ICCJ. Decizia nr. 1376/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1376/2011
Dosar nr. 2678/54/2008
Şedinţa publică din 6 aprilie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 379 din 4 iulie 2001 a Tribunalului Dolj, secţia penală, s-au dispus următoarele:
1. Condamnarea inculpatului M.N. (fiul lui I. şi F.) la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) şi (5), cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (2) C. pen., la 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută în art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 şi 76 C. pen. şi la câte două luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. şi de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea şi a art. 41 alin. (2), art. 74 şi 76 C. pen., în cazul acestor ultime infracţiuni, contopindu-i-se pedepsele, în baza art. 33 şi 34 C. pen., în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare;
Achitarea aceluiaşi inculpat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 248 raportat la art. 2481 şi la art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a dedus, din pedeapsa aplicată acestui inculpat, detenţia preventivă începând de la 17 februarie 1998 până la 13 august 1998.
2. Condamnarea inculpatei C.V. (fiica lui V.C. şi E.) la 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 31 C. pen. raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991 şi la art. 289, cu aplicarea art. 74 şi 76 C. pen., precum şi la 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 din legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi a art. 76 lit. e) şi alin. (3) C. pen., contopindu-i-se pedepsele, în baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., în pedeapsa cea mai grea de 5 luni închisoare.
Achitarea aceleiaşi inculpate, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 248 raportat la art. 2481 şi la art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 81 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicate acestei inculpate, iar în conformitate cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) i s-a dedus din pedeapsă detenţia preventivă începând de la 12 martie 1998 la 17 aprilie 1998.
3. Condamnarea inculpatului D.M. (fiul lui F. şi Ş.) la 4 ani închisoare şi, respectiv, 3 ani şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. (2), (3), (5), cu aplicarea art. 74 lit. a) şi a art. 76 alin. (2) şi (3) C. pen., la două luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi a art. 76 alin. (2) şi (3) C. pen., la câte 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual prevăzută de art. 31 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 lit. a) şi a art. 76 C. pen., a infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) C. pen. şi a două infracţiuni prevăzute de art. 31 C. pen. raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991 şi la art. 289, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi a art. 76 lit. a) C. pen., precum şi la câte 5 luni închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi a art. 76 lit. e) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului D.m. în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, iar în conformitate cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) i s-a dedus din pedeapsă durata deţinerii preventive, cu începere de la 16 mai 1998 la 1 octombrie 1999.
4. Condamnarea inculpatului V.I. (fiul lui N. şi I.) la 4 ani închisoare şi, respectiv, 2 ani şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. (2), (3), (5), cu aplicarea art. 74 lit. a) şi 76 alin. (2) şi (3) C. pen., la câte două luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) C. pen. şi pentru săvârşirea a două infracţiuni de uz de fals prevăzute de art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen., precum şi la două pedepse de câte 5 luni închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni de ultraj prevăzute de art. 239, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) C. pen.
S-a luat act că SC A. SA Buzău (fostă SC U. SA) şi SC O. SA Podari nu s-au constituit părţi civile în cauză.
Acţiunea civilă formulată de SC P. SA Galaţi a fost respinsă, iar latura civilă a cauzei cu privire la partea civilă SC C. SA Dolj a fost lăsată nesoluţionată.
Admiţându-se în parte acţiunea civilă formulată de SC G.C. Bucureşti, inculpaţii V.I. şi D.M. au fost obligaţi solidar între ei, precum şi în solidar şi cu partea responsabilă civilmente SC C. SA Dolj să plătească acelei părţi civile, cu titlu de despăgubiri, suma de 2.226.880.787 lei.
A mai fost obligată şi inculpata C.V., solidar cu partea responsabilă civilmente SC C. SA Dolj, să plătească părţii civile D.G.F.P.S. Dolj, cu titlu de despăgubiri, suma de 2.707.987.880 lei, reprezentând TVA şi impozit pe profit.
S-a menţinut măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatei C.V.
De asemenea, inculpatul D.M. a fost obligat, solidar cu partea responsabilă civilmente SC C. SA Dolj, la plata sumei de 997.191.510 lei reprezentând TVA şi impozit pe profit către D.G.F.P.S. Dolj.
Totodată, s-a dispus anularea înscrisurilor false şi refacerea situaţiei corecte în evidenţa contabilă a SC C. SA Dolj.
S-a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul M.N. a deţinut funcţia de director general la SC C. SA Dolj de la înfiinţarea acestei societăţi până la data de 17 februarie 1998, iar inculpata C.V. a îndeplinit funcţia de director economic la aceeaşi societate până la 10 decembrie 1997. Consiliul de Administraţie al SC C. SA Dolj a numit la 10 noiembrie 1997 pe inculpatul V.I. în funcţia de director comercial, iar la data de 21 noiembrie 1997 a decis încadrarea inculpatului D.M. în funcţia de director economic, funcţie pe care acesta a îndeplinit-o efectiv de la 10 decembrie 1997 până la 9 februarie 1998.
Făcându-se verificări de către Directia Generala a Finantelor Publice Dolj, s-a constatat că modul în care a fost desfăşurată activitatea în cadrul SC C. SA Dolj a prejudiciat alte societăţi comerciale, precum şi bugetul statului, prin sustragerea de la plata unor sume importante de bani datorate acestuia.
S-a relevat că, aflându-se în relatii contractuale cu SC U. SA Buzău, SC G.C. SRL Bucureşti şi SC U.U. SA Podari, ce aveau ca obiect achiziţionarea şi livrarea unor cantităţi de seminte de floarea soarelui, în scopul înşelării altor parteneri, SC C. SA Dolj a emis, din dispoziţia inculpaţilor menţionati, înscrisuri cu conţinut neadevărat şi certificate de depozit în care au fost menţionate cantităţi nereale de produse pretins achiziţionate, pentru a convinge societăţile respective să achite preţul acelor produse.
În cadrul acestor operaţiuni necorecte, inculpata C.V. a dispus ca suma de 15.980.000.000 lei, încasată de la SC U. SA Buzău, să fie înregistrată în alte conturi decât cele uzuale, reuşind în acest mod să sustragă SC C. SA Dolj de la plata TVA. Totodată, procedând în mod similar, prin înregistrarea în contul 411 (în corespondenţă cu conturile 462 şi 472) a sumelor încasate de la SC U. SA Buzău, aceeaşi inculpată a reusit să sustragă SC C. Dolj şi de la plata impozitului pe profit, cu suma de 270.360.880 lei, astfel că suma totală cu care ea a prejudiciat statul este de 2.707.987.880 lei.
S-a mai reţinut că, din dispoziţia inculpatului D.M., nu au fost înregistrate în evidenţele contabile facturile emise în relaţia cu SC U.U. SA Podari, ceea ce a avut ca urmare prejudicierea bugetului statului cu suma de 997.191.510 lei reprezentând TVA neplătită şi impozit pe profit neachitat.
În fine, s-a mai reţinut că un credit de patru miliarde lei, acordat de B.I.R. în condiţii preferenţiale şi pentru un scop determinat (achiziţionarea de grâu), a fost folosit de inculpaţii M.N. şi C.V. în alte scopuri, prejudiciind astfel SC C. SA Dolj cu suma de 168.784.000 lei ce reprezintă diferenţa dintre dobânda subvenţionată şi dobânda pieţii, cu adăugarea penalizării de 10%.
Împotriva sentinţei menţionate au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, partea civilă şi responsabilă civilmente SC C. SA Dolj, precum şi inculpaţii M.N., C.V., D.M. şi V.I. Toate aceste apeluri au fost admise prin Decizia penală nr. 486 din 5 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, desfiintându-se sentinţa cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dolj, cu motivarea că prima instanţă a soluţionat cauza cu încălcarea dreptului la apărare faţă de SC C. SA Dolj, pe care a obligat-o să plătească despăgubiri fără să fi fost citată şi în calitate de parte responsabilă civilmente, pentru a-şi face apărările şi în raport cu această calitate.
Rejudecând cauza, Tribunalul Dolj, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 426 din 19 mai 2004, a dispus:
1. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului M.N. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de art. 248 raportat la art. 2481, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 258 C. pen.
2. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatei C.V. pentru săvârşirea infracţiunilor prevazute de art. 31 C. pen. raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991 şi de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea aceleiaşi inculpate şi pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 248 raportat la art. 2481 şi la art. 258 C. pen.
3. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului D.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prevazute de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., de art. 290 C. pen., de art. 31 raportat la art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. achitarea aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea a două infracţiuni prevazute de art. 31 C. pen. raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991 şi la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), precum şi pentru săvârşirea a două infracţiuni prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994.
4. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetarea procesului penal faţă de inculpatul V.I. pentru săvârşirea a două infracţiuni prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., a altor două infracţiuni prevăzute de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a două infracţiuni prevăzute de art. 284, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a infracţiunii prevăzute de art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Au fost respinse acţiunile civile formulate de părţile civile SC C. SA Dolj, SC P. SA Galaţi şi SC G.C. Bucureşti şi s-a luat act că SC A. SA Buzău, SC O.U. SA Podari şi D.G.F.P.S. Dolj nu se mai constituie părţi civile.
