ICCJ. Decizia nr. 1060/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1060/2011

Dosar nr. 2715/85/2009

Şedinţa publică din 18 martie 2011

Asupra recursului penal de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Constată că prin sentinţa penală nr. 101 din 5 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia penală, în baza art. 334 C. proc. pen. a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul B.N. din infracţiunea prev. de art. 20, rap. la art. 174 alin. (1), (2) comb. cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.

În baza art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), (2) comb. cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.N., fiul lui N. şi M., la o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat şi interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe durata de 4 ani.

În baza art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de port fără drept, în locurile şi împrejurările în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică, a unor obiecte fabricate sau confecţionate anume pentru tăiere, împungere sau lovire.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. pedepsele aplicate au fost contopite urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare sporită la 9 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestului preventiv începând cu 16 iulie 2009 la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea bastonului telescopic din metal.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 998, 999 C. civ. inculpatul a fost obligat la plata de daune morale în sumă de 15.000 euro sau echivalentul în lei la data plăţii către partea vătămată M.B.V. şi au fost respinse celelalte pretenţii civile.

Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor de spitalizare către Spitalul Clinic Judeţean Sibiu în sumă de 1207,39 lei cu dobânda legală până la data plăţii.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2002 dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat la eliberarea din penitenciar.

În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 63 lei reprezentând contravaloarea expertizei medico-legală către partea civilă.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 1.400 lei, din care 200 lei au reprezentat onorariul avocatului din oficiu.

Tribunalul a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.N. pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, faptă prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), (2) comb. cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi infracţiunea prev. de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

S-a reţinut în fapt că la data de 9 iunie 2009, inculpatul la cererea învinuitului B.G.G., s-a deplasat împreună cu învinuitul B.I.C. în curtea liceului C. din localitatea Sibiu, unde urma să discute cu colegii din clasele mai mari ai primului, întrucât aceştia îl şicanau.

După ce s-au întâlnit la locul stabilit cei doi învinuiţi constatând că inculpatul este înarmat cu un baston metalic telescopic, i-au cerut acestuia să nu-l folosească, întrucât conform susţinerilor lui B.G., urmau numai să poate o discuţie fără a se manifesta violent.

Fără să ţină cont de solicitările învinuiţilor, în jurul orei 13,00 când l-a văzut pe martorul S.A.D. ieşind de la ore, tânăr cu care anterior datei specificate a mai avut o altercaţie, inculpatul B.N. l-a alergat, cu bastonul, prin curtea instituţiei de învăţământ şi apoi, o mică porţiune, afară în stradă.

La scurt timp de la incidentul descris, învinuiţii B.G. şi B.I.C., în curtea liceului au abordat partea vătămată M.B.V., cerându-i să nu-l mai tachineze pe învinuitul B.G.G.

Pe motiv că partea vătămată nu a avut o atitudine pe care o aşteptau şi s-a manifestat violent, în sensul că l-a împins pe învinuitul B.G., învinuitul B.I.C. a lovit-o, cu pumnul, în faţă, iar învinuitul B.G., cu piciorul, lovituri de intensitate scăzută, fără vreun efect vătămător asupra integrităţii corporale ori vieţii celui lovit.

În pofida faptului că învinuiţii i-au cerut să nu folosească bastonul şi că altercaţia acestora cu partea vătămată era terminată, inculpatul B.N. s-a apropiat de partea vătămată şi cu bastonul metalic i-a aplicat, iniţial, o lovitură în zona umărului drept şi apoi alta în zona frontală dreapta a capului, părăsind apoi, cu învinuiţii curtea liceului.

Actele de violenţă exercitate de inculpat i-au cauzat părţii vătămate o fractură de înfundare frontală dreapta, cu contuzie cerebrală sub focarul de fractură, leziune traumatică gravă care a impus spitalizarea victimei şi supunerea ei unei intervenţii chirurgicale, cu eschilectomie.

Examinarea medico-legală efectuată victimei a concluzionat că a prezentat o fractură cu înfundare frontală dreapta, contuzie cerebrală frontală dreapta, produsă prin lovire cu corpuri dure, la data de 9 iunie 2009, care necesită îngrijiri medicale 50-55 zile, dacă nu survin complicaţii medicale.

În cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele mijloace de probă: declaraţia părţii vătămate M.B., declaraţia învinuiţilor B.G. şi B.I.C., care au fost sancţionaţi administrativ pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., declaraţiile martorilor S.A., D.D., T.R., certificatul medico-legal din 29 iunie 2009 al Serviciului Clinic Judeţean de Medicină Legală Sibiu, procesele verbale de recunoaştere a învinuiţilor după planşe fotografice, procesul verbal de ridicare a bastonului telescopic, precum şi cel de cântărire a acestuia.

Tribunalul Sibiu a analizat probele administrate în cursul urmăririi penale, precum şi probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti, respectiv declaraţiile martorilor T.R., B.G., C.M.M., D.D., declaraţia inculpatului, raportul de expertiză medico-legală a părţii vătămate, precum şi un referat de evaluare presentenţială a inculpatului.

Analizând în prealabil poziţia inculpatului cu privire la infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată, tribunalul a constatat că acesta nu a negat săvârşirea faptei nici în cursul urmăririi penale şi nici în faza cercetării judecătoreşti. Apărarea inculpatului s-a bazat pe lipsa intenţiei sale de a săvârşi infracţiunea reţinută în sarcina sa, cu justificarea că nu a urmărit să-i provoace leziuni de o asemenea gravitate părţii vătămate, ci doar de a-i atrage atenţia acestuia cu privire la atitudinea părţii vătămate faţă de învinuitul B.G.

Starea de fapt astfel cum a fost reţinută în rechizitoriu nu a fost de altfel negată de niciunul din martorii audiaţi şi nici chiar de inculpat ori de învinuiţi.

Potrivit probelor administrate în cauză s-a dovedit dincolo de orice îndoială că la data de 9 iunie 2009, inculpatul la cererea învinuitului B.G. care este prieten şi care l-a rugat să-l însoţească la liceul C. din localitatea Sibiu unde era elev pentru a-l atenţiona pe partea vătămată cu care era coleg, să nu-l mai jignească.

Inculpatul a fost de acord şi împreună cu învinuitul B. s-au întâlnit cu învinuitul B. în curtea liceului C., unde l-au aşteptat pe partea vătămată pentru a ieşi de la cursuri.

În timp ce aşteptau în curtea liceului, au început să iasă de la clasă şi alţi elevi respectiv martorii T.R., D.D., S.A., aceştia fiind prezenţi la săvârşirea faptei. La scurt timp a ieşit de la ore şi partea vătămată M.B. care nu s-a manifestat în nici un mod faţă de cei trei însă aceştia s-au îndreptat imediat spre el şi fără nici o explicaţie au început să-l lovească. Cei doi învinuiţi, B. şi B., i-au aplicat lovituri cu pumnul şi picioarele în timp ce inculpatul l-a lovit cu o bâtă telescopică din metal în zona spatelui şi în zona craniană, iar această ultimă lovitură l-a determinat pe partea vătămată, care a ameţit, să se lase la pământ. Văzând că părţii vătămate îi curgea sânge din abundenţă în zona capului, cei trei s-au speriat şi au fugit, iar partea vătămată a fost transportată de colegi la Serviciul de Urgenţă al Spitalului Judeţean Sibiu.

Conform certificatului medico-legal eliberat de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Sibiu, în urma loviturilor primite partea vătămată a suferit o fractură cu înfundare frontală dreaptă şi contuzie cerebrală frontală dreapta. Urmare a acestor leziuni partea vătămată a suferit o intervenţie chirurgicală la 17 iunie 2009, practicându-se o incizie pe plaga existentă cu prelungirea acesteia spre caudal şi cranial, fiind necesare 50-55 zile de îngrijiri medicale.

Conform raportului de expertiză medico-legală efectuat în cursul cercetării judecătoreşti, la cererea inculpatului, care în apărare a învederat că leziunile produse nu i-au pus în primejdie viaţa părţii vătămate, leziunile produse părţii vătămate s-au produs prin lovire cu corp contondent şi au necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. în urma acestor leziuni viaţa părţii vătămate nu a fost pusă în primejdie, iar lipsa de substanţă osoasă craniană consecutivă eschilectomiei frontale drepte constituie o infirmitate fizică permanentă.

