ICCJ. Decizia nr. 1334/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1334/2011
Dosar nr. 1344/91/2009
Şedinţa publică din 4 aprilie 2011
Deliberând asupra recursurilor de faţă, pe baza materialului şi lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
1. Tribunalul Vrancea, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 346 din 23 decembrie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 1344/91/2009, a condamnat pe inculpaţii C.A. (cetăţean român, fără antecedente penale, mecanic) şi M.M.N. (cetăţean român, fără antecedente penale, sudor) la pedepse de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., aplicând şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu reţinerea art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă penală s-a dispus, în temeiul art. 861 C. pen. şi art. 862 C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de către inculpatul M.M.N. pe un termen de încercare de 6 ani, stabilindu-se ca organ de supraveghere Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vrancea.
În conformitate cu art. 71 pct. 5 C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.
Potrivit art. 350 C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului M.M.N., dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză, deducându-se prevenţia de la 19 martie 2009 până la data punerii efective în libertate.
În cazul inculpatului C.A. s-a menţinut starea de arest, iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată prevenţia inculpatului din 19 martie 2009. Prin aceeaşi sentinţă, s-a dispus ca inculpatului M.M.N. să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute în art. 863 C. pen., stabilindu-se ca inculpatul să urmeze un program educativ specific, organizat de către Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Vrancea şi s-a făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen.
S-a dispus, în baza art. 17 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, confiscarea de la inculpaţi a cantităţii de droguri de mare risc, ce a fost consemnată în dovada din 26 martie 2009, a ambalajelor folosite la transportul drogurilor, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 18 alin. (1) din aceeaşi lege s-a dispus distrugerea cantităţii de droguri de mare risc, ce a fost confiscată, conform art. 17 din Legea nr. 143/2000, cu excepţia contraprobelor.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a telefoanelor mobile şi a cartelelor indisponibilizate, iar conform art. 189 şi următoarele C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
Instanţa a fost sesizată prin rechizitoriul nr. 317/D/P/2008 Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., consecutiv căruia, potrivit art. 300 C. proc. pen., s-a şi învestit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere a inculpaţilor C.A. şi M.M.N. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că, la data de 18 martie 2009, în incinta unei staţii P. - Partener R., situată pe Drumul European 85, în apropierea localităţii Râmnicu Sărat, judeţul Buzău, au fost prinşi în flagrant în timp ce vindeau investigatorilor sub acoperire, precum şi colaboratorului acestora, cantitatea de 11.245 comprimate MDMA (ecstasy) – droguri de mare risc.
Hotărând soluţionarea în fond a cauzei penale prin condamnarea, în conformitate cu dispoziţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., după efectuarea cercetării judecătoreşti, în condiţiile art. 288 - art. 291 C. proc. pen., în cursul căreia au fost administrate probele strânse la urmărirea penală şi alte probe noi, acte în circumstanţiere - instanţa fondului a examinat şi apreciat materialul probator, confirmând existenţa faptelor ilicite deduse judecăţii şi vinovăţia penală a autorilor acestora, în care sens a reţinut următoarele:
La 16 martie 2009, numitul I.M. - care, la data respectivă era cercetat într-o cauză privind traficul de droguri, a solicitat audierea sa de către procuror, în vederea formulării unui denunţ în temeiul art. 19 din Legea nr. 682/2002.
În declaraţia dată, I.M., a arătat că, numiţii C.Ţ. şi R., sunt persoane implicate în trafic de droguri, sens în care deţin în vederea vânzării, cantitatea de aproximativ 2 kilograme heroină, la preţul de 16.000 euro/kilogram şi cantitatea de aproximativ 10.000 comprimate ecstasy la preţul de aproximativ: 1 euro/2-3 pastile ecstasy.
În aceeaşi declaraţie, I.M. a susţinut că persoanele respective ar intenţiona să vândă aceste droguri de mare risc în perioada imediat următoare, respectiv în perioada 16 martie 2009 - 26 martie 2009, tranzacţie ce urma să aibă loc la jumătatea distanţei dintre municipiul Focşani, judeţul Vrancea şi Bucureşti.
În urma investigaţiilor efectuate, au fost identificate cele două persoane, astfel, numitul R. în persoana inculpatului C.A. şi C.Ţ., în persoana lui C.C.E.
De asemenea, tot ca urmare a investigaţiilor, s-a stabilit că, membrii acestei grupări infracţionale urmau să încheie, în scurt timp, o tranzacţie, având ca obiect cantităţile de aproximativ 15.000 comprimate ecstasy şi 2 kilograme heroină.
În vederea procurării cantităţilor de 2 kilograme heroină şi a 20.000 de comprimate de ecstasy şi pentru identificarea membrilor reţelei de traficanţi de droguri, prin Ordonanţa nr. 317/D/P/2008 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a autorizat folosirea investigatorilor sub acoperire cât şi a colaboratorilor.