Împotriva acestei din urmă sentinte, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, partea responsabilă civilmente SC C. SA Dolj şi partea civilă SC G.C. Bucuresti.
Curtea de Apel Craiova, secţia penală, prin Decizia penală nr. 237 din 6 iulie 2005, a admis apelul declarat de procuror şi a desfiinţat sentinţa în sensul că:
1.A condamnat pe inculpatul M.N. la 3 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) şi (5), cu aplicarea art. 74 şi 76 C. pen., interzicându-i conform art. 71 C. pen. drepturile prevăzute în art. 64 din acelaşi cod, cu excepţia celui înscris la lit. a) a acestui ultim articol.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., acelaşi inculpat a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 248 raportat la art. 2481, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 258 C. pen., iar în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal, faţă de el, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 290, art. 289 şi art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
2. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpata C.V., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 31 C. pen. raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991 şi la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a mai dispus achitarea acestei inculpate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994, iar în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 248 raportat la art. 2481, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 258 C. pen.
3. Inculpatul D.M. a fost condamnat la câte 3 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) şi (5), cu aplicarea art. 74 şi 76 C. pen., urmând să execute, în conformitate cu art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 4 luni închisoare, cu aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. a), b), c), e) şi art. 71 C. pen.
Acelaşi inculpat a fost achitat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârşirea a două infracţiuni prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal faţă de el, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 290 C. pen., de art. 31 raportat la art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de art. 31 C. pen. raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991 şi la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
4. S-a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetarea procesului penal faţă de inculpatul V. pentru săvârşirea a două infracţiuni prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., a infracţiunii prevăzute de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a două infracţiuni prevăzute de art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a două infracţiuni prevăzute de art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Au fost respinse apelurile declarate de partea responsabilă civilmente SC C. SA Dolj şi partea civilă SC G.C. SRL Bucuresti împotriva aceleiaşi sentinţe.
S-a dispus anularea tuturor înscrisurilor false şi refacerea situaţiei contabile la SC C. SA Dolj.
Prin considerentele acestei decizii s-a motivat că inducerea în eroare a SC U. SA Buzău şi a SC G.C. SRL Bucureşti a avut loc în cursul derulării contractelor anterioare încheiate corect, precum şi că în mod justififcat nu s-a reţinut de prima instanţă săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu în formă calificată, în sarcina inculpaţilor M.N. şi C.V., învederându-se că s-au efectuat corect toate compensările, cu persoanele fizice de la care fuseseră achiziţionate bunuri, cu cantităţile de grâu provenind din resursele SC C. SA Dolj.
S-a mai motivat că, faţă de corectitudinea înregistrărilor din evindenţele contabile şi de absenţa unor efecte fiscale negative în anul 1998, în care nu s-a constatat prejudicierea bugetului de stat, în mod corect nu s-a reţinut, de prima instanţă, săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală imputate inculpaţilor V.I., D.M. şi C.V.
În fine, s-a argumentat prin Decizia pronunţată în apel că, în raport cu calitatea sa de parte responsabilă civilmente, SC C. SA Dolj nu mai poate solicita despăgubiri în această cauză de la inculpaţi, iar partea civilă SC G.C. SRL Bucureşti nu are temei pentru a pretinde despăgubiri deoarece din actele dosarului rezultă că şi-a recuperat prejudiciul cu ocazia reorganizării SC C. SA Dolj.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, inculpaţii M.N. şi D.M., precum şi partea responsabilă civilmente SC C. SA Dolj.
Prin Decizia nr. 1360 din 2 martie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă şi responsabilă civilmente SC C. SA Dolj şi de inculpaţii M.N. şi D.M. şi, admiţând recursul declarat de procuror, a casat Decizia penală nr. 237 din 6 iulie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, şi sentinţa penală nr. 426 din 19 mai 2004 a Tribunalului Dolj, cu privire la:
- achitarea inculpaţilor M.N. şi C.V. pentru infracţiunea prevăzută de art. 248 cu referire la art. 2481, cu aplicarea art. 41 alin. (2) raportat la art. 258 C. pen.;
- achitarea inculpaţilor C.V. şi D.M. pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994;
- individualizarea pedepselor pentru celelalte infracţiuni stabilite inculpaţilor condamnaţi, cu înlăturarea aplicării art. 74 şi 76 C. pen. faţă de inculpaţii M.N. şi D.M.
Rejudecând în limitele arătate, instanţa de recurs a dispus:
1. Condamnarea inculpatului M.N. la 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii timp de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., precum şi la 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii timp de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 248-2481, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 258 C. pen.
În conformitate cu art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-a aplicat inculpatului M.N. pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen., precum şi pedeapsa complementară a interzicerii timp de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
2. Condamnarea inculpatei C.V. la 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii timp de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 248-2481, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 258 C. pen., precum şi la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994.
În conformitate cu art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-a aplicat inculpatei C.V. pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen., precum şi pedeapsa complementară a interzicerii timp de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Inculpata C.V. a fost obligată, solidar cu partea responsabilă civilmente SC C. SA Dolj, la plata sumei de 2.707.987.880 lei, reprezentând TVA şi impozit pe profit către D.G.F.P.S. Dolj, şi s-a menţinut măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor acestei inculpate.
3. Condamnarea inculpatului D.M. la 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii timp de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., precum şi la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994.
În conformitate cu art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. s-a aplicat acestui ultim inculpat pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen., precum şi pedeapsa complementară a interzicerii timp de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Inculpatul D.M. a fost obligat, solidar cu partea responsabilă civilmente SC C. SA Dolj, la plata sumei de 997.191.510 lei, reprezentând TVA şi impozitul pe profit, către D.G.F.P.S. Dolj.
Au fost menţinute toate celelalte dispoziţii ale celor două hotărâri casate parţial.
Împotriva acestei din urmă decizii, inculpaţii M.N., C.V. şi D.M. au formulat contestaţii în anulare, invocând cazul prevăzut în art. 386 lit. e) C. proc. pen., în care sens au susţinut că nu au fost ascultaţi de instanţă la judecarea recursurilor.
În sprijinul cazului invocat, cei trei inculpaţi au relevat că li s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, consacrat în art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, ale cărei prevederi au prioritate în aplicare atunci când există neconcordanţe cu legile interne, conform art. 20 din Constituţie, subliniind că această încălcare constă în lipsirea lor de posibilitatea de a face declaraţii personal în recurs, astfel că instanţa a fost pusă în situaţia să decidă fără să poată aprecia direct apărările pe care făptuitorii aveau dreptul să le prezinte personal.
Inculpaţii C.V. şi D.M., prin apărătorii lor aleşi, au mai invocat, ca temei al contestaţiilor în anulare formulate de ei, şi prevederile art. 386 lit. c) C. proc. pen., învederând că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 şi că această cauză de înlăturare a răspunderii penale exista la data soluţionării recursului.
Contestaţiile în anulare, conexate, au fost admise în principiu. În cadrul procedurii reglementate de art. 392 C. proc. pen., prin Decizia nr. 2729 din 10 septembrie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis contestaţiile în anulare formulate şi a desfiinţat Decizia nr. 1360 din 2 martie 2006 a aceleiaşi secţii, fixând termen, la 22 octombrie 2008, pentru rejudecarea recursurilor declarate în cauză.
Prin Decizia nr. 3368 din 22 octombrie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis aceste recursuri şi, casând Decizia atacată, a trimis cauza Curţii de Apel Craiova pentru judecarea apelurilor declarate în cauză de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, partea responsabilă civilmente SC C. SA Dolj şi partea civilă SC G.C. SRL Bucureşti.
S-a motivat că, în raport cu dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, aplicabile potrivit art. 20 din Constituţie, se impunea audierea inculpaţilor de către instanţa de apel, în vederea respectării dreptului lor la un proces echitabil, astfel că neconformarea la această cerinţă face necesară reluarea judecării cauzei în apel, spre a li se da posibilitate să prezinte propriile lor opinii asupra modului în care s-au derulat faptele ce li s-au imputat.
S-a mai argumentat că, datorită specificului atribuţiilor dobândite prin devoluarea fondului cauzei, instanţa de apel trebuia să administreze sau să readministreze în mod nemijlocit, în condiţii de oralitate şi contradictorialitate, probe în verificarea vinovăţiei inculpaţilor.
Făcându-se referire la considerentele deciziei pronunţate în apel, s-a relevat că în această privinţă, exceptându-se analiza privind infracţiunea de înşelăciune, doar au fost preluate argumentele primei instanţe. Or, s-a subliniat că, prin acest mod de a proceda, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 353 şi 378 C. proc. pen., deoarece printr-o motivare lapidară şi cu caracter general, echivalând cu neargumentarea soluţiei, nu s-a reuşit să fie prezentate elementele ce au condus la formarea convingerii judecătorilor.
