea respectivei substanţe.
Inculpatul O.D.A., a fost de acord cu propunerea şi astfel, i-a vândut un prieten pe nume S. cantitatea de haşiş primită de la M., totodată i-a dat şi numărul de telefon al acestuia, urmând ca S. să-l sune direct pe M.V.
La sfârşitul lunii septembrie 2009 (probabil că avea solicitări), inculpatul M.V. s-a hotărât să plece în Italia pentru a procura droguri în scopul vânzării în România, astfel că, pe data de 02 octombrie 2009 a plecat în Italia cu un avion, aparţinând companiei Blue Air, de pe aeroportul Băneasa – Bucureşti.
In ziua de 04 octombrie 2009, dintr-o piaţă din Roma, a cumpărat de la un bărbat de naţionalitate marocană cantitatea de 350 gr.haşiş, cantitate pe care a adus-o în România, unde s-a întors cu un autocar al firmei Atlessile (declaraţie fila 174).
Până la plecarea în Italia a lui M.V., inculpatul O.D.A. a continuat să comercializeze haşiş, vânzând unei cunoştinţe pe nume „R." cât şi unui tânăr care avea bar în zona Pieţei Agroalimentare din Focşani, pentru care şi-a reţinut un comision nesemnificativ.
De asemenea cu ocazia întâlnirilor, cei doi fumai ţigări confecţionate artizanal, ce conţineau haşiş.
Întors din Italia, inculpatul M.V., prin intermediul unui prieten, M.L.C., a închiriat un apartament în municipiul Focşani.
In perioada 07 octombrie – 12 octombrie 2009 inculpatul M.V. a vândut la diferite persoane, fără să le cunoască identitatea aproximativ 20 gr. haşiş pentru consum şi pentru a vinde într-o perioadă cât mai scurtă de timp, l-a contactat telefonic pe inculpatul O.D.A., căruia i-a dat circa 10 gr. haşiş cantitate vândută în 3 zile pe 11/12 octombrie 2009 pentru care a primit suma de 250 lei numai pentru cantitatea de haşiş din data de 11 octombrie 2009.
De asemenea, cei doi consumau haşiş în momentul când se întâlneau.
Întrucât activitatea celor doi deveniseră oricum de notorietate în mediul tinerilor din municipiul Focşani, organele de poliţie în scopul stabilirii activităţii infracţionale a acestora, a declanşat împotriva lor o anchetă penală.
Pentru identificarea tuturor persoanelor implicate în activitatea infracţională de trafic de droguri, în cadrul anchetei penale care a fost declanşată, la cererea Serviciului de Combatere a Criminalităţii Vrancea, prin Ordonanţa din 24 august 2009 Parchetul a autorizat folosirea investigatorului sub acoperire „S.F." pe o perioadă de 2 zile în scopul cumpărării de droguri de risc, aproximativ 3 grame rezină de canabis, de la „persoana de sex masculin", cu numele de „A.".
Aşadar, întâlnirea dintre investigatorul sub acoperire şi „A." care ulterior s-a constatat a fi inculpatul O.D.A., a avut loc, ca urmare a interesului manifestat de acest inculpat, de a vinde o parte din drogurile aduse din Italia de către celălalt inculpat – respectiv M.V., aşa cum s-au înţeles, în momentul întâlnirii în satul Bogza.
Prin urmare, nu poate fi reţinută apărarea în sensul că, inculpatul, în speţă O.D.A., ar fi fost determinat de către investigatorul sub acoperire, să comită infracţiuni la Legea nr. 143/2000.
Pe de altă parte, din modul cum s-au desfăşurat „discuţiile" şi „negocierile" dintre cei doi (inc. O. şi investigatorul „S.F.") nu rezultă că „A." ar fi fost rugat insistent să-i vândă cantitatea de haşiş, sau să fi fost ameninţat, şantajat, situaţii care într-adevăr, ne-am aflat în faţa unei activităţi de „provocare", sancţionată de art. 68 C. proc. pen. şi invocată de apărare.