De asemenea, s-au autorizat interceptări telefonice cât şi procurarea de către colaborator a cantităţii de 20.000 comprimate „ecstasy şi 3 kilograme heroină de C.Ţ. şi R.
Anterior datei de 18 martie 2009 - data flagrantului, cât şi-n ziua respectivă între colaboratorul M.Ş. şi inculpatul C.A. (R.) au avut loc mai multe întâlniri cât şi convorbiri telefonice, prin care cei doi au stabilit locul, data şi preţul pentru tranzacţionarea drogurilor de mare risc.
O astfel de întâlnire a avut loc într-un restaurant din Bucureşti, unde alături de colaboratorul M.Ş. şi inculpatul C.A., a fost prezent şi martorul C.C.E. zis C.Ţ.
Aşadar, urmare celor stabilite atât cu ocazia întâlnirilor cât şi la telefon, la data de 18 martie 2009 în apropierea municipiului Râmnicu Sărat, în incinta unei staţii de benzină Partener R. au fost prinşi în flagrant inculpaţii C.A. zis R. şi M.M.N., în timp ce oferea spre vânzare investigatorilor sub acoperire şi colaboratorului acestora, autorizaţi în cauză, cantitatea de 11.254 comprimate rotunde de culoare roz cu loggo-ul D.G., în schimbul sumei de 54.000 euro, comprimatele fiind introduse în 2 sticle de plastic de 2 litri, una cu eticheta B. şi alta cu eticheta B.
Situaţia de fapt aşa cum a fost stabilită rezultă din: procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante, procesele verbale întocmite de către investigatorii sub acoperire, declaraţiile martorilor C.S., C.C.E. zis C.Ţ., a colaboratorului M.Ş., precum şi din declaraţiile celor doi inculpaţi, date atât la urmărirea penală cât şi-n cursul cercetării judecătoreşti, raport de constatare tehnico-ştiinţifică.
În drept, faptele inculpatului C.A. zis R. şi M.M.N., aşa cum au fost reţinute, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, text de lege în baza căreia vor fi condamnaţi.
La individualizarea sancţiunilor penale, în conformitate cu art. 72 şi următoarele C. pen., instanţa fondului a avut în vedere circumstanţele reale şi personale în cauză, sens în care a acordat o importanţă mai mare modalităţilor şi împrejurărilor în care au acţionat inculpaţii, dar şi profilului moral al acestora, criterii ce au condus la o atenuare a răspunderii penale.
Cu privire la împrejurări, s-a reţinut că inculpatul C.A., ca urmare a denunţului formulate de I.M., a fost contactat de către colaboratorul M.Ş. întrebându-l dacă poate să-i facă rost de pastile ecstasy. Anterior datei când s-a realizat flagrantul, cei doi s-au întâlnit de două ori discutând aceeaşi problemă, şi-n prezenţa martorului C.E.
De precizat că, la data discuţiilor, inculpatul C.A. nu era în posesia drogurilor de mare risc.
În continuare, M.Ş., pe aceeaşi problemă, a insistat cu telefoane la inculpatul C.A., care, aşa cum s-a reţinut şi-n rechizitoriu, în după-amiaza zilei de 18 martie 2009, în jurul orelor 1300-1330 s-a întâlnit întâmplător în municipiul Focşani, cu un prieten, respectiv inculpatul M.M.N., căruia din „vorbă în vorbă, i-a spus că a sunat un băiat din Bucureşti, care s-a arătat interesat să cumpere droguri, la care nu a primit nici un răspuns".
Abia după 2-3 ore, respectiv în jurul orelor 1530, inculpatul M.M.N. l-a sunat pe inculpatul C.A., propunându-i o întâlnire, pentru a discuta personal.
Aşadar, s-a putut constata inexistenţa unei reţele de distribuire a drogurilor pe de o parte, iar pe de altă parte, acţiunea celor doi nu a avut efect, nu a produs rezultate, în sensul că nu a ajuns la consumatori, datorită, într-adevăr, intervenţiei preventive a organelor de poliţiei.
Ori, tocmai aceste împrejurări în care s-a acţionat, s-a apreciat că pot duce la o atenuare a răspunderii penale a celor doi inculpaţi.
De asemenea, la stabilirea pedepsei, s-a avut în vedere şi persoana inculpaţilor, în sensul că, în fişa de cazier judiciar nu apar cu antecedente penale, pe parcursul procesului penal au avut o conduită sinceră, au recunoscut şi regretat faptele; de asemenea, s-a avut în vedere vârsta lor, faptul că sunt părinţi şi au în întreţinere câte un copil minor.
Prin urmare, instanţa a reţinut în favoarea inculpaţilor circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., şi în consecinţă s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 76 lit. c) C. pen., pedeapsa urmând a fi stabilită în limitele prevăzute de acest text de lege, însă cu executare în penitenciar – pentru inculpatul C.A.