Rejudecând cauza în apel, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 67 din 10 martie 2010, a respins ca nefondate apelurile declarate de partea responsabilă civilmente SC C. SA Dolj şi partea civilă SC G.C. SRL Bucureşti şi, admiţând apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 426 din 19 mai 2004 a Tribunalului Dolj, secţia penală şi a dispus:
I. – Schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata C.V., din infracţiunea prevăzută de art. 31 C. pen. raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991 şi la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi infracţiunea prevăzută de art. 31 din Legea nr. 87/1994, într-o singură infracţiune prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
- Schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii M.N. şi C.V., din infracţiunea prevăzută de art. 248 raportat la art. 248 şi la art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 248 raportat la art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
- Schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul D.M., din două infracţiuni prevăzute de art. 31 C. pen. raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991 şi la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi alte două infracţiuni prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994, într-o singură infracţiune prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 şi a art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
II.1. Condamnarea inculpatului M.N. la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) şi (5), cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi a art. 76 alin. (2) C. pen., cu atragerea de drept şi a pedepsei accesorii conform art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării acestei pedepse sub supraveghere, pe durata termenului de încercare compus din pedeapsa aplicată, la care se adaugă intervalul de timp de 3 ani stabilit de instanţă.
În conformitate cu art. 863 C. pen. au fost fixate măsurile la care să se supună inculpatul pentru durata termenului de încercare, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul M.N. a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în art. 248 raportat la art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal, faţă de acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
2. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpata C.V. a fost achitată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), precum şi de art. 248 raportat la art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
3. Inculpatul D.M. a fost condamnat la două pedepse de câte 3 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) şi (5), cu aplicarea art. 74 lit. c) şi a art. 76 alin. (2) C. pen., dispunându-se, în conformitate cu art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare, cu aplicarea şi a art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 36 alin. (1) C. pen. a fost contopită pedeapsa aplicată în această cauză inculpatului D.M. cu pedeapsa de 4 ani închisoare, ce i s-a aplicat prin sentinţa penală nr. 364/1998 a Tribunalului Dolj (definitivă prin Decizia nr. 5/2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), urmând să execute în final pedeapsa de 4 ani închisoare şi interzicerea timp de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
În conformitate cu art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada executată de 975 zile, în care s-a inclus şi durata deţinerii preventive din această cauză.
Constatându-se că inculpatul D.M. a fost liberat condiţionat prin sentinţa penală nr. 4954 din 7 noiembrie 2003 a Judecătoriei Craiova, din executarea pedepsei de 4 ani închisoare, s-a dispus să nu mai fie emis un alt mandat pentru executarea acestei pedepse.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a fost încetat procesul penal faţă de inculpatul D.M., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 290 C. pen., art. 31 raportat la art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), iar în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 şi a art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a dispus anularea înscrisurilor false.
Au fost menţinute dispoziţiile sentinţei cu privire la inculpatul V.I. şi la soluţionarea laturii civile a cauzei.
La motivarea soluţiei adoptate în apel, prin această decizie, s-au învederat următoarele:
Inculpatului M.N. i s-a imputat săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în legătură cu prejudicierea SC U. SA Buzău, precum şi săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 248 raportat la art. 2481 şi art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în legătură cu folosirea sumelor de bani obţinute de SC C. SA Dolj din credite acordate de B.I.R.
Din materialul probator administrat a reieşit că, în privinţa relaţiei cu SC U. SA Buzău, SC C. SA Dolj, reprezentată de director general M.N. şi director economic C.V., a încheiat un prim contract, înregistrat în data 27 martie 1997, ce a avut ca obiect furnizarea de seminţe de floarea soarelui rezultate de pe o suprafaţă de 10.000 hectare, în care scop SC C. SA Dolj, în calitate de vânzător, se obliga să însămânţeze suprafaţa respectivă şi să obţină de pe ea o cantitate totală de 15.000 tone de seminţe (producţie medie de 1,5 tone la hectar).
La rândul său, cumpărătorul SC U. SA Buzău şi-a asumat obligaţia să asigure sămânţa necesară înfiinţării culturii, precum şi motorina pentru lucrări, costul seminţelor urmând să fie achitat de producător cu o dobândă de 80%, în natură, la recoltare.
La data de 4 aprilie 1997 a fost încheiat între cele două societăţi un nou contract, în aceleaşi condiţii, pentru o suprafaţă de 100 hectare de pe care s-a estimat să fie obţinută o recoltă totală de 1.500 tone seminţe de floarea soarelui.
În derularea celor două contracte, SC U. SA Buzău a plătit pentru motorină suma de 820.938.726 lei, iar pentru seminţe suma de 974.370.111 lei, aceste sume fiind însă insuficiente pentru înfiinţarea culturilor de floarea soarelui pe întregile suprafeţe de teren preconizate.
Tot între cele două societăţi a fost încheiat la 10 septembrie 1997 un al treilea contract, intitulat „contract de mandat", prin care SC C. SA Dolj s-a obligat să achiziţioneze pentru SC U. SA Buzău, până în iunie - iulie 1998, o cantitate suplimentară de 16.000 tone seminţe de floarea soarelui, cumpărătorului revenindu-i obligaţia să asigure plata acestei cantităţi de seminţe şi a unui comision lunar.
Pentru că producătorii agricoli nu acceptau să lase seminţele de floarea soarelui la SC C. SA Dolj fără să primească imediat banii cuveniţi, conducerea SC U. SA Buzău a acceptat să achite în avans preţul produsului achiziţionat, plata urmând să fie făcută pe baza borderourilor şi a situaţiilor centralizatoare.
Astfel, potrivit celor convenite, SC U. SA Buzău a virat în perioada 11 septembrie 1997 - noiembrie 1997, către SC C. SA Dolj, cu ordine de plată, sume totalizând 15.980.000.000 lei.
La rândul ei, SC C. SA Dolj a emis factura din 13 octombrie 1997 în valoare de 9.967.794.564 lei, pentru cantitatea de 5.216 tone seminţe de floarea soarelui, fără să deţină această cantitate în cadrul stocului fizic şi util ce l-a avut.
La 12 noiembrie 1997, în urma solicitării reprezentanţilor SC U. SA Buzău, ce făcuse un împrumut bancar pentru obţinerea căruia au fost gajate cantităţile de seminţe de floarea soarelui ce ar fi trebuit să le aibă în depozitele SC C. SA Dolj, inculpatul M.N. a semnat procesul verbal nr. 6586 din 12 noiembrie 1997, în care s-a menţionat că SC C. SA Dolj a achiziţionat pentru SC U. SA Buzău cantitatea de 7570 tone seminţe de floarea soarelui.
Reprezentanţii Băncii Agricole SA Buzău şi ai SC U. SA Buzău au constatat, la rândul lor, existenţa întregii cantităţi de seminţe de floarea soarelui menţionată în procesul-verbal, fără să-şi dea seama că, în realitate, SC C. SA Dolj avea în depozite o cantitate mai mică de seminţe şi că aceasta fusese achiziţionată pentru mai mulţi beneficiari.
Cu toate acestea, perseverând în mistificarea adevărului, inculpatul M.N. a semnat certificatul de depozit nr. 6752 din 19 noiembrie 1997, prin care a atestat, contrar realităţii, că SC C. SA Dolj ar deţine cantitatea de 7.359 tone seminţe de floarea soarelui şi că beneficiarul ei ar fi doar SC U. SA Buzău, fără consimţământul căreia nu ar putea fi înstrăinată.
Constatând o diferenţă în minus între cantitatea plătită şi cele 7.359 tone de seminţe pentru care fusese semnat certificatul de depozit, reprezentanţii SC U. SA Buzău au cerut explicaţii, iar inculpatul M.N., pentru a nu restitui diferenţa de bani, a mai semnat un certificat de depozit (din 5 decembrie 1997) pentru cantitatea de 1.000 tone seminţe de floarea soarelui şi 768,2 tone boabe soia, cu toate că din situaţia privind evoluţia stocului de seminţe de floasea soarelui rezultă că în noiembrie 1997 fuseseră achiziţionate doar 404,323 tone fizic din acest produs, din care util 367,825 tone.
Ca urmare, s-a conchis că, prin acest procedeu, inculpatul M.N. a săvârşit infracţiunea de înşelăciune cu prilejul executării contractului de mandat, deoarece a indus şi menţinut în eroare pe reprezentanţii SC U. SA Buzău, pe care i-a asigurat că SC C. SA Dolj ar fi achiziţionat întreaga cantitate de seminţe de floarea soarelui pentru care SC U. SA Buzău efectuase plata.
S-a motivat, în acest sens, că SC C. SA Dolj nu achiziţionase cantităţile de seminţe de floarea soarelui ce pretindea că le-ar deţine în depozite, învederându-se că din situaţiile privind recepţiile de astfel de produse în anul 1997 rezultă că dacă la un moment dat a existat o anumită cantitate de seminţe de floarea soarelui în depozitele acelei societăţi, în realitate ea nu fusese achiziţionată pentru SC U. SA Buzău. Au fost invocate în această privinţă declaraţiile făcute la urmărirea penală de martora C.L., subliniindu-se că ele sunt confirmate de nota de constatare din 16 februarie 1998, de situaţia privind evoluţia stocului fizic şi util de seminţe de floarea soarelui în anul 1997, precum şi de relatările martorilor U.M., Z.C.M., M.M., Ş.E., P.G. şi C.F.