De asemenea, activitatea instigatorului sub acoperire s-a desfăşurat cu respectarea disp. art. 2241 şi art. 2242 C. proc. pen., în sensul că, acesta a reuşit să pătrundă în mediul tinerilor dispuşi a consuma droguri, unde a identificat pe cei doi inculpaţi ce furnizau narcotice, strângând totodată informaţii şi date care ulterior s-a dovedit a fi utile în probarea activităţii ilicite a celor doi inculpaţi.
In acest sens, pe baza informaţiilor furnizate de investigatorul sub acoperire „S.F.", s-a dispus efectuarea unei percheziţii la domiciliul din Focşani a inculpatului M.V., unde într-un pahar au fost găsite două bucăţi de substanţă solidă de culoare brună, ambalate în folie de staniol, 30 de resturi de ţigări, iar într-o cameră au fost găsite indicii despre existenţa unei anumite cantităţi de droguri, cantitate ce a fost aruncată în faţa blocului, în stradă, de către inculpat.
Pe trotuarul din faţa scării şi pe capota unui autovehicul au fost găsite 3 calupuri paralelipipedice şi alte 4 fragmente de substanţă solidă de culoare maron, precum şi ambalaje din staniol şi folie în care s-au aflat acestea înaintea aruncării pe una din ferestrele apartamentului.
Drogurile au fost ridicate în prezenţa unor martori oculari, iar toate probele ridicate cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare, au fost înaintate Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor Constanţa din cadrul S.C.C.O – B.C.C.O.
Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 554522 din 13 octombrie 2009 Laboratorul de Analiză a concluzionat următoarele: proba nr. 1 - este constituită din 192,2 gr. rezină de canabis, proba nr. 2 - este constituită din 30 resturi de ţigări ce conţin rezină de canabis, proba nr.3 b - este constituită din 0,3 gr. rezină de canabis, iar proba nr.3 c – este constituită din 4,1 gr. rezină de canabis.
Tot ca urmare a informaţiilor date de către investigatorul sub acoperire, s-a reuşit prinderea în flagrant a inculpatului O.D.A., găsindu-se asupra sa rezină de canabis, în care s-a evidenţiat tetrahidrocannabinos ( THC), substanţă psihotroză, biosintetizată de planta canabis.
Situaţia de fapt astfel cum a fost stabilită de instanţa de fond a fost dovedită cu procesul verbal de efectuare a percheziţiilor, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, declaraţiile martorilor, toate coroborate cu declaraţiile inculpaţilor.
Inculpatul O.D.A. a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa, arătând că inculpatul M.V. i-a propus să comercializeze droguri şi de asemenea că de mai multe ori au fumat împreună ţigări confecţionate artizanal care conţineau haşiş.
Inculpatul M.V. a recunoscut faptele pe parcursul fazei de urmărire penală arătând că procura drogurile din Italia şi le aducea în România în vederea comercializării, precum şi faptul că l-a contactat pe inculpatul O.D.A. pentru a-l ajuta să vândă marfa.
Ulterior, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală şi în faza de cercetare judecătorească a negat comiterea faptelor.
La individualizarea pedepselor, instanţa de fond a avut în vedere toate criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi inculpaţii M.V. şi O.D.A.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea apreciază că hotărârea instanţei de fond este netemeinică sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaţilor pe care le consideră prea blânde în raport de faptele reţinute în sarcina lor.
Inculpatul M.V. critică sentinţa instanţei de fond pentru nelegalitate apreciind că în mod greşit s-a reţinut vinovăţia sa cu privire la infracţiunea prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, neexistând probe în acest sens, cât şi pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate.
Inculpatul O.D.A. a criticat sentinţa pentru nelegalitate arătând că probele s-au administrat în mod nelegal şi nu pot fi avute în vedere la stabilirea vinovăţiei.
Prin Decizia penală nr. 132/A din 11 octombrie 2010 Curtea de Apel Galaţi a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată – Biroul Teritorial Vrancea împotriva sentinţei penale nr. 36 din 26 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosar nr. 3625/91/2009 şi în consecinţă :
A desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 36/2010 a Tribunalului Vrancea şi în rejudecare :
A majorat de la 2 ani şi 10 luni închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului M.V. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) prin înlăturarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. b), c) şi pct. 2 C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., reţinute în favoarea inculpatului.