Inculpatul pe parcursul cercetării judecătoreşti a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), (2) comb. cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., faţă de lipsa sa de intenţie de a-l ucide pe partea vătămată, precum şi faţă de nr. de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, precum şi faţă de concluziile expertizei medico-legale care stabileşte că viaţa părţii vătămate nu a fost pusă în pericol.

Cererea de schimbare a încadrării juridice a fost considerată ca fiind nefondată, atât în raport de circumstanţele săvârşirii faptei, cât şi de urmările produse. Astfel, inculpatul a lovit cu intensitate, într-o zonă vitală, cu ajutorul unui obiect extrem de vătămător, respectiv un baston telescopic metalic ceea ce dovedeşte cu prisosinţă intenţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa, întrucât deşi nu a urmărit suprimarea vieţii victimei prin loviturile aplicate, a prevăzut ori cu diligente minime ar fi trebuit să prevadă rezultatul faptei sale, împrejurarea că din punct de vedere medical leziunile produse nu i-au pus în primejdie viaţa victimei nu au înlăturat calificarea juridică dată faptei săvârşite de inculpat ca tentativă la omor calificat, practica judiciară reţinând în mod constant că intenţia de omor se deduce din modul în care a acţionat inculpatul, respectiv intensitatea loviturii, zona corporală afectată, obiectul folosit şi nu numai din urmările produse.

Atitudinea iresponsabilă a inculpatului care a acţionat fără nici un fel de empatie faţă de victimă nu poate fi asociată lipsei intenţiei, astfel cum a susţinut în apărare inculpatul.

Un element în plus care a justificat reţinerea infracţiunii de tentativă la omor calificat l-a constituit şi urmarea produsă integrităţii fizice a părţii vătămate, care în urma loviturilor primite a rămas cu o infirmitate fizică permanentă, ceea ce a dovedit modul extrem de agresiv şi vătămător în care inculpatul a acţionat.

Apărarea inculpatului conform căreia i-ar fi aplicat din greşeală lovitura în zona capului părţii vătămate, fiind indus în eroare de acesta din urmă, care în timpul loviturilor primite a ridicat mâinile şi astfel inculpatul a crezut că urma să-l lovească a fost infirmată şi de învinuitul B.G., care a confirmat faptul că partea vătămată în timpul loviturilor avea mâinile pe lângă corp.

De asemenea, martorul T.R. a confirmat aceeaşi împrejurare, arătând că partea vătămată a fost surprinsă de loviturile celor trei şi că nu a făcut nici un gest de apărare.

Faţă de starea de fapt dovedită în cauză, fapta inculpatului de a aplica cu intensitate într-o zonă vitală a corpului şi cu un obiect vătămător, în public, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), (2), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., iar fapta de a deţine şi folosi în public un baston metalic constituie infracţiunea prev. de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, în concurs ideal.

La individualizarea judiciară a pedepselor s-a avut în vedere natura extrem de gravă a faptei îndreptate împotriva celei mai importante valori sociale ocrotită legal, viaţa persoanei, urmările produse, respectiv urmare a faptei o persoană tânără de 19 ani a rămas cu o infirmitate fizică permanentă, şi nu în ultimul rând, persoana inculpatului.

Din probele dosarului s-a conturat că inculpatul este o persoană violentă, martorii confirmând că inculpatul a mai lovit cu aproximativ o săptămână înainte de incident şi o altă persoană pe centru, tot cu acelaşi scop de intimidare, la cererea aceluiaşi prieten.

De asemenea, relevantă în caracterizarea persoanei inculpatului a fost şi fişa de cazier judiciar care a confirmat faptul că inculpatul are antecedente penale, suferind în perioada minorităţii trei condamnări pentru săvârşirea unor infracţiuni de furt, fiind eliberat din penitenciar la 22 ianuarie 2008.

Şi referatul de evaluare presentenţial al inculpatului a identificat că faţă de stilul de viaţă al inculpatului, acesta prezintă oportunitate pentru situaţii de risc sau pentru comiterea de infracţiuni determinate de carenţele socio-educative, a firii impulsive şi aderării la un anturaj delincvent.