De asemenea, în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului C.A., iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus reţinerea şi arestul preventiv, începând cu 19 martie 2009, la zi.
În ceea ce priveşte inculpatul M.M.N. pe lângă aceste criterii, s-a avut în vedere şi situaţia precară a familiei sale, concubina sa - C.J. nu este înregistrată cu venituri la Administraţia Financiară a Primăriei municipiului Focşani şi astfel este în imposibilitate de a se ocupa de creşterea şi întreţinerea minorei S.M., minoră rezultată din relaţiile de concubinaj dintre cei doi.
S-a avut în vedere şi faptul că prezenţa inculpatului M.M.N. în Olanda nu are nici o legătură cu o anumită reţea de traficanţi de droguri, ţară în care îşi desfăşoară activitatea ca sudor, la o firmă particulară.
Raportat la aceste împrejurări, s-a apreciat că educarea inculpatului M.M.N. poate fi realizată şi fără executarea efectivă a pedepsei, termenul de încercare, ce urmează a fi stabilit, considerându-se că va fi suficient pentru asigurarea unei conduite corecte pe viitor.
Prin urmare, pentru acest inculpat s-a făcut aplicarea art. 861, art. 862 C. pen. şi s-a stabilit ca organ de supraveghere Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vrancea.
În ceea ce priveşte pedepsele accesorii ce au fost aplicate inculpaţilor C.A. şi M.M.N., s-a reţinut că natura faptelor săvârşite şi circumstanţele personale ale acestora conduc la concluzia unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege cu menţiunea că, pentru inculpatul M.M.N., se va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 75 alin. (5) C. pen.
2. Împotriva hotărârii amintite au declarat apeluri în termen Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vrancea şi inculpaţii C. (B.) A. şi M.M.N., aducând critici soluţiei cu privire la legalitate şi temeinicie.
În apelul formulat, D.I.I.C.O.T. a invocat greşita individualizare judiciară a pedepsei, sub aspectul reţinerii nejustificate a circumstanţelor atenuante judiciare, cu consecinţa coborârii pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, dar şi al greşitei modalităţi de executare a pedepsei stabilite inculpatului M.M.N.
S-a arătat că la stabilirea pedepselor, instanţa fondului ar fi trebuit să aibă în vedere în integralitate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gravitatea deosebită a faptelor, ce decurge din natura acestora, împrejurările comiterii, limitele de pedeapsă fixate de lege şi persoana inculpaţilor, context în care s-ar fi impus a se ţine seama că inculpaţii au traficat o cantitate importantă de droguri de mare risc, respectiv 11.245 comprimate MDMA, iar în urma vânzării ar fi urmat să obţină suma de 54.000 euro.
Cei doi inculpaţi, care au adoptat un mod de operare „ermetic", au putut fi identificaţi, iar acţiunile lor stopate doar ca urmare a unui denunţ şi prin folosirea unor mijloacele specifice de investigaţie, respectiv autorizarea investigatorului sub acoperire şi a colaboratorului acestuia, precum şi autorizarea interceptării convorbirilor telefonice, reuşindu-se infiltrarea în grup a unor lucrători de poliţie judiciară şi, în final, prinderea în flagrant.
În condiţiile în care organele de urmărire penală nu ar fi identificat la timp persoanele implicate în activitatea ilicită de trafic de droguri de mare risc, cantitatea importantă de comprimate de MDMA de ecstasy ar fi ajuns să fie comercializată spre consum, acest lucru având consecinţe negative asupra stării de sănătate a persoanelor.
Recunoaşterea faptelor de către inculpaţi nu poate fi reţinută ca şi circumstanţă atenuantă în condiţiile în care aceştia a fost puşi în faţa unor dovezi incontestabile ale vinovăţiei lor, fiind prinşi în flagrant. De altfel, declaraţiile sincere ale inculpaţilor nu au servit nemijlocit la stabilirea adevărului în cauză.
În motivarea sentinţei de fond, ceea ce a atras atenţia în argumentarea instanţei este afirmaţia în sensul că acţiunea inculpaţilor nu a avut efect, datorită intervenţiei preventive a organelor de poliţie, împrejurare ce poate duce la o atenuare a răspunderii celor doi inculpaţi.
Contrar celor reţinute de prima instanţă s-a apreciat că tocmai aceste împrejurări impun o sancţionare mai aspră a inculpaţilor, corespunzător gravităţii concrete a faptelor lor.
Toate împrejurările constând în conduita bună a inculpaţilor înainte şi după săvârşirea infracţiunilor, în modalităţile arătate de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi alin. (2) C. pen. trebuie luate în considerare la aplicarea pedepselor între limitele prevăzute de lege, sens în care s-a solicitat înlăturarea dispoziţiilor art. 74, art. 76 C. pen.
În ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., în cazul inculpatului M.M.N., pentru aceleaşi motive s-a apreciat că stabilirea acestei modalităţi de executare nu se justifică, instanţa dând eficienţă dublă împrejurărilor reţinute ca şi circumstanţe atenuante.
Prin modalitatea de executare dispusă, pedeapsa aplicată inculpatului nu este în măsură să asigure reeducarea acestuia, motiv pentru care s-a solicitat aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenţie.
Faţă de considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a solicitat instanţei de control judiciar admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi pronunţarea unei hotărâri temeinice şi legale de condamnare a inculpaţilor la pedepse cuprinse între limitele speciale prevăzute de lege şi în regim de detenţie, în sensul motivelor invocate.
În apelul formulat inculpatul M.M.N. a arătat următoarele:
- că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra unei cereri esenţiale, anume achitarea sa în baza prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen.;
- hotărârea instanţei de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia de condamnare a inculpatului;
- că cercetările efectuate în cauză nu au un caracter complet, în speţă că nu s-au stabilit împrejurările concrete în care drogurile au fost introduse în ţară din Olanda;
- că în mod greşit s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a telefoanelor mobile în condiţiile în care nu s-a făcut dovada că acestea au fost folosite efectiv şi nemijlocit la săvârşirea infracţiunii.
A solicitat achitarea, conform art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen. şi în subsidiar, acordarea de efecte sporite circumstanţelor atenuante judiciare şi coborârea pedepsei până la un cuantum care să facă posibilă înlăturarea pedepsei complementare şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei principale în suspendare condiţionată a executării pedepsei.
În apelul formulat, inculpatul C. (B.) A. a criticat soluţia instanţei de fond sub aspectul modalităţii de executare şi arătând că s-a făcut în mod greşit o diferenţă de individualizare între el şi inculpatul M.M.N.
A solicitat să i se aplice o pedeapsă orientată către minim, dându-se o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante judiciare, într-o modalitate neprivativă de libertate, deoarece este divorţat, are în întreţinere un copil cu handicap şi o mamă în vârstă şi bolnavă.
Curtea, verificând sentinţa atacată pe baza materialului probator aflat la dosarul cauzei şi a probelor noi în apel, în raport cu motivele de nelegalitate şi netemeinicie invocate de procuror şi inculpat, dar şi din oficiu cu privire la toate celelalte aspecte de fapt şi de drept deduse judecăţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen. a constatat următoarele, prin Decizia nr. 130 din 11 octombrie 2010:
1) Apelul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vrancea este fondat sub aspectul reţinerii de circumstanţe atenuante judiciare în sarcina inculpaţilor, care au avut ca efect coborârea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege şi a unei greşite modalităţi de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului M.M.N.
Instanţa de fond nu a motivat de ce a ales pentru inculpatul M.M.N. ca modalitate de executare suspendarea sub control judiciar, iar pentru inculpatul C. (B.) A., pentru aceeaşi faptă săvârşită în aceleaşi împrejurări, sancţionată cu aceeaşi pedeapsă, ca modalitate de executare închisoarea cu executare efectivă.
Faptele inculpaţilor sunt extrem de grave, situaţie în care, aşa cum s-a arătat în doctrina şi practica judiciară, instanţa poate refuza acordarea de circumstanţe atenuante şi coborârea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege.
Inculpaţii au fost prinşi în flagrant la data de 18 martie 2009, în incinta unei benzinării P. din municipiul Râmnicu-Sărat, în urma unui flagrant realizat de ofiţerii D.I.I.C.O.T., în timp ce încercau să vândă unui colaborator sub acoperire două peturi de 2 litri ce conţineau cantitatea de 11.245 pastile MDMA E., drog de mare risc, a cărei valoare pe „piaţa neagră" se ridica la aproximativ 54.000 euro.
Faptele sunt extrem de grave prin implicaţiile pe care le-ar fi putut produce în rândul populaţiei, dacă drogurile ar fi fost distribuite şi consumate, E. făcând parte din categoria drogurilor de mare risc, cunoscut fiind că acesta are efecte nefaste asupra sănătăţii persoanei, producând, în special, leziuni pe creier.
Faţă de cantitatea mare de pastile E. traficate în vederea vânzării, de valoarea acesteia, de natura drogului („drog de mare risc"), Curtea a apreciat că nu se impune acordarea de circumstanţe atenuante judiciare şi coborârea pedepsei sub minimul special.
Dimpotrivă, faptele au un caracter grav, astfel că s-a impus majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor astfel încât ele să se situeze în limitele prevăzute de lege.
Având în vedere circumstanţele personale ale inculpaţilor dar şi împrejurările comiterii faptelor, Curtea a apreciat că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins faţă de inculpaţi prin aplicarea unei pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunile săvârşite, în regim privativ de libertate.
Având în vedere că flagrantul a fost realizat pe raza municipiului Râmnicu Sărat, judeţul Buzău, competentă de a soluţiona cauza în primă instanţă ar fi revenit Tribunalului Buzău, instanţă competentă teritorial.