A majorat de la 4 ani închisoare la 10 ani închisoare pedeapsa principală aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) prin înlăturarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. b), c) şi pct. 2 C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., reţinute în favoarea inculpatului.
A majorat de la 5 luni închisoare la 1 an închisoare pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) prin înlăturarea circumstanţelor art. 74 lit. b), c) şi pct. 2 C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., reţinute în favoarea inculpatului.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a dispus ca inculpatul M.V. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza II şi b) C. pen.
A înlăturat din conţinutul sentinţei penale apelate dispoziţia prin care în baza art. 861 şi art. 862 C. pen. s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului O.D.A.
A dispus executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului O.D.A. prin privare de libertate.
În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza II şi lit. b) C. pen.
A dedus din pedeapsă perioada arestării preventive de la data de 12 octombrie 2009 până la data de 1 martie 2010.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
A menţinut starea de arest a inculpatului M.V. şi a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada arestării preventive cu începere de la 12 octombrie 2009 la zi.
A respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii M.V. (zis „C.") şi O.D.A. împotriva sentinţei penale nr. 36 din 26 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosar nr. 3625/91/2009.
A obligat pe inculpatul M.V. la plata sumei de 400 lei iar pe inculpatul O.D.A. la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, în apel.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul M.V., în sumă de 200 lei către Baroul Galaţi va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a decide astfel, instanţa de prim control judiciar a reţinut că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond şi încadrarea juridică dată faptelor este justă însă a apreciat că pedepsele aplicate inculpaţilor nu au fost bine individualizate în raport de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), impunându-se aplicarea unor pedepse într-un cuantum majorat faţă de natura şi gravitatea faptelor comise.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii M.V. şi O.D.A.
Ambii inculpaţi critică Decizia instanţei de prim control judiciar pentru netemeinicie arătând că pedepsele aplicate sunt prea aspre în raport de circumstanţele reale şi personale ale comiterii faptei, solicitând menţinerea sentinţei instanţei de fond.
Inculpaţii invocă în susţinerea recursurilor, cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Inculpatul M.V. a invocat şi cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. arătând că nu se face vinovat de comiterea infracţiunii de trafic internaţional de droguri ci doar de infracţiunea de consum de droguri.
Criticile aduse sunt întemeiate.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursurile declarate de inculpaţi sunt întemeiate urmând a fi admise ca atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Astfel, Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond în baza probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor este justă şi corespunde situaţiei de fapt stabilite în mod corect reţinând instanţele inferioare că sunt îndeplinite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpaţilor sub aspectul faptelor reţinute în sarcina lor.
Susţinerile apărătorului inculpatului M.V. în sensul că acesta nu se face vinovat de comiterea infracţiunii de trafic internaţional de droguri prev. de art. 3 alin. (1) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), nu sunt întemeiate, probele administrate în cauză dovedind mai presus de orice dubiu, că acesta a comis şi infracţiunea de trafic internaţional de droguri fapt pentru care Înalta Curte apreciază că în cauză nu este incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.
De altfel, chiar inculpatul M.V. a arătat în faţa Înaltei Curţi, în ultimul cuvânt, că a cumpărat droguri din Italia pentru consumul propriu însă nu se ocupă cu traficul de droguri.
De altfel şi în faza de urmărire penală inculpatul M.V. a descris în amănunţime cum procura drogurile din Italia, modul cum le introducea în România, faptul că l-a contactat pe inculpatul O.D. în vederea comercializării acestora.
Această situaţie de fapt descrisă de inculpatul M.V. a fost confirmată şi de inculpatul O.D. precum şi de alte probe administrate în cauză, respectiv declaraţii de martori, înscrisuri şi anume bilete de transport, facturi fiscale.
Ca atare, atitudinea adoptată de inculpatul M.V. la momentul prezentării materialului de urmărire penală când a menţionat că a cumpărat drogurile din Timişoara de la un băiat pe nume Alin, precum şi faptul că iniţial a declarat că a procurat drogurile din Italia întrucât era sub influenţa drogurilor, nu poate determina schimbarea încadrării juridice a faptei, această atitudine a inculpatului fiind determinată de încercarea sa de a-şi diminua răspunderea penală.