Ca atare, s-a apreciat că este posibilă reiterarea comportamentului infracţional pe fondul unui comportament axat pe o gândire impulsivă orientată spre obţinerea rezultatului imediat, cu ignorarea consecinţelor pe termen lung. Faţă de aceste elemente, inculpatul prezintă un pericol social important şi aplicarea unei pedepse privative de libertate de 9 ani este în măsură să asigure în primul rând reeducarea inculpatului şi împiedicarea acestuia de a-şi reitera pe viitor comportamentul infracţional.

S-au aplicat dispoziţiile art. 71, 64 C. pen., apreciindu-se că inculpatul nu are responsabilitatea socială, morală şi civilă de a exercita drepturile civile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. se vor contopi pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare sporită la 9 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 350 C. proc. pen., faţă de pericolul social concret, astfel cum a fost dovedit, s-a impus în continuare menţinerea stării de arest, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestului preventiv.

În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen. s-a confiscat bastonul metalic.

În ce priveşte latura civilă a cauzei, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 euro despăgubiri materiale şi 30.000 euro daune morale.

În justificarea acordării daunelor materiale, precum şi a celor morale, partea vătămată a invocat prejudiciul nepatrimonial cauzat sănătăţii sale constând în suferinţele fizice şi psihice, prin internarea în spital, intervenţia chirurgicală suferită, trauma psihică determinată de renunţarea la activitatea sportivă pe care o desfăşura anterior săvârşirii faptei.

În ce priveşte daunele materiale, acestea nu au fost detaliate şi nici dovedite în niciun mod, şi ca atare, în lipsa oricărei dovezi s-a respins cererea de acordare a daunelor materiale.

Acordarea daunelor morale a fost justificată, întrucât prin săvârşirea faptei partea vătămată a suferit o traumă fizică şi psihică determinată de internarea din spital, intervenţia chirurgicală, schimbarea modului de viaţă, întrucât era sportiv de performanţă, şi urmare a vătămării suferite şi-a întrerupt activitatea sportivă. De asemenea, în conturarea prejudiciului moral încercat de victimă, s-a arătat că la data săvârşirii faptei acesta era elev în clasa a XII-a şi urma să susţină examenul de bacalaureat, iar în urma săvârşirii faptei, vătămările produse l-au împiedicat pe partea vătămată să susţină examenul de bacalaureat. în plus, pe viitor, partea vătămată va trebui să suporte o intervenţie chirurgicală plastică - reconstructivă. Toate aceste aspecte au dovedit pe deplin prejudiciul moral încercat de victimă, pentru a cărui reparaţie s-a acordat suma de 15.000 lei, apreciată de instanţă ca echitabilă în raport de consecinţele faptei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen, nemotivat, inculpatul B.N.

Prin apărătorul desemnat din oficiu inculpatul apelant a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi rejudecând cauza, schimbarea încadrării juridice dată faptei din tentativă la infracţiunea de omor în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.

în motivarea apelului s-a susţinut că din declaraţia inculpatului dată în faţa instanţei de apel şi din concluziile raportului de expertiză a rezultat clar că viaţa părţii vătămate nu a fost pusă în pericol.

Urmare schimbării încadrării juridice s-a solicitat reducerea substanţială a pedepsei aplicate şi reaprecierea daunelor morale la care inculpatul a fost obligat.

Curtea de Apel examinând apelul declarat de către inculpatul B.N. prin prisma motivelor invocate precum şi din oficiu, în conformitate cu disp. art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că acesta este fondat, din următoarele considerente:

Apelul este fondat sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului apelant.

Curtea a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mare raportat la persoana inculpatului, la atitudinea acestuia, inclusiv la modul în care acesta a perceput comportarea sa.

Astfel, deşi inculpatul a acţionat violent, a săvârşit fapta cu intenţie indirectă, Curtea a apreciat că pedeapsa ce i-a fost aplicată de către instanţa de fond nu îndeplineşte scopul pedepsei, astfel cum a fost acesta cuprins în dispoziţiile art. 52 C pen.

Inculpatul apelant a avut o atitudine cooperantă faţă de organele judiciare, chiar dacă a apreciat că fapta sa nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat.