S-a conchis că aceste probe relevă că SC C. SA Dolj nu-şi putea onora obligaţiile asumate prin contracte în condiţiile în care era de notorietate că acea societate folosea aceleaşi cantităţi de produse existente în stoc pentru a garanta cu ele obligaţiile asumate în acelaşi timp cu mai mulţi parteneri.
S-a făcut referire în acest sens la declaraţiile martorei C.L. din faza urmăririi penale, în care a dat detalii cu privire la înscrisurile semnate de inculpatul M.N., în timpul executării contractului de mandat, pentru inducerea şi menţinerea în eroare a SC U. SA Buzău.
S-a conchis însă că primele două contracte încheiate între SC C. SA Dolj şi SC U. SA Buzău, înregistrate sub nr. 550/1655 din 27 martie 1997 şi sub nr. 2812 din 4 aprilie 1997, nu pot avea relevanţă penală în condiţiile în care, aşa cum avea obligaţia, SC C. SA Dolj a semnat contract cu 138 societăţi comerciale, asociaţii familiale şi persoane fizice pentru înfiinţarea de culturi de floarea soarelui pe o suprafaţă de 14.898 hectare, în scopul obţinerii unei producţii de 27.394 tone de seminţe.
Ca urmare, apreciindu-se că s-a asigurat înfiinţarea de culturi pe o suprafaţă chiar mai mare decât cea necesară pentru obţinerea cantităţilor de seminţe stipulate prin cele două contracte încheiate între SC C. SA Dolj şi SC U. SA Buzău, s-a ajuns la concluzia că inculpatul M.N. nu a indus în eroare pe reprezentanţii SC U. SA Buzău cu ocazia încheierii şi derulării acelor contracte, iar nerespectarea clauzelor convenite se datorează survenirii unor cauze ce imprimă faptei caracter nepenal.
Dar, în ceea ce priveşte fapta inculpatului M.N. de a fi indus şi menţinut în eroare pe reprezentanţii SC U. SA Buzău prin aceea că i-a făcut să creadă că SC C. SA Dolj ar fi achiziţionat toate cantităţile de seminţe de floarea soarelui convenite, pentru a reţine sumele de bani încasate în urma îndeplinirii obligaţiei asumate de către SC U. SA Buzău, s-a constatat că această faptă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen.
S-a scos în evidenţă că este irelevantă împrejurarea că SC U. SA Buzău nu s-a constituit parte civilă câtă vreme această societate nu mai era interesată să solicite despăgubiri pentru că prejudiciul fusese integral acoperit de SC C. SA Dolj.
În legătură cu cererea inculpatului M.N. de a fi schimbată încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de abuz de încredere prevăzută de art. 213 C. pen., s-a considerat că nu poate fi primită cât timp el nu a realizat vreuna din modalităţile la care se referă acel text de lege, pentru a lipsi SC U. SA Buzău de sumele de bani ce le achitase, ci le-a creat reprezentanţilor acestei societăţi convingerea necorespunzătoare realităţii că ar fi achiziţionat cantităţile de seminţe de floarea soarelui convenite prin contract, în condiţiile în care cantităţile respective, deşi existente, erau folosite pentru executarea contractelor încheiate cu SC G.C. SRL Bucureşti, SC O.U. SA Podari şi alte societăţi.
Cu privire la inculpatul M.N. s-a mai motivat că, la individualizarea pedepsei, se impune să se aibă în vedere gradul de pericol social mediu al faptei şi împrejurările în care a fost comisă, acoperirea prejudiciului de către partea responsabilă cvilmente, circumstanţele personale deduse din conduita lui bună înainte de săvârşirea infracţiunii, ca şi din atitudinea avută pe parcursul procesului penal, concretizată în prezentarea sa la toate termenele de judecată, cu consecinţa aplicării faţă de el a dispoziţiilor art. 74 lit. a), c) şi ale art. 76 alin. (2) C. pen.
S-a argumentat că, în raport cu aceste circumstanţe şi cu perioada de timp ce s-a scurs după săvârşirea faptei, trebuie să se mai aprecieze că scopul pedepsei ar putea fi realizat faţă de inculpatul menţionat şi fără privarea lui de libertate, în condiţiile prevăzute de art. 861 C. pen.
În ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu, s-a apreciat că în raport cu presupusul prejudiciu, de 168.784.000 lei, reprezentând diferenţa dintre dobânda subvenţionată şi dobânda pieţii, cu adăugarea penalizării de 10%, al cărui cuantum nu poate fi considerat superior celui avut în vedere în accepţiunea prevederilor art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), apare necesară schimbarea încadrării juridice a faptei inculpaţilor M.N. şi C.V. în art. 248 raportat la art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Dar, s-a motivat că nici nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni şi se impune pronunţarea unei soluţii de achitare faţă de ambii inculpaţi, deoarece din actele dosarului rezultă că, pentru stingerea debitelor faţă de unele societăţi şi persoane fizice care i-au prestat lucrări, s-a făcut compensare cu grâu din resursele SC C. SA Dolj, după care, această societate a cumpărat aceste cantităţi de grâu prin încheiere de documente de vânzare-cumpărare fără să încalce vreo dispoziţie legală pentru că OUG nr. 46/1997 nu condiţiona achiziţionarea grâului doar de la anumiţi vânzători, singura obligaţie a SC C. SA Dolj fiind doar aceea de a-l livra societăţilor comerciale de morărit şi panificaţie la un anumit preţ.
S-a apreciat prin considerentele deciziei că SC C. SA Dolj avea posibilitate să achiziţioneze în mod legal grâu de la orice vânzător, inclusiv de la persoanele fizice şi juridice care dobândiseră anumite cantităţi de grâu prin compensarea debitelor ce le avea SC C. SA Dolj faţă de ele, iar această societate nu a suferit niciun prejudiciu pentru că, dacă nu ar fi procedat la compensarea acelor debite, în valoare totală de 1.042.872.038 lei, ar fi trebuit să le acopere, totuşi, cu riscul de a plăti în plus dobânzi sau penalităţi conform contractelor încheiate.
Ca urmare, constatându-se că, sub aspectul laturii obiective, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 248 raportat la art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), s-a conchis că se impune achitarea inculpaţilor M.N. şi C.V., pentru această infracţiune, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 31 C. pen. raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991 şi la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), precum şi la infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, imputate inculpatei C.V. în legătură cu înregistrarea în mod eronat în evidenţa contabilă a sumei de 15.980.000.000 lei, menţionată în facturile din 13 octombrie 1997 şi din 9 decembrie 1997, s-a motivat că, în raport cu Decizia nr. 4 din 21 ianuarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dată în interesul legii, se impune schimbarea încadrării juridice într-o singură infracţiune prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
S-a considerat în continuare că, pentru existenţa acestei infracţiuni, este necesar să se fi produs urmarea avută în vedere prin textul art. 13 din Legea nr. 87/1994, adică neplata ori diminuarea impozitului, a taxei sau a contribuţiei.
Or, s-a învederat că prin adresa din 25 februarie 2004 a D.G.F.P.S. Dolj s-a precizat că facturile întocmite de SC C. SA Dolj ce sunt menţionate în notele de constatare la care se referă rechizitoriul, nu au avut efecte fiscale la nivelul anului 1998, astfel că nu s-a produs niciun prejudiciu bugetului de stat.
Pe cale de consecinţă, s-a apreciat că nu sunt întrunite în faptele inculpatei C.V. elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi că se impune să fie achitată, pentru această infracţiune, în temeiul art. 11 pct. 21 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În ceea ce priveşte pe inculpatul D.M., trimis în judecată pentru săvârşirea a două infracţiuni prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., a unei infracţiuni prevăzute de art. 290 C. pen., a unei infracţiuni prevăzute de art. 31 raportat la art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a unei infracţiuni prevăzute de art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a două infracţiuni prevăzute de art. 31 raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991 şi la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi a două infracţiuni prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994 în legătură cu SC G.C. SRL Bucureşti, SC O.U. SA Podari şi A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dolj, s-a relevat, prin considerentele deciziei, că pentru ultimele patru infracţiuni situaţia este identică cu aceea a inculpatei C.V., impunându-se schimbarea încadrării lor juridice într-o singură infracţiune prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), precum şi achitarea inculpatului respectiv în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Referitor la cele două infracţiuni de înşelăciune, s-a motivat că inculpatul D.M. a indus în eroare pe reprezentanţii SC G.C. SRL Bucureşti prin semnarea, împreună cu coinculpatul V.I., a procesului-verbal de custodie din 12 decembrie 1997 în care se menţionează că SC C. SA Dolj a achiziţionat, pentru SC G.C. SRL, 1500 tone STAS seminţe floarea soarelui şi 1.000 tone STAS boabe soia, specificându-se că ambele cantităţi erau la dispoziţia SC P. SA Galaţi şi urmau să fie livrate acesteia.
Tot inculpatul D.M., împreună cu coinculpatul V.I., au încheiat contractul din 27 noiembrie 1997, în care s-a consemnat că SC C. SA Dolj a vândut 2000 tone seminţe de floarea soarelui şi 600 tone boabe soia către SC O.U. SA Podari, aceasta plătind în avans, cu ordinele de plată din 26 noiembrie 1997, suma de 5.640.400.000 lei pentru care au fost emise facturile din aceeaşi dată.