Situaţia de fapt astfel cum a fost stabilită de instanţa de fond rezultă din analiza coroborată a întregului ansamblu probator administrat în cele două faze ale procesului penal şi poziţia ulterioară a inculpatului M.V. nu este confirmată de nici o probă şi nu poate conduce la adoptarea unei soluţii contrare celei adoptate de instanţa de fond.
Înalta Curte reţine însă că în cauză este incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., pedepsele aplicate celor doi inculpaţi de către instanţa de apel fiind greşit individualizate în raport de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Din acest punct de vedere apreciază Înalta Curte că pedepsele aplicate de instanţa de apel au fost greşit individualizate, fapt pentru care va menţine sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
Este adevărat că faptele comise de inculpaţi prezintă un grad ridicat de pericol social însă Înalta Curte apreciază că scopul procesului penal nu este aplicarea unor pedepse într-un cuantum ridicat ci stabilirea unui regim sancţionator care să contribuie la atingerea scopului educativ şi preventiv reglementat de disp. art. 52 C. pen.
La stabilirea regimului sancţionator urmează a se avea în vedere şi circumstanţele personale ale comiterii faptelor, respectiv, stabilirea unor criterii de apreciere a persoanei fiecărui inculpat, a potenţialului acestuia de a se autoeduca şi de a realiza consecinţa faptelor sale.
Revenind la cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte reţine că pedepsele aplicate de instanţa de fond au fost corect individualizate, poziţia sinceră manifestată de inculpaţi pe parcursul procesului penal, lipsa antecedentelor penale ca şi regretul manifestat în raport de comiterea faptelor justificând reţinerea circumstanţelor atenuante cu consecinţa aplicării unor pedepse sub limita minimă prevăzută de lege.
În mod greşit instanţa de apel a reţinut faptul că inculpatul M.V. este cunoscut cu antecedente penale împrejurare ce impune un regim sancţionator sever.
Aşa cum rezultă din fişa de cazier judiciar a inculpatului M.V., faţă de acesta s-a luat, în timpul minoratului, măsura libertăţii supravegheate pentru comiterea unei infracţiuni de furt, în baza sentinţei penale nr. 766 din 22 decembrie 2000 a Judecătoriei Râmnicu Sărat.
În raport de această situaţie, apreciază Înalta Curte că această măsură educativă luată faţă de inculpat ca şi faptul că inculpatul a comis o faptă de furt în urmă cu mai bine de 10 ani, nu sunt indicii care să conducă la concluzia unui potenţial criminogen ridicat cu privire la acest inculpat care să determine stabilirea unui regim sancţionator atât de sever ca cel stabilit de instanţa de apel.
Pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului M.V. de către instanţa de fond atât cu privire la cuantum cât şi cu privire la modalitatea de executare corespunde tuturor criteriilor generale de individualizare judiciară a pedepsei prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi este în măsură să asigure finalitatea pedepsei.
Şi pedeapsa aplicată inculpatului O.D. a fost corect dozată de instanţa de fond.
Circumstanţele personale pozitive ale acestuia, poziţia sinceră manifestată de inculpat pe parcursul procesului penal, faptul că prin declaraţiile sale a contribuit într-o măsură mare la stabilirea situaţiei de fapt dar şi împrejurarea că a fost atras în activitatea infracţională de către inculpatul M.V. sunt împrejurări ce au determinat instanţa de fond să aprecieze că reeducarea inculpatului poate fi realizată fără privare de libertate şi chiar fără executarea pedepsei.
De altfel, apreciază Înalta Curte că măsurile de supraveghere cărora trebuie să se supună inculpatul pe perioada termenului de încercare îl vor determina pe acesta să adopte un alt comportament faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. să admită apelurile declarate de inculpaţi, va casa Decizia penală şi va menţine sentinţa instanţei de fond.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. va deduce prevenţia inculpatului M.V. la zi.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii M.V. şi O.D.A. împotriva deciziei penale nr. 132/A din 11 octombrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia penală atacată şi menţine sentinţa penală nr. 36 din 26 februarie 2010 a Tribunalului Vrancea, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.V., durata reţinerii şi arestării preventive de la 12 octombrie 2009 la 1 aprilie 2011.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul O.D.A., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1279/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1346/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