Raportat la atitudinea inculpatului după săvârşirea faptei, la gradul său de înţelegere şi educaţie Curtea a apreciat că inculpatului i s-a pot reţine circumstanţele atenuante ale art. 74 lit. c) C. pen. Chiar dacă în timpul minorităţii inculpatul apelant a mai fost condamnat pentru săvârşirea de infracţiuni, aceste condamnări au fost suferite ca urmare a săvârşirii unor infracţiuni de furt şi nu a săvârşirii unor infracţiuni de violenţă. Se apreciază că aplicarea unei pedepse în cuantum ridicat inculpatului nu ar conduce la reeducarea lui, astfel că pedeapsa ce se va aplica acestuia va fi redusă sub minimul special prevăzut de lege.

La stabilirea pedepsei inculpatului apelant Curtea a ţinut seamă de gravitatea faptei săvârşite, de pericolul social prezentat de inculpat şi urmările produse dar şi de persoana inculpatului, atitudinea sa cooperantă, precum şi de vârsta acestuia şi de carenţele educative şi gradul său de înţelegere.

De asemenea, din aceleaşi considerente, Curtea a apreciat că în cauză nu se justifică aplicarea pedepselor complementare şi accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza I C. pen. inculpatului.

Faţă de acestea, Curtea a înlăturat sporul aplicat de 2 ani şi 6 luni închisoare, a redus pedeapsa aplicată inculpatului apelant pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat de la 9 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. la 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.; a redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 de la 1 an închisoare la 2 luni închisoare, ca urmarea a reţinerii disp. art. 74 lit. c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. se vor contopi pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pedeapsă care va fi de executat în final de către inculpat.

Nu se impune în schimb reducerea daunelor morale la care a fost obligat inculpatul, acestea fiind considerate ca fiind just acordate raportat la urmările faptei săvârşite şi la suferinţele victimei, nefîind considerate ca excesive sau nejustificate.

Faţă de cele expuse, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. apelul declarat de inculpatul B.N. a fost admis în limitele arătate.

Concret, prin Decizia penală nr. 118/ A din 14 decembrie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, s-a admis apelul declarat de inculpatul B.N. împotriva sentinţei penale nr. 101 din 5 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia penală şi în consecinţă:

Desfiinţează sentinţa penală numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei principale, accesorii şi complementare aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), (2), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi rejudecând cauza în aceste limite:

Descontopeşte pedeapsa aplicată inculpatului în pedepsele componente de:

- 9 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), (2), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

Înlătură sporul de pedeapsă aplicat de 2 ani şi 6 luni închisoare.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), (2), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. de la 9 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. la 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), (2), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. ca urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 74 lit. c) C. pen.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 de la 1 an închisoare la 2 luni închisoare ca urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 74 lit. c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pedeapsă care va fi executată în final de către inculpat.

În baza art. 71 C. pen. interzice exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. menţine starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) deduce din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestului preventiv începând cu data de 16 iulie 2009 şi până la data de 14 decembrie 2010.

Menţine în rest celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

În continuare împotriva deciziei, în termen legal, s-a exercitat calea de atac a recursului de către acelaşi inculpat.

În esenţă se reia doleanţa din apel, respectiv casarea deciziei recurate şi rejudecând, schimbarea încadrării juridice dată faptei din tentativă la infracţiunea de omor în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.

Această cerere rezultă din declaraţia inculpatului în faţa instanţei de apel şi din concluziile raportului de expertiză din care rezultă clar că viaţa părţii vătămate nu a fost pusă în pericol.

Urmare schimbării încadrării juridice, solicită reducerea substanţială a pedepsei aplicate.

S-a solicitat şi achitarea sa pe motiv de lipsă intenţie în a suprima viaţa victimei.

Instanţa de recurs în funcţie de cele invocate, persoana recurentului, cu luarea în considerare a tuturor cazurilor de casare ce pot fi examinate din oficiu, reţine următoarele:

Inculpatul nu a contestat starea de fapt astfel cum a fost ea reţinută de către organele de urmărire penală şi confirmată de cercetarea judecătorească, de instanţele ierarhic inferioare.