Or, s-a relevat că SC C. SA Dolj nu dispunea de cantităţile de seminţe de floarea soarelui şi de boabe soia menţionate în procesul verbal de custodie din 12 decembrie 1997 şi în contractul din 27 noiembrie 1997, ce au fost semnate de inculpatul D.M. pentru garantarea existenţei produselor respective, în condiţiile în care în acea perioadă a folosit aceleaşi cantităţi de seminţe de floarea soarelui şi de boabe soia pentru a încheia contracte concomitente de livrare cu mai multe societăţi. S-a subliniat, în această privinţă, că din examinarea situaţiei stocului de seminţe de floarea soarelui existent în acea perioadă la SC C. SA Dolj şi a relatărilor martorilor M.G., S.G., U.M., Z.C.M., M.I., M.M., Ş.E., D.H., T.P.G., T.Ş., I.I., I.V., S.P., C.I., R.T. şi C.F. rezultă că toate cantităţile de produse menţionate în cele două documente semnate de inculpatul D.M. erau inexistente, iar revenirile martorei C.L. din faza cercetării judecătoreşti nu se coroborează cu celelalte probe analizate.
Ca urmare, s-a apreciat că nu pot fi decât expresia adevărului declaraţiile martorei C.L. din faza urmăririi penale, unde a relatat în detaliu modul în care s-au derulat faptele şi a precizat că l-a şi atenţionat pe inculpatul D.M. că nu existau cantităţile de produse pe care le-a confirmat prin semnătura sa, făcându-se referire specială sub acest aspect la dezvăluirile martorei respective cu ocazia confruntării dintre ea şi inculpatul D.M. de la data de 1 aprilie 1998, precum şi la confruntarea cu inculpatul V.I.
Întemeindu-se şi pe precizarea făcută la un moment dat de inculpatul V.I. în sensul că i-a atras atenţia coinculpatului D.M. că produsele ce existau în stoc la SC C. SA Dolj făceau obiectul unor contracte încheiate anterior cu alte societăţi, instanţa de apel a ajuns la concluzia că inculpatul D.M. a urmărit inducerea în eroare a reprezentanţilor SC O.U. SA Podari, prin diverse manevre de convingere a acestora că SC C. SA Dolj ar deţine cantităţile de seminţe de floarea soarelui şi de boabe de soia menţionate în contract, determinându-i astfel să plătească suma de 5.640.400.000 lei.
Ca urmare, s-a apreciat prin considerentele deciziei din apel că faptele inculpatului D.M., de inducere în eroare a reprezentanţilor SC G.C. SRL Bucureşti şi SC O.U. SA Podari, prin crearea aparenţei că ar fi existat cantităţile de produse menţionate în procesul-verbal de custodie din 12 decembrie 1997 şi în contractul din 27 noiembrie 1997, întrunesc elementele constitutive ale celor două infracţiuni de înşelăciune reţinute în sarcina acestui inculpat.
S-a subliniat că, în ceea ce priveşte individualizarea pedepselor în raport cu criteriile prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), Curtea de apel urmează să ţină seama de gradul de pericol social al faptelor şi condiţiile în care s-au comis, de împrejurarea că prejudiciul a fost acoperit de partea responsabilă civilmente, de perioada îndelungată de timp ce s-a scurs de la săvârşirea faptelor, de datele personale privind vârsta inculpatului, comportarea sa pe parcursul procesului penal, scoasă în evidenţă de prezentarea lui la toate termenele de judecată, ceea ce impune reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute în art. 74 lit. c) C. pen., cu consecinţa stabilirii de pedepse de câte 3 ani şi 4 luni închisoare pentru fiecare infracţiune, fără a se mai aplica şi pedeapsa complementară.
Învederându-se că inculpatul D.M. a fost condamnat anterior la 4 ani închisoare, prin sentinţa penală nr. 364 din 24 august 1998 a Tribunalului Dolj, definitivă prin Decizia penală nr. 3403/1998 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, iar prin sentinţa penală nr. 4954 din 7 noiembrie 2003 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin nerecurare, a fost liberat condiţionat după executarea a 975 zile de închisoare, s-a motivat că, în raport cu dispoziţiile art. 36 alin. (1) C. pen., se impune contopirea pedepsei rezultante, aplicabilă în cauză conform art. 34 lit. b) C. pen., în pedeapsa de 4 ani închisoare la care a fost condamnat anterior, cu deducerea perioadei executate din acea pedeapsă.
În legătură cu infracţiunile prevăzute în art. 290 C. pen., art. 31 raportat la art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), precum şi în art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), s-a arătat că, deşi faptele inculpatului D.M. întrunesc elementele constitutive ale acestor infracţiuni, totuşi, ţinându-se seama de împlinirea termenului prescripţiei răspunderii penale prevăzută în art. 122 şi 124 C. pen., se impune să fie încetat procesul penal, pentru acele infracţiuni, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen.
S-a motivat, în continuare, că apelurile formulate de SC C. SA Dolj şi SC G.C. SRL Bucureşti sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
- Fiind parte responsabilă civilmente în cazul infracţiunilor de înşelăciune săvârşite de inculpaţii M.N. şi D.M., SC C. SA Dolj nu poate fi şi parte civilă în cadrul aceluiaşi proces penal, pentru a fi obligaţi aceşti doi inculpaţi să-i plătească, în raport cu calitatea sa de parte responsabilă civilmente, sumele pe care ea le-a achitat părţilor vătămate pentru acoperirea prejudiciului.
S-a scos în evidenţă că singura infracţiune ce ar fi putut îndreptăţi pe SC C. SA Dolj să se constituie parte civilă în acest proces este aceea de abuz în serviciu prevăzută de art. 248 raportat la art. 258 C. pen. Dar, s-a subliniat că această societate nu s-a referit prin cererea sa la o atare infracţiune, ci a învederat doar că a achitat sumele de bani cu care a acoperit prejudiciul cauzat părţilor vătămate, precum şi că, de altfel, din probatoriul administrat nici nu a reieşit că, prin felul în care au utilizat creditul obţinut în baza OUG nr. 46/1997, inculpaţii ar fi produs vreo pagubă pentru SC C. SA Dolj.
- În ceea ce priveşte prejudiciul cauzat la SC G.C. SRL Bucureşti, s-a relevat că acesta a fost recuperat cu ocazia reorganizării SC C. SA Dolj, încât nu mai există temei legal pentru ca inculpatul D.M. să fie obligat, solidar cu partea responsabilă civilmente SC C. SA Dolj, la plata vreunei sume de bani pentru despăgubirea acelei societăţi.
Împotriva acestei ultime decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpaţii M.N. şi D.M.
1. În cuprinsul recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova au fost formulate patru motive de casare.
- Prin primul motiv, întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., se susţine că în mod greşit a fost schimbată încadrarea juridică a faptei inculpaţilor M.N. şi C.V., din infracţiunea de abuz în sefviciu în formă calificată prevăzută de art. 248 raportat la art. 2481 şi art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 raportat la art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a învederat, în acest sens, că paguba produsă de cei doi inculpaţi patrimoniului SC C. SA Dolj, ridicându-se la suma totală de 168.784.000 lei, impunea menţinerea încadrării juridice a faptei în art. 248 raportat la art. 2481 şi art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Prin concluziile sale orale, procurorul care a reprezentat M.P. a precizat că nu mai susţine acest motiv de recurs, apreciind că, în raport cu cuantumul prejudiciului reţinut, de 168.740.000 lei, schimbarea încadrării juridice efectuată de instanţa de apel este corectă.
- Prin motivul 2 de recurs, invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., se susţine că inculpaţii M.N. şi C.V. au fost în mod greşit achitaţi pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, deoarece concluzia instanţei de apel că nu s-ar fi produs nicio pagubă la SC C. SA Dolj este determinată de aprecierea greşită a materialului probator.
În această privinţă, prin concluziile orale ale procurorului care a reprezentat M.P. s-a relevat că, deşi faptele inculpaţilor M.N. şi C.V. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, în prezent se impune să se dispună încetarea procesului penal deoarece a intervenit prescripţia specială pentru infracţiunea respectivă.
- Prin motivul 3 de recurs, invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., se susţine că inculpaţilor M.N. şi D.M. li s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Prin acest motiv, susţinut integral şi prin concluziile orale ale reprezentantului M.P., s-a relevat că la stabilirea pedepselor celor doi inculpaţi, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, nu s-a ţinut seama de gradul de pericol social al faptelor reţinute, de urmările produse şi numărul mare de părţi civile înşelate, precum şi de regimul sancţionator prevăzut de lege.
- În fine, prin motivul 4 de recurs, care a fost susţinut şi prin concluziile orale ale reprezentantului M.P., întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., se învederează că apare greşită deducerea perioadei de 975 zile, ca fiind executată de inculpatul D.M., din pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare contopită cu pedeapsa anterioară de 4 ani închisoare.