Deoarece această excepţie nu a fost invocată până la citirea actului de sesizare, în faţa primei instanţe (Tribunalul Vrancea) conform art. 39 alin. (2) C. proc. pen., competenţa de soluţionare a cauzei rămâne câştigată Curţii de Apel Galaţi.
2) Apelurile inculpaţilor C. (B.) A. şi M.M.N. sunt parţial fondate.
Apelul inculpatului C. (B.) A. este fondat pentru motivul vizând crearea unei discriminări între el şi inculpatul M.M.N. în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei aplicate de către instanţa de judecată şi în ceea ce priveşte confiscarea specială a telefoanelor mobile şi cartelelor sim ce îi aparţineau.
Apelul inculpatului M.M.N. este, de asemenea, fondat în ceea ce priveşte greşita confiscare specială a telefoanelor mobile şi a cartelelor sim ce îi aparţineau.
Pentru ambii inculpaţi, nu s-a făcut dovada că infracţiunile pe care aceştia le-au comis nu se puteau săvârşi şi în altă modalitate, decât prin intermediul telefoanelor mobile, cu alte cuvinte că telefoanele mobile au fost un mijloc indispensabil săvârşirii infracţiunii.
Apelurile inculpaţilor au fost admise sub acest aspect şi în baza prevederilor art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. să se dispună restituirea către aceştia a respectivelor bunuri, după rămânerea definitivă a hotărârii.
Celelalte motive de apel ale inculpaţilor s-au dovedit nefondate din următoarele considerente:
a) Cu privire la motivele de apel ale inculpatului M.M.N., Curtea a avut în vedere următoarele:
- nu se impune achitarea inculpatului în baza prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Cu ocazia flagrantului organizat la data de 18 martie 2009, în incinta staţiei P. din localitatea Râmnicu Sărat, judeţul Buzău au fost depistaţi inculpaţii C. (B.) A., M.M.N. şi C.C.E.
Faţă de C.C.E. cauza a fost disjunsă prin rechizitoriul nr. 317/D/P/2008 din 11 mai 2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, astfel încât instanţa trebuie să judece în limitele învestirii, conform art. 317 C. proc. pen.
Participaţia inculpatului M.M.N. este probată cu declaraţiile martorilor A.G.F., A.I., a colaboratorului investigator sub acoperire M.Ş., rapoartele investigatorilor sub acoperire A.M. şi C.D., proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, precum şi din rapoartele de investigaţii din care rezultă că inculpatul M.M.N. a lucrat o perioadă în Olanda şi este posibil ca el să fi introdus drogurile în ţară, în mod fraudulos.
- hotărârea instanţei de fond cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia de condamnare a inculpatului. În măsura în care situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu s-a confirmat pe durata cercetării judecătoreşti, s-a constatat că temeiurile de fapt şi de drept avute în vedere s-au menţinut, iar instanţa de fond a apreciat că nu au apărut fapte şi împrejurări noi, care să conducă la existenţa unei alte situaţii de fapt şi că reţinând această stare de fapt se impune condamnarea inculpatului;
- în cauză nu se impunea restituirea cauzei la D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, în vederea stabilirii în mod concret a împrejurărilor în care drogurile au fost aduse în ţară din Olanda.
Flagrantul din data de 18 martie 2009 s-a realizat ca urmare a denunţului făcut în condiţiile art. 10 Legea nr. 143/2000 de către I.M. zis M., cercetat în Dosarul nr. 28/D/P/2007 al D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, constituirea unui grup infracţional organizat şi spălare de bani.
De asemenea, cauza a fost disjunsă faţă de C.C.E., între altele, tocmai pentru continuarea cercetărilor şi stabilirii modului concret în care drogurile au pătruns în România.
Deloc de neglijat este şi specificul acestui gen de infracţiuni, deoarece odată prinşi, infractorii refuză să dezvăluie anchetatorilor sursele de aprovizionare, persoanele de contact şi sursele de distribuţie, sens în care legiuitorul a introdus, prin art. 10 din Legea nr. 143/2000, posibilitatea ca cei care colaborează cu organele de anchetă să poate beneficia de reducerea pedepsei.
Inculpatul a avut o atitudine de nerecunoaştere a faptei săvârşite şi nu a colaborat cu organele de anchetă.
b) Cu privire la apelul inculpatului C. (B.) A. de acordare de efecte sporite circumstanţelor atenuante judiciare şi de schimbare a modalităţii de executare a pedepsei, Curtea a apreciat că acest motiv este nefondat.
Aşa cum s-a arătat arătat, faptele sunt deosebit de grave raportat la cantitatea mare de pastile E. traficate, la valoarea acestora, la natura drogului (drog de mare risc) la urmările pe care le-ar fi putut produce asupra sănătăţii populaţiei dacă drogul ar fi ajuns în consum.