Concret, în materialitatea sa fapta nu este criticată, totuşi, inculpatul contestă consecinţele faptei săvârşite şi, ca urmare, încadrarea juridică dată faptei sale, solicitând şi constatarea lipsei laturii subiective raportat la infracţiunea imputată.

Este însă de evidenţiat că hotărârea pronunţată de instanţa de fond, menţinută şi la nivelul instanţei de apel raportat la aspectele de fapt şi conotaţia juridică corespunzătoare, sunt legale şi temeinice, făcându-se o largă expunere asupra motivelor de fapt şi de drept care au condus la încadrarea juridică dată faptei săvârşite de inculpat.

Astfel, se constată că inculpatul a lovit cu intensitate victima, într-o zonă vitală, cu un obiect apt a produce moartea dovedindu-se, chiar indirect, intenţia sa. Chiar dacă inculpatul nu a urmărit uciderea victimei prin loviturile aplicate, aspect asupra căruia se insistă de către acesta în recurs, a prevăzut sau ar fi trebuit să prevadă rezultatul faptei sale.

Inculpatul a contestat urmările medicale produse victimei, acesta fiind fundamentul solicitării de schimbare a încadrării juridice dată faptei. Astfel, inculpatul consideră că dacă actele medicale concluzionează că loviturile pe care le-a aplicat victimei nu i-au pus acesteia viaţa în primejdie, fapta nu ar trebui să primească încadrarea juridică a infracţiunii de tentativă la omor calificat. Mai mult, inculpatul se bazează pe propriile aprecieri subiective referitoare la starea de sănătate a victimei, considerând că fapta sa nu a produs urmările grave descrise de actele medicale.

Dacă din punct de vedere medical leziunile produse nu au pus în primejdie viaţa victimei, aceasta nu înseamnă că fapta sa nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat, practica judiciară reţinând în mod constant că intenţia de omor se deduce din modul în care a acţionat inculpatul, obiectiv, prin prisma unor aspecte materiale concrete, respectiv intensitatea loviturii, zona corporală afectată, obiectul folosit şi nu numai din urmările produse.

Neacceptându-se aşadar criticile vizând o prezumtivă altă încadrare juridică sau chiar achitarea inculpatului, instanţa de recurs rămâne în a decela asupra regimului sancţionator aplicat acestuia privit prin prisma cazului de casare de la pct. 14.

Ori şi din acest punct de vedere sunt de făcut remarci legate de legalitate şi de temeinicia finală a celor dispuse.

Astfel, dacă instanţa de fond s-a orientat iniţial către un regim sancţionatorii! aspru, aspectele sunt corijate în apelul inculpatului unde, cu înşiruirea unor motive pertinente se justifică, fără sorţi de noi critici pe acest sector, o reducere substanţială a sancţiunilor, cu prezentarea unei pedepse principale finale de 6 ani închisoare ce corespunde, obiectiv, tuturor criteriilor legale dar şi ancorate în realitatea şi specificul cauzei.

Raportat la atitudinea inculpatului după săvârşirea faptei, la gradul său de înţelegere şi educaţie Curtea a apreciat corect că inculpatului i s-a pot reţine circumstanţele atenuante ale art. 74 lit. c) C. pen. Chiar dacă în timpul minorităţii inculpatul a mai fost condamnat pentru săvârşirea de infracţiuni, aceste condamnări au fost suferite ca urmare a săvârşirii unor infracţiuni de furt şi nu a săvârşirii unor infracţiuni de violenţă.

La stabilirea pedepsei inculpatului Curtea a ţinut seamă de gravitatea faptei săvârşite, de pericolul social prezentat de inculpat şi urmările produse dar şi de persoana inculpatului, atitudinea sa cooperantă, precum şi de vârsta acestuia şi de carenţele educative şi gradul său de înţelegere.

Constatând o deplină legalitate şi temeinicie în pronunţarea deciziei din apel, o lipsă de cazuri de casare ce să fie abordate din oficiu, recursul de faţă are soarta juridică a respingerii sale ca nefondat pe considerentele disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N. împotriva Deciziei penale nr. 118/ A din 14 decembrie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 iulie 2009 la 18 martie 2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 martie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 2330/2011. Penal  ICCJ. Decizia nr. 1334/2011. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1060/2011. Penal