S-a relevat, sub acest aspect, că însumarea corectă a perioadelor de reţinere şi de arest în care s-a aflat inculpatul D.M., în raport de proporţia de 2/3 din totalul de 1.461 zile ce trebuiau executate, impune concluzia că a rămas neexecutat un rest din pedeapsă de 486 zile închisoare, încât menţiunea instanţei de apel de a nu fi emis un alt mandat de executare a pedepsei, în cazul acelui inculpat, este contrară dispoziţiilor legale.
Tot în cadrul acestui ultim motiv de casare formulat de procuror, s-a învederat că în mod greşit nu s-au menţionat de instanţa de apel înscrisurile false pentru care a dispus să fie anulate şi nici nu s-a mai specificat dacă au fost declarate false în tot sau numai în parte, astfel că dispoziţia respectivă nu poate fi pusă în executare.
2. Pentru inculpatul M.N. au fost depuse, succesiv, două memorii cu motive de recurs.
- Prin primul memoriu, fără să se facă referire la vreunul din cazurile de casare reglementate prin art. 3859 C. proc. pen., se susţine, în esenţă, că faptele inculpatului M.N. încadrate în infracţiunea de înşelăciune nu întrunesc elementele constitutive ale acestei infracţiuni, ci doar ale infracţiunii de abuz de încredere.
S-a argumentat în sensul acestei susţineri că, dintre cele trei acţiuni specifice laturii obiective a infracţiunii de înşelăciune, sunt realizate numai două şi anume însuşirea banilor şi dispunerea pe nedrept prin vânzarea produsului cumpărat pentru SC U. SA Buzău, suficiente în constatarea existenţei infracţiunii de abuz de încredere, dar lipsind al treilea element, esenţial pentru reţinerea infracţiunii de înşelăciune, constând în inducerea în eroare a societăţii păgubite.
Ca urmare a acestei argumentări, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune în infracţiunea de abuz de încredere prevăzută de art. 213 C. pen. şi încetarea procesului penal deoarece a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale.
- Printr-un alt memoriu, invocându-se cazul de casare prevăzut în art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., se susţine că în privinţa inculpatului M.N. nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune întrucât probatoriul administrat nu a confirmat că acest inculpat ar fi acţionat cu intenţia de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust.
În dezvoltarea motivului invocat se argumentează că, pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, ar fi fost necesar ca încheierea contractului sau executarea acestuia să fi fost determinată de inducerea în eroare sau de menţinerea în eroare a părţii vătămate în aşa fel încât, fără acele manopere dolosive, partea vătămată să nu fi acceptat încheierea contractului.
Or, în continuarea argumentării, s-a relevat că, în speţă, presupusa activitate de inducere şi menţinere în eroare, prin consemnarea în fals a cantităţilor de produse, este ulterioară îndeplinirii obligaţiilor ce şi le-a asumat SC U. SA Buzău, care a virat sumele de bani în perioada 11 septembrie - 31 octombrie 1997, în timp ce consemnarea nereală a acelor cantităţi de produse s-a făcut ulterior, la 19 noiembrie 1997 şi la 9 decembrie 1997.
S-a subliniat că, din moment ce manevrele considerate viclene nu au fost anterioare încheierii sau executării contractului, este evident că lipseşte legătura cauzală între acţiunea de inducere în eroare şi paguba produsă.
Relevându-se că şi ascunderea situaţiei reale a stocurilor de produse a fost determinată de starea financiară grea în care s-a aflat SC C. SA Dolj la un moment dat, ceea ce a făcut ca stocurile deţinute să fie livrate altor societăţi, ar impune să nu se poată reţine existenţa laturii subiective pentru că inculpatul M.N. nu a urmărit obţinerea unui folos injust pentru sine ori pentru altul.
În concluzie, s-a cerut ca, admiţându-se recursul, să se dispună achitarea inculpatului M.N., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea de înşelăciune.
3. Pentru inculpatul D.M. s-a formulat un singur motiv de casare, întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
În dezvoltarea motivului invocat se susţine că inculpatul D.M., în calitatea sa de director economic în perioada 10 decembrie 1997 - 9 februarie 1998, a acţionat corect şi cu totală bună credinţă, deoarece, deşi nu deţinea în silozurile SC C. SA Dolj cantităţile de seminţe de floarea soarelui şi de boabe soia contractate, avea încheiate contracte ferme cu furnizori cerţi pentru recepţia acestor cantităţi de produse.
S-a relevat, în această privinţă, că societatea la care era director economic nici nu avea suficiente spaţii pentru depozitarea cantităţilor mari de produse ce le contractase, preferând să recepţioneze marfa de la furnizorii proprii, pe măsura derulării contractelor de livrare încheiate cu beneficiarii, ceea ce a făcut ca în perioada 1 decembrie 1997 - 9 februarie 1998 să livreze societăţilor beneficiare peste 50% din cantităţile de produse contractate.
Făcându-se referire la raportul de expertiză contabilă efectuat, precum şi la procesele-verbale de recepţie şi notele de intrare-recepţie, s-a subliniat că din acestea nu rezultă că inculpatul D.M. ar fi determinat pe cineva să omită înregistrarea facturilor în evidenţa contabilă, pentru a se eluda obligaţia stabilirii şi plătirii impozitului pe profit.
S-a arătat că neînregistrarea unor facturi în contabilitate sau la alte capitole bugetare se datorează dificultăţilor financiare majore în care s-a aflat SC C. SA la un moment dat, ajungând chiar în incapacitate de plată pentru obligaţiile faţă de bugetul public.
S-a scos în evidenţă că inculpatul D.M. nici nu avea atribuţii în ceea ce priveşte înregistrarea facturilor în evidenţa contabilă, iar intenţia sa a fost doar aceea de a încerca să salveze de la faliment societatea la care era director economic.
Conchizându-se, s-a susţinut că, în aceste condiţii, nu se poate considera că inculpatul D.M. ar fi avut reprezentarea că SC C. SA Dolj nu ar fi deţinut cantităţile de produse pe care s-a obligat să le livreze, ori că nu va reuşi să le procure în acest scop.
În concluzie, s-a cerut casarea deciziei atacate cu privire la infracţiunile de înşelăciune şi achitarea inculpatului D.M., pentru aceste infracţiuni, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Din examinarea deciziei atacate în raport cu criticile formulate prin motivele de recurs, precum şi în ansamblu, se constată următoarele:
I. Cu privire la recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Acest recurs este fondat sub următoarele aspecte:
- Critica referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpaţilor M.N. şi C.V. în infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 248 raportat la art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), formulată în cadrul primului motiv de casare invocat de procuror, nu poate fi primită deoarece, aşa cum s-a subliniat şi prin concluziile orale ale reprezentantului M.P., care nu a mai susţinut acest motiv, cuantumul pagubei materiale reţinute ca produsă prin acea infracţiune, de 168.784.000 lei (16.878,40 RON), nu mai justifică aprecierea că faptele respective ar fi avut consecinţe deosebit de grave în aceepţiunea prevederilor art. 2481 raportat la art. 146 C. pen.
- În ceea ce priveşte, însă, soluţia de achitare a inculpaţilor M.N. şi C.V. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, criticile formulate prin motivul 2 de casare invocat de procuror sunt deplin întemeiate în sensul precizărilor aduse oral de reprezentantul M.P.
În adevăr, concluzia instanţei de apel că SC C. SA Dolj nu ar fi fost păgubită prin faptele imputate inculpaţilor M.N. şi C.V. în încadrarea juridică de abuz în serviciu contra intereselor publice, avută în vedere la pronunţarea soluţiei de achitare pentru această infracţiune, este infirmată de ansamblul împrejurărilor de fapt reieşite din coroborarea întregului material probator administrat.
Este de observat, în această privinţă, că prin înseşi considerentele deciziei se face referire la situaţii, necontestate de cei doi inculpaţi, din care rezultă că ei au plătit mai multe utilaje furnizate şi servicii prestate pentru SC C. SA Dolj cu diferite cantităţi de grâu achiziţionate la preţuri subvenţionate, prin credite cu dobândă redusă acordate de B.I.R. Craiova.
Astfel, actele de control financiar şi declaraţiile martorilor, coroborate cu explicaţiile date de inculpaţii M.N. şi C.V. confirmă că ei au procedat în acest mod cu următorii furnizori:
- E.F., de la care au cumpărat, în iulie 1997, două combine, în valoare de 124.000.000 lei, plătindu-i-le cu 137,7 tone grâu (calculat la preţul de 900 lei pentru 1 kg); apoi, fără a mai fi preluată această cantitate de grâu de către E.F., cei doi inculpaţi au întocmit acte fictive pentru cumpărarea aceleiaşi cantităţi de grâu de la el, achitându-i suma de 124.000.000 lei, datorată pentru combinele furnizate.
- Compania de zbor A. SRL Bârlad, care a prestat pentru SC C. SA Dolj lucrări aviochimice în valoare de 275.310.783 lei, a fost plătită la 7 august 1997 cu cantitatea de 305,9 tone de grâu, întocmindu-se în acest scop acte fictive. Apoi, pentru această cantitate de grâu care nu a fost ridicată din silozurile SC C. SA Dolj, cei doi inculpaţi au întocmit acte tot fictive, de presupusă cumpărare a acelei cantităţi de grâu de la societatea care a prestat serviciile aviochimice, achitându-i la data de 19 august 1997 suma de 275.310.783 lei din creditul de 3 miliarde lei cu dobândă redusă.