De asemenea, deşi în aparenţă inculpatul a recunoscut fapta, deoarece a fost surprins în flagrant, în realitate nu a dezvăluit în concret modul în care a ajuns în posesia drogurilor şi sursa lor de provenienţă.
Faţă de aceste împrejurări, Curtea a înlăturat acordarea circumstanţelor atenuante judiciare şi va proceda la majorarea pedepsei aplicate inculpatului.
Aşa fiind şi văzând prevederile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Curtea a admis apelurile formulate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vrancea şi de către inculpaţii C. (B.) A. şi M.M.N. împotriva sentinţei penale nr. 346 din 23 decembrie 2009 a Tribunalului Vrancea.
A desfiinţat sentinţa penală atacată şi în rejudecare a majorat pedepsele aplicate inculpaţilor pentru infracţiunile deduse judecăţii, apreciind că scopul educativ al pedepsei nu poate fi atins faţă de inculpaţi decât prin privare efectivă de libertate, sens în care a aplicat inculpaţilor pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Pentru inculpatul C. (B.) A. a menţinut starea de arest preventiv şi a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 19 martie 2009 la zi.
Pentru inculpatul M.M.N. a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 19 martie 2009 la 23 decembrie 2009.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea specială a drogurilor.
În baza art. 18 din Legea nr. 143/2000 a dispus distrugerea acestor droguri, cu excepţia contraprobelor.
În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., a dispus restituirea către inculpaţi, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, a telefoanelor mobile şi a cartelelor SIM ridicate de organele de poliţie.
În baza art. 89 - art. 191 C. proc. pen., Curtea a obligat pe fiecare dintre inculpaţi la plata către stat de cheltuieli judiciare la fond.
3. Împotriva deciziei amintite au declarat recursuri, în termen, inculpaţii B. (fost C.) A. şi M.M.N., invocând drept cazuri de casare a hotărârii pronunţate în cauză dispoziţiile art. 3859 pct. 10 şi pct. 18 C. proc. pen., iar în plan subsidiar cazul de casare circumscris prevederilor art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Astfel, în cuprinsul motivelor de recurs formulate în scris de recurentul inculpat M.M.N. s-a arătat că ambele hotărâri sunt nelegale şi netemeinice, existând o diferenţă izbitoare între acestea, atât sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, cât şi a modalităţii de executare, aceasta datorându-se în principal unei insuficiente cercetări judecătoreşti pentru aflarea adevărului, instanţele manifestând lipsă de rol activ în administrarea şi aprecierea judicioasă a probelor, fiind încălcate dispoziţiile art. 3 şi art. 4 C. proc. pen. cu referire la art. 287 C. proc. pen.
S-a învederat în sprijinul celor susţinute că, deşi pe parcursul procesului inculpatul M.M.N. a solicitat instanţelor efectuarea unor noi analize a pastilelor ecstasy ridicate de către organele de urmărire penală, existând suspiciunea motivată că acestea nu ar conţine substanţa activă incriminată de lege ca fiind interzisă deţinerii, o asemenea cerere nu a fost satisfăcută, deşi proba era concludentă, utilă cauzei, argumentându-se că sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri concentraţia de metamfetamină existentă în cadrul pastilelor transportate de către inculpaţi şi aduse în ţară ori puritatea substanţei nu au relevanţă.
În baza raportului de expertiză aflat la dosarul cauzei reiese că o probă ar conţine cofeină, CP şi 3,4 MDMA cu o concentraţie a acesteia din urmă de 0,16%, ia a doua probă ar conţine cofeină, CPP şi 3,4 MDMA cu o concentraţie a acesteia din urmă de 0,09%, ceea ce echivalează cu o cantitate de substanţă activă incriminată infimă, indicând posibilitatea ca pastilele să fi putut fi contaminate prin manipulare în diferite condiţii de la producerea lor şi până la efectuarea analizei chimice.
În atare împrejurări, s-a apreciat că se impunea cu necesitate efectuarea unei noi expertize în cadrul I.N.E.C. pendinte de M.J., cu ridicarea probelor şi a contraprobelor.
Pe de altă parte, inculpatul M.M.N., prin apărătorul său ales, a criticat incompleta cercetare judecătorească efectuată în cauză, prin prisma faptului că nu au fost audiaţi toţi martorii, respectiv martorul sub acoperire M.Ş. şi martorul asistent A.I.
În fine, recurentul inculpat a criticat soluţiile dispuse în cauză, arătând că s-a comis o gravă eroare de fapt, prin aprecierea defectuoasă a unor probe, cu referire expresă la examinările de laborator, precum şi cu privire la circumstanţele reale şi personale ale inculpatului, cu consecinţa unei greşite condamnări.