- SC M.P. SRL Craiova, care a executat, pentru baza de recepţie T., lucrări de învelitoare din tablă cutată în valoare de 151.131.255 lei, a fost plătită la 21 iulie 1997 cu cantitatea de 167 tone de grâu. Şi pentru această cantitate de grâu cei doi inculpaţi au întocmit acte de achiziţie fictive, pe baza cărora B.I.R. Craiova a achitat suma de 151.131.256 lei societăţii care executase lucrările de învelitoare din tablă.
- SC P.C.T. SRL Craiova, de la care SC C. SA Dolj a cumpărat 10 tractoare şi un autoturism D.B., în valoare totală de 720.955.386 lei, plătindu-le, la 5 august 1997, cu cantitatea de 1.095 tone de grâu. La cererea SC P.C.T. SRL Craiova, această cantitate de grâu a fost preluată din nou de SC C. SA Dolj, care a achitat, din contravaloarea ei, cu ordinul de plată din 15 august 1997, semnat de inculpaţii M.N. şi C.V., suma de 492.500.000 lei din creditul cu dobândă redusă acordat de B.I.R. Craiova.
Ca urmare, potrivit actelor de constatare întocmite de organele de control financiar, s-a produs un prejudiciu în valoare totală de 168.784.000 lei, reprezentând diferenţa dintre dobânda practicată pe piaţă, cu adăugarea penalizării de 10%.
Or, în raport cu aceste constatări, întemeiate pe dispoziţii legale imperative, neinterpretabile, deducţia din considerentele deciziei date în apel că operaţiunile ar fi justificate cât timp grâul a ieşit din proprietatea SC C. SA Dolj în momentul compensării cu datoriile acestei societări şi a intrat în proprietatea celor care l-au predat ulterior, achitându-li-se contravaloarea, nu mai poate înlătura caracterul abuziv şi păgubitor al acelor operaţiuni cât timp bugetul statului a înregistrat, pe ansamblu, un deficit de 168.784.000 lei prin diferenţa dintre dobânda de piaţă şi cea subvenţionată, precum şi prin neîncasarea sumei corespunzătoare penalizării.
Dar, este de reţinut că încadrarea faptei celor doi inculpaţi în infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 raportat la art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), impune examinarea incidenţei dispoziţiilor referitoare la prescripţia răspunderii penale pentru această infracţiune.
În acest sens, trebuia avut în vedere că infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută în art. 248 raportat la art. 258 se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, maximul pedepsei reducându-se cu o treime potrivit acestui din urmă text de lege.
Ca atare, termenul de prescripţie a răspunderii penale este pentru această infracţiune, potrivit art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., de 5 ani.
Aşa fiind şi cum, în raport cu perioadele în care au fost săvârşite faptele de către cei doi inculpaţi (iulie-august 1997), termenul de prescripţie a răspunderii penale, prevăzut în textul de lege menţionat, este împlinit chiar şi în condiţiile reglementate în art. 124 C. pen., privind prescripţia specială, deoarece s-au scurs, până în prezent, mai mult de 5 ani şi încă jumătate din această durată (în total 7 ani şi 6 luni) de la data comiterii infracţiunii prevăzute de art. 248 raportat la art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), se impune să se constate intervenirea prescripţiei răspunderii penale pentru această infracţiune, ce atrage încetarea procesului penal în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen.
În legătură cu critica adusă soluţiei de achitare a inculpatei C.V. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), pronunţată în apel, este de observat că această soluţie a fost judicios argumentată prin Decizia atacată, învederându-se în primul rând că existenţa unei atare infracţiuni este condiţionată de producerea urmării la care se referă textul de lege încriminator, respectiv, neplata ori diminuarea cuantumului impozitului, taxei sau a contribuţiei, ce fac obiectul dispoziţiilor de protecţie penală din legea menţionată.
Or, aşa cum se subliniază prin adresa din 25 februarie 2004 a D.G.F.P. Dolj, invocată în argumentarea soluţiei de achitare date în apel, facturile avute în vedere în notele de constatare din 10 aprilie 1998, din 17 februarie 1998 şi din 25 februarie 1998, la care se face referire prin rechizitoriu, au fost înregistrate în evidenţa contabilă a SC C. SA Dolj şi nu au avut efecte fiscale pentru anul 1998, astfel că nu a fost produs niciun prejudiciu bugetului de stat.
În aceste condiţii, ţinându-se seama şi de conţinutul notei de constatare din 18 februarie 2004, elaborată de Direcţia de Control Fiscal, se impune să se aprecieze că în mod corect s-a considerat de instanţa de apel că, sub aspectul urmării imediate, nu este realizată latura obiectivă a infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), încât justificat s-a dispus achitarea inculpatei C.V., pentru acea infracţiune, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În atare situaţie, acest ultim aspect al motivului 2 de casare invocat de procuror, fiind nefondat, nu poate fi acceptat.
- Cu privire la criticile formulate prin motivul 3 de casare invocat de procuror, este de observat că acestea sunt justificate sub aspectul individualizării modului de executare a pedepsei închisorii aplicate inculpatului M.N. şi al cuantumului pedepselor cu închisoarea stabilite inculpatului D.M. pentru cele două infracţiuni de înşelăciune ce s-au reţinut în sarcina sa.
În adevăr, gradul accentuat de pericol social al infracţiunilor de înşelăciune săvârşite de inculpaţii M.N. şi D.M., prejudiciile mari cauzate în mod succesiv de fiecare dintre ei, ca şi lipsa lor de preocupare pentru a le acoperi, relevă că se impune ca ambii inculpaţi să execute efectiv pedeapsa închisorii în condiţiile privării lor de libertate, precum şi ca pedepsele stabilite pentru cele două infracţiuni de înşelăciune reţinute în sarcina inculpatului D.M. să fie majorate substanţial, în limitele permise de textele de lege aplicabile în condiţiile menţinerii circumstanţelor atenuante constatate în favoarea sa.
- Cu privire la motivul 4 de casare invocat de procuror, se constată că din actele dosarului nu rezultă temeiuri care să justifice contopirea de către instanţa de apel a pedepselor stabilite inculpatului D.M. în cauza de faţă, cu pedeapsa de 4 ani închisoare la care a fost condamnat anterior, încât şi dispoziţiile referitoare la perioadele de timp deduse din pedeapsă şi la neemiterea altui mandat de executare a pedepsei închisorii de către acest inculpat nu se justifică, impunându-se să fie înlăturate şi să se constate că durata privării sale de libertate deductibilă din pedeapsă este cuprinsă între 16 mai 1998 şi 1 octombrie 1999.
II. Cu privire la recursul inculpatului M.N.
Contrar susţinerilor din argumentarea adusă în sprijinul motivelor de casare invocate prin cele două memorii depuse succesiv de inculpatul M.N., situaţiile de fapt reale, rezultate neîndoielnic din probele dosarului, confirmă prezenţa elementelor specifice infracţiunii de înşelăciune prevăzută la art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. în faptele reţinute în sarcina sa în această încadrare juridică.
Este semnificativ, în acest sens, că instanţa de apel a motivat judicios, prin considerentele deciziei atacate cu recurs, aprecierea sa că inculpatul M.N. a creat reprezentanţilor SC U. SA Buzău impresia că ar fi achiziţionat întreaga cantitate de seminţe de floarea soarelui menţionată în contractul încheiat cu acea societate deşi, în realitate, pentru că pe ansamblu deţinea în silozuri seminţe de floarea soarelui în cantităţi vădit inferioare celor necesare acoperirii tuturor contractelor convenite, el recurgea frecvent la folosirea aceloraşi cantităţi de seminţe de floarea soarelui şi la executarea altor contracte, cum sunt cele ai căror beneficiari au fost SC G.C. SRL Bucureşti şi SC O.U. Podari.
Examinând cererea inculpatului M.N. de schimbare a încadrării juridice, din infracţiunea de înşelăciune în aceea de abuz de încredere prevăzută de art. 213 C. pen., instanţa de apel a apreciat cu deplin temei că o atare schimbare de încadrare juridică s-ar justifica numai în situaţia în care cantităţile de seminţe specificate în factura din 13 octombrie 1997, în procesul-verbal din 12 noiembrie 1997 şi în certificatul de depozit din 19 noiembrie 1997 ar fi fost achiziţionate doar pentru SC U. SA Buzău şi, după depozitarea lor în spaţiile aparţinând SC C. SA Dolj, inculpatul respectiv şi le-ar însuşi ori ar dispune pe nedrept de ele sau ar refuza să le restituie.