În subsidiar, s-a invocat greşita individualizare judiciară a pedepsei prin aplicarea unei pedepse extrem de aspre, de către instanţa de apel, comparativ cu pedeapsa stabilită de instanţa fondului, fără a se ţine seama de circumstanţele personale ale inculpatului, circumstanţe ce-i sunt favorabile.
Recurentul inculpat B. (fost C.) A. a invocat, de asemenea, cazul de casare vizând greşita individualizare a pedepsei aplicate apreciate ca fiind mult prea aspră, precum şi necesitatea reanalizării comprimatelor de ecstasy ridicate în cauză.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate de inculpaţi şi circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10, 18 şi 14 C. proc. pen. - pe baza materialului probator aflat în dosarul cauzei şi a înscrisurilor noi depuse în recurs constând în acte în circumstanţiere - constată următoarele:
Solicitarea inculpatului de a se dispune efectuarea unei noi expertize de profil de către I.C.C. din cadrul M.J. în scopul identificării purităţii şi concentraţiei de metamfetamină existentă în cadrul pastilelor ridicate nu poate fi primită de Înalta Curte, în contextul în care dispoziţiile art. 38514 C. proc. pen. prevăd că instanţa de recurs verifică hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate la instanţa de recurs.
Examinând aceeaşi critică - a neefectuării expertizei solicitate - din perspectiva cazului de casare invocat, anume art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., dar şi al celui circumscris art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., se impun următoarele precizări:
Probele administrate pe parcursul procesului penal, necesare şi suficiente pentru aflarea adevărului în cauză cu privire la faptele inculpaţilor, încadrarea lor juridică, atestă netemeinicia acestor motive de casare invocate, în acest sens participaţia penală a inculpaţilor fiind dovedită fără vreun dubiu, iar existenţa stării de fapt reţinută prin actul de trimitere în judecată fiind confirmat de cercetarea judecătorească efectuată în mod complet.
Cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. priveşte omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpaţilor din actul de sesizare, fie cu privire la unele probe administrate, fie asupra unor cereri esenţiale pentru părţi de natură a garanta drepturile lor şi de a influenţa soluţia procesului.
Referitor la omisiunea instanţei de a se pronunţa cu privire la unele probe administrate, Înalta Curte constată că instanţele au examinat în mod corespunzător probele cauzei, pronunţându-se asupra acestora.
De asemenea, nu se identifică omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură a garanta drepturile lor şi a influenţa soluţia, în condiţiile în care cererile inculpaţilor pentru administrarea probei cu o nouă expertiză de profil privind pastilele de ecstasy a fost respinsă motivat şi justificat, în cauză apreciindu-se, corect, că o nouă expertiză nu prezintă relevanţă juridică, concluziile celei efectuate iniţial fiind clare, certe, neechivoce.
În ceea ce priveşte comiterea unei grave erori de fapt printr-o deficitară evaluarea a probatoriului cauzei, vizând în mod expres examinările de laborator, astfel cum pretind recurenţii inculpaţi, Înalta Curte expune:
Eroarea de fapt există atunci când situaţia de fapt stabilită prin hotărârea atacată este contrară probelor dosarului. Prin urmare, într-o asemenea ipoteză, instanţa a reţinut o anumită situaţie de fapt, pe baza probelor administrate în cauză, însă din probe rezultă o altă situaţie de fapt.
Eroarea de fapt se conturează şi atunci când situaţia de fapt stabilită prin hotărârea atacată nu e confirmată de probe, aşa încât ea nu priveşte dreptul de apreciere a probelor, ci discordanţa între cele reţinute de instanţă şi conţinutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecinţă pronunţarea altei soluţii decât cea pe care materialul probator o susţine.
În fine, pentru a constitui motiv de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, să fie esenţială, în sensul că a influenţat soluţia pronunţată în cauză, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare.
În cauza de faţă, Înalta Curte constată, contrar susţinerilor recurenţilor inculpaţi, că situaţia de fapt reţinută de către instanţă este în deplină concordanţă cu probatoriul administrat, evaluarea acestui material probator respectând exigenţele unei interpretări logico-juridice corespunzătoare.
Se apreciază că în cauză s-a efectuat o analiză completă şi justă a probelor, întemeiată pe o examinare minuţioasă a materialului probator şi apoi pe o sinteză raţională, astfel încât nu se poate pretinde comiterea unei grave erori de fapt.
Referitor la critica de netemeinicie circumscrisă art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., prin aplicarea unor pedepse mult prea aspre, iar în cazul inculpatului M.M.N. şi prin stabilirea unei modalităţi de executare necorespunzătoare, dar şi din perspectiva înlăturării de către Instanţa de Apel a circumstanţelor atenuante judiciare ce fuseseră reţinute în favoarea inculpaţilor de instanţa fondului, Înalta Curte, în raport cu finalitatea preventivă a sancţiunii penale indicată de legiuitor prin art. 52 C. pen., constată următoarele:
În considerarea pericolului concret ridicat al faptelor săvârşite de inculpaţi, pedepsele stabilite de instanţa fondului, în cuantum, precum şi modalitatea de executare, dar şi reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute în art. 74 lit. a), c) C. pen. corespund exigenţelor unei juste operaţiuni de individualizare judiciară, putând asigura un tratament sancţionator adecvat la pericolul social al faptei şi la persoana inculpaţilor.
Se impune ca în activitatea de individualizare judiciară să se aibă în vedere persoana făptuitorului şi gravitatea faptei săvârşite. Este de necontestat faptul că infracţiunile reţinute în sarcina celor doi inculpaţi sunt caracterizate de un grad ridicat de pericol social, prin natura şi urmările ce s-ar fi putut produce asupra sănătăţii populaţiei.
Pe de altă parte, însă, la fel de adevărat este aspectul că individualizarea pedepsei trebuie să aibă drept scop determinarea aplicării unei pedepse juste corecte, atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât şi din punct de vedere al nevoii de reeducare, de reinserţie reală a făptuitorului.
Numai într-o asemenea manieră retribuţia justă realizează şi scopul pedepsei, cel de prevenţie generală şi specială.
Prin urmare, e necesar a se ţine seama în egală măsură de persoana infractorului şi, respectiv, reeducarea şi reintegrarea sa socială, cât şi de dimensiunea fenomenului infracţional şi aşteptările societăţii faţă de mecanismul justiţiei penale, pentru a realiza o proporţionalitate reală între cele două aspecte.
Aceasta nu înseamnă că trebuie agreată ideea aplicării unor pedepse exemplare, cu efect intimidant, ci, dimpotrivă, a unor pedepse juste, echitabile, atât pentru infractor cât şi pentru societate.
Înalta Curte reţine că cei doi inculpaţi nu prezintă antecedente penale, aflându-se la primul lor conflict cu norma penală, au manifestat o atitudine corespunzătoare pe parcursul derulării procedurilor judiciare, au familii şi copii minori în întreţinere. Pe de altă parte, inculpatul M.M.N. prezintă suficiente garanţii că reinserţia sa socială se va putea realiza şi fără executarea efectivă a pedepsei, având în vedere circumstanţele sale personale, situaţia precară financiar a familiei sale, precum şi împrejurările concrete în care acesta a participat la săvârşirea faptei.
În virtutea considerentelor ce preced, Înalta Curte apreciază că analiza aprofundată temeinică a gravităţii faptei săvârşite, a persoanei inculpaţilor şi a împrejurărilor care atenuează răspunderea penală a acestora, analiză cumulativă, fără a acorda o pondere mai mare unuia dintre aceste trei criterii generale, ce se intercondiţionează reciproc, determină concluzia că instanţa fondului a efectuat o individualizare judiciară a pedepselor aplicate celor doi inculpaţi, atât în planul cuantumului stabilit, cât şi a modalităţii de executare, răspunzând exigenţelor art. 52 C. pen. şi asigurând un echilibru între criteriile de individualizare a pedepsei şi scopurile pedepsei.
O judecată echitabilă trebuie să aibă ca finalitate realizarea unei proporţionalităţi juste, corespunzătoare faptei comise şi vinovăţiei infractorului, reeducarea şi reinserţia socială a acestuia, restabilirea ordinii de drept prin stabilirea pedepsei de o manieră în care să funcţioneze ca o forţă socială pedagogică în societate.
În consecinţă, în conformitate cu art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se vor admite recursurile declarate de inculpaţii B. (fost C.) A. şi M.M.N. împotriva Deciziei nr. 130/ A din 11 octombrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, se va casa în parte Decizia penală atacată numai în ceea ce priveşte cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, precum şi a modalităţii de executare a pedepsei faţă de inculpatul M.M.N., menţinându-se în acest sens sentinţa penală nr. 346 din 23 decembrie 2009 a Tribunalului Vâlcea.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B. (fost C.) A. durata preventivă de la 19 martie 2009 la zi.
În conformitate cu art. 192 alin. (3) C. proc. pen., sumele reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu recurenţilor inculpaţi până la prezentarea avocaţilor aleşi, se vor suporta din fondul M.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii B. (fost C.) A. şi M.M.N. împotriva Deciziei penale nr. 130/ A din 11 octombrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Casează, în parte, Decizia penală atacată numai în ceea ce priveşte cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor B. (fost C.) A. şi M.M.N. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, precum şi a modalităţii de executare a pedepsei dispusă faţă de inculpatul M.M.N., şi menţine în acest sens sentinţa penală nr. 346 din 23 decembrie 2009 a Tribunalului Vâlcea, secţia penală.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B. (fost C.) A. durata reţinerii şi arestării preventive de la 19 martie 2009 la 4 aprilie 2011.
Sumele de câte 75 lei, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenţii inculpaţi până la prezentarea apărătorilor aleşi, se suportă din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1060/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1376/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