Ca urmare, în raport de interpretarea corectă a dispoziţiilor art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., în mod corect s-a constatat de instanţa de apel că fapta inculpatului M.N., de a fi indus şi menţinut în eroare pe reprezentanţii SC U. SA Buzău, cu prilejul executării contractului de mandat ce-l încheiase cu această societate, pe care a reuşit să-i convingă, fără a corespunde realităţii, că SC C. SA Dolj ar fi îndeplinit obligaţia de achiziţionare a întregii cantităţi de seminţe de floarea soarelui stipulată în contract, în condiţiile în care SC U. SA Buzău onorase, la rândul ei, obligaţia corespunzătoare de plată integrală a contravalorii acelor seminţe, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzută în acele dispoziţii de lege.
Câtă vreme manevra frauduloasă, menită să inducă în eroare pe reprezentanţii SC U. SA Buzău cu privire la nivelul îndeplinirii de către SC C. SA a obligaţiei de achiziţionare, în vederea furnizării, a cantităţii lor de seminţe de floarea soarelui ce au făcut obiectul contractului încheiat între cele două societăţi, a avut ca efect încasarea de către societatea la care era director general inculpatul M.N. a preţului stipulat, fără ca societatea cumpărătoare să dobândească produsele ce i se cuveneau, pentru că ele nici nu fuseseră procurate, este evident că fapta acestui inculpat, care a şi reuşit să realizeze finalitatea specifică infracţiunii de înşelăciune, nu ar putea fi încadrată în infracţiunea de abuz de încredere, aşa cum s-a cerut prin primul motiv de recurs, şi nici nu este susceptibilă a fi considerată că nu ar întruni, sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale unei atare infracţiuni, în sensul pretins prin al doilea motiv.
Aşa fiind, motivele de casare invocate de inculpatul M.N. sunt nefondate, urmând să fie respinse.
III. Cu privire la recursul inculpatului D.M. însuşi derularea contractelor încheiate de SC C. SA Dolj cu SC G.C. SRL Bucureşti şi cu SC O.U. SA Podari demonstrează implicarea inculpatului D.M. în acţiunea de inducere în eroare a reprezentanţilor celor două societăţi cu privire la stocul de seminţe de floarea soarelui achiziţionate de SC C. pentru acele societăţi, reuşind să-i convingă, contrar realităţii, că ar fi existat în depozite toate cantităţile de seminţe specificate în procesul-verbal de custodie din 12 decembrie 1997 şi în contractul din 27 noiembrie 1997.
De altfel, aşa cum s-a subliniat prin Decizia pronunţată în apel, coinculpatul V.I. a declarat că a atras atenţia inculpatului D.M. că anumite cantităţi din stocurile de seminţe de floarea soarelui nu erau ale SC C. SA Dolj şi nici ale SC U. SA Buzău, ci ale altor societăţi, încât nu era posibilă acoperirea întregii cantităţi ce urma să fie livrată către SC U. SA Buzău, iar livrările ce se făceau unei societăţi afectau alte societăţi pentru că nu existau în depozite toate cantităţile contractate (filele 470-472, 473-477, 478-480, vol. 5 şi filele 282-294 vol. I – dosar Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj).
La rândul ei, martora C.L., şef serviciu livrări în cadrul SC C. SA Dolj, a declarat că toate cantităţile de seminţe de floarea soarelui şi boabe de soia aflate în depozitele acelei societăţi nu erau suficiente pentru acoperirea sumelor încasate de la SC U. SA Buzău, precum şi că l-a atenţionat pe inculpatul D.M. că nu erau asigurate cantităţile necesare pentru livrări şi la alte societăţi (filele 130-131 vol. II, 324-325 şi 326-327 vol. V dosar Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj), ceea ce a confirmat şi martora C.F., şef al serviciului financiar, care a relevat că toţi salariaţii cunoşteau că SC C. SA Dolj încasase de la societăţile cu care încheiase contracte sume mult mai mari decât contravaloarea produselor din silozuri (filele 322 – 323 vol. V dosar parchet).
Totodată, din situaţia privind evoluţia stocului de seminţe de floarea soarelui (filele 102-103 vol. II dosar parchet), precum şi din declaraţiile martorilor M.G., S.G., U.M., Z.C.M., M.I., M.M., Ş.E., D.H., T.P.G., T.Ş., I.I., I.V., S.P., C.I., R.T. şi C.F. rezultă că SC C. SA Dolj a deţinut în depozitele sale cantităţi vădit mai mici de seminţe de floarea soarelui şi de boabe de soia decât cele pentru care le încasase contravaloarea de la societăţile cu care încheiase contracte de livrare.
Este evident, deci, că poziţia de director economic al SC C. SA Dolj era susceptibilă să dea posibilitate inculpatului D.M. să recurgă la manevrele de inducere în eroare reţinute de instanţa de apel, precum şi că materialul probator administrat confirmă neîndoilenica sa implicare în păgubirea, datorită acestor manevre, a SC G.C. SRL Bucureşti şi a SC O.U. SA Podari prin crearea falsei aparenţe că societatea la care îndeplinea funcţia de director ar fi deţinut cantităţile de seminţe de floarea soarelui şi de boabe soia stipulate în contracte, determinându-le astfel să plătească suma de 5.640.400.000 lei.
Or, în raport cu conţinutul faptelor menţionate şi cu poziţia subiectivă adoptată de inculpatul D.M. pe parcursul săvârşirii lor, nu se poate considera că încadrarea acestora în cele două infracţiuni de înşelăciune pentru care a fost condamnat nu ar fi corectă.
În atare situaţie, se constată că şi motivul unic de casare invocat de inculpatul D.M. este nefondat.
În consecinţă, urmează a se respinge, ca nefondate recursurile declarate de ambii inculpaţi şi a se admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în sensul:
- înlocuirii dispoziţiei de achitare a inculpaţilor M.N. şi C.V., pentru infracţiunea prevăzută de art. 248 raportat la art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aceea a încetării procesului penal, pentru aceeaşi infracţiune, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen.;
- înlăturării dispoziţiei ca inculpatul M.N. să execute pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare în condiţiile art. 861 şi art. 71 alin. (5) C. pen., urmând să execute această pedeapsă în condiţiile art. 71 şi 64 C. pen.;
- majorării la câte 5 ani închisoare a celor două pedepse de câte 3 ani şi 4 luni închisoare stabilite în apel inculpatului D.M. pentru infracţiunile de înşelăciune reţinute în sarcina sa, urmând ca acest inculpat să execute, potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, în condiţiile art. 71 şi 64 C. pen.;
- înlăturării dispoziţiilor de contopire şi de deducere a prevenţiei dispuse în apel cu privire la inculpatul D.M.;
- obligării inculpaţilor recurenţi la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat şi stabilirii ca plata onorariilor de avocat, pentru apărarea intimaţilor inculpaţi C.V. şi V.I. (decedat) să fie asigurată din fondul M.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 67 din 10 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori .
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 426 din 19 mai 2004 a Tribunalului Dolj numai cu privire la:
1. greşita achitare a inculpaţilor M.N. şi C.V. pentru infracţiunea prev. de art 248 C. pen. combinat cu art. 258 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP),
2. greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului M.N. pentru săvârşirea infracţiunii prev de art. 215 alin. (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), c) şi art. 76 alin. (2) C. pen.,
3. greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului D.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prev de art. 215 alin. (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 alin. (2) C. pen. (2 fapte),
4. greşita contopire şi deducere a perioadei executate în cazul inculpatului D.M.
Înlătură dispoziţiile de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a inculpaţilor M.N. şi C.V. cu privire la infracţiunea prev de art. 248 C. pen. comb cu art. 258 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap la art. 10 lit. g) C. proc. pen. încetează procesul penal pentru infracţiunea prev de art. 248 C. pen. comb cu art. 258 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) faţă de inculpaţii M.N. şi C.V.
Înlătură dispoziţiile art. 861 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. şi dispune ca inculpatul M.N. să execute pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev de art. 215 alin. (2), (3), (5), C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), c) şi art. 76 alin. (2) C. pen., în condiţiile art. 71, 64 C. pen.
În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei i se interzice inculpatului, exerciţiul drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata prevenţiei de la 17 februarie 1998 la 13 august 1998.
Înlătură disp. art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi repune pedepsele aplicate inculpatului D.M., în individualitatea lor, după cum urmează:
- 3 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev de art. 215 alin. (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 alin. (2) C. pen.,
- 3 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev de art. 215 alin. (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 alin. (2) C. pen.
Majorează pedepsele aplicate inculpatului D.M. de la 3 ani şi 4 luni închisoare la 5 ani închisoare pentru fiecare infracţiune.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele aplicate de câte 5 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare în condiţiile art. 71, 64 C. pen.
În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei, i se interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata prevenţiei de la 16 mai 1998 la 1 octombrie 1999.
Înlătură dispoziţiile privind contopirea şi deducerea prevenţiei dispuse prin Decizia casată, cu privire la inculpatul D.M.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.N. şi D.M. împotriva Deciziei penale nr. 67 din 10 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat D.M. la plata sumei de 900 lei cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul inculpat M.N. la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu al intimatei inculpate C.V., în sumă de 100 lei, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul M.J.
Onorariul apărătorului din oficiu pentru intimatul inculpat decedat, V.I., în sumă de 200 lei se va plăti din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 6 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1334/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1742/2011. Penal → |
|---|